Usturoiul ( 

Allium sativum ) a fost folosit de mult timp atât pentru aromatizare, cât și pentru
beneficiile potențiale ale prevenirii și vindecării afecțiunilor în multe culturi ( 1)). 
Chimia speciilor Allium a fost dominată de mulți compuși care conțin sulf care le conferă o aromă
caracteristică. Cu toate acestea, o varietate de componente, inclusiv compuși fără sulf,
funcționează sinergic pentru a oferi diverse beneficii pentru sănătate. Datorită chimiei complexe
din plantele de Allium , variațiile procesării produc preparate destul de diferite ( 2 ). Tiosulfinatele
foarte reactive, cum ar fi alicina, dispar în timpul procesării și se transformă rapid în alte tipuri de
compuși organosulfurici. Eficacitatea și siguranța sunt, de asemenea, condiționate de metodele de
procesare ( 2 ).

Pentru a se proteja de
insecte și ciuperci, usturoiul produce alicină prin
reacție enzimatică atunci când este rănit. Astfel,
alicina
este insecticidul mamei-natură.

Suplimentele de usturoi disponibile în comerț se

încadrează în 4 categorii: deshidratate
pudră de usturoi, ulei de usturoi, macerat de ulei de
usturoi și extract de usturoi îmbătrânit. [6] Usturoi
apos
extractul ar putea exercita efectul său chimio-
preventiv prin inducerea apoptozei, [10] citotoxică
pentru
HeLa, o linie de celule umane de cancer de col uterin.
[11]

Alicin [S- (2-propenil) 2-propen-1-sulfinotioat] este

unul dintre
cei mai cunoscuți compuși organosulfurici derivați
din usturoi.

Studiile de pionierat ale lui Semmler [20] au stabilit

importanța disulfurii de dialil
și dialilil trisulfură în aroma distilatelor de usturoi.
Alicina (dialil-tiosulfinat) este
cel mai activ compus biologic al usturoiului. Alicina
a fost descoperită în 1944 de Cavallito
și Bailey [21] și apoi Cavallito și colab. [22] a
remarcat mai întâi activitatea sa puternică
antimicrobiană. The
structura alicinei este prezentată în Figura 1A.
Alicina nu este prezentă în usturoiul crud, dar este
produsă rapid prin acțiunea CS-liasa (alinaza) asupra
alinei. Este prezentată structura aliniului
în Fig. 1B. Alinaza este activată prin zdrobirea sau
tăierea căței de usturoi. [1,21,22,23] Alicină
reprezintă aproximativ 70% din totalul tiosulfinatelor
prezente în cuișoare după mecanică
[24,25,26] Studii mecaniciste și farmacocinetice ale
alicinei și derivaților săi
crește nevoia unui compus etichetat. Etichetarea
acestui lichid volatil și instabil
necesită o manipulare delicată.
BSTRACT
 

În general, bucătarii folosesc usturoiul ca ingredient care îmbunătățește calitățile senzoriale ale alimentelor. Cu toate
acestea, studii recente au arătat că usturoiul conține compuși de sulf, care oferă un beneficiu pentru sănătate. Această
analiză identifică și descrie acei constituenți din usturoi responsabili de proprietățile lor antimicrobiene, antioxidante,
antiinflamatorii și, în unele cazuri, anti-canceroase. De asemenea, această revizuire raportează conținutul chimic și
nutrițional al usturoiului ( Allium sativumL.) și prezintă beneficiile sale pentru sănătate pentru oameni. O mare variabilitate și
diversitate a conținutului nutrițional al usturoiului a fost găsită în literatură, inclusiv proprietăți funcționale (antioxidante,
antimicrobiene, antifungice și imunologice) și multe componente pentru beneficiul sănătății, cum ar fi antihipertensive,
hipolipidemice, antiaterogene, anticarcinogene, antitumorale, antiaggregante , fibrinolitic, imunomodulator și
antianemic. Alicina și ajoena au fost identificate printre unii dintre compușii din usturoi care sunt benefici pentru sănătatea
umană. Cantitatea variază în funcție de maturitatea bulbului și de locul recoltării, iar valorile variază între aproximativ 1 mg /
g și 9 mg / g pentru alicină și 0,12 mg / g până la 0,22 mg / g de ulei de usturoi macerat pentru ajoenă.
 

Cuvinte cheie: Usturoi; proprietăți nutraceutice; alicină; ajoene; antioxid

Introducere
Usturoiul ( Allium sativum L) este un bulb care aparține familiei Liliaceae, care aparține genului Allium (  Ramárez-
Concepție și colab ., 2016 ); până în prezent, este important din punct de vedere economic și mai ales pentru
proprietățile sale nutraceutice și beneficiile sale pentru sănătatea umană. Allium sativum L. este o specie
originară din Asia Centrală (vestul Himalaya) care a fost cultivată în China, Mesopotamia și Egiptul în urmă cu
5000 de ani, a fost adusă de spanioli, la sfârșitul secolului al XV-lea, usturoiul ar intra în Continentul american ca
condiment ( Wu și colab ., 2015) produs. Mulți membri ai genului Allium, inclusiv aproximativ 700 de specii, au
fost recunoscuți ca surse bogate de metaboliți secundari biologic activi, pe lângă proprietățile lor antioxidante
( Herrera și colab ., 2014 ; Upadhyay, 2016 ).
Usturoiul este una dintre cele mai vechi culturi horticole înmulțite vegetativ. Partea comestibilă a usturoiului este
becurile proaspete. Bulbul, partea sa principală a corpului, este, de asemenea, numit „capul de usturoi”, în timp
ce fiecare dintre segmentele bulbului este denumit „cuișor de usturoi”. Usturoiul a fost folosit din cele mai vechi
timpuri nu numai pentru aromarea alimentelor, ci și ca plantă medicinală ( Morales-Gonzalez și colab .,
2019 ). Majoritatea beneficiilor sale pentru sănătate se datorează prezenței moleculelor de alicină ( Touloupakis
și Ghanotakis, 2010 ; Varga-Visi și colab ., 2019). Proprietățile culinare, medicinale și insecticide ale usturoiului
sunt legate de varietatea mare de molecule pe care le conține, inclusiv proteine, grăsimi, carbohidrați, fibre,
cenușă, compuși de sulf, uleiuri esențiale și minerale precum potasiu (K), fosfor (P ), magneziu (Mg), sodiu (Na),
calciu (Ca) și fier (Fe). Usturoiul este, prin urmare, benefic pentru sănătatea umană, gustul său puternic și
astringent se datorează compușilor săi organosulfurici, care au fost asociați cu proprietățile sale nutraceutice
( Frankel și colab ., 2016 ).
Cercetările au descoperit că, atunci când este consumat crud, usturoiul poate fi benefic în prevenirea unor boli
( Baliga și colab ., 2013 ), cum ar fi tulpinile de răceală obișnuită ( Upadhyay, 2016 ), unele boli cardio-vasculare
și hipertensiunea arterială ( Shafiur , 2007 ). Prin urmare, răspândirea informațiilor legate de proprietățile
preventive și curative ale usturoiului, împreună cu beneficiile sale pentru a ajuta la combaterea diferitelor boli și
beneficiile sale pentru sănătatea umană, au crescut considerabil consumul acestei specii ( Fratianni și colab .,
2016 ).

. Descrierea botanică
Usturoiul ( Allium sativum L.) este o plantă erbacee care are o tulpină parfumată lungă de aproximativ 1 m
împărțită în 6 până la 12 bulbuțe (căței de usturoi) unite de o coajă subțire, care formează capul
usturoiului. Rădăcinile Allium sativum L. provin din secțiunea bazală a discului său și pot atinge o adâncime de
cel puțin 80 cm. Frunzele sale sunt lungi, înguste și plate, mai aproape de baza plantei, dar cilindrice și ascuțite la
vârf. Are flori mici, alb-purpurii. Usturoiul în creștere necesită sol argilos greu, împreună cu humus și cantități mari
de apă. Înălțimea plantei usturoiului 70-80 cm, numărul frunzelor 13-15, greutatea bulbului 50 g, diametrul
bulbului 5 cm, 12-13 dinți, perioada de creștere de 250 de zile în timpul însămânțării de iarnă și durata de latență
de 40 de zile ( Wu și colab ., 2015 ).
 

3. Beneficii pentru sănătate

Medicina complementară capătă importanță, în special în etnobotanică, fitoterapie și fitochimie. Potrivit
Organizației Mondiale a Sănătății, 80% din populația lumii folosește plantele ca medicament natural
primar. Usturoiul a fost utilizat clinic în multe sisteme medicale tradiționale din cele mai vechi timpuri, în principal
pentru tratarea și prevenirea bolilor ( Baliga și colab ., 2013 ). Ca aliment funcțional și medicinal, usturoiul poate fi
utilizat în mai multe moduri crud (fructe și frunze) și ca extract: ulei, granulat și praf. Sa demonstrat că usturoiul
întărește sistemul imunitar și antitumoral, iar activitatea antioxidantă a usturoiului polizaharidă protejează
organismul împotriva efectelor nocive ale radicalilor liberi sau hidroxil ( Chen și Huang, 2020 ; Chengși colab .,
2020 ; Upadhyay, 2016 ). O dietă sănătoasă cu o mulțime de alimente funcționale făcute cu usturoi a fost
considerată benefică pentru sănătatea umană. Usturoiul proaspăt poate modifica nivelurile anticoagulante din
sânge și poate stimula activitatea în toate organele digestive și respiratorii ( Lee și colab ., 2015 ). Usturoiul ajută
ficatul ( Abdel-Daim și colab ., 2015 ) și vezica biliară să funcționeze corect aliul; le apără împotriva infecțiilor
intestinale ( Gatt și colab ., 2015 ) și a problemelor cauzate de descompunerea bacteriilor intestinale ( Leyva și
colab ., 2016 ). Usturoiul scade tensiunea arterială (Cicero și Borghi, 2013 ) și stimulează capacitatea circulatorie
a inimii. Mai mult, are proprietăți antihipertensive, hipolipidemice, antiatero-genice, anticarcinogene, antitumorale,
antiagregante, fibrinolitice, antianemice, antimicrobiene, antifungice și imunomodulatoare. Potrivit Moneim
(2015) , tratamentul cu extract de usturoi macerat poate ajuta la prevenirea neurodegenerării prin ameliorarea
stresului.
Sistemul imunitar în practic toate ființele vii constă din structuri și procese biologice din interiorul unui organism,
protejându-l împotriva bolilor, precum și identificarea și distrugerea celulelor patogene și canceroase
( Chiavarini și colab ., 2015 ). Este chiar prezent în organismele unicelulare, cum ar fi bacteriile, unde sistemele
enzimatice oferă protecție împotriva infecțiilor virale. Funcția principală a sistemului imunitar este de a proteja un
organism împotriva agenților străini de orice natură, cum ar fi viruși, bacterii sau molecule străine care nu fac
parte din structura biologică a organismului. Tabelul 1 prezintă unele dintre proprietățile imune și compușii înrudiți
ai usturoiului.
 

3.1. Boala de inima
Bolile de inimă, inclusiv atacurile de cord și accidentele vasculare cerebrale, sunt principala cauză de deces la
nivel mondial. Hipertensiunea arterială, cunoscută și sub numele de hipertensiune, este una dintre principalele
cauze ale bolilor de inimă. Diverse studii arată dovezi ale beneficiilor usturoiului pentru scăderea tensiunii
arteriale la persoanele cu hipertensiune ( Baliga și colab ., 2013 ; Cicero și Borghi, 2013 ). Sa demonstrat că
usturoiul scade colesterolul seric ( Ried, 2016 ), care este un factor de risc ridicat în bolile de inimă. Usturoiul
conține, de asemenea, elementul seleniu (Se), care poate reduce nivelul colesterolului și poate ajuta la
prevenirea cancerului ( Johnson, 2018 ).
 

3.2. Afectiuni respiratorii
Răceala este unul dintre principalele motive pentru care oamenii vizitează medicul. În general cauzată de viruși
care pot provoca febră, cefalee, mialgie și oboseală, răceala obișnuită ( Upadhyay, 2016 ) este tratată
simptomatic. Antibioticele nu sunt eficiente la copii sau adulți. Utilizarea profilactică a usturoiului poate reduce
frecvența răcelilor la adulți, dar nu are niciun efect asupra duratei simptomelor ( Fashner și colab .,
2012 ). Hipertensiunea este una dintre cele mai frecvente afecțiuni întâlnite în asistența medicală primară. S-a
demonstrat că strategiile non-farmacologice ajută la reducerea tensiunii arteriale, s-a sugerat că suplimentele
alimentare, cum ar fi usturoiul, scad tensiunea arterială ( Oza și Garcellano, 2015). Suplimentarea cu extract de
usturoi în vârstă s-a dovedit a restabili răspunsul vasodilatator la pacienții cu boală coronariană cronică.  De
asemenea, inhibă progresia calcificărilor coronare ( Weiss et al ., 2013 ). De secole, usturoiul a fost folosit ca
remediu la domiciliu pentru diferite afecțiuni ale pielii, în special negi, bataturi 1 sau alte boli ale pielii și
orale. Aplicarea topică a usturoiului poate induce dermatită de contact alergică sau iritantă severă, iar pacienții
trebuie sfătuiți cu privire la utilizarea unor astfel de terapii ( Chiriac și colab ., 2017 ). În antichitate, usturoiul
( Allium sativumL.) a fost folosit ca medicament și face parte încă din medicina populară în multe culturi.  Un
număr de articole au comentat eficiența usturoiului în reglarea factorilor de risc cardiovascular ( Shafiur, 2007 ),
lipidelor plasmatice, stoparea peroxidării lipidelor, stimularea activității fibrinolitice, inhibarea agregării plachetare,
atenuarea modificărilor morfostructurale ale peretelui vascular (legate de îmbătrânire și aterosclerotică leziuni) și
scăderea tensiunii arteriale. 

Funcționalitate Beneficii pentru sănătate Compuși înrudiți Produs cu usturoi Bibliografie

Sistemul imunitar Creșterea sistemului imunitar Alicină, aliină și ajoenă, aliniinază, Usturoi proaspăt, ( Goncagul și Ayaz,
și răspunsul peroxidază, miracinază, zaharoză, glucoză, pudră și ulei 2010 )
antibacterian minerale, vitamine, beta-caroten  
 Extract de usturoi ( Ghazanfari și
Infecție, leishmanioză Actină, talină, paxilină
proaspăt colab ., 2006 )

Extract de usturoi ( Abid-Essefi și

Citotoxicitate Antioxidant
apos colab ., 2012 )

( Kallel și colab .,
Bacterii Compus fenolic Coajă de usturoi
2014 )

( Khalid și colab .,
Microorganisme patogene Antioxidant, compuși fenolici, minerale Extract de usturoi
2014 )

Extract din bulb de ( Lanzotti și colab .,

Activitate antifungică Alianță
usturoi 2012 )

( Pirak și colab .,
Microbian Alicină Catel de usturoi
2012 )

( Abdel-Hafeez și
Blastocistoza Antioxidant Usturoi
colab ., 2015 )

Imun Alliina, alicina, ajoenele, vinilditiinele și (Batiha și colab .,

Extrage
modulatoare sulfurile 2020 )

( Chen și colab .,
Microbiom intestinal usturoi fără alicină Usturoi zdrobit
2020 )

Usturoi proaspăt
Diabetul mellitus gestațional Antioxidant ( Si și colab ., 2019 )
negru

Dislipidemie și disbioză a ( Chen și colab .,

Compuși organosulfurici usturoi întreg
microbiomului intestinal 2019 )

Imun
Efectele modulatorii ale Extract de usturoi ( Rodrigues și
Sulf
glutationului, cardiovascularului și îmbătrânit Percival, 2019 )
inflamației

Pasta de usturoi,
Arsuri chimice, ( Schimmel și colab .,
Disulfură de alil, disulfură de dialil, alicină zdrobirea
tratați un neg negru plantar 2019 )
usturoiului
 
Știința modernă a identificat că usturoiul conține mai mulți compuși care promovează sănătatea cu efecte
terapeutice în domeniul bolilor de inimă și al cancerului. Lucrări recente indică existența în usturoi a multor
substanțe, dintre care mulți sunt compuși organosulfurici și proprietăți bioactive (  García și Sánchez-Muniz,
2000 ; Martins și colab ., 2016 ) ( Tabelul 2 ).