Tabel conceptual al curentelor literare

Umanism Mișcare intelectuală europeană din epoca Renașterii care promova studiul literaturii
clasice din Grecia și din Roma, entuziasmul față de om și natură, compatibilă însă cu
credința religioasă.
Pornind de la “cultul” antichităţii greco-latine se instituie un nou ideal uman: omul
universal: “Stăpân pe limbile şi literaturile clasice, ca şi pe muzică şi filosofie,
practicând sporturile timpului şi dansul care mlădiază trupul şi dă graţie mişcărilor,
informat în descoperirile ştiinţifice, orator desăvârşit şi apt să facă o conversaţie
interesantă în societate, dând glumelor, burlei un sens filosofic şi instructiv un
adevărat curtean, umanistul trebuia să înfăţişeze idealul întrupat al omului universal.”
De la scrisul cronicarilor în fraza cărora vibrează atât de des îngrijorarea pentru
destinul ţării, până la inimoşii cărturari ai Şcolii Ardelene, de la eroica pleiadă a
intelectualilor paşoptişti până la savanţii tumultuoşi Hasdeu, Iorga sau Călinescu,
până la Eminescu şi Arghezi, Caragiale ori Sadoveanu, toţi marii scriitori au vibrat la
destinul naţiunii, au luptat cu condeiul pentru progresul ţării şi al poporului (...) au
fost, cum spunea Coşbuc “inimă-n inima neamului” lor”
Trăsăturile Umanismului:
 aşază în centrul preocupărilor sale omul
 admirația față de valorile antichităţii greco-latine
 încrederea în raţiune
 natura este considerată un model al artei
 prezentarea omului multilaterala
 increderea in valorile umane si in armonia perfecta dintre om si natura
 lupta rațională împotriva dogmatismului religios

Iluminism Iluminismul, numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii, a fost o

mișcare intelectuală, filozofică, ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în
perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei,
ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți
„raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase .
Iluminismul, rezultat din curentul umanist al Renașterii, este o replică la
adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga
luminarea maselor pe baza experienței proprii. Unii consideră lucrarea lui Isaac
Newton, Philosophiae Naturalis Principia Mathematica (1687), ca fiind prima mare
lucrare iluministă. Istoricii francezi plasează, în mod tradițional, perioada
iluminismului între 1715, anul încoronării lui Ludovic al XV-lea, și 1789, anul
izbucnirii Revoluției Franceze care a marcat sfârșitul „Vechiului Regim”.
Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. "Tutela
este incapacitatea ființei umane de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa
instrucțiunilor de la o altă persoană. Această tutelă este auto-indusă atunci când cauza
sa nu rezidă în absența rațiunii, ci în absența hotărârii și a curajului de a lua hotărâri
fără instrucțiuni de la o altă persoană". Sapere aude! "Aveți curajul de a vă folosi
propriul simț al rațiunii!" – acesta este motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant).
Trăsăturile Iluminismului:
 combaterea docmelor si a bisericii (anticlericalismul)
 prmovarea ratiunii
 sustinerea tolerantei interetnice
 atitudine anti-democratica, anti-feudala si anti-religioasa
 are la baza mitul stiintei, al ratiunii, al republicii sau al monarhului iluminat.
 se considera ca ratiunea si stiinta deschid calea progresului, a emanciparii,
libertate si egalitate.
Tabel conceptual al curentelor literare
Tabel conceptual al curentelor literare

Clasicism Clasicismul este un curent literar-artistic care a aparut initial in Franta si a cuprins
intreaga Europa in secolele al XVII-lea si al XIX-lea. Aparut ca o extensie a culturii
Greciei antice, clasicismul reitereaza idealul de frumusete armonioasa, echilibrata,
reluand temele si formele artei antice pentru a le transforma in manifestari artistice
adaptate realitatilor vremii. Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetică
fundamentală de observare și realizare a unui sistem armonios, stabil, proporțional,
dominat de elementele frumosului, în concordanță cu norme specifice (cele trei
unități în dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al perfecțiunii
formelor. S-a manifestat în toate artele – literatură, pictură, muzică, arhitectură.
In literatura romana regasim elemente specifice clasicismului la autori precum Ion
Budai Deleanu (Tiganiada), Mihail Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Ion
Creanga. Ca specii mentionam oda, satira, pastorala, epigrama, idila, epistola,
comedia, fabula, epopeea.
Trăsăturile Clasicismului:
 Personajele sunt rationale, atrenate de inalte ratiuni eroice si cetatenesti si au
principii morale de neclintit.
 Aceste personaje sunt de regula regi sau reprezentanti ai aristocratiei, fiind
reprezentati in oda, imn, poem epic, tablou istoric, tragedie
 Cultiva trasaturi precum curajul, vitejia, generozitatea sau lasitatea, avaritia,
naivitatea, iar personajele sunt adevarate caractere (avarul, demagogul,
parvenitul etc) si reprezinta tipologii ale societatii reproduse.
 Este prezentă regula celor 3 unități ( de loc , timp, acțiune)
 Stilul operei este caracterizat prin sobrietate, simplitate, claritate
Romantism Romantismul a apărut prima dată în literatura germană concomitent cu apariția
clasicismului și interacționând cu acesta. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a apărut și
în literatura engleză,iar în anii 1820 în literatura franceză și rusă. Privind în ansamblu,
romantismul se constituie ca o reacţie împotriva excesului de încredere în raţiune,
promovat de clasicism, acţionând în numele creaţiei şi a imaginaţiei. Dacă scriitorii
clasici tindeau spre obiectivitate, ignorând particularul în favoarea generalului, prin
conturarea unor tipuri umane precum avarul, mincinosul, ipocritul etc., romanticii nu
acceptau decât individualitatea. Romanticii sunt pasionați de mister, de exotic, au gust
pentru macabru, creează personaje și situații excepționale.
În literatura română, romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor
pașoptiști (Ion Heliade Rădulescu Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo
ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile vest-
europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul
mare romantic european.
Trăsăturile Romantismului:
 cultivă sensibilitatea, imaginaţia, originalitatea, fantezia creatoare, misterul;
 evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric) într-un cadru
nocturn sau exotic .
 Motive romantice, precum: lacul, codrul, izvoarele, stânca, teiul, salcia, luna,
stelele, floarea, noaptea, visul, reveria.
 prezența eului liric în textele literare, subiectivitatea trăirilor
 exprimarea cu prioritate a sentimentului și sensibilității
 libertatea creației, absența oricăror reguli sau constrângeri estetice (prezente la
clasicism)
 întoarcerea spre trecut și adorația trecutului, în special al evului mediu și
goticii
 prezența eului liric în textele literare, subiectivitatea trăirilor
 exprimarea cu prioritate a sentimentului și sensibilității
Tabel conceptual al curentelor literare

Realism Realismul este o concepţie filozofică din Evul Mediu, opusă idealismului, iar în sens
literar, denumeşte oglindirea realităţii aşa cum este, fără a deforma sensurile sau
situaţiile. Termenul "realism" a fost folosit pentru prima oară în anul 1798 de către
Friederich Schiller, scriitor german. Manifestarea curentului literar, realismul, s-a
produs însă în prima jumătate a secolului al XlX-lea, ca reacţie împotriva
romantismului. Astfel, conştiinţa lucidă, obiectivismul percepţiei se opun sensibilităţii
subiective şi imaginaţiei debordante promovate de romantism: "Realismul se defineşte
prin grija de a descoperi, de a revela o realitate pe care romantismul a evitat-o sau a
travestit-o" (G.Picon). Scriitorul realist observă omul în mediul său natural, social şi
istoric, portretul şi descrierea întemeindu-se pe reflecţie morală şi analiză psihologică.
("Curente literare")
Scriitorii reprezentativi din literatura română sunt: Nicolae Filimon, I.L.Caragiale,
Ion Creangă, loan Slavici, Liviu Rebreauu, Hortensia Papadat-Bengescu, George
Călinescu, Marin Preda ş.a. în literatura universala, marii scriitori realişti sunt: Balzac,
Dickens, Stendhal, Flaubert, Tolstoi, Dostoievski etc. "Comedia umană" a lui Honorâ
de Balzac, generic sub care se înscriu operele sale realiste şi obiective, a şocat la
vremea respectivă, dar autorul a considerat că trebuie "să zugrăvească societatea
franceză aşa cum e ea, fără să caute s-o idealizeze, ci într-un spirit de obiectivitate",
rolul scriitorului fiind acela de a rămâne indiferent la "protestele publicului,
înspăimântat că se vede zugrăvit pe sine".
Trăsăturile Realismului:
 Temele romanelor realiste includ parvenitismul, avariția, imoralitatea,
singurătatea etc., iar motivele – parvenitul, avarul, zgârcitul
 Subiectele sunt inspirate din realitate
 Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, iar conflictele sunt de natură
socială, psihologică, politică etc.
 Personajele întruchipează mai multe categorii sociale, complex caracterizate,
reprezintă tipuri umane.
 Personajul realist este strâns legat de mediul ambiant, de mediul său de viaţă
care-i motivează şi structura etică, de aceea realismul se distinge prin
realizarea unor "personaje tipice în situaţii tipice

Modernism Modernismul este un curent literar apărut în secolul al XX-lea, care implică ideea de
negare a tradiției. Astfel, modernismul poate fi pe deplin înțeles doar dacă e privit în
opoziție cu tradiționalismul, primul promovând nonconformismul, dinamismul,
inovația, iar cel de-al doilea respectând cu strictețe regulile impuse de tradiție.
Scriitori reprezentativi din literatura română sunt: Lucian Blaga, Tudor Arghezi,Ion
Barbu
Principalele curente literare subordinate modernismului:
1. Dadaismul apare in 1916, cand, la Zurich, un grup de tineri scriitori, in frunte
cu Tristan Tzara, pun bazele unei noi literaturi, subordonata
principiului "Antiarta pentru antiarta". Dadaistii cautau sa socheze bunul-simt
unanim acceptat. Operele dadaiste sunt recunoscute prin agresivitatea si
elementele nihiliste promovate
2. Constructivismul poate fi caracterizat ca fiind un dadaism constructiv,
opunandu-se astfel nihilismului lui Tzara. "Romanul este condamnat la moarte
in favoarea reportajului cotidian" si "se vorbeste despre un teatru de pura
emotivitate"
3. Suprarealismul este o miscare artistica aparuta in Europa dupa primul razboi
mondial. Curentul se remarca prin prezenta subconstientului si a visului, ca
factori declansatori ai actului creatiei. Sunt anulate mecanismele logice ale
mintii, in favoarea unei gandirii necenzurate.
Tabel conceptual al curentelor literare

Trăsăturile Modernismului:
 Negarea valorilor poetice
 Refuzul capodoperei și al ideii de frumos, de perfecțiune
 Ruptura de trecut
 Revolta și libertatea de exprimare
 Originalitatea și tendința de a șoca
 starea de conflict între luciditatea conștiinței și spaimele necunoscutului
 luciditatea, efortul prin care gândirea își cucerește adevărurile
 problematica conștiinței nelinistite
 predilecția pentru stări limită:coșmar, halucinație, ridicol, grotesc

Postmodern Postmodernismul este o mişcare culturală, artistică şi ideatică, apărută în deceniul al

şaselea al secolului XX în Statele Unite ale Americii şi răspândită apoi în Europa. Se
ism atestă în arhitectură, apoi în literatură, filozofie, în domeniile de teorie critică, artă,
sociologie, ştiinţe politice. Termenul „postmodern” a intrat în lexiconul filozofic odată
cu publicarea studiului La condition postmoderne, în 1979, al lui Jean-François
Lyotard. Postmodernismul se caracterizează, în general, prin excluderea noului şi
ineditului, negarea (refuzul) ideii de progres şi întoarcerea la formele tradiţionale.
Ideea centrală a postmodernismului rezidă în faptul că „problema cunoaşterii se
bazează pe tot ce este exterior individului”
Scriitori reprezentanți din literatura română:
 PROZĂ
-Mircea Nedelciu (Zmeura de câmpie, Femeia în roșu)
-Adriana Babeți (Femeia în roșu)
-Mircea Mihăieș (Femeia în roșu)
-Mircea Cărtărescu (Florin scrie un roman, Enciclopedia zmeilor, Mendebilul, O
motocicletă parcată sub stele, Rem)
 POEZIE
-Mircea Cărtărescu (Levantul, Poema chiuvetei, O seară la operă, Ciocnirea)
-Alexandru Mușina
-Ioan Vieru
-Matei Vișniec
 DRAMATURGIE
-Dumitru Crudu
-Valentin Busuioc
Trăsăturile Postmodernismului:
 Narativul se combină cu lirismul în poezie;
 Banalul e scos în evidență și valorificat;
 Renunțarea la clișee;
 Accentul cade pe spiritul ludic și parodie;
 Realitatea străzii apare în poezie;
 Sunt preferate jocurile de limbaj, oralitatea expresiei, pastișa, colajul;
 E permis amestecul genurilor literare