Moartea lui Fulger 

este o poezie scrisă de George Coșbuc, publicată în 1893 în

volumul Balade și idile. George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, Ungaria
Regală, Imperiul Austriac – d. 9 mai 1918, București, România) a fost un poet, critic
literar, scriitor, publicist și traducător român din Transilvania, membru titular
al Academiei Române din anul 1916. Poezia sa aparține patrimoniului cultural
național, creația sa recomandându-l drept un autor clasic al literaturii române, un om
cu un gust literar desăvârșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele
școlare nici în ziua de azi.Moartea lui Fulger apartine genului epic avand un fir
narativ si personaje se ataseaza de multe alte balade culte deoarece este se accentuiaza
pe moarte ,credinta in Dumnezeu,viata,tematica este destul de desfasurata incepand cu
tema mortii,apoi prezentarea obiceiurilor si traditiilor a mortii ,dar cel mai mult se
accentuiaza in final tema legata despre viata moarte si credinta.Tema poeziei
ilustreaza cea a ceremonialului inmormantarii care ilustreaza intense trairi ale
personajelor ,axandu-se mai mult pe motive mortii si vietii,
Titlul ilustreaza un moment esential din existenta umana, moartea, iar numele
tanarului; Fulger", trimite la ideea unei vieti prea scurte, dar care a stralucit
puternic,Poezia este o balada culta deoarece Acțiunea se desfășoară pe un fond tipic
legendelor și basmelor.Balada se deschide cu o strofă de tip prolog ce pregătește
cititorul pentru trista veste a morții lui Fulger, tânăr de viță nobilă, care tocmai își
pierduse viața în luptă. "Moartea lui Fulger" este structurat in patruzeci de strofe,
fiecare fiind formata din cinci versuri de cate opt silabe si unul scurt de patru silabe,
in finalul strofei, incepe cu o strofa-prolog, de un tragism,care prevesteste apropierea
dramei cumplite ce defineste subiectul baladei. Balada se poate împărți în patru
secvențe, după cum urmează: prima secvență (strofele 1-3) ilustrează sosirea solului
ce vestește moartea lui Fulger, a doua secvență (strofele 4-16) reprezintă exprimarea
durerii resimțite de către cei apropiați la primirea acestei vești. Cea de-a treia
secvență (strofele 17-19) cuprinde ceremonialul funerar, iar ultima secvență (strofele
19-40) prezintă schimbul de replici dintre mamă și bătrânul sfetnic, schimb ce
constituie o meditație asupra morții.Personajele baladei se afla intr-un moment limita
al existentei lor confruntindu-se cu moartea lui Fulger,fiind relativ putine la numar
regele și regina, bătrânul sfetnic, mesagerul, oamenii prezenți la înmormântare
(personaj colectiv). Sfetnicul vorbeşte cu resemnare despre moarte, asemenea
ciobanului moldovean din balada „Mioriţa”, spunând că moartea e o integrare în
lumea veşnică „El nu e mort! Trăieşte-n veci / E numai dus”.Naratorul dupa
perspectiva narativa este narator omniscient .Figurile de stil identificate sunt Şi popi,
şirag, cădelniţând
Ceteau ectenii de comând -
Şi clopote, şi plâns, şi vai,                             repetiţie
Ş-oştenii-n şir, şi pas de cai,
Şi sfetnici, şi feciori de crai,
Şi nat de rând.

Un sfânt de-al cărui chip te temi

Abia te-aude când îl chemi:
Bătrân ca vremea, stâlp rămas,                       comparaţie
Născut cu lumea într-un ceas,
El parcă-i viul parastas
Al altor vremi.

Şi clopotele-n limba lor

Plângeau cu glas tânguitor;                            personificare
Şi-adânc, din bubuitul frânt
Al bulgărilor de pământ,
Vorbea un glas, un cântec sfânt
Şi nălţător:"
,,Pe Fulger mort! Pe-un mal străin
L-a fulgerat un braţ hain!                                  epitet
De-argint e alb frumosu-i port,                          metaforă
Dar roş de sânge-i albul tort,                    inversiune + metaforă
Şi pieptul gol al celui mort
De lănci e plin.

Imaginile artistice sunt 1. Rasare, creste-n zari venind. (imagine vizuala)

2. Si zarile de-abia-l cuprind. (imagine vizuala)
3. Toppiti sunt ochii viorei. (imagine vizuala)
4. Si pieptul gol al celui mort.(imagine vizuala)

Imagini auditive:

1. Sa-mi planga sunetul pripeag. (imagine auditiva)

2.Cu vuiet s-a izbit un pas.(imagine auditiva)
(ceva care auzi)

Opera similara este balada Miorita deoarece  Sfetnicul vorbeşte despre marii eroi
care au murit, spunând că „viaţa-i datorie grea”, dar este dată de Dumnezeu, trebuie
trăită şi acceptată aşa cum este: „ea ni s-a dat / ca s-o trăim”ca si ciobanul moldovan
din balada Miorita.

In concluzie pot spune ca

Balada cultă "Moartea lui Fulger" de George Coșbuc pledeaza pentru ideea
imposibilitatii omului de a descoperi taine care-i sunt inaccesibile, cum este aceea a
mortii, care trebuie asumata cu intelepciune si careia trebuie sa i te supui, respectand
cu credinta datinile stravechi.