De ce e util jocul pentru autonomia copilului

Jocul este considerat una dintre activitățile omniprezente în ființa umană. În același timp, jocul
este cunoscut ca activitatea principală care caracterizează copilăria, deoarece presupune un mod
spontan și natural de abordare a realității (Lancy, 2014) și, în cele din urmă, un mod de
socializare cu cultura. A trăi copilăria este de a avea capacitatea de a juca, deoarece jocul
permite să simbolizeze sau, ceea ce este același, pentru a crea realități care nu trebuie să se
manifeste fizic, dar că, în același timp, sunt prezente și latente.

Jocul este un element esențial al creșterii copilului și se dovedește că stimulează capacitatea

mentală a băieților și fetelor. La studiile clasice de Piaget, Vygotsky sau Bruner, au fost
adăugate în ultimele decenii cele ale altor cercetători care arată relevanța jocului în dezvoltarea
fizică, socială, intelectuală și afectivă în timpul copilăriei (Linaza, 2013). Jocul oferă ocazie
pentru efort, inventivitate, imaginație, eseu, strategie. Prin joacă, copiii intră în mediul din jurul
lor, adoptă acel mediu și învață valorile sale. Redarea îi ajută să respecte anumite reguli, să
coordoneze acțiuni, să se confrunte cu interesele, să formeze baza coexistenței și chiar să inițieze
valorile unei vieți democratice (Jover, Prieto și Sánchez-Serrano, 2017).

Datorită prezenței lor în diferite contexte istorice și culturale, au fost efectuate diferite studii care
arată diferențe și asemănări între formele de joc pentru copii din diferite culturi (Whitebread și
Basilio, 2013). Variațiile de atitudine față de jocul dintre culturi și subculturi sunt explicate prin
valori culturale despre copilărie, gen și relații cu lumea (Whitebread, Basilio, Kuvalja și Verma,
2012). Dar, indiferent de cultura în care cresc, este clar că toți copiii sunt implicați în dinamică
jucăușă. Este un model universal.

Obiectivul acestui studiu este de a analiza contribuția jocului la dezvoltarea de "competențe de

autonomie", adică abilități de a fi un agent de schimbare, o persoană capabilă să genereze
schimbări sistemice pentru a deveni un cetățean autonom și responsabil, conștient de provocările
sociale, încredere în capacitatea sa de a transforma pozitiv lumea în care trăiește și este capabil
de a se dezvolta pe deplin într-o lume complexă, care devine din ce în ce mai rapid
transformatoare.
Pentru a face acest lucru, vom utiliza o abordare bidirecțională. În prima parte, vom arunca o
privire la rezultatele celor mai recente cercetări privind jocul copiilor. Vom aborda
conceptualizarea, abordările, perspectivele și clasificarea lor; influența jocului asupra dezvoltării
copilului și a competențelor de autonomie. Cea de-a doua parte a lucrării reflectă ”vocea
copiilor” prin munca desfășurată în perioada experimentului, folosind diverse strategii
metodologice. Experiența lor va fi analizată în ceea ce privește cele trei dimensiuni principale ale
activității de joc: timp, spațiu și companie dar și preferințele lor în materie de îndeletniciri
sociale active. În cele din urmă, vom prezenta principalele concluzii ale studiului.