Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr.

Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

TEMA 8

Comunități de învățare
,,O comunitate este un grup de oameni care împărtășesc o preocupare sau o pasiune pentru
ceva ce fac și care învață împreună cum să-l facă mai bine pe măsură ce interacționează în
mod regulat cu alți membri ai grupului”. (Etienne Wenger-Trayner)

Conceptualizare

Ideea colaborării elevilor în procesul de formare şi-a găsit întruchiparea în noţiunea de

„comunitate de învăţare”.

• Comunitate de învăţare reprezintă un grup de studenţi şi cel puţin un cadru didactic, care pe
parcursul unei perioade de timp, fiind animaţi de o viziune şi o voinţă comună, urmăresc
dobândirea unor competenţe, asimilarea unor cunoştinţe, formarea unor deprinderi, acceptarea
unor valori.

• Spre deosebire de comunităţile descrise mai sus, care iau naştere, de obicei, prin
autoorganizare, comunitatea de învăţare este creată în mod intenţionat de către profesor.

• Comunităţile de învăţare sunt create, de regulă, de instituţiile de învăţământ pentru formare

sau instruire.

Pentru formarea unei comunități eficiente sunt necesare următoarele elemente importante:

DOMENIUL- domeniul comun și de interes al indivizilor care formează comunitatea;

COMUNITATEA – care este formată din membri și interacțiunile dintre aceștia;

ÎNVĂȚAREA/PRACTICA- împărțirea de resurse, unelte, tehnici prin care membrii comunității pot
deveni mai buni în domeniul de activitate.

Concepte de bază

Termenul de comunitate de învăţare are la baza sa două concepte: învăţare şi comunitate. Însă
mult mai importantă este legătura dintre aceste două concepte. Astfel, Garrison D., Anderson T. şi
Archer W. definesc comunitatea de învăţare ca dezvoltarea interacţiunilor dintre trei părţi:

- partea cognitivă – cunoştinţele construite în cadrul comunităţii;

- partea socială – relaţiile stabilite între membrii comunităţii, partea profesorului;

- partea crucială, ce stabileşte legătura dintre partea cognitivă şi cea socială şi facilitează
învăţarea.

Partea cognitivă reflectă climatul intelectual al comunităţii de învăţare cu obiective

educaţionale care justifică pentru membrii săi existenţa comunităţii. Partea socială asigură un climat
deschis şi sigur necesar partajării cunoştinţelor. Partea profesorului structurează şi mediază cele două

1
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

părţi. Astfel, partea socială şi partea profesor au, mai degrabă, roluri de facilitare şi de sprijin pentru
procesul de învăţare.

Principiul de bază al funcţionării unei comunităţi de învăţare este de a scoate în evidenţă

importanţa efortului comun, a talentului şi a competenţelor fiecărei persoane şi de a valoriza procesul
de formare care integrează dimensiunea socială

ABORDĂRI ALE COMUNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE

• Comunitatea de învățare online

• Învățare colaborativă

• Comunitate de practică

• Comunitate de învățare online

• Comunitate de învățare profesională

• Organizație de învățământ

Comunitatea de învățare online

Tipurile de comunități de învățare online includ comunități de învățare electronică (grupurile

interacționează și se conectează exclusiv prin tehnologie) și comunități de învățare mixte (grupurile
utilizează întâlniri față în față, precum și întâlniri online).

Bazat pe Riel și Polin (2004), comunitățile de învățare online intenționate pot fi clasificate ca
bazate pe cunoștințe, bazate pe practică și bazate pe sarcini.

Comunitățile de învățare online se pot concentra pe aspecte personale, proces sau tehnologie.
Aceștia pot utiliza tehnologie și instrumente în multe categorii:

- sincron (cum ar fi mesagerie instanta)

- asincron (cum ar fi panouri de mesaje și forumuri pe internet )

- bloguri

- colaborativ (cum ar fi wikis )

- rețele sociale

- învățarea socială

- competențe și platforme de schimb lingvistic

COMUNITATEA DESCHISĂ DE ÎNVĂŢARE

2
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

Resursele educaţionale deschise, conform Wikipedia, se referă la accesul nestingherit

la materiale cu caracter instructiv, facilitat de tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor,
pentru consultare, utilizare şi adaptare de către utilizatori în scopuri necomerciale. Termenul
a fost adoptat la Forumul UNESCO de la Paris (2002), în cadrul căruia s-a analizat impactul
proiectelor Open Courseware asupra învaţămîntului superior. În baza aceleiaşi surse,
menţionăm că RED includ: a) materiale pentru predare-învăţare: proiecte deschise (open
courseware şi open content), cursuri free, directoare de obiecte de învăţare (learning objects),
jurnale educaţionale; b) software open source – pentru dezvoltare, utilizare, reutilizare,
căutare, organizare şi acces la resurse; medii virtuale de învăţare (LMS – Learning
Management Systems), comunităţi de învăţare; c) licenţe de proprietate intelectuală care
promovează publicarea deschisă a materialelor, principii de design şi bune practici,
localizarea conţinutului.

Deci, pe lîngă materialele propriu-zise, conceptul de resurse educaţionale deschise

poate cuprinde şi instrumente specializate precum software-ul necesar dezvoltării, folosirii şi
livrării materialelor educaţionale, inclusiv cel destinat căutării şi organizării conţinutului,
precum şi comunităţile virtuale de învăţare şi instruire. Conform Ghidului de bune practici
“Resurse educaţionale deschise” (România, 2013), RED constituie primul „bun comun”
(adică acel „commons” pe care licenţele Creative Commons îl doresc a se dezvolta), la care
profesorii, elevii, studenţii şi sfera academică ar trebui să aibă acces. Beneficiile vor fi
importante pentru toţi: elevi – sursa primară a conţinutului digital, cadre didactice, instituţia
de învăţămînt, reprezentanţi ai altor sectoare.

Elevi

calitate sporită şi flexibilitate a resurselor educaţionale;

aplicarea cunoştinţelor într-un context mai larg;

libertatea de acces (de exemplu, la locul de muncă/acasă) şi oportunităţi sporite pentru

învăţare;

suport pentru abordări centrate pe elev, individualizate, nonformale;

dezvoltarea abilităţilor (de exemplu, aritmetica), prin elaborarea de RED generice care pot fi
reutilizate şi recontextualizate în diferite domenii;

posibilitatea de a testa materialele înainte de predare şi a le compara cu altele de la cursuri

similare;

oportunitatea de a se implica în iniţiative RED, prin contribuţie la dezvoltarea, testarea sau

evaluarea acestora, prin activităţi de marketing, acţionînd împreună cu alţi colegi sau
individual;

experienţe autentice de “viaţă reală” prin intermediul RED ce asigură legătura cu eventuali
angajatori sau cu sectoare profesionale.

Alte categorii de personal/utilizatori :

3
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

 acces la materiale calitative pentru a îmbunătăţi curricula;

 abordare colaborativă în procesul de predare-învăţare-evaluare;

 intensificarea dialogului în cadrul organizaţiei, dar şi în afara ei (cu colegi din sector);

 posibilitatea accesării materialelor pentru discipline pe cale de dispariţie;

 acces liber la materiale vechi etc.

Instituţii de învăţămînt

o recunoaştere şi reputaţie consolidată;

o disponibilitate mai mare a conţinuturilor academice şi concentrare pe experienţa de

învăţare (inclusiv extinderea ariei de participare);

o capacitate crescută de a sprijini studenţii de la distanţă;

o eficienţă în producerea de conţinuturi (în special care pot fi utilizate pe domenii);

o stabilirea de noi parteneriate/legături cu instituţii şi organizaţii din interiorul, dar şi

din afara învăţămîntului;

o schimbul de idei şi de practici în cadrul instituţiei, sporirea rolului activităţilor de

sprijin profesional (mentorat, consiliere etc.);

o un mecanism împotriva declinului unor subiecte sau teme specifice (care nu pot
menţinute la nivel de instituţie, dar pot fi susţinute în mai multe organizaţii din resurse
partajate);

o asigurarea durabilităţii materialelor vechi;

o mai bună înţelegere a drepturilor de proprietate intelectuală;

o noi relaţii cu elevii, pe măsură ce aceştia devin colaboratori în producerea, oferirea şi

utilizarea RED etc.

Alte sectoare (angajatori, organizaţii publice şi private)

o acces la o varietate bogată de conţinuturi;

o contribuţii la definirea, dezvoltarea şi aprobarea RED în domeniul pe care îl

reprezintă;

o iniţierea unor parteneriate cu furnizorii de conţinuturi şi cu reprezentanţi ai altor

sectoare;

o perfecţionarea angajaţilor;

4
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

o respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, dezvoltarea curriculumului şi a

tehnologiilor de învăţare;

o înţelegerea nevoilor clienţilor (de exemplu, editorii comerciali află ce tipuri de RED şi
resurse de învăţare sunt solicitate de către profesori şi/sau elevi) etc.

Avantajele promovării şi aplicării acestui concept în sistemul educaţional sunt

impresionante. În acelaşi context, pornind de la problema costurilor foarte mari pentru
manuale/suporturi de curs şi, implicit, lipsa de capacitate financiară a elevilor şi studenţilor
de a le cumpăra, relevăm faptul că, atunci cînd transformăm resursele educaţionale respective
în resurse digitale, oferim oportunităţi extinse unui număr foarte mare de persoane.
Referindu-se la acest aspect, David Wiley subliniază că poate fi utilizat orice material
educaţional, deoarece Internetul permite acest lucru, dar apare o problemă – copyright-ul
interzice. Ce putem face? O soluţie propusă de specialişti este utilizarea licenţelor Creative
Commons (CC), care indică că materialele pot fi diseminate. Astfel, Internetul permite şi
licenţele libere permit.

Licenţa liberă reprezintă un document care descrie cum poate fi folosită creaţia unei
persoane expusă în mod liber – un material audio, un text, o imagine sau material video, o
prezentare. În condiţii obişnuite, atunci cînd plasezi on-line o fotografie, o melodie, un articol
etc., acestea sunt protejate de drepturile de autor conform legislaţiei în vigoare. Beneficiarii
nu le pot utiliza fără a solicita, în prealabil, permisiunea autorului. Licenţele libere arată, în
mod explicit, condiţiile de utilizare şi restricţiile prevăzute, adică sunt cele care oferă accesul
la opera respectivă, posibilitatea de a o refolosi şi redistribui fără restricţii (sau doar cu
cîteva). De exemplu, un text pe o pagină web, aflat sub licenţă liberă, poate fi folosit de
ceilalţi pentru a-l: imprima sau distribui; prelua pe un alt website sau include într-o
publicaţie; face modificări sau completări; insera parţial sau în totalitate într-o altă operă
scrisă, într-o operă aflată pe un alt suport (de exemplu, audio sau video) etc..

Condiţiile de utilizare a creaţiilor funcţionează în baza Legii celor 5 R: Reţine (retain)

– descarcă şi păstrează documentul; Reutilizează (reuse) – foloseşte-l în diverse moduri;
Revizuieşte (revise) – adaptează-l, modifică-l şi îmbunătăţeşte-l; Remixează (remix) –
combină două sau mai multe materiale; Redistribuie (redistribute) – diseminează materialul.

Dacă autorul vrea să ofere oamenilor dreptul de a distribui, de a utiliza şi chiar de a

refolosi ceea ce a creat, ia în considerare publicarea sub o licenţă Creative Commons, care îi
permite să decidă ce drepturi doreşte să păstreze, arătînd foarte clar din start modul în care
permite reutilizarea. Aceste licenţe reprezintă o modalitate liberă, accesibilă şi standardizată
de a oferi celor din jur permisiunea de a distribui şi utiliza creaţiile autorului. Licenţele CC
permit modificarea cu uşurinţă a condiţiilor privind drepturile de autor de la clasicul „toate
drepturile rezervate” la „unele drepturi rezervate”.

Aşadar, licenţele Creative Commons nu sunt o alternativă la drepturile de autor, care

permit în mod implicit reutilizări limitate fără acordul autorului. Licenţele în cauză îi oferă

5
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

autorului prilejul de a acorda permisiuni suplimentare, făcînd posibilă reutilizarea în

condiţiile care îi convin, acesta păstrînd, totodată, unele drepturi pentru sine. Creative
Commons a colaborat cu experţi în legislaţia drepturilor de autor din întreaga lume pentru a
se asigura că licenţele funcţionează la nivel mondial, în baza legislaţiei autohtone (Licenţe
libere şi resurse educaţionale deschise. Conţinuturi deschise – România, 2013).

Posibilităţile oferite de licenţele libere sunt absolut deosebite, pentru că orice material
poate fi uşor distribuit, reutilizat şi îmbunătăţit, astfel contribuind, în mod participativ, la
optimizarea şi perfecţionarea procedurilor, activităţilor, conceptelor etc. În acest context,
menţionăm că resursele educaţionale deschise sunt un catalizator al creativităţii şi dezvoltării
sociale.

Având în vedere actualitatea şi relevanţa educaţională a RED, oportunităţile şi

provocările implementării acestora sunt prezentate, abordate multiaspectual şi dezbătute în
cadrul diverselor evenimente internaţionale.

Resursele educaţionale deschise oferă un număr impunător de conţinuturi cu liber

acces, de înaltă calitate, în baza cărora se pot elabora noi generaţii de modele educaţionale,
care, conform unor cercetări ştiinţifice recente, pot fi extrem de eficiente din perspectiva
costurilor şi a calităţii învăţării.

Necesitatea propagarea acestui concept şi în ţara noastră este indiscutabilă, or,

realizarea cu succes a reformelor actuale şi depăşirea problemelor ce ţin de calitatea, accesul
şi relevanţa educaţiei presupun o abordare vizionară, inclusiv prin identificarea unor noi
modele educaţionale şi valorificarea inteligentă a practicilor internaţionale.

Invităm persoanele şi organizaţiile interesate să se documenteze şi să reflecteze asupra

posibilităţii promovării şi implementării conceptelor de acces deschis şi resurse educaţionale
deschise în contextul sistemului de învăţămînt din Republica Moldova.

6
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

Când, de ce și cum să folosim învățarea asincronă vs. învățarea sincronă?

Învățare asincronă Învățare sincronă

Când? - pe parcursul reflecțiilor asupra unor - se pot discuta subiecte complexe

subiecte complexe - întâlnirile în direct nu - elevii se pot cunoaștere, pot
pot fi organizate socializa - are loc planificarea
sarcinilor eficient

De ce? - mai mult timp de gândire, nu este presiune - elevii sunt mai dedicați și
motivați pentru că se așteaptă un
răspuns rapid

Cum? - se utilizează canale precum email, bloguri,
panouri de discuție - se trimit linkuri unde
elevii pot crea benzi desenate, rezolva un
quiz sau completa un formular
- elevii care lucrează în grupe pot
fi direcționați către canale de
comunicare precum messenger sau
break rooms pentru sprijin,
colaborare și socializare - se
creează documente colaborative în
care se lucrează în timp real

Instrumente pentru învățarea sincron

Atunci când profesorul dorește să ilustreze instant aprofundarea unor cunoștințe sau să colecteze date
pentru folosință imediată, poate apela la instrumente de lucru sincrone. Cu ajutorul acestora, se poate
face o evaluare a cunoștințelor sau a lacunelor elevilor pentru a se remedia imediat sau se poate
motiva elevul care are o toleranță mică la stresul provocat de așteptarea notei.

Unele din aceste instrumente sunt:

- Google docs – se pot crea paragrafele unui raport de către elevi diferiți;

- Miro, o tablă interactivă la care elevii se conectează și colaborează în diferite formate;

- Poem generator, o aplicație cu specii de poezii distincte pe care elevii le creează pe loc;

- Mentimeter, program pentru colectare de date sau evaluare;

- Whiteboard, o tablă albă pentru crearea de grafice în timpul predării;

- Facebook – messenger pentru dezbaterea unei teme.

7
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

Instrumente pentru învățarea asincronă

Instrumentele de lucru asincrone avantajează elevii introvertiți sau nesiguri pe competențele lor. În
termenul dat de profesor, ei pot pune întrebări sau redacta diverse versiuni ale temei. Între timp, și
profesorul are timp să facă evaluarea pe măsură ce primește temele, să trimită feedback.

De asemenea, dacă se poate îmbunătăți această temă în urma feedback-ului elevilor, la altă
clasă se poate trimite varianta revizuită. Totodată, majoritatea mijloacelor se pot folosi în ambele
modalități, atât asincron cât și sincron, depinde de profesor dacă vrea să urmărească in timpul acelei
lecții ce se lucrează (în Google docs, de exemplu) sau așteaptă rezultatul mai târziu.

Mijloacele asincrone care au părut cele mai eficiente sunt:

- Google Classroom – platforma cu clase virtuale unde se pot pota lecții și materiale, se alocă
teme și se poate trimite feedback

- Easy classroom – foarte asemănător cu Google classroom

- Quizlet – grupaje de chestionare unde elevii răspund și primesc punctaj

- Google forms – o diversitate de formulare pentru colectarea de date sau teste

- Cartoonize – fotografii reale se transformă în desene și pot fi folosite ca avatar, portret

- Bookcreator – program în care se pot realiza prezentări sau albume

- Voki – program unde elevii creează un personaj vorbitor

Construirea și activitatea rețelei de învăţare are loc în mai multe etape:

Etapa I – socializarea (prima săptămână de studii).

Obiectivul acestei etape constă în cunoașterea de mai aproape a studenților unul cu altul, în
special, a stilurilor preferate de învățare, a inteligențelor dominante, a trăsăturilor de caracter, a
calităților de lider, crearea unui sentiment de apartenență la o comunitate de învățare. În baza
informațiilor din fișele individuale, îndeplinite de studenți, și informațiilor culese de cadrul didactic
are loc repartizarea studenților în echipe de lucru. Practica demonstrează că la constituirea
componenței echipelor pot fi luate în considerație preferințele studenților, în măsură în care acest
lucru nu afectează cerințele față de posibilitatea declanșării conflictului sociocognitiv. La efectuarea
acestei etape sunt necesare ședinţe prezențiale.

Etapa II – colaborarea (3 săptămâni).

Obiectivul acestei etape constă în activitatea asupra sarcinilor de învăţare şi „cimentarea”

echipei prin activităţi colaborative. Etapa, la rândul său, este divizată în câteva secvențe de activități:

a. brainstorming electronic;

b. clasamentul individual al ideilor;

c. dezbateri şi clasamentul colectiv al ideilor;

d. producţia colectivă a rezultatului sarcinii.

8
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

Etapa a III-a – evaluarea.

Această etapă este, la rândul său, divizată în două secvenţe:

1. discuţia produsului elaborat împreună cu cadrul didactic. Această secvență poate fi realizată
prin rețea, dar și în regim prezențial;

2. susţinerea şi demonstrarea rezultatului de către echipă în faţa grupei academice. Ultima

secvență este realizată în regim prezențial.

Eficiența comunității de învățare

Eficiența comunității de învățare depinde de mai mulți factori: de membrii comunității, de dorința
membrilor să comunice şi să lucreze împreună. O comunitate nu poate avea un șef sau președinte. În
același timp, comunitățile de învățare presupun un proces de învățare, care nu poate fi negestionat.
Deci, este necesar de a gestiona comunitatea. Procesul de gestiune a comunităților de învățare cere
măiestrie de la persoana care va gestiona comunitatea, deoarece este necesar de a menține activitatea
şi motivaţia membrilor, de a nu formaliza comunicarea, de a nu distruge legăturile stabilite. Este clar
că persoana care va gestiona procesul de învățare este profesorul, doar că rolul profesorului în
comunitățile de învățare se va schimba, din mentor, instructor, „adevăr în primă instanță”, el se va
transforma în coleg, în membru mai experimentat al comunității, în coordonator. Profesorul în
comunitatea de învățare proiectează, facilitează şi monitorizează partea socială, partea cognitivă şi
comunicarea.

Comunitățile de învățare pot fi realizate într-un mediu tradițional sau virtual. Oricare ar fi natura
comunității există patru elemente comune:

- sentimentul de apartenenţă la comunitate;

- încrederea;

- comunicarea;

9
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

- învăţarea.

Comunităţile virtuale de învăţare pot fi create folosind diverse instrumente. Orice instrument
online va îmbogăți, va amplifica un anumit aspect al experienței de învățare. În același timp, orice
instrument va inhiba şi va diminua alte aspecte ale experienţei de învăţare. Astfel, alegerea
instrumentului pentru crearea comunității va fi realizată ținând cont de beneficiile şi limitările
acestuia.

Având în vedere, că aceste comunităţi de învățare se sprijină pe una din caracteristicile esențiale ale
ființei umane: natura sa fundamental-socială, un posibil instrument de creare este reţeaua de
socializare. Reţelele de socializare permit comunicarea, partajarea informaţiei, reflexia, cooperarea
etc. Rețelele de socializare mai au un mare avantaj față de alte instrumente de comunicare: studenții le
agreează.

Rețele de socializare existente, în linii generale, ar putea fi folosite, însă acestea au fost create pentru
alte scopuri. Există instrumente Web 2.0 care permit crearea unei rețele de socializare prin câteva
click-uri. Un astfel de constructor este, de exemplu, proiectul Taba.ru, care permite crearea unui site,
unei rețele de socializare, unui portal. Spre deosebire de alte instrumente similare are un șir de
avantaje: este gratis, are interfaţă în limba rusă și limba engleză și nu necesită hostare.

AVANTAJELE ADERĂRII LA O COMUNITATE DE ÎNVĂȚARE

Participarea la o comunitate de învățare oferă o serie de avantaje, toate acestea contribuind la

promovarea succesului academic și social. Ca în orice comunitate, ceea ce veți obține din ea va
depinde în mare măsură de ceea ce puneți în ea.

Avantajele de a face parte dintr-o comunitate de învățare (sau chiar de a trăi într-una) includ:

• O motivație mai mare spre învățare.

• Creșteți contactele actuale și viitoare.

• Oportunități academice, sociale și de muncă mai bune.

• Îmbunătățiți conexiunea cu comunitatea de studiu.

• O participare mai mare la învățare.

• Învățarea activă.

• O mai mare satisfacție personală și academică.

• Faceți cunoștință cu mai mulți oameni.

Concluzii

10
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

Utilizarea comunităților de învățare în procesul de formare evidențiază importanța comunicării și

colaborării cu alţii, rolul relaţiilor sociale în construirea cunoştinţelor şi valorilor şi, în consecinţă,
contribuie la formarea/dezvoltarea competenţelor profesionale.

Gestiunea comunităților de învățare este posibilă doar în cazul în care profesorul şi studenții
își schimbă rolurile, devenind parteneri egali, o echipă, care cooperează pentru a atinge un scop
comun.

Crearea unei comunități de învățare nu este dificilă din punct de vedere tehnic, este mult mai
dificil de a crea climatul necesar comunității şi de crea o cultura necesară unei comunități active.

Bibliografie

11
Profesor coordonator: Lector. Univ. Dr. Ștefănescu Valeriu Masterand : Dănilă Elena

Riel, M. și Polin, L. (2004). „Proiectare pentru comunități virtuale în serviciul învățării”.

Noveanu, E. Constructivismul în educaţie. În Revista de Pedagogie, 1999, ar. 7-12. p. 7-16;

Garrison, D., Anderson, T., & Archer, W. Critical inquiry in a text-based environment. În:
Computer conferencing in higher education. Internet and Higher Education, 11(2), p.1-14;

Morar, C. Instrumente sincron și asincron.

Swan, K & Shea, P. (2005). The development of virtual learning communities. În. S. R. Hiltz
& R. Goldman, Asynchronous Learning Networks: The Research Frontier. New York:
Hampton Press, 239-260.

12