STUDIUL VARIAȚIEI REZISTENȚEI

ELECTRICE CU TEMPERATURA

SCOPUL LUCRĂRII
Scopul lucrării este trasarea graficelor de variație a rezistenței electrice cu
temperatura pentru un rezistor și un termistor precum și calculul coeficientului
termic
al rezistivității () pentru rezistor și a lărgimii benzi interzise pentru termistor
(E ).
TEORIA LUCRĂRII
Rezistivitatea materialelor conductoare (metalelor)depinde de
temperatură după o lege de forma:
p= p0(1+αt+βt 2+....)

unde  și  sunt coeficienți, iar 0 este rezistivitatea la 0C. Deoarece valorile

coeficienților  sunt foarte mici, pentru majoritatea aplicațiilor termenul t2
poate fi neglijat, astfel prin aproximație ( )0 1 t = +  . Inversul rezistivității
poartă numele de conductivitate electrică.
1
 =❑
Conductivitatea finită a conductoarelor este explicată prin existenta
ciocnirilor inelastice ale electronilor cu defecte existente în rețeaua cristalină.
Într-o rețea perfect periodică și în aproximația electronilor liberi, rezistența
electrică este nulă și conductivitatea infinită. Abaterile de la periodicitatea
riguroasă a potențialului se datoresc următoarelor cauze: vibrațiile rețelei,
defectele sau impuritățile din rețeaua cristalină și interacțiuni reciproce ale
electronilor.
Astfel se poate explica s căderea
rezistivității metalelor cu scăderea temperaturii și apariția fenomenului de
supraconductibilitate pentru temperaturi foarte apropiate de 0K. Când
temperatura scade, amplitudinea vibrațiilor scade, micșorându-se în același timp
și numărul ciocnirilor inelastice ale electronilor cu nodurile rețelei.
 SCHEMA MONTAJULUI EXPERIMENTAL

*Instalație pentru studiul dependenței rezistenței electrice de temperatură*

Instalația experimentală se compune dintr-un vas cu ulei (figura 1.) în care se

introduc rezistorul (R) și termistorul (t). Cu ajutorul unui încălzitor (I) se obțin
diferite temperaturi care se măsoară cu un termometru (T). Valorile rezistențelor
la diferite temperaturi se măsoară cu ajutorul unei punți Wheastone, a unui
ohmetru sau cu un multimetru (MM).
MODUL DE LUCRU
1. Se citește temperatura  0 Ct  la care se găsesc rezistențele 1R
respectiv 2R în calorimetrul cu ulei (o rezistență este a metalului iar celaltă a
termistorului).

2. Se citesc valorile rezistențelor pe multimetre (Atenție! Multimetrele

trebuie sa fie trecute pe funcția ohmetru pe o scală care să permită citirea
valorilo cu cât mai multe zecimale) și se citesc valorile rezistențelor
corespunzătoare temperaturii inițiale 0t .

3. Se urmăresc creșteri de temperatură de regulă din 3 C  în 3 C  (sau

din 2C în 2 C când temperatura inițială este prea mare sau din 5 C  în 5
C  când temperatura inițială este mică)și se citesc valorile rezistențelor
corespunzătoare.