1

Apartenența poeziei la genul liric

VERSURILE Imagini Figuri de Semnificație /

artistice stil simțăminte

vizuale

vizuale

Vizuală/auditivă
Vizuală

vizuale
vizuale
Tema: Motive poetice: Mărcile Titlul:
subiectivit
Câmpul lexico-semantic al titlului: ății:

ALGORITMUL DE LA JUSTIFICAREA APARTENENŢEI LA GENUL LIRIC

 sentimente transmise direct
 Tema
 Mărcile eului liric
 Imagini artistice şi ce sugerează ele
 Figurile de stil şi ce sugerează ele
 Câmp lexical
 Motive poetice
 Titlul - pe scurt
 Armonia dintre cer şi pământ
 Formula finală

1
 2

Fii atent ce verbe folosești:

Accentuează Exprimă Impresionează Subliniază Reflectă

Creionează Evidențiază prin Sugereză trăirile
Creează Evocă Simbolizează Reliefează
Dezvăluie Sintetizează
Semnifică
Surprinde prin

Niciodată nu folosești verbele: povestesc, spun, arată, relatează!

2
 3

Ecou de romanta”

Titlului are un efect profund şi te introduce în subiectul poeziei. „Ecoul”

provoacă sentimente de dezamăgire, tristeţe, deoarece este un fenomen al
naturii care multiplică sunetul, cuvintele pe care le rosteşti până când nu
mai există posibilitatea auzirii lor şi totodată este fără răspuns şi fără
întoarcere ceea ce este debusolant.

„Romanţă” este cuvântul care introduce sentimentul de dragoste, iubire,

dar totodată, folosit alături de „ecou” arată încă din titlu că această
dragoste este neîmplinită, fară răspuns. Din punct de vedere stilistic, titlul
prezinta o metafora si orienteaza cititorul, inca de la inceput, asupra
tematicii abordate, exprimand regretul, deznadejdea fiintei lirice, a carei
asteptare este zadarnica.

Tematica este amplă, tema centrală este tema iubirii neîmplinite.

Identificăm tema solitudinii, tema suferinţei, chiar şi a eşecului existenţial,
deoarece, această dragoste neîmpărtăşită reprezintă perasamblu un mare
eşec în viaţa oricui.

Compozitional, se observăm repetitia.

„Nu mai veni” …. renunta la asteptare.

Eul liric suferă din iubire, deoarece îşi tot aşteaptă iubita iar aceasta nu se
mai întoarce.Aşteptarea durează de foarte mult timp . Odată cu sosirea
anotimpului rece, nu mai există sperantă şi îşi spune că e prea târziu
pentru o revenire.

Cele patru strofe în care este împărțită poezia corespund celor patru
anotimpuri, redând astfel așteptarea îndelungată.

În prima strofă, aşteptarea eului liric, se află abia la prima treaptă, mai
exact, sfarşitul primăverii, un anotimp când viaţa revine pe pământ, odată
cu frumuseţea şi speranţa. „S-a dus albastrul cer senin” -expresie care ne

3
 4

spune că şi „seninul” din viaţa lui a plecat, odată cu iubita şi speranţă

întoarcerii ei şi chiar odată cu primăvara care „s-a sfârşit - dar el încă îi
mai oferă o şansă pentru a se întoarce.

Strofa a doua, este reprezentată de anotimpul varatic, o perioadă când

soarele străluceşte pe cer, este o stare generală de bine, iar natura este în
perioada ei cea mai frumoasă, totodată, acest anotimp este reprezentat de
cele mai frumoase nopţi, cu cer senin pe care se pot observa stelele, ceea
ce creaza un cadru perfect romantic. Sfârşitul verii este distrus de
suferinţă şi aşteptare, fiind a doua treaptă în acest lung proces.

A treia strofă este totodată şi a treia treaptă, poate cea mai dură din
toate. Deoarece a ajuns la o anumită limită. Asemeni frunzişului „răvăşit”
aşa este şi el acum, este total distrus pe dinăuntru, lucru şi mai grav
atunci când motivul este persoana iubită şi când vezi că aşteptarea, care
este cea mai grea, a fost in zadar.

Strofa a patra reprezintă declinul şi etapa când îşi dă seama că într-

adevăr, nu mai e nimic de făcut. Aceasta este reprezentată de anotimpul
iarna, un sezon rece, când totul este mort, asemeni eului liric, care acum
este indiferent, rece şi distrus pe dinăuntru. Se observă şi expresia „prea
târziu”, care este adusă ca o susţinere a deciziei sale. Ultima exclamaţie
expune direct ceea ce doreşte el şi este şi o strigare, ca ea să audă.

Repetiția este sentința pronunțată cu glasul adevărului, ferm fără cale de

întoarcere.