Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Martin Luther Forma Finala
Martin Luther Forma Finala
FACULTATEA DE LITERE
MASTERAT
ANUL I
FUNDAMENTELE CREDINŢEI
CREŞTINE ÎN RELAŢIE CU
RAŢIUNEA ŞI ŞTIINŢA
Masterand,
Pop Cornel-Silviu
„Martin Luther, cât e el de eretic și de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creația
autonomă e o cocotă și că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viață
întreagă să aflu asta” 1.
Petre Țuțea
1
Petre Țuțea, 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, București, Editura Humanitas, 1997, pag. 22.
1
Introducere
Martin Luther a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la
nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Pastor și doctor în teologie, primele sale idei au
devenit primii pașii spre Reforma protestant. Acestea au fost enunțate de Luther în 1517, în
calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg.
Martin Luther a fost una dintre cele mai importante și influente personalități
istorice ale epocii moderne timpurii. Acesta s-a remarcat print-o viaţă foarte bogată,
împlinită şi polemică, plină de conflicte şi de victorii, fără pauză şi odihnă fiind un rebel şi
un reformator, un gânditor şi un om de acţiune, un om care şi-a depăşit epoca.
Date biografice
2
Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia (Germania), la 10 noiembrie 1483,
părinții lui fiind Hans Luther și Margaret Ziegler Luther. Tatăl lui şi în mod deosebit
mama, care era foarte pioasă, dar supertiţioasă l-au crescut în disciplină strictă a acelor
timpuri, imprimând în el multe din supertiţile clasei lor. Sub influența societății în care
trăiau, Hans și Margarethe Luther aveau o serie de principii foarte stricte dar, des întalnite
în vremea respectivă. Este deja foarte cunocut faptul că Martin s-a lovit deseori de
duritatea cu care părinții săi își educau copiii. Nu de puține ori aceștia își pedepseau pruncii
folosind metode violente. Luther, sub atenta călăuzire a mamei sale a îmbrațișat învățătura
Bisericii Romano-Catolice iar copilăria i-a fost marcată de multe dintre viziunile
superstițioase ale vieții creștine din Evul Mediu. Cu toate acestea, reformatorul a arătat
întotdeauna respect pentru părinții săi2.
La scurt timp după nașterea lui Martin Luther, familia s-a mutat în Mansfeld, unde
tatăl a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg și Eisenach și, mai apoi, la
vârsta de 18 ani a intrat la universitatea din Erfut. Aici a studiat latina la nivelul înalt şi
filisofia lui Aristotel, suferind influienţa unor profesori care urmau ideile lui William
Ockham. Îndrumat de tatăl său, Martin Luther a început, în 1505, să studieze dreptul, însă,
ulterior, s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al ordinului augustinian. Și-a
luat doctoratul în teologie în 1512 și a devenit profesor de științe biblice la prestigioasa
universitate din Wittenberg3.
Cel mai probabil, în urma acestei întâmplări, el se decide să se facă călugăr şi intră
într-o mânăstire a ordinului augustin la Erfurt. Aici a fost ordinat în 1507 şi a oficiat prima
liturghie. Tânărul Martin Luther se aştepta să găsească la mânăstirie modelul unei vieţii
sfinte şi acea pace a sufletului pe care o căuta cu atâta ardoare, dar avea să descopere cu
uimire că nu este așa. Dar, Luther era încă un fiu devotat al Bisericii papale şi n-avea nici
măcar un gând că ar ajunge vreodată altfel.
2
„Martin Luther”, Disponibil online pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther#cite_note-4, 17.01.2017.
3
Ibidem.
3
În tot acest timp, la final de secol al XV-lea, „Europa era un spațiu complet diferit
față de ceea ce vedem astăzi. Un spațiu al dezoltării și al epidemiilor, un spațiu în care
ciuma sau alte boli puteau să ucidă un întreg oraș în doar câteva zile, o regiune în care doar
puțini copii reușeau să supraviețuiască mai mult de cinci ani. În aceasta lume a
întunericului exista o singura consolare, Biserica și mântuirea pe care aceasta o promitea
omului. Această promisiune a făcut în Evul Mediu ca Biserica să devină cea mai puternică
instituție din lume, mai bogată decât ne putem imagina, mai puternică decât regii și
împărații lumii dar, în același timp, tiranică și coruptă. O putere care avea să fie sfidată și
înfruntată de un singur om, un om care, mai mult ca oricare altul, este creditat ca fiind cel
care a dat startul la cea mai mare trezire spirituală de la Cincizecime și până în prezent,
eveniment care, din punct de vedere istoric este cunoscut drept Reforma Protestantă din
Germania”4.
4
Sorin F. Trifa, Viața lui Martin Luther, de la Eisleben la Wittenberg (1483-1512), Disponibil online pe
http://www.bisericalutherana.ro/reforma-protestanta-500/viataluimartinlutherdelaeislebenlawittenberg1483-1512
, 17.01.2017.
5
Filosof german, susținător a teologiei nominaliste a lui William Ockham care punea accentul pe rolul rațiunii
în descoperirea adevărului teologic, voința liberă și contribuția personală la mântuire.
4
importanță deosebită. În această perioadă a intrat în contact și cu gândirea lui Dionisie
Aeropagitul dar și cu misticii și umaniștii germani, precum Tauler, Reuchlins și
Wimpfeling. Toate aceste studii îl determinau pe Martin Luther să înțeleagă că îi devenea
aproape imposibil să se poată raporta corect la cerințele atotputernicului Dumnezeu cu
toate eforturile dramatice pe care le făcea în acest sens6.
5
această ocazie a intrat în contact pentru prima dată cu „indulgențele”, documente papale
care în urma achiziționării la un anumit preț garantau iertarea păcatelor și salvarea din
chinurile purgatoriului, locul în care omul avea să își ispășească păcatele pentru sute de mii
de ani înainte de a li se permite sa ajungă în Ceruri. Datorită acestor condiții, vânzarea
indulgențelor reprezenta o afacere inimaginabil de profitabilă pentru Biserica Romano-
Catolica. Pentru Martin Luther a fost pentru prima dată când a realizat cât de antagonistă
este credința sa față de ceea ce Biserica Romei practică. Drama lui Luther nu consta
neapărat în superficialitatea cu care Biserica Romei slujea lui Dumnezeu ci datorită
faptului că această Biserică nu mai reflecta nimic din ceea ce însemna creștinismul8.
Așadar, Martin Luther s-a întors de la Roma tot atât de romano-catolic pe cât era
când sosise în capitala papală, dar spiritul său critic față de starea Bisericii îl situează deja
pe pozițiile reformei catolice, o mișcare fluctuantă care va stimula declanșarea Reformei
Protestante, având să fie la rândul ei stimulată de aceasta din urma.
Cele 95 de teze
În urma unei puternice lupte interioare spirituale rezultată după călătoria la Roma,
pe 10 octombrie 1517, călugărul augustinian Martin Luther (1483-1546) a ţintuit 95 de teze
ale sale de uşa Bisericii din Wittenberg. „Nu a fost o încercare de scindare de tip
schismatic, ci revendicarea libertății unei predicări evanghelice. Printre alte lucruri, tezele
atacau energic afacerile de absolvire a păcatelor propovăduite de predicatorul dominican
Johann Tetzel (1465-1519), care au fost abuzate grosolan. De fapt, practica de a acorda
credinciosului o dezlegare de pedeapsă, pricinuită de iertarea păcatelor contra unor sume
de bani a fost cauzată de motive financiare”9. Revolta lui Luther împotriva cumpărării
8
Keith Randell, op. cit., pag. 26.
9
Ibidem, pag. 48.
6
indulgențelor nu pleaca doar de la principiul teologic. Acesta s-a revoltat și de faptul că
țăranii germani își dădeau puținul câstig pe care-l dobândeau greu, puterii de la Roma.
Tezele lui Martin Luther, care pot fi privite ca marcând începutul Reformei
lutherane, au fost extrem de controversate şi, „în 1518, el a fost chemat să le apere într-o
dezbatere ce avea să fie ţinută la Augsburg (Germania). El a refuzat să îşi retragă tezele, iar
în anul următor a pus în discuţie infailibilitatea papei şi a consiliilor sale într-o serie de
dezbateri cunoscute ca Dezbaterile din Leipzig (Germania). În 1520 el şi-a publicat
criticile în patru cunoscute tratate teologice: „Către nobilii creştini ai naţiunii germane” ,
„Privitor la înrobirea babiloniană a Bisericii”, „Despre libertatea fiinţei creştine” și
„Despre fapte bune”.
7
sociale datorită cărora Reforma este foarte curând acuzată de instigare la revoltă și
dezordine. Mai ales, ideea libertății creștinului a determinat o viziune a creștinismului
fondată pe convingerea că harul divin ne eliberează de lanțurile legii, de faptele de caritate
față de aproapele. Acesta consideră că există credință creștină în versiune protestantă, adică
acea configurație pe care a ea a luat-o, ca urmare a Reformei din secolul al XVI-lea.
Protestantismul a devenit credința creștină a unei părți din lume. Niciun protestant adevărat
nu are impresia că trăiește ceva diferit față de credința creștină în esența sa. Protestantismul
nu este altceva decât una dintre formele prin care creștinismul însuși este trăit de câteva
sute de milioane de oameni din lumea întreagă. […] Această caracteristică se percepe, mai
ales, la nivel teologic. Teologia protestantă vrea să fie înțeleasă ca o revendicare, ca o
cerință a unei mai bune înțelegeri și a apărării unei juste perceperi a mesajului creștin”12.
Timpul pe care l-a avut Martin Luther după ce s-a retras sub protectia principelui
Frederick i-a permis continuarea operei de fundamentare a teologiei sale protestante.
Iarăși tiparul a ajutat enorm, căci, în câteva zile, peste 4000 de exemplare, din
acest manifest, s-au răspândit „demolând cele trei ziduri, în spatele cărora se ascundea
papalitatea: puterea spirituală, care depășește pe cea lumească, dreptul papei de a explica
Biblia și dreptul de a convoca sinoade”14. Acestora, Martin Luther le opunea preoția
universală sau generală, libertatea pentru toți de a explica Sfânta Scriptură și dreptul
poporului întreg de a decide în adunări soarta Bisericii sale. <„Trebuie să te trezești,
12
Ionel Gheorghiu, 500 de ani de la Reforma lui Luther, Disponibil online la
https://crestinsedevine.wordpress.com/2016/11/01/500-de-ani-de-la-reforma-lui-luther/ , 18.01.2017.
13
V. N. Vasilescu, op. cit., pag. 133.
14
Keith Randall, op. cit., pag. 59.
8
Germanie!” striga Luther, căci Donatio Constantini, temelia statului papal, este un fals ne
mai auzit; pelerinajele la Roma și sărutarea picioarelor papei să înceteze. „Ne-am săturat
de cerșetoria și de dezmățul Ordinelor călugărești; preoții să se căsătorească și să nu mai
trăiască, mai departe, într-o rușinoasă stare de promiscuitate; afară cu păgânul Aristotel din
teologie; Sfânta Scriptură să fie pusă în centrul ridicării poporului” 15>, erau unele din
tezele lui Martin Luther.
Către nobilimea germană a fost prima lucrare care conţine îndemnuri concrete
referitoare la reforma Bisericii, a vieţii sociale şi politice. Importanţa lucrării constă mai
puţin în descrierea acestor reforme, şi mai mult în justificarea lor teologică. La baza acestui
pamflet se află doctrina revolutionară despre „preoţia tuturor credincioşilor” 17. Astfel,
Martin Luther a răsturnat relaţia tradiţională dintre stat şi Biserică, prin care Bisericii îi
revenea puterea absolută. Timp de secole, papalitatea a considerat că toate autorităţile
lumești de la împărat în jos se aflau sub controlul absolut al Bisericii şi că intervenţia
Bisericii în problemele societății era absolut justificată statului şi reprezentanţilor lui
nefiindu-le însă permis să se amestece în problemele Bisericii.
15
Martin Luther, Scrieri, Colecția Reforma, vol. I, ed. Logos, Cluj Napoca, 2003, pag. 264.
16
Sorin F. Trifa, Viata lui Martin Luther, de la Wittenberg la Worms (1512-1521), Postat în 02.10.2015,
Disponibil online pe http://www.bisericalutherana.ro/reforma-protestanta-
500/viataluimartinlutherdelawittenberglaworm1512-1521, 18.01.2017.
17
Martin Luther, op. cit., pag. 301.
18
Keith Randal, op. cit., pag. 163.
9
Despre captivitatea babilonică a Bisericii
R.C. Sproul surprinde teologia lui Martin Luther din scurtul tratat Despre
captivitatea babilonică a Bisericii afirmând că acesta „privea înapoi la acea perioadă a
istoriei Vechiului Testament când Ierusalimul a fost distrus de armatele invadatoare ale
Babilonului şi elita poporului a fost dusă în captivitate. În secolul al VI-lea Martin Luther a
luat imaginea istorică a captivităţii Babiloniene şi a aplicat-o din nou erei sale şi a vorbit
despre noua captivitate Babiloniană a Bisericii. El vorbea despre Roma ca fiind Babilonul
modern care ţinea ostatică Evanghelia prin respingerea înţelegerii biblice a justificării.
Puteţi înţelege cât de cruntă era controversa, cât de polemic putea să fie acest titlu în acea
perioadă spunând că Biserica nu doar a greşit sau s-a rătăcit, ci a căzut – că de fapt ea este
acum Babiloniană; ea este acum în captivitatea păgână”21.
Dintre cele trei mari lucrări ale anului 1520, Despre robia babiloniană a Bisericii
pare a fi cea mai reprezentativă din punct de vedere teologic. Dacă în Către nobilimea
germană, Martin Luther cere reforma societăţii şi a Bisericii din exterior, acum se dedică
schimbărilor din interior, a teologiei, în special a învăţăturii despre sacramente22. Luther
face o comparaţie între captivitatea poporului evreu în Babilon şi robia creştinătăţii sub
19
Martin Luther, op. cit., pag. 238.
20
Ibidem.
21
R.C. Sproul, Captivitatea Pelagiană a Bisericii, Disponibil online pe
http://www.voxdeibaptist.org/the_pelagian_captivity_trd.htm , 18. 01. 2017.
22
Numele dat în religia catolică celor șapte taine bisericești.
10
practica sacramentelor catolice, care erau create de oameni şi n-aveau nici un temei în
Sfânta Scriptură. În lucrarea aceasta, Martin Luther atacă mai direct bazele Bisericii
Catolice medievale decât în Către nobilimea germană. Este evident că Luther nu s-a oprit
doar la constatarea abuzurilor din Biserica Catolică medievală, ci a trecut la o confruntare
directă cu teologia şi practica ei. Pe planul teologiei protestante, acest document este
esenţial pentru înțelegerea sacramentelor şi a rolului lor în obţinerea mântuirii.
Același an, 1520, se dovedește a fi remarcabil și datorită lucrarii „Von den guten
Werken”, în limba română, „Despre faptele bune”, pe care Martin Luther o scrie și o
publică.
În același tratat despre fapte bune, bazat pe cele zece porunci, Martin Luther
vizează în mod deosebit papalitate și pe conducatorul Bisericii. Îl descrie pe papa drept
„adevăratul anticrist despre care vorbește întreaga Scriptură”23.
Tot în anul 1520, Martin Luther publica lucrarea „Von der Freiheit eines
Christenmenschen” sau Despre libertatea crestinului în cadrul căreia reformatorul
23
Martin Luther, op. cit., pag. 18.
11
portretizează „relația sănătoasă pe care creștinul trebuie să o traiască cu Dumnezeu” 24. Prin
credință, Dumnezeu îi face pe creștini sa fie liberi de propriile lor eforturi de justificare și îi
echipează pentru a putea servii aproapelui lor. Pe scurt, creștinii liberi sunt caracterizați de
dragoste fața de aproapele lor.
A treia scriere, cea mai teologică și cea mai simplă din câte a lăsat Martin Luther,
Despre libertatea creștinismului a fost redactată în limba germană. Era adresată papei
Leon al X-lea ca un fel de justificare împotriva excomunicării, la care se aștepta. El ataca
teologia Bisericii Catolice prin faptul că afirma că toți credincioșii sunt preoți ca rezultat al
credinței lor personale în Iisus Hristos. Subiectele în dispută erau clarificate prin aceste
atacuri ale lui Luther împotriva ierarhiei, a Tainelor și a întregii teologii catolice, dar și
prin chemarea lui la reformă națională. El a câștigat nobilimea de partea sa.
Confesiunea Augustana
Dintre cele 28 de articole ale lui Melanchthon, cele care vizează pe Dumnezeu,
Iisus Hristos, unele dintre cele șapte Taine ale Bisericii și Biserica, sunt deosebit de
importante pentru forma finală a reformei inițiate de Luther.
24
Martin Luther, op. cit., pag. 58.
25
Keith Randall, op. cit. , pag. 207.
26
„Confesiunea de la Augsburg”, Disponibil online pe http://enciclopedia.website/augsburg-confesiunea-de-
la/ . 19.01.2017.
12
Articolul 1
Despre Dumnezeu
Articolul 2
În articolul al doilea „ni se predă învăţătura că, după căderea lui Adam în păcat, toţi
oamenii născuţi în mod natural sunt concepuţi şi născuţi în păcat, adică, toţi oamenii, încă
din pântecul mamei, sunt înclinaţi pe de-antregul către pofta rea şi nu pot avea pe cale
naturală temere adevărată faţă de Dumnezeu, nici credinţă adevărată, în consecinţă şi
această rătăcire înnăscută şi păcat originar este cu adevărat păcat şi de aceea, ea îi
condamnă pe toţi la mânia veşnică a lui Dumnezeu, pe toţi aceia care nu sunt născuţi din
nou prin botez şi Duhul Sfânt”28.
27
„Confesiunea Augustana”, Disponibil online pe http://www.bisericalutherana.ro/credinta-
lutherana/confesiunea-augustana-invariata. 19.01.2017.
28
Ibidem. 19.01.2017.
13
Articolul 3
Articolul 7
Despre Biserică
29
Ibidem. 19.01.2017.
30
Ibidem. 27.01.2017.
14
Articolul 9
Despre Botez
Articolul 10.
Despre Sfânta Împărtăşanie cu trupul şi sângele lui Iisus Hristos astfel ni se predă
învăţătura: că, sub forma pâinii şi a vinului, în Sfânta Împărtăşanie este prezent adevăratul
trup şi adevăratul sânge al lui Iisus Hristos şi prin aceste forme se distribuie şi se capătă.
Articolul 11.
Despre Spovedanie
31
Ibidem. 27.01.2017.
32
Ibidem. 28.01.2017.
15
Concluzii
Marile teme ale teologiei lui Martin Luther – libertatea creștină, suveranitatea lui
Dumnezeu, gratuitatea mântuirii și autoritatea Scripturii sunt surprinse în întreaga sa operă
teologică. Martin Luther creează prin acestea baze teoretice pentru puterea absolută a
teologiei contemporane.
Dacă inițial a fost adeptul unei reforme din interior a Bisericii, pe măsura ce a
devenit mai radical în viziunea teologică, a crezut necesară intervenția din exterior. Și-a
bazat activitatea pe cele mai importante trei principii ale Bisericii Catolice contemporane
Sola Scriptura (numai Scriptura), Sola Fide (numai credința) și Sola Gratia (numai harul).
16
Profesorul de teologie, devenit figură centrală a reformei protestante, a influențat
radical - prin învățăturile sale - nu doar Biserica Catolică, ci și istoria întregii Europe.
Ultimii ani ai vieţii lui Martin Luther au fost marcaţi de ezitări şi tulburări, dar
care nu umbresc această mareaţă lucrare pe care Dumnezeu a înfăptuit-o prin robul său.
Bibliografie
17
Idem, Viata lui Martin Luther, de la Wittenberg la Worms (1512-1521), Postat in
02.10.2015. Disponibil online pe http://www.bisericalutherana.ro/reforma-protestanta-
500/viataluimartinlutherdelawittenberglaworm1512-1521.
V. N. Vasilescu, Cauzele reformei: Luther și opera lui. Teză pentru licență în
litere și filosofie, București, Tipografia Curții Regale, 1886.
Cuprins
Date biografice.......................................................................................................................................3
Începutul activității teologice a lui Martin Luther..................................................................................5
Cele 95 de teze.......................................................................................................................................7
Către nobilii creştini ai naţiunii germane................................................................................................9
Despre captivitatea babilonică a Bisericii.............................................................................................10
Despre fapte bune.................................................................................................................................12
Despre libertatea creștinismului...........................................................................................................12
Confesiunea Augustana........................................................................................................................13
Articolul 1 : Despre Dumnezeu........................................................................................................13
Articolul 2: Despre păcatul strămoşesc.............................................................................................14
Articolul 3: Despre Fiul lui Dumnezeu.............................................................................................14
Articolul 7 : Despre biserică.............................................................................................................15
Articolul 9: Despre botez..................................................................................................................15
Articolul 10: Despre Sfânta Euharistie.............................................................................................16
Articolul 11 : Despre spovedanie......................................................................................................16
18
Concluzii..............................................................................................................................................17
Bibliografie..........................................................................................................................................18
19