Word Finante Test

CURS CLASIFICAȚII CHELTUIELI PUBLICE
(pentru România)
A. Componentele Bugetului general consolidat al României

‐ Bugetul de stat
‐ Bugetul asigurarilor sociale de stat
‐ Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate
‐ Bugetul asigurarilor pentru somaj
‐ Bugetul centralizat al unitatilor administrativ teritoriale
‐ Bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial din venituri proprii
‐ Bugetul Trezoreriei statului
‐ Bugetul Companiei nationale de administrare a infrastructurii rutiere
‐ Credite externe ministere
‐ Fonduri externe nerambursabile
B. Clasificația ECONOMICĂ:
I. Cheltuieli curente (de personal, cu bunuri și servicii, dobânzi, subvenții, transferuri)
II. Cheltuieli de capital (investiții în active financiare, respectiv nefinanciare)
III. Operațiuni financiare (rambursări credite, împrumuturi acordate)
IV. Plăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent
C. Clasificația FUNCȚIONALĂ:
Partea I‐a SERVICII PUBLICE GENERALE
Autoritati publice si actiuni externe
Autoritati executive si legislative
Administratia prezidentiala
Autoritati legislative
Autoritati executive
Alte organe ale autoritatilor publice
Contribuţia la bugetul U E
Cofinanţarea fondurilor primite de la Uniunea Europeană
Cercetare fundamentala si cercetare dezvoltare
Cercetare fundamentala (de baza)
Cercetare si dezvoltare pentru servicii publice generale
Alte servicii publice generale
Programe de informare si prezentare a imaginii Romaniei
Fond de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului
Fond de interventie la dispozitia Guvernului
Fondul National de Preaderare
Fond de rezerva bugetara la dispozitia autoritatilor locale
Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat
Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de administraţile
publice locale
Servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor
Fondul National de Dezvoltare
Plata valorii de executare a garanţiei în cadrul programului Prima casă
Sume rezultate din executarea garanţiilor acordate din bugetul de stat
Tranzactii privind datoria publica si imprumuturi
Transferuri cu caracter general intre diferite nivele ale administratiei
Partea a II‐a APARARE, ORDINE PUBLICA SI SIGURANTA NATIONALA

Aparare
Administratie centrala si locala
Participarea la misiuni şi operaţiuni militare în afara teritoriului statului român
Aparare civila (protectie civila militara)
Situaţii de urgenţă
Cercetare si dezvoltare pentru aparare
Ordine publica si siguranta nationala
Administratia centrala si locala
Ordine publica (Politie, Jandarmerie, Paza si supravegherea frontierei, Politie locala)
Siguranta nationala
Protectie civila si protectie contra incendiilor
Autoritati judecatoresti
Penitenciare
Sistemul national unic pentru apeluri de urgenta
Cercetare si dezvoltare pentru ordine publica si siguranta nationala
Partea a III‐a CHELTUIELI SOCIAL‐CULTURALE
Cheltuielile fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale
Invatamant
Învatamânt prescolar si primar
Învatamânt secundar
Învatamânt postliceal
Învatamânt superior (uniersitar si postuniversitar)
Învatamânt nedefinibil prin nivel (Centre de specializare, perfectionare, calificare si
recalificare, Biblioteci centrale, universitare si pedagogice, Case de copii)
Servicii auxiliare pentru educatie (Tabere si turism scolar, Casa Corpului Didactic, Internate
si cantine pentru elevi, Camine si cantine pentru studenti)
Cercetare si dezvoltare pentru invatamant
Sanatate
Produse farmaceutice, materiale sanitare specifice si dispozitive medicale
Servicii medicale in ambulator
Servicii de urgenta prespitalicesti si transport sanitar
Servicii medicale in unitati sanitare cu paturi
Ingrijiri medicale la domiciliu
Servicii de sanatate publica
Hematologie si securitate transfuzionala
Cercetare aplicativa si dezvoltare experimentala in sanatate
Prestaţii medicale acordate în baza documentelor internaţionale
Cultura, recreere si religie
Servicii culturale (biblioteci, muzee, Institutii publice de spectacole si concerte, Scoli
populare de arta si meserii, Case de cultura, Universitati populare, Presa, Edituri, Gradini
botanice, Consolidarea si restaurarea monumentelor istorice, Târguri, saloane şi expoziţii
de carte şi de publicaţii culturale)
Servicii de emisiuni radio‐tv si publicatii
Servicii recreative si sportive (sport, tineret)
Servicii religioase
Cercetare si dezvoltare in domeniul culturii, recreerii si religiei
Asigurari si asistenta sociala
Pensii si ajutoare pentru batrinete
Asistenta acordata persoanelor in varsta
Asistenta sociala in caz de boli si invaliditati
Asistenta sociala pentru familie si copii
Asigurari pentru somaj
Ajutoare la trecerea in rezerva, retragere sau pensionare
Ajutoare pentru urmasi
Ajutoare pentru locuinte
Crese
Unitati de asistenta medico‐sociale
Prevenirea excluderii sociale (Ajutor social, Cantine de ajutor social, Centre de primire, si
cazare a persoanelor solicitante a statutului de refugiat)
Cercetare si dezvoltare in domeniul asigurarilor si asistentei sociale
Partea a IV‐a SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICA, LOCUINTE, MEDIU SI APE

Locuinte, servicii si dezvoltare publica
Locuinte
Servicii si dezvoltare publica
Alimentare cu apa si amenajari hidrotehnice
Iluminat public si electrificari
Alimantare cu gaze naturale in localitati
Cercetare si dezvoltare in domeniul locuintelor, serviciilor si dezvoltarii publice
Protectia mediului
Reducerea si controlul poluarii
Protectia biosferei si a mediului natural
Salubritate si gestiunea deseurilor
Canalizarea si tratarea apelor reziduale
Cercetare si dezvoltare in domeniul mediului
Partea a V‐a ACTIUNI ECONOMICE
Actiuni generale economice, comerciale si de munca
Meteorologie
Educatia si protectia consumatorului
Sistemul national antigrindina
Prevenire si combatere inundatii si gheturi
Susţinerea exportului, a mediului de afaceri şi a tranzacţiilor internaţionale
Cooperare economica internationala
Stimulare întreprinderi mici si mijlocii
Programe de dezvoltare regionala si sociala
Rezerve de stat si de mobilizare, Ajutoare de stat, Fondul de Garantare a Asiguraților
Protectia muncii
Pastrarea si completarea carnetelor de munca si alte prestatii
Eliberarea permiselor de munca
Masuri active pentru
combaterea somajului
Stimularea crearii de locuri
de munca
Combustibili si energie
Carbune si alti combustibili
minerali solizi Petrol si gaze
naturale
Comb
ustibil
nuclea
r
Energi
e
electri
ca
Energi
e
termic
a
Industria extractiva, prelucratoare si constructii
Industria extractiva a resurselor minerale altele decat combustibilii
minerali Industria prelucratoare
Constructii
Agricultura, silvicultura, piscicultura si vanatoare
Agricultura (Îmbunatatiri funciare, irigatii, desecari si combaterea
eroziunii solului, Protectia plantelor si carantina fitosanitara, Programe
pentru sprijinirea producatorilor agricoli, Reproductia si selectia
animalelor, Restructurarea industriei zaharului, ) Silvicultura
Piscicultura si vanatoare
Transporturi
Transport rutier, feroviar, pe
apa, aerian Conducte si alte
sisteme de transport
Comunicatii
Cercetare si dezvoltare in domeniul economic
Alte actiuni economice
Zone libere
Turism
REZERVE
EXCEDENT/DEFICIT
1.2. Aplicaţii rezolvate
1. Se cunosc urmãtoarele date, pentru statul R, în anul 2003:

Nr. crt Indicatori u.m. valori
1. cheltuielile bugetului de stat mld. u.m. 7500
2. cheltuielile fondului securitãţii sociale mld. u.m. 3000
3. cheltuielile bugetelor locale mld.u.m. 4500
4. transferuri între bugete mld. u.m. 1200
5. produs intern brut mld u.m. 33000
6. Populaţie mil. loc 20
7. curs de schimb u.m./USD 30
Sã se determine:
a) volumul CPTN;
b) volumul CPTC;
c) ponderea CPTC în PIB;
d) volumul CPTC medii pe locuitor exprimate în USD.
Rezolvare:
a) CPTN = suma cheltuielilor bugetelor;
CPTN = 7500 + 3000 + 4500 = 15000 mld. u.m.
b) CPTC = CPTN - transferuri între bugete;
CPTC = 15000 - 1200 = 13800 mld u.m.
CPTC
c) p = x 100
CPTC/PIB
PIB
13800
p = x 100 = 41,82%
CPTC/PIB 33000
d) CPTC loc/USD
CPTC
= populatie x curs de schimb
13800 mld
CPTC =
loc/USD u.m.
= 23000
USD/loc 20 milioane x 30
u.m./USD
2. Se cunosc urmãtoarele date, pentru statul R, în anul 2003:

mld. u.m.
Nr. crt. Indicatori Sume
1. cheltuieli social-culturale 5000
2. cheltuieli cu asigurãrile şi protecţia socialã 7800
3. cheltuieli cu gospodãria comunalã şi locuinţe 3500
4. cheltuieli cu apãrarea naţionalã 2000
5. cheltuieli cu ordinea publicã 1500
6. cheltuieli cu puterea şi administraţia de stat 1000
7. cheltuieli cu acţiuni economice 6000
8. alte cheltuieli 5500
Sã se determine structura funcţională a cheltuielilor publice
totale. Rezolvare:
Pentru a determina ponderea fiecãrei categorii de cheltuieli în
totalul cheltuielilor trebuie sã determinãm suma acestora.
Total cheltuieli = 5000 + 7800 + 3500 + 2000 + 1500 + 1000 + 6000 +
5500 = 32300 mld u.m.
- ponderea cheltuielilor social-culturale:
5000
=
p 32300
1
x 100 = 15,48%
- ponderea cheltuielilor cu asigurãrile sociale şi protecţia socialã:
7800
=
p 32300 x 100 = 24,14%
2
- ponderea cheltuielilor cu gospodãria comunalã şi locuinţe:
3500
=
p 32300
3
x 100 = 10,84%
- ponderea cheltuielilor cu apãrarea naţionalã:
2000
=
p 32300
4
x 100 = 6,19%
- ponderea cheltuielilor cu ordinea publicã:
1500
=
p 32300
5
x 100 = 4,64%
- ponderea cheltuielilor cu puterea şi administraţia de stat:

1000
p=
6 x 100 = 3,10%
32300
- ponderea cheltuielilor cu acţiuni economice:
6000
=
p 32300
7
x 100 = 18,58%
- ponderea altor cheltuieli:
5500
=
p 32300
8
x 100 = 17,03%
3. Se cunosc urmãtoarele date: mld u.m.
Nr. crt. Indicatori 1995 2002

1. cheltuielile bugetului de stat 50000 72000
2. cheltuielile bugetului asigurãrilor 20000 28000
sociale de stat
3. cheltuielile bugetelor locale 35000 49000
4. transferuri între bugete 13000 10000
5. produs intern brut 150000 220000
6. Indicele preturilor (in 1998 = 85 107
100)
Valorile sunt exprimate în preţuri curente. Sã se determine:

a) CPTC în anul 1995;
b) modificarea nominalã, absolutã şi relativã a CPTC, pentru perioada
considerată;
c) modificarea realã, absolutã şi relativã a CPTC, pentru perioda
considerată;
d) modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut.
Rezolvare:
a) CPTC = CPTN - transferuri;
CPTC = (50000 + 20000 + 35000) - 13000 = 92000 mld u.m.
b) ∆CPTC
n
= CPTC n − CPTC n
2002/1995 200 199

2 5
= 139000 - 92000 = 47000 mld u.m.

n
∆CPTC 2002/199
5
∆CPTC
n
2002/199 (%) = ∆CPTC 2002/199
5 x 100
5 n
CPTC 1995
47000
∆CPTC
n
2002/199
(%) = x 100 = 51,09%
5 92000
c) Pentru a determina modificarea cheltuielilor publice exprimate în preţuri

constante trebuie sã transformãm cheltuielile publice din exprimarea în preţuri
curente în exprimarea în preţuri constante.
r CPTCn
CPTC = Ip unitar
92000
CPTC
r
1995
= = 108235,29 mld u.m.
0,85
139000
r
CPTC 2002 = = 129906,54 mld u.m.
1,07
∆CPTC r
2002/199 = CPTC r − CPTC r
5
200 199
rn 2 5
∆CPTC 2002/1995 = 129906,54 - 108235,29 = 21671,25 mld u.m.
2002/1995
r
∆CPTC
(%) = r
2002
5x 100
/199
∆CPTC
r 1995
CPTC
∆CPTC r
21671,2 x 100 = 20,02%
5
2002/1995
(%)= 108235,29
d) ∆p CPTC2002 CPTC1995
CPTC/PIB
= x 100 - x 100
PIB 2002 PIB 1995
∆ CPTC/PIB =
139000
x 100
92000 x 100 = 1,85%
- 150000
p 220000
4. Se cunosc urmãtoarele date:

Nr. Indicatori u.m. 1995 2002
crt.
1. cheltuielile bugetului de stat mld 13500 16000
2. cheltuielile bugetului securitãţii mld 7000 8000
sociale
3. cheltuielile bugetelor locale mld 8500 10000
4. transferuri între bugete mld 2000 2500
5. populaţie mil 30 32
6. curs de schimb um/usd 150 170
7. produs intern brut mld 70000 83000
Sã se determine:
a) modificarea CPTC medii pe locuitor exprimate în USD;
b) coeficientul de corelaţie între cheltuielile publice şi produsul intern
brut;
c) coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice în raport cu
produsul intern brut.
Rezolvare:
CPTC
a) ∆CPTCloc/USD = 2002 -
populatie2002 x curs de schimb2002
CPTC1995
populatie1995 x curs de schimb1995 -
CPTC2002 = CPTN2002 - transferuri = (16000 + 8000 + 10000) - 2500 = 31500 mld

u.m.
CPTC1995 = CPTN1998 - transferuri = (13500 + 7000 + 8500) - 2000 = 27000 mld
u.m.
∆CPTC loc/USD = 31500 27000 mld = - 209,56

- 30 mil x deci are loc o
mld USD/loc
32 mil x 150
170
scadere a cheltuielilor publice medii pe locuitor exprimate în USD.
C2002
IC
b) K = 2002/1995
= C1995
I PIB2002 PIB1995
PIB 2002/1995
31500
27000 1,1666
K= = = 0,98 , deci creşterea PIB devanseazã creşterea
83000 1,1857
70000
cheltuielilor publice totale consolidate.
CPTC2002 - CPTC1995
c) e = C1995
PIB2002 - PIB1995
PIB1995
31500 - 27000
27000 0,1666
e = 83000 - 70000= 0,1857
= 0,9
70000
1.3. Aplicaţii propuse spre rezolvare

Nr. crt Indicatori u.m. valori
1. cheltuielile bugetului de stat mld. u.m. 8300
2. cheltuielile fondului securitãţii sociale mld. u.m. 3800
3. cheltuielile bugetelor locale mld.u.m. 4500
4. transferuri între bugete mld. u.m. 500
5. produs intern brut mld u.m. 32600
6. populaţie mil. loc 28
7. curs de schimb u.m./USD 45
Sã se determine:
a) volumul CPTN;
b) volumul CPTC;
c) ponderea CPTC în PIB;
d) volumul CPTC medii pe locuitor exprimate în USD.
2. Se cunosc urmãtoarele date (mld. u.m.):
Nr. crt. Indicatori Sume
1. cheltuieli social-culturale 12000
2. cheltuieli cu asigurãrile şi protecţia socialã 15500
3. cheltuieli cu gospodãria comunalã şi locuinţe 10500
4. cheltuieli cu apãrarea naţionalã 12000
5. cheltuieli cu ordinea publicã 8500
6. cheltuieli cu puterea şi administraţia de stat 6500
7. cheltuieli cu acţiuni economice 16500
8. alte cheltuieli 8600
Sã se determine ponderea fiecãrei categorii de cheltuieli în
totalul cheltuielilor.
3. Se cunosc urmãtoarele
date:
mld u.m.
Nr. crt. Indicatori 1995 2002
1. cheltuielile bugetului de stat 42500 67000
2. cheltuielile bugetului asigurãrilor sociale de stat 25000 30000
3. cheltuielile bugetelor locale 28000 37000
4. transferuri între bugete 6500 9000
5. produs intern brut 138000 207000
6. Indicele de pret (pentru anul 1998 este egal cu 80 110
100)
7. cursul de schimb (u.m./USD) 25,3 26,1
Valorile sunt exprimate în preţuri curente. Sã se determine:

a) CPTC în cei doi ani consideraţi;
b) modificarea nominalã, absolutã şi relativã a CPTC;
c) modificarea realã, absolutã şi relativã a CPTC;
d) modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut;
e) cheltuielile publice totale consolidate exprimate în USD

Nr. Indicatori u.m. 1995 2002
crt.
1. cheltuielile bugetului de stat mld 15800 19000
2. cheltuielile bugetului securitãţii sociale mld 9500 10000
3. cheltuielile bugetelor locale mld 9600 11000
4. transferuri între bugete mld 2000 2500
5. Populaţie mil 50 54
6. curs de schimb um/usd 230 250
7. produs intern brut mld 85500 90200
Sã se determine:
a) modificarea, în mãrime absolutã şi relativã a cheltuielilor publice totale consolidate
(exprimate nominal);
b) modificarea CPTC medii pe locuitor exprimate în USD;

c) coeficientul de corelaţie între cheltuielile publice şi produsul intern brut;
d) coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice în raport cu produsul intern brut.
Doctrine economice privind finanțele publice
De-a lungul timpului, s-au conturat două etape distincte privind concepțiile despre finanțe
publice: prima corespunde, în linii generale, mașinismului, capitalismului ascendent (secolele XVIII-
XIX și primele două decenii din secolul XX), iar cea de-a doua corespunde dezvoltării monopolurilor
(secolul XX, mai ales după marea recesiune economică mondială). Concepțiile din prima etapă sunt
considerate clasice, iar cele din etapa următoare moderne.
Concepţiile clasice reflectă doctrina liberală potrivit căreia activitatea economică trebuie să
se desfăşoare în conformitate cu principiul „laissez-faire, laissez-passer” (susţinută, spre ex., de
A. Smith, J.B. Say). Se considera că intervenţia statului în economie ar putea perturba iniţiativa
privată, libera concurenţă, acţiunea legilor obiective ale pieţei.
Statul trebuia să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale vizând menţinerea ordinii publice,
apărarea frontierelor ţării şi întreţinerea de relaţii diplomatice cu alte state, iar cheltuielile publice
trebuiau restrânse la minimum. Potrivit acestei concepţii, sarcina finanţelor publice consta în
asigurarea resurselor financiare necesare întreţinerii şi funcţionării instituţiilor publice. Impozitele,
împrumuturile şi celelalte mijloace de procurare a resurselor financiare trebuiau astfel utilizate
încât să aibă caracter neutru, să nu modifice relaţiile socio-economice existente în piață și
societate. Păstrarea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare era considerată drept o
cerinţă fundamentală a bunei gestiuni, esenţa finanţelor publice. Preocuparea specialiştilor era
orientată îndeosebi spre problemele legate de procurarea resurselor necesare statului şi utilizarea
lor eficientă. De asemenea, se urmărea modul de repartizare a sarcinilor fiscale pe categorii de
plătitori, modul de contractare şi rambursare a împrumuturilor, întocmirea şi executarea
echilibrată a bugetului, respectarea anumitor reguli de disciplină financiară şi de bună gestionare a
fondurilor, conceptul de finanţe publice avea un pronunţat caracter juridic.
Concepţiile moderne iau naştere după primul război mondial, ca urmare a unor crize
economice grave. O caracteristică a acestei etape de evoluţie a finanţelor publice este afirmarea
tot mai pregnantă a doctrinei intervenţioniste (keynes-iste), conform căreia statul este chemat să
exercite un rol activ în viaţa economică și socială, să influenţeze procesele economico-sociale, să
corecteze evoluţia ciclică, să prevină crizele sau cel puţin să le limiteze efectele negative.
John Maynard Keynes este fondatorul acestui curent de gândire. Acesta a propus o politică
anticriză, bazată pe trei componente majore:
i) menţinerea cererii agregate prin nealterarea puterii de cumpărare, având în vedere faptul că
orice reducere a salariului (inclusiv pe calea impozitelor) antrenează scăderea consumului, care
este factorul determinant al cererii efective;
ii) exercitarea unei acţiuni globale asupra economiei, prin intervenţia autorităţilor publice;
astfel, statul trebuie să suplinească investiţiile particulare prin investiţii publice, argumentând
că sporirea investiţiilor are un rol stimulator asupra relansării economiei prin intermediul
salariilor distribuite şi, implicit, prin creşterea puterii de cumpărare;
iii) implicarea statului prin acţiuni asupra componentelor monetare ale economiei; Keynes
acordă o importanţă deosebită ratei dobânzii şi unei „monede dirijate”.
În această doctrină este apreciată şi încurajată intervenţia statului în economie și societate
prin: acţiuni pentru combaterea şomajului, a inflației, a sărăciei, acţiuni pentru restabilirea
echilibrului general economic, acţiuni pentru redresarea economiei stagnante, acordarea de
subvenţii şi de facilităţi întreprinderilor private.
Finanţele publice devin un mijloc de intervenţie a statului în economie și în societate.
Preocuparea principală a specialiştilor devine studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul
poate interveni în viaţa economică și socială, a modalităţilor de influenţare a proceselor economice
şi a relaţiilor sociale. Se analizează mijloacele de intervenţie ale statului în economie, prin
intermediul cheltuielilor şi veniturilor publice. Prin politici bugetare, fiscale, monetare şi valutare,
statul urmărește influenţarea proceselor economice și sociale către un curs favorabil.
„Statului jandarm” a fost înlocuit de „statul providenţă” (sau statul bunăstării generale),
care are funcții tot mai multe și mai variate, implicit o pondere tot mai are în P.I.B.
Doctrina intervenționistă este cea care a reconstruit cu mare succes Europa după cel de-a
doilea razboi mondial, prin intermediul Băncii Mondiale și a planului Marshall.
Există și alte doctrine moderne (spre ex. neokeynesism, neoliberalism, libertarianism,
monetarism, teoria ofertei, teoria anticipărilor, etc.), care încearcă să adapteze teoria clasică a
liberalismului economic, și respectiv teoria modernă keynesistă, la noile condiţii economice. Aceste
doctrine reprezintă practic un mix între cele două extreme (stat jandarm, respectiv stat providență).
Ele încearcă armonizarea intereselor şi intervenţiei statului în economie cu interesele sectorului
privat. Statul intervine pe calea politicilor publice, astfel încât să efectueze redistribuiri când acestea
sunt necesare, dar intervenţia statului să nu distorsioneze mecanismele de funcționare liberă a
sectorului privat.
În prezent, finanţele publice îndeplinesc deci două roluri fundamentale: mijloc de acoperire
a cheltuielilor cu funcţionarea sectorului public, dar și mijloc de intervenţie economico-socială.
Banca Mondială a fost înființată în 1944.

Fondatori: John Maynard Keynes, Harry Dexter White
Planul Marshall (în eng. The Marshall Plan, cu numele oficial European Recovery Program (ERP)), a
fost primul plan de reconstrucție conceput de către Statele Unite ale Americii și destinat țărilor
europene afectate de al doilea război mondial. El a avut ca scop un ajutor financiar rapid pentru
reconstrucția Europei și asigurarea de aliați pentru Statele Unite ale Americii, pe continentul
nostru. La 5 iunie 1947, într-un discurs rostit în Aula Universității americane Harvard, secretarul de
stat american George Marshall a anunțat lansarea unui vast program de asistență economică
destinat refacerii economiilor europene.
Planul Marshall a constat într-un ajutor financiar acordat unui număr de doar 17 state. Pentru
administrarea acestuia a fost înființată Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
(OECD). Tabelul de mai jos prezintă ajutorul acordat fiecărei țări în parte, după an.
1948/49 1949/50 1950/51 Cumulativ
Țara
(milioane $) (milioane $) (milioane $) (milioane $)
Austria 232 166 70 468
Belgia și Luxemburg 195 222 360 777
Danemarca 103 87 195 385
Franța 1085 691 520 2296
Germania de Vest 510 438 500 1448
Grecia 175 156 45 376
Islanda 6 22 15 43
Irlanda 88 45 0 133
Italia 594 405 205 1204
Olanda 471 302 355 1128
Norvegia 82 90 200 372
Portugalia 0 0 70 70
Suedia 39 48 260 347
Elveția 0 0 250 250

Turcia 28 59 50 137
Regatul Unit 1316 921 1060 3297
Total 4.924 3.652 4.155 12.731
Finanţe publice – Finanţe private: asemănări şi deosebiri
In abordarea noţiunii de finanţe este necesar să facem distincţie între finanţele publice,
care sunt asociate cu statul, cu unităţile administrativ-teritoriale şi alte instituţii de drept public
şi au drept scop satisfacerea intereselor generale ale membrilor societăţii, şi finanţele private,
care sunt asociate cu întreprinderile, băncile, societăţile de asigurări etc., iar resursele lor
financiare sunt destinate unor activităţi producătoare de bunuri şi servicii, în scopul obţinerii de
profit.
Precizări:
- Finanţele publice sunt indisolubil legate de existenţa statului, iar finanţele private sunt
generate de existenţa întreprinderii ca celulă economică producătoare de profit.
- Finanţele publice se manifestă la nivel macroeconomic, pe când sfera de manifestare a

finanţelor private este la nivel microeconomic.
- Finanţele publice se supun, în cea mai mare parte, dreptului public (Legi, Hotărâri ale
Guvernului etc.); finanţele private sunt guvernate de regulile dreptului commercial, în cea
mai mare parte (contracte etc.).
- Constituirea resurselor finanţelor publice se face în cea mai mare măsură prin
constrângere, de la persoane juridice şi fizice . Resursele necesare finanţelor private se ob țim
în primul rând din disponibilităţile proprii ale subiecţilor economici respectivi, iar diferenţa
de resurse până la necesar, pe baze contractuale, în condiţii de cerere şi ofertă (creditul
bancar).
- La constituirea resurselor financiare publice participă toţi membrii societăţii persoane

juridice şi fizice (care au venituri impozabile sau deţin averi), pe câtă vreme la constituirea
fondurilor private participă un număr restrâns de personae, poate chiar unul singur.
- Scopul constituirii resurselor publice este acela al satisfacerii nevoilor generale ale
societăţii, în timp ce acela al resurselor financiare private, pe baza cărora funcţionează
afacerile private, este obţinerea de profit şi a maximizării acestuia în beneficiul unui grup
restrâns de întreprinzători sau a singurului întreprinzător în cauză.
- Prin politicile fiscale şi bugetare folosite de către stat cu prilejul constituirii şi utilizării resurselor
financiare publice, statul intervine în viaţa economică şi socială, avantajând sau sancţionând
financiar anumiţi subiecţi din economie şi societate. În acelaşi timp, în cadrul finanţelor private, în
procesul de distribuire a câştigurilor iau parte numai persoane care au participat la constituirea
resurselor, în mod direct proporţional cu contribuţia fiecăruia la capitalul social.
- La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai întâi a

cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfăşurarea proceselor
economice, sociale, politice necesare existenţei statului, după care se stabilesc veniturile
necesare efectuării acestor cheltuieli. La nivel microeconomic bugetul întreprinderilor se
formează prin stabilirea în primă fază a veniturilor pe care întreprinderea le poate obţine după
care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe care aceasta şi le poate permite.
- Atât finanţele publice cât şi finanţele întreprinderii se pot confrunta cu probleme de echilibru
financiar.
- Împotriva instituţiilor statului nu se pot lua măsuri de executare silită dacă acestea nu-şi
onorează prevederile aprobate prin bugete, pe câtă vreme împotriva agenţilor economici şi a
altor persoane juridice şi fizice, dacă aceştia nu-şi achită obligaţiile către buget, sau nu-şi respectă
angajamentele contractuale, calea principală este aceea a executării silite.
INDICELE DEZVOLTARII UMANE (IDU)
Pentru a determina IDU trebuie să parcurgem două etape:
1. Determinarea indicilor care compun IDU

PNUD dimensionează valorile minime și maxime pentru urmatorii indicatori, în funcție de
datele statistice existente, cu scopul de a obține indicatori cât mai relevanți pentru
comparațiile dintre state.
.
Direcție Indicator Minimum Maximum
Sănătate Speranța de viață la naștere (ani) 20 85
Perioada asteptată de școlarizare (ani) 0 18
Perioada medie de școlarizare (ani) 0 15
Educație
Standardul Venitul national brut pe cap de 100 75000
de viață locuitor (2011 PPP $)
Speranța de viață la naștere minimă este de 20 ani, pe baza evidențelor istorice, conform
cărora nicio țară din secolul 20 nu a avut Speranța de viață la naștere mai mica de 20 ani. Valoarea
maximă pentru Speranța de viață la naștere a fost fixată la 85, ca o țintă aspirațională realizabilă în
curând: datorită îmbunătățirii constante a condițiilor de viață și de sănătate, Speranța de viață la
naștere deja a ajuns aproape de cei 85 de ani în Hong Kong, China (Special Administrative Region)
(84.1 ani) și Japonia (83.9 ani).
Societatea poate subzista fără un sistem de educație, iar acest punct de vedere al PNUD
justifică valorile minime egale cu 0 (zero), prevăzute pentru cei doi indici de educație. Valoarea
maximă pentru perioada așteptată de școlarizare, de 18 ani, echivalează cu obținerea masterului în
majoritatea statelor. Valoarea maximă pentru perioada medie de școlarizare, de 15 ani, este
maximul acestui indicator, prevăzut pentru anul 2025.
Pentru Venitul national brut pe cap de locuitor (2011 PPP $), valoarea minimă a fost fixată
la 100 USD/ per capita (2011 Paritatea Puterii de Cumparare in USD), ținând cont de dimensiunea
considerabilă si nemasurată a subzistenței și a autoproducției de subzistență, ce nu este capturată
de către datele oficiale. Valoarea mximă pentru acest indicator a fost stabilită la 75000 USD/ per
capita (2011 PPP). Kahneman and Deaton (2010) au arătat că, virtual nu există câștig în
dezvoltarea umană și în creșterea bunăstării la nivel de societate, pentru un Venit national brut
pe cap de locuitor mai mare de 75000 USD (2011 PPP $). În acest moment, doar patru state
(Brunei Darussalam, Liechtenstein, Qatar and Singapore) depășesc această valoare, de 75000
USD/ per capita (2011 PPP $).
După ce au fost stabilite aceste valori minime și maxime, indicii aferenți (ce compun practic
IDU), sunt calculați astfel:
Valoare indice = (Valoare actuală - Valoare minimă) /
(Valoare maximă - Valoare minimă)
Indicele educației este media aritmetică simplă a celor doi indici care-l compun. Folosirea
mediei aritmetice simple permite substituirea perfecta dintre cei doi indicatori (o valoare medie a
anilor de școlarizare, respectiv numărul așteptat de ani de școlarizare). Multe state în curs de
dezvoltare au o valoare redusă a școlarizării printre adulți, dar au o rată foarte ridicată de
participare la cursurile primare și secundare.
Fiecare dolar adițional câștigat are un efect tot mai mic asupra capacității de creșetere a
dezvoltării umane. De aceea, pentru Indicele de venit, se utilizează logaritmarea naturala (ln) a
valorilor (curentă, minimă și maximă).
2. Determinarea IDU, ținând cont de indicii care îl compun
IDU se determină ca media geometrică a celor trei indici care îl determină

(Isănătate; Inivelului de educatie; Iveniturilor)
IDU = (Isănătate * Inivelului de educatie * Iveniturilor)1/3
Exemplu: România, 2018
Indicator Value
Life expectancy at birth (years) 75,9
Expected years of schooling (years) 14.3
Mean years of schooling (years) 11
Gross national income per capita (2011 PPP $) 23906
Note: Values are rounded.
Indicele de sănătate = (75,9 - 20) / (85 - 20) = 0,86
Indicele de educație = (0,794 + 0,733) / 2 = 0,764
Indicele Perioadei asteptate de școlarizare = 14,3 / 18 = 0,794 Indicele
Perioadei medii de școlarizare = 11 / 15 = 0,733
Indicele de venit = ln (23906) – ln (100) / ln(75000) – ln (100) = 0,827 Avem ln (100) = 4,605,
ln (23906) = 10,082, ln (75000) = 11,225
Deci, Indicele de venit= 5,477 / 6,62 = 0,827
IDU (Indicele Dezvoltarii Umane) = (0,86 * 0,764 * 0,827)1/3 IDU =
(0,54337208) 1/3 = 0.816

Evoluția IDU pt România, in perioada 1990-2017:
Perioada 1990-1999
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
0.701 0.686 0.678 0.678 0.681 0.687 0.695 0.696 0.698 0.704
Perioada 2000-2009
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
0.709 0.715 0.724 0.734 0.746 0.755 0.767 0.781 0.795 0.798
Perioada 2010-2017
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
0.797 0.798 0.795 0.8 0.802 0.806 0.808 0.813
Conform metodologiei de calcul a IDU din acest moment, tarile lumii se clasifica
astfel:
1) IDU mai mare sau egal cu 0,8: nivel foarte ridicat de dezvoltare umana
2) IDU intre 0,7 si 0,799: nivel ridicat de dezvoltare umana
3) IDU intre 0,550 si 0,699: nivel mediu de dezvoltare umana
4) IDU mai mic decat 0,550: nivel scazut de dezvoltare umana
A.1. Volumul cheltuielior publice, în expresie nominală şi reală
Aprecierea efectelor intervenţiei statului în viaţa socială şi în economie presupune

determinarea volumului cheltuielilor publice efectuate de organele de stat. Acest indicator
reprezintă volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (în preţurile curente ale anului
considerat, în moneda naţională) notat cu Chnnom pentru

, exercitiul bugetar n.
Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (Chnnom) reprezintă totalitatea cheltuielilor

publice la nivelul tuturor bugetelor exprimate în prețuri curente, în preţurile perioadei curente (ale
anului de calcul).
Deoarece preţurile curente sunt influenţate de inflaţie, pentru exprimarea efortului financiar
real, cheltuielile publice se recalculează în preţuri constante, sau comparabile, obţinându-se
volumul cheltuielilor publice în expresie reală (Ch nreală). Transformarea valorilor din preţuri curente
în preţuri constante, comparabile se efectuează cu ajutorul indicelui preţurilor.
Relaţiile de calcul ale cheltuielilor publice în expresie reală sunt:
Chnreală = (Chnnom / Ip n/0) * 100
Unde Ip n/0 este indicele preţurilor în anul n față de anul 0, care este an de bază, sau etalon, în care
Indicele de preț este considerat 100 (prin convenție statistică). 100, din formulă, este chiar
indicele de preț din anul de bază (anul 0). Practic, Cheltuielile reale se exprimă în prețurile anului
de bază, nu în procente.
Ip n/0 = Ip 0 + inflația înregistrată în perioada n față de anul 0

Ip n/0 = 100 + inflația înregistrată în perioada n față de anul 0
Spre exemplu, daca rata inflației înregistrată în perioada n față de anul 0 a fost de 20%, atunci
Ip n/0 = 100 + 20 = 120
Dacă raportăm indicele de preț la 100, obținem indicele de preț exprimat unitar:
Ip n/0 exprimat unitar = Ip n/0 / 100
Putem rescrie formula Cheltuielilor reale astfel:
Chnreală = Chnnom / Ip n/0 exprimat unitar

De regulă, rata inflației (și implicit indicele de preț) se exprimă cu baza î n lanț (de la anul curent,
față de anul precedent). În formule, noi avem nevoie de indicele de preț cu baza fixă (baza fiind
anul etalon, anul 0). Pentru a putea lucra cu acest indice de pre ț cu baza fixă, avem nevoie de
următoarea formulă:
Indicele de preț unitar, cu baza fixă = Produsul indicilor de preț unitari,

cu baza în lanț
sau, mai detaliat:
Ip n/0 exprimat unitar = Ip 1/0 exprimat unitar * Ip 2/1 exprimat unitar *...* Ip
n/n-1
exprimat unitar
Această identitate se demonstrează prin inducție matematică. Pentru o înțelegere mai bună, am
considerat în continuare un exemplu numeric.
Considerăm trei exerciții bugetare, 0,1 și 2. Anul 0 este anul de bază, pentru care indicele de preț
este stabilit ca fiind 100 (etalon). Rata infla ției în perioada 1/0 a fost de 10%, iar în perioada 2/1
de 20%.
Vom determina Ip 2/0 exprimat unitar și vom arăta ca este egal cu produsul dintre Ip 1/0 exprimat
unitar și Ip 2/1 exprimat unitar.
Dacă Indicele de preț în anul 0 este considerat 100, iar inflația în perioada 1/0 este de 10 (rata
inflaței a fost de 10%, raportată la o perioadă de bază considerată chiar 100), atunci:
Indicele de preț în anul 1/0 = Ip 1/0 = Ip 0 + inflația înregistrată în perioada 1 față de anul 0 = 110
Deci Ip 1/0 exprimat unitar = 110 /100 = 1,1
Mai departe, Indicele de preț în anul 1/0 este 110, iar rata inflației în perioada 2/1 de 20%.
Asta inseamnă că prețurile din anul 2 au crescut față de indicele de preț din anul 1 cu 20%, mai
exact cu 20% *110 = 22.
Rezultă că Indicele de preț în anul 2/0 = Ip 2/0 = 100 + 10 + 22 = 132. Ip
2/0 exprimat unitar = 132 /100 = 1,32.
Avem 1,32 = 1,1 *1,2, adică Ip 2/0 exprimat unitar = Ip 1/0 exprimat unitar * Ip 2/1 exprimat unitar.
Identitatea este demonstrată pentru 3 exerciții bugetare.
Thank you for using www.freepdfconvert.com
service!
Only two pages are converted. Please Sign Up to convert
all pages. https://www.freepdfconvert.com/membership
INDICATORII DE EFICIENȚĂ pentru INVESTIȚII
Eficiența urmărește maximizarea efectului obținut ulterior în raport cu efortul realizat

inițial sau, invers, minimizarea efortului inițial în raport cu efectele obținute ulterior.
Indicatorii de eficiență se determină pentru investițiile private și publice care se pot
cuantifica monetar/financiar, atât în ceea ce privește costurile inițiale, cât și fluxurile viitoare
prevzionate sau obținute.
Dacă beneficiile viitoare aduse de investiții nu se pot exprima financiar, în unități
monetare, se utilizează alte metode de analiză (spre exemplu, analize de eficacitate sau
economicitate).
In cazul investițiilor (atât publice, cât și private), există un decalaj de timp între momentul
efectuării costurilor inițiale cu realizarea investiției și momentele încasării beneficiilor (care sunt
ulterioare, viitoare). Prin urmare, comparația dintre costurile inițiale cu investiția și fluxurile
financiare viitoare, trebuie să țină cont de trecerea timpului.
Cuantificarea financiară/monetară a curgerii timpului se realizează fie prin actualizare
(aducerea la momentul zero (al punerii în funcțiune a investiției) a valorilor viitoare), fie prin
capitalizare (aducerea tuturor valorilor la momentul final, n). Actualizarea presupune împărțirea
la factorii de actualizare, iar capitalizarea presupune înmulțirea cu factorii de actualizare periodici
(noi îi vom considera anuali).
Indicatorii de eficiență care se determină prin utilizarea acestor metode de cuantificare
(actualizare, capitalizare) se numesc indicatori moderni de eficiență.
Pentru statele ale caror prețuri sunt stabile, în care rata inflației este
nesemnificativă (aproximată cu 0% pe an), se pot utiliza și indicatori clasici de eficiență (care nu
tin cont de valoarea în timp a banilor).
 Indicatorii moderni de eficiență utilizați în analize sunt:

1. Valoarea actuala neta (VAN), sau Valoarea prezentă netă (Net present value - NPV, en.)
2. Rata interna de rentabilitate (RIR) (Internal rate of return - IRR, en.)
3. Indicele de profitabilitate (IP) (Profitability index - PI, en.)
4. Termenul de recuperare a investiței, pe baza valorilor actualizate (TRact)
Elementele unei investiții:
I0 -- investiția inițială, sau cheltuiala inițială cu realizarea investiției

Cuprinde toate cheltuielile necesare până la momentul punerii în funcțiune (notat cu 0).
Aceste cheltuieli se determină la momentul 0, prin capitalizarea sumelor cheltuite anterior
momentului 0.
n – perioada de utilizare a invesției (număr de ani)
BNi -- beneficiul net adus de exploatarea investiției, în anul oarecare „i”; Este
un beneficiu net de costurile de utilizare anuale.
BNi = Bi – Ci (Bi sunt beneficiile anuale aduse prin utilizarea investiției, iar Ci costurile anuale
generate de utilizarea investiției în anul respectiv, notat generic cu „i”).
! Pentru investitiile private, BNi este, de regula, Cash Flow-ul Disponibil (CFD).
În anul n, la finalul acestuia (finalul duratei de utilizare a investiției), BN conține o mărime aparte,
Valoarea Reziduală a investiției. Această valoare poate să fie cea net contabilă, sau de cesiune,
sau de revânzare.
Dacă nu se precizează altceva în enunt, atunci valoarea reziduală este considerată nulă/zero.
Indicatorii moderni presupun, ca regulă generală, compararea lui I0 (costurile inițiale cu investitția,
efortul inițial) cu beneficiile viitoare nete actualizate (efectele viitoare, ulterioare, generate de
utilizarea investiției).
Observație: Vom presupune, prin convenție, că toate fluxurile financiare (costuri, beneficii), se
măsoară la sfarsitul perioadelor (la finalul fiecărui an, mai exact), adica posticipat.
BNi
Actualizarea se realizeaza astfel: (BNi)act =
(1+k1)(1+k2)…(1+ki)
unde ki este rata de actualizare din anul i, iar (1+ ki) este factorul de actualizare din anul i
Rata de actualizare se exprima unitar/ în raport cu 1, in aceste formule! Spre exemplu:
i) k = 10% = 0,1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,1 NU cu 11 (atenție)!
ii) k = 5% = 0,05 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,05 NU cu 6 (atenție)!
iii) k = 50% = 0,5 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,5 NU cu 51 (atenție)!
iv) k = 100% = 1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 2, NU cu 101(atenție)!
Rata de actualizare (k) poate lua diferite valori, spre exemplu:

Rata inflatiei, Rata medie a dobanzilor bancare aplicate la depozite, Rata medie a dobanzilor
bancare practicate la credite, Rata de dobanda oferita la titlurile de stat (R F = rata fără risc), Rata
medie de rentabilitate pentru sectorul de activitate in care se realizeaza in investitia, O mărime
fixată/stabilită de către instituția finanțatoare sau de către o autoritate financiară în domeniu,
Costul de oportunitate pentru investitori/ pentru banii investiți sau O valoare obținută pe baza
unui model de estimare (CAPM-ul).
Valoarea ratei de actualizare o sa fie precizată în enunțul aplicațiilor, sau se va

determina pe baza Costului Mediu Ponderat al Capitalurilor (CMPC).
k = Costul mediu ponderat al capitalurilor (CMPC), se determină atunci când sursele de finanțare
au costuri de oportunitate diferite.
CMPC = ∑Cj*pj, unde j ia valori de la 1 la numărul total de surse de finanțare Cj
– costul capitalului „j” ; pj – ponderea acestui capital in I0
Exemplu (cost capitaluri propii 0):
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 0%/an.
În acest caz, CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 0% = 9,5%/an = 9,5/100 = 0,095/an (exprimarea lui k
in raport cu 1, cu unitatea).
Exemplu (cost capitaluri propii diferit de 0)
CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 20%*0,2 = 6,5% + 3% + 4% = 13,5%/an = 13,5/100 = 0,135/an
Valorile periodice (anuale) utilizate pentru ratele de actualizare se

folosesc si pentru realizarea capitalizării.
Exemplu capitalizare:
Considerăm o investiție realizată în 2 etape: 10.000 euro, cheltuiala cu 2 ani inainte de punerea
in funcțiune a investiției (anul 0) și 20.000 euro, cu un an înainte de punerea în funcțiune a
investiției. Să se determine I0.
Capitalizarea se realizează la momentul 0 (al punerii în funcțiune a investiției):
I0 = 10000*(1+k-2)*(1+k-1) + 20000*(1+k-1),
Unde k-1 este rata de capitalizare/actualizare din anul -1 (dinainte de momentul zero, al punerii în
funcțiune), iar k-2 este rata de capitalizare/actualizare din anul -2 (2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției).
Formula generală de calcul, pentru un asemenea exemplu, este:

I0 = ∑I-i*(1+k-1)(1+k-2)...(1+k-i),
unde i ia valori de la 1 la numărul total de ani în care investiția a fost realizată (până la momentul
punerii în funcțiune).
1. Valoarea actuala neta (VAN)/ Valoarea prezentă netă (VPN)/ Net present value
(NPV)
VAN = -I0 + ∑(BNi)act = ∑(BNi)act - I0
unde i ia valori de la 1 la n (numărul de ani în care investiția este utilizată
Așadar, VAN compară beneficiile viitoare actualizate cu valoarea costurilor inițiale cu investiția
(până la momentul 0, al punerii în funcțiune).
a) Dacă avem rata de actualizare variabilă (k ≠ constantă), atunci:

BN1
VAN = -I0 +
BN3 BNn
+ + +...+
𝐵𝑁2
1+k1 (1+k1) (1+k2)(1+k3) (1+k1)(1+k2)…(1+kn)
(1+𝑘1)(1+𝑘2)
b) Dacă avem rata de actualizare constantă pe întreaga perioadă (k = constantă), atunci:

VAN = -I0 + BN1 + BN2 + ... + BNn
(1+k)1 (1+k) (1+k)n
2
c) Dacă rata de actualizare este constantă pe întreaga perioadă (k = constantă și k>0 ), iar
Beneficiile nete anuale sunt și ele constante pe întreaga perioadă (BNi = constante = BN), atunci:
1 1 2 1
BN +( +...+( n–1 ]
VAN = -I + [1+ ( 1
0 ) ) )
(1+k) 1+k 1+k 1+k
1
1–(
)n
VAN = -I0 BN 1+k
1
+(1+k)* 1–( 1+k )1
VAN = -I + BN
*[1-( 1
n]
0 )
k 1+k
VAN = -I0 + BN*[1 -(1+ 𝑘)–n] ! cea mai simplă formulă de aplicat pe calculator
k
Conform acestui criteriu/ indicator, o investitie este acceptabilă sau oportună sau
eficientă dacă și numai dacă VAN > 0.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Valoarea
actuala netă -- Max (VAN).
Exemplu: Consideram o investiție I0 egala cu 10.000 euro; n (durata de viață) = 5 ani; BN =

constant = 2.650 euro/an; k = 0,1 (10% pe an) = constantă.
Să se determine VAN pentru această investiție și să se precizeze dacă este eficientă.
VAN = —10000 + 26500 ( 1 – 1,1-5)

VAN = —10000 + 26500* 0,37907867694
VAN = 45,58 euro
VAN > 0, deci investiția este eficientă.
2. Rata internă de rentabilitate (RIR)/ Internal rate of return (IRR)
RIR este acea valoare a ratei de actualizare k, rată presupusă constantă pe toată
perioada de analiză, pentru care investiția inițială (I0) este egală cu suma beneficiilor nete viitoare
actualizate la aceasta valoare (RIR).
Avem I0 = ∑ (BNi)act , actualizare realizată la valoarea RIR a ratei de actualizare
RIR reprezintă deci rentabilitatea anuală, presupusă constantă, cu care este utilizata I 0
pentru a genera beneficiile nete viitoare BNi.
Practic, RIR este soluția ecuației VAN=0, cu necunoscuta k.
Ecuația VAN = 0 înseamnă că 0 = - I0 + ∑ (BNi)act

Dacă această ecuație nu se poate rezolva, RIR se aproximează. Aceasta aproximare a lui
RIR se realizează în 2 etape:
i) Etapa tatonărilor succesive

Se caută 2 valori k1 si k2 ale RIR cu următoarele proprietăți: 5% ≥ k2-k1> 0%; VAN(k1)>0 și
VAN (k2)<0.
Precizări:Tatonările succesive se încep cu o valoare de referință a ratei de actualizare,

valoare precizată în enunțul aplicației (spre exemplu, rata inflației este de a% pe an). 5% este un
pas de căutare recomandat, pentru a minimiza numărul tatonărilor și eroarea de aproximare.
ii) Etapa Interpolării liniare

În această etapă se presupune că VAN este o funcție liniară (de gradul 1) de k, pe
intervalul [k1,k2]. Folosind regula de trei simplă sau triunghiurile asemenea, rezultă următoarea
identitate pentru RIR:
VÆN(k1)
RIR = k1 + (k2-k1) *
VÆN(k1)–VÆN(k2)
Atentie! Întotdeauna RIR aparține intervalului (k1,k2) și este o valoare pozitivă (trebuie sa fie >0)
Conform acestui criteriu/indicator, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă RIR este mai mare decât rata de referință precizată pentru rata de
actualizare.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim
(conform acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze
Rata internă de rentabilitate (RIR).
3. Indicele de profitabilitate (IP)/ profitability index (PI)
∑(BNi)act
IP = I0
Acest indicator arată cât reprezinta beneficiile nete viitoare actualizate, față de investiția inițială.
Formula se poate rescrie astfel: IP =[I0–(I0+∑(BNi)act)] / I0 = (I0 + VAN)/ I0
VÆN
Adică IP = 1 +
I0
Iar (IP-1) * 100 = VÆN * 100, este randamentul sau rata de rentabilitate pentru VAN.
I0
Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau

oportună dacă și numai dacă IP > 1 (echivalent cu VAN>0).
acestui criteriu/indicator) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze indicele de
profitabilitate -- Max(IP).
Exemplu: Considerăm 2 proiecte de investiții concurente A și B pentru care:

I0 VAN
A 100.000 50.000
B 90.000 48.000
Conform VAN, proiectul optim este A, pentru că maximizează VAN.
IPA = 1+ VÆN = 1+0,5 = 1,5
I0
iar IPB = 1+ VÆN = 1+ 48000 = 1,53

I0 90000
Conform IP, proiectul optim este B, pentru că maximizează IP.
4. Termenul de recuperare a investiției, determinat pe baza beneficiilor nete

actualizate
TRact reprezintă perioada (durata) în care I0 se recuperează pe baza BN viitoare actualizate

TRact =Xani și Yzile
X se determină prin tatonari succesive, pe baza următoarei inegalități duble:

∑s (𝐵𝑁𝑖 )𝑎𝑐𝑡 ≤ I0 < ∑s+1(𝐵𝑁𝑖 )𝑎𝑐𝑡
i=1 i=1
Iar Y este o aproximare, determinată printr-o regulă de 3 simplă, având la bază presupunerea
că, în anul x+1, beneficiul net actualizat este proportional în timp.
Considerăm anul ca având 365 de zile.
Regula de trei simplă:

în 365 zile, ale anului x+1...................se obține (BNx+1)act
în Y zile (ce trebuie determinat).........mai avem de obținut diferența [I0 - ∑si=1 (𝐵𝑁𝑖)𝑎𝑐𝑡]
Y = [𝐼0 — ∑s (𝐵𝑁𝑖 )𝑎𝑐𝑡] ∗ 365 / (BNx+1)act
i=1

oportună dacă și numai dacă: TRact este mai mic decât n (durata de utilizare a investitiei)
(conform acestui indicator/ criteriu) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să minimizeze
Termenul de recuperare bazat pe actualizare (TRact).
Precizări:
i) Din punct de vedere al acceptării/ eficienței/ oportunității unei investiții, cele 4 criterii/ cei 4
indicatori sunt sinonime/ sinonimi. Este de ajuns sa se calculeze un singur indicator, pentru a
spune dacă investiția este eficientă, sau acceptabilă sau oportună.
Spre exemplu, dacă VAN ≥ 0 atunci și IP ≥0 și RIR≥valoarea de referinta a lui k și TRact≤n!!!
ii) Din punct de vedere al selectiei investitiei optime, dintre două sau mai multe proiecte de
investiție concurente, cei 4 indicatori sunt, de cele mai multe ori, contradictorii.
Într-o asemenea situație contradictorie, exista 2 rezolvări posibile:
- fie se consideră un singur criteriu de selecție, apreciat de către decident ca fiind cel mai relevant;
- fie se realizează un punctaj/ scoring pentru fiecare proiect de investiții analizat, ponderând
fiecare criteriu/ indicator cu un coeficient de importanță relativă, pe care i-o acordă decidentul.
Se va alege, în final, acel proiect care este eficient/ acceptabil/ oportun și care Maximizează
funcția scor.
INDICATORII DE EFICIENȚĂ pentru INVESTIȚII
Eficiența urmărește maximizarea efectului obținut ulterior în raport cu efortul realizat

inițial sau, invers, minimizarea efortului inițial în raport cu efectele obținute ulterior.
Indicatorii de eficiență se determină pentru investițiile private și publice care se pot
cuantifica monetar/financiar, atât în ceea ce privește costurile inițiale, cât și fluxurile viitoare
prevzionate sau obținute.
Dacă beneficiile viitoare aduse de investiții nu se pot exprima financiar, în unități
monetare, se utilizează alte metode de analiză (spre exemplu, analize de eficacitate sau
economicitate).
In cazul investițiilor (atât publice, cât și private), există un decalaj de timp între momentul
efectuării costurilor inițiale cu realizarea investiției și momentele încasării beneficiilor (care sunt
ulterioare, viitoare). Prin urmare, comparația dintre costurile inițiale cu investiția și fluxurile
financiare viitoare, trebuie să țină cont de trecerea timpului.
Cuantificarea financiară/monetară a curgerii timpului se realizează fie prin actualizare
(aducerea la momentul zero (al punerii în funcțiune a investiției) a valorilor viitoare), fie prin
capitalizare (aducerea tuturor valorilor la momentul final, n). Actualizarea presupune împărțirea
la factorii de actualizare, iar capitalizarea presupune înmulțirea cu factorii de actualizare periodici
(noi îi vom considera anuali).
Indicatorii de eficiență care se determină prin utilizarea acestor metode de cuantificare
(actualizare, capitalizare) se numesc indicatori moderni de eficiență.
Pentru statele ale caror prețuri sunt stabile, în care rata inflației este
nesemnificativă (aproximată cu 0% pe an), se pot utiliza și indicatori clasici de eficiență (care nu
tin cont de valoarea în timp a banilor).
 Indicatorii moderni de eficiență utilizați în analize sunt:

5. Valoarea actuala neta (VAN), sau Valoarea prezentă netă (Net present value - NPV, en.)
6. Rata interna de rentabilitate (RIR) (Internal rate of return - IRR, en.)
7. Indicele de profitabilitate (IP) (Profitability index - PI, en.)
8. Termenul de recuperare a investiței, pe baza valorilor actualizate (TRact)
Elementele unei investiții:
I0 -- investiția inițială, sau cheltuiala inițială cu realizarea investiției

Cuprinde toate cheltuielile necesare până la momentul punerii în funcțiune (notat cu 0).
Aceste cheltuieli se determină la momentul 0, prin capitalizarea sumelor cheltuite anterior
momentului 0.
n – perioada de utilizare a invesției (număr de ani)
BNi -- beneficiul net adus de exploatarea investiției, în anul oarecare „i”; Este
un beneficiu net de costurile de utilizare anuale.
BNi = Bi – Ci (Bi sunt beneficiile anuale aduse prin utilizarea investiției, iar Ci costurile anuale
generate de utilizarea investiției în anul respectiv, notat generic cu „i”).
! Pentru investitiile private, BNi este, de regula, Cash Flow-ul Disponibil (CFD).
În anul n, la finalul acestuia (finalul duratei de utilizare a investiției), BN conține o mărime aparte,
Valoarea Reziduală a investiției. Această valoare poate să fie cea net contabilă, sau de cesiune,
sau de revânzare.
Dacă nu se precizează altceva în enunt, atunci valoarea reziduală este considerată nulă/zero.
Indicatorii moderni presupun, ca regulă generală, compararea lui I0 (costurile inițiale cu investitția,
efortul inițial) cu beneficiile viitoare nete actualizate (efectele viitoare, ulterioare, generate de
utilizarea investiției).
Observație: Vom presupune, prin convenție, că toate fluxurile financiare (costuri, beneficii), se
măsoară la sfarsitul perioadelor (la finalul fiecărui an, mai exact), adica posticipat.
BNi
Actualizarea se realizeaza astfel: (BNi)act =
(1+k1)(1+k2)…(1+ki)
unde ki este rata de actualizare din anul i, iar (1+ ki) este factorul de actualizare din anul i
Rata de actualizare se exprima unitar/ în raport cu 1, in aceste formule! Spre exemplu:
v) k = 10% = 0,1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,1 NU cu 11 (atenție)!
vi) k = 5% = 0,05 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,05 NU cu 6 (atenție)!
vii) k = 50% = 0,5 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,5 NU cu 51 (atenție)!
viii) k = 100% = 1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 2, NU cu 101(atenție)!
Rata de actualizare (k) poate lua diferite valori, spre exemplu:

Rata inflatiei, Rata medie a dobanzilor bancare aplicate la depozite, Rata medie a dobanzilor
bancare practicate la credite, Rata de dobanda oferita la titlurile de stat (R F = rata fără risc), Rata
medie de rentabilitate pentru sectorul de activitate in care se realizeaza in investitia, O mărime
fixată/stabilită de către instituția finanțatoare sau de către o autoritate financiară în domeniu,
Costul de oportunitate pentru investitori/ pentru banii investiți sau O valoare obținută pe baza
unui model de estimare (CAPM-ul).
Valoarea ratei de actualizare o sa fie precizată în enunțul aplicațiilor, sau se va

determina pe baza Costului Mediu Ponderat al Capitalurilor (CMPC).
k = Costul mediu ponderat al capitalurilor (CMPC), se determină atunci când sursele de finanțare
au costuri de oportunitate diferite.
CMPC = ∑Cj*pj, unde j ia valori de la 1 la numărul total de surse de finanțare Cj
– costul capitalului „j” ; pj – ponderea acestui capital in I0
Exemplu (cost capitaluri propii 0):
În acest caz, CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 0% = 9,5%/an = 9,5/100 = 0,095/an (exprimarea lui k
in raport cu 1, cu unitatea).
Exemplu (cost capitaluri propii diferit de 0)
CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 20%*0,2 = 6,5% + 3% + 4% = 13,5%/an = 13,5/100 = 0,135/an
Valorile periodice (anuale) utilizate pentru ratele de actualizare se

folosesc si pentru realizarea capitalizării.
Exemplu capitalizare:
Considerăm o investiție realizată în 2 etape: 10.000 euro, cheltuiala cu 2 ani inainte de punerea
in funcțiune a investiției (anul 0) și 20.000 euro, cu un an înainte de punerea în funcțiune a
investiției. Să se determine I0.
Capitalizarea se realizează la momentul 0 (al punerii în funcțiune a investiției):
I0 = 10000*(1+k-2)*(1+k-1) + 20000*(1+k-1),
Unde k-1 este rata de capitalizare/actualizare din anul -1 (dinainte de momentul zero, al punerii în
funcțiune), iar k-2 este rata de capitalizare/actualizare din anul -2 (2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției).
Formula generală de calcul, pentru un asemenea exemplu, este:

I0 = ∑I-i*(1+k-1)(1+k-2)...(1+k-i),
unde i ia valori de la 1 la numărul total de ani în care investiția a fost realizată (până la momentul
punerii în funcțiune).
5. Valoarea actuala neta (VAN)/ Valoarea prezentă netă (VPN)/ Net present value
(NPV)
VAN = -I0 + ∑(BNi)act = ∑(BNi)act - I0
unde i ia valori de la 1 la n (numărul de ani în care investiția este utilizată
Așadar, VAN compară beneficiile viitoare actualizate cu valoarea costurilor inițiale cu investiția
(până la momentul 0, al punerii în funcțiune).
d) Dacă avem rata de actualizare variabilă (k ≠ constantă), atunci:

BN1
VAN = -I0 +
BN3 BNn
+ + +...+
𝐵𝑁2
1+k1 (1+k1) (1+k2)(1+k3) (1+k1)(1+k2)…(1+kn)
(1+𝑘1)(1+𝑘2)
e) Dacă avem rata de actualizare constantă pe întreaga perioadă (k = constantă), atunci:

VAN = -I0 + BN1 + BN2 + ... + BNn
(1+k)1 (1+k) (1+k)n
2
f) Dacă rata de actualizare este constantă pe întreaga perioadă (k = constantă și k>0 ), iar
Beneficiile nete anuale sunt și ele constante pe întreaga perioadă (BNi = constante = BN), atunci:
1 1 2 1
BN +( +...+( n–1 ]
VAN = -I + [1+ ( 1
0 ) ) )
(1+k) 1+k 1+k 1+k
1
1–(
)n
VAN = -I0 BN 1+k
1
+(1+k)* 1–( 1+k )1
VAN = -I + BN
*[1-( 1
n]
0 )
k 1+k
VAN = -I0 + BN*[1 -(1+ 𝑘)–n] ! cea mai simplă formulă de aplicat pe calculator
k
Conform acestui criteriu/ indicator, o investitie este acceptabilă sau oportună sau
eficientă dacă și numai dacă VAN > 0.
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Valoarea
actuala netă -- Max (VAN).
Exemplu: Consideram o investiție I0 egala cu 10.000 euro; n (durata de viață) = 5 ani; BN =

constant = 2.650 euro/an; k = 0,1 (10% pe an) = constantă.
Să se determine VAN pentru această investiție și să se precizeze dacă este eficientă.
VAN = —10000 + 26500 ( 1 – 1,1-5)

VAN = —10000 + 26500* 0,37907867694
VAN = 45,58 euro
VAN > 0, deci investiția este eficientă.
6. Rata internă de rentabilitate (RIR)/ Internal rate of return (IRR)
RIR este acea valoare a ratei de actualizare k, rată presupusă constantă pe toată
perioada de analiză, pentru care investiția inițială (I0) este egală cu suma beneficiilor nete viitoare
actualizate la aceasta valoare (RIR).
Avem I0 = ∑ (BNi)act , actualizare realizată la valoarea RIR a ratei de actualizare
RIR reprezintă deci rentabilitatea anuală, presupusă constantă, cu care este utilizata I 0
pentru a genera beneficiile nete viitoare BNi.
Practic, RIR este soluția ecuației VAN=0, cu necunoscuta k.
Ecuația VAN = 0 înseamnă că 0 = - I0 + ∑ (BNi)act

Dacă această ecuație nu se poate rezolva, RIR se aproximează. Aceasta aproximare a lui
RIR se realizează în 2 etape:
iii) Etapa tatonărilor succesive

Se caută 2 valori k1 si k2 ale RIR cu următoarele proprietăți: 5% ≥ k2-k1> 0%; VAN(k1)>0 și
VAN (k2)<0.
Precizări:Tatonările succesive se încep cu o valoare de referință a ratei de actualizare,

valoare precizată în enunțul aplicației (spre exemplu, rata inflației este de a% pe an). 5% este un
pas de căutare recomandat, pentru a minimiza numărul tatonărilor și eroarea de aproximare.
iv) Etapa Interpolării liniare

În această etapă se presupune că VAN este o funcție liniară (de gradul 1) de k, pe
intervalul [k1,k2]. Folosind regula de trei simplă sau triunghiurile asemenea, rezultă următoarea
identitate pentru RIR:
VÆN(k1)
RIR = k1 + (k2-k1) *
VÆN(k1)–VÆN(k2)
Atentie! Întotdeauna RIR aparține intervalului (k1,k2) și este o valoare pozitivă (trebuie sa fie >0)
Conform acestui criteriu/indicator, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă RIR este mai mare decât rata de referință precizată pentru rata de
actualizare.
(conform acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze
Rata internă de rentabilitate (RIR).
7. Indicele de profitabilitate (IP)/ profitability index (PI)
∑(BNi)act
IP = I0
Acest indicator arată cât reprezinta beneficiile nete viitoare actualizate, față de investiția inițială.
Formula se poate rescrie astfel: IP =[I0–(I0+∑(BNi)act)] / I0 = (I0 + VAN)/ I0
VÆN
Adică IP = 1 +
I0
Iar (IP-1) * 100 = VÆN * 100, este randamentul sau rata de rentabilitate pentru VAN.
I0

oportună dacă și numai dacă IP > 1 (echivalent cu VAN>0).
acestui criteriu/indicator) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze indicele de
profitabilitate -- Max(IP).
Exemplu: Considerăm 2 proiecte de investiții concurente A și B pentru care:

I0 VAN
A 100.000 50.000
B 90.000 48.000
Conform VAN, proiectul optim este A, pentru că maximizează VAN.
IPA = 1+ VÆN = 1+0,5 = 1,5
I0
iar IPB = 1+ VÆN = 1+ 48000 = 1,53

I0 90000
Conform IP, proiectul optim este B, pentru că maximizează IP.
8. Termenul de recuperare a investiției, determinat pe baza beneficiilor nete

actualizate
TRact reprezintă perioada (durata) în care I0 se recuperează pe baza BN viitoare actualizate

TRact =Xani și Yzile
X se determină prin tatonari succesive, pe baza următoarei inegalități duble:

∑s (𝐵𝑁𝑖 )𝑎𝑐𝑡 ≤ I0 < ∑s+1(𝐵𝑁𝑖 )𝑎𝑐𝑡
i=1 i=1
Iar Y este o aproximare, determinată printr-o regulă de 3 simplă, având la bază presupunerea
că, în anul x+1, beneficiul net actualizat este proportional în timp.
Considerăm anul ca având 365 de zile.
Regula de trei simplă:

în 365 zile, ale anului x+1...................se obține (BNx+1)act
în Y zile (ce trebuie determinat).........mai avem de obținut diferența [I0 - ∑si=1 (𝐵𝑁𝑖)𝑎𝑐𝑡]
Y = [𝐼0 — ∑s (𝐵𝑁𝑖 )𝑎𝑐𝑡] ∗ 365 / (BNx+1)act
i=1

oportună dacă și numai dacă: TRact este mai mic decât n (durata de utilizare a investitiei)
(conform acestui indicator/ criteriu) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să
minimizeze Termenul de recuperare bazat pe actualizare (TRact).
Precizări:
iii) Din punct de vedere al acceptării/ eficienței/ oportunității unei investiții, cele 4
criterii/ cei 4 indicatori sunt sinonime/ sinonimi. Este de ajuns sa se calculeze un singur
indicator, pentru a spune dacă investiția este eficientă, sau acceptabilă sau oportună.
Spre exemplu, dacă VAN ≥ 0 atunci și IP ≥0 și RIR≥valoarea de referinta a lui k și TRact≤n!!!
iv) Din punct de vedere al selectiei investitiei optime, dintre două sau mai multe proiecte de
investiție concurente, cei 4 indicatori sunt, de cele mai multe ori, contradictorii.
Într-o asemenea situație contradictorie, exista 2 rezolvări posibile:
- fie se consideră un singur criteriu de selecție, apreciat de către decident ca fiind cel mai
relevant;
- fie se realizează un punctaj/ scoring pentru fiecare proiect de investiții analizat, ponderând
fiecare criteriu/ indicator cu un coeficient de importanță relativă, pe care i-o acordă
decidentul.
Se va alege, în final, acel proiect care este eficient/ acceptabil/ oportun și care
Maximizează funcția scor.
LEGE nr. 500 din 11 iulie 2002

privind finanţele publice EMITENT:
PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 597 din 13 august 2002
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
Obiectul legii
ART. 1
(1) Prezenta lege stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea,
administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile
instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.
(2) Dispoziţiile prezentei legi se aplica în domeniul elaborării, aprobării, executării şi
raportarii:
a) bugetului de stat;
b) bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) bugetelor fondurilor speciale;
d) bugetului trezoreriei statului;
e) bugetelor instituţiilor publice autonome;
f) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
g) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
h) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat
şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigura din fonduri publice;
i) bugetului fondurilor externe nerambursabile.
Definiţii
ART. 2
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
1. an bugetar - anul financiar pentru care se aproba bugetul; anul bugetar este anul
calendaristic care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie;
2. angajament bugetar - orice act prin care o autoritate competenta, potrivit legii,
afectează fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate;
3. angajament legal - faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic
din care rezulta sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice;
4. articol bugetar - subdiviziune a clasificatiei cheltuielilor bugetare, determinata în funcţie
de caracterul economic al operaţiunilor în care acestea se concretizează şi care desemnează
natura unei cheltuieli, indiferent de acţiunea la care se referă;
5. autorizare bugetară - aprobare data ordonatorilor de credite de a angaja şi/sau de a
efectua plati, într-o perioada data, în limita creditelor bugetare aprobate;
6. buget - document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi
cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a
instituţiilor publice;
7. buget general consolidat - ansamblul bugetelor, componente ale sistemului
bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg;
8. cheltuieli bugetare - sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în
limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele respective;
9. clasificatie bugetară - gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine
obligatorie şi după criterii unitare;
10. clasificatie economică - gruparea cheltuielilor după natura şi efectul lor economic;
11. clasificatie funcţională - gruparea cheltuielilor după destinaţia lor pentru a evalua
alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice;
12. contabil - denumire generica pentru persoana şi/sau persoanele care lucrează în
compartimentul financiar-contabil, care verifica documentele justificative şi întocmesc
instrumentele de plata a cheltuielilor efectuate pe seama fondurilor publice;
13. compartimentul financiar-contabil - structura organizatorică din cadrul instituţiei
publice, în care este organizată execuţia bugetară (serviciu, birou, compartiment);
14. credite destinate unor acţiuni multianuale - sume alocate unor programe, proiecte,
subproiecte, obiective şi altele asemenea, care se desfăşoară pe o perioada mai mare de un an
şi dau loc la credite de angajament şi credite bugetare;
15. credit de angajament - limita maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul
exerciţiului bugetar, în limitele aprobate;
16. credit bugetar - suma aprobată prin buget, reprezentând limita maxima pana la care se
pot ordonanta şi efectua plati în cursul anului bugetar pentru agajamentele contractate în cursul
exerciţiului bugetar şi/sau din exercitii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot
angaja, ordonanta şi efectua plati din buget pentru celelalte acţiuni;
17. cofinantare - finanţarea unui program, proiect, subproiect, obiectiv şi altele
asemenea, parţial prin credite bugetare, parţial prin finanţarea provenită din surse
externe;
18. consolidare - operaţiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre doua bugete
componente ale bugetului general consolidat, în vederea evitării dublei evidentieri a acestora;
19. contribuţie - prelevare obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi
juridice, cu sau fără posibilitatea obţinerii unei contraprestatii;
20. deficit bugetar - parte a cheltuielilor bugetare ce depăşeşte veniturile bugetare într-
un an bugetar;
21. deschidere de credite bugetare - aprobare comunicată ordonatorului principal de
credite de către Ministerul Finanţelor Publice prin trezoreria statului, în limita căreia se pot
efectua repartizari de credite bugetare şi plati;
22. donaţie - fonduri băneşti sau bunuri materiale primite de o instituţie publica de la o
persoana juridică sau fizica cu titlu nerambursabil şi fără contraprestatie;
23. excedent bugetar - parte a veniturilor bugetare ce depăşeşte cheltuielile bugetare într-
un an bugetar;
24. execuţie bugetară - activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii
cheltuielilor aprobate prin buget;
25. execuţia de casa a bugetului - complex de operaţiuni care se referă la încasarea
veniturilor şi plata cheltuielilor bugetare;
26. exerciţiu bugetar - perioada egala cu anul bugetar pentru care se elaborează, se
aproba, se executa şi se raportează bugetul;
27. fonduri publice - sume alocate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2);
28. fonduri speciale - venituri publice constituite prin legi speciale prin care se
stabilesc şi destinatiile acestora;
29. impozit - prelevare obligatorie, fără contraprestatie şi nerambursabila, efectuată de
către administraţia publica pentru satisfacerea necesităţilor de interes general;
30. instituţii publice - denumire generica ce include Parlamentul, Administraţia
Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte
autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea
acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora;
31. lege bugetară anuala - lege care prevede şi autorizeaza pentru fiecare an bugetar
veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar;
32. lege de rectificare - lege care modifica în cursul exerciţiului bugetar legea
bugetară anuala;
33. lichidarea cheltuielilor - faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifica existenta
angajamentelor, se determina sau se verifica realitatea sumei datorate, se verifica condiţiile
de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa ateste
operaţiunile respective;
34. ordonanţarea cheltuielilor - faza în procesul execuţiei bugetare în care se confirma ca
livrările de bunuri şi de servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi ca plata
poate fi realizată;
35. plata cheltuielilor - faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând actul final prin care
instituţia publica achită obligaţiile sale fata de terţi;
36. proces bugetar - etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control şi
raportare ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului general de execuţie a acestuia;
37. program - o acţiune sau un ansamblu coerent de acţiuni ce se referă la acelaşi
ordonator principal de credite, proiectate pentru a realiza un obiectiv sau un set de obiective
definite şi pentru care sunt stabiliţi indicatori de program care sa evalueze rezultatele ce vor
fi obţinute, în limitele de finanţare aprobate;
38. sistem bugetar - sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la art. 1 alin.
(2) şi bugetele locale;
39. şeful compartimentului financiar-contabil - persoana care ocupa funcţia de conducere a
compartimentului financiar-contabil şi care răspunde de activitatea de încasare a veniturilor şi
de plata a cheltuielilor sau, după caz, una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în
cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau
persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe baza de contract, în condiţiile legii;
40. taxa - suma plătită de o persoana fizica sau juridică, de regula, pentru serviciile prestate
acesteia de către un agent economic, o instituţie publica sau un serviciu public;
41. varsamant - modalitate de stingere a obligaţiei legale, prin virarea unei sume de bani,
efectuată de un agent economic sau de o instituţie publica ori financiară;
42. venituri bugetare - resursele băneşti care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin.
(2), în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte;
43. virare de credite bugetare - operaţiune prin care se diminuează creditul bugetar de la o
subdiviziune a clasificatiei bugetare care prezintă disponibilitati şi se majorează corespunzător
o alta subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispoziţiilor legale de
efectuare a operaţiunilor respective.
Veniturile şi cheltuielile bugetare
ART. 3
(1) Veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel naţional, alcătuiesc
veniturile bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale care, după consolidare, prin
eliminarea transferurilor dintre bugete, vor evidenţia dimensiunile efortului financiar public pe
anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.
(2) Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru finanţarea funcţiilor administraţiei
publice, programelor, acţiunilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare, potrivit scopurilor
prevăzute în legi şi alte reglementări, şi vor fi angajate şi folosite în stricta corelare cu gradul
previzionat de încasare a veniturilor bugetare.
Autorizarea bugetară/Angajamentele multianuale
ART. 4
(1) Legea bugetară anuala prevede şi autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile şi
cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar.
(2) Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în
cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plati, reprezintă limite maxime
care nu pot fi depasite.
(3) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor
bugetare aprobate.
(4) Angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag
răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.
(5) Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament şi
creditele bugetare.
(6) În vederea realizării acţiunilor multianuale ordonatorii de credite încheie angajamente
legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv.
Legile bugetare anuale
ART. 5
În cadrul legilor bugetare anuale se includ următoarele:
a) legea bugetului de stat, legea de rectificare a bugetului de stat;
b) legea bugetului asigurărilor sociale de stat, legea de rectificare a bugetului
asigurărilor sociale de stat.
Legile de rectificare
ART. 6
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin legi de
rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se
vor aplica aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale, cu excepţia termenelor
din calendarul bugetar.
Legile privind contul general anual de execuţie
ART. 7
Rezultatele fiecărui exerciţiu bugetar se aproba prin:
a) legea privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat;
b) legea privind contul general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat.
CAP. 2
Principii, reguli şi responsabilităţi
SECŢIUNEA 1
Principii şi reguli bugetare
Principiul universalitatii
ART. 8
(1) Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute.
(2) Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu
excepţia donatiilor şi sponsorizarilor, care au stabilite destinaţii distincte.
Principiul publicităţii
ART. 9
Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acestea realizandu-se prin:
a) dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;
b) dezbaterea publica a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul
aprobării acestora;
c) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de
aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;
d) mijloacele de informare în masa, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului
bugetului, exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.
Principiul unităţii
ART. 10
(1) Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se
asigura utilizarea eficienta şi monitorizarea fondurilor publice.
(2) Toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi
denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile şi principiile acestui buget, cu
excepţia celor prevăzute la art. 62 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art. 68, precum şi a celor pentru
constituirea, potrivit legii, a fondurilor de stimulare a personalului.
(3) Veniturile şi cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic şi ale
Fondului special al drumurilor publice se introduc în bugetul de stat ca venituri şi cheltuieli cu
destinaţie specială, urmând regulile şi principiile acestui buget.
(4) În vederea respectării principiilor bugetare, în termen de 3 ani de la data intrării în
vigoare a prezentei legi Guvernul va propune Parlamentului modificarea actelor normative
pentru desfiinţarea veniturilor şi cheltuielilor cu destinaţie specială incluse în bugetul de stat.
Principiul anualitatii
ART. 11
(1) Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an, care
corespunde exerciţiului bugetar.
(2) Toate operaţiunile de încasări şi plati efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui
buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.
Principiul specializării bugetare
ART. 12
Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aproba în buget pe surse de provenienta şi,
respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţia
acestora, potrivit clasificatiei bugetare.
Principiul unităţii monetare
ART. 13
Toate operaţiunile bugetare se exprima în moneda nationala.
Reguli privind cheltuielile bugetare
ART. 14
(1) Cheltuielile bugetare au destinaţie precisa şi limitată şi sunt determinate de
autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici
angajata şi efectuată din aceste bugete, dacă nu exista baza legală pentru respectiva
cheltuiala.
(3) Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanta şi plătită dacă nu
este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.
Limite privind micşorarea veniturilor şi majorarea cheltuielilor bugetare
ART. 15
(1) În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a
căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget,
iniţiatorii au obligaţia sa prevadă şi mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de
venituri sau creşterea cheltuielilor. În acest scop iniţiatorii trebuie sa elaboreze, cu sprijinul
Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii implicate, fişa
financiară care însoţeşte expunerea de motive sau nota de fundamentare, după caz, şi
care va fi actualizată în concordanta cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act
normativ. În aceasta fişa se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat,
care trebuie sa aibă în vedere:
a) schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 5 ani;
b) eşalonarea anuala a creditelor bugetare, în cazul acţiunilor multianuale;
c) propuneri realiste în vederea acoperirii majorării cheltuielilor;
d) propuneri realiste în vederea acoperirii minusului de venituri.
(2) După depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament pot fi aprobate acte
normative numai în condiţiile prevederilor alin. (1), dar cu precizarea surselor de acoperire a
diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare, aferente exerciţiului bugetar pentru
care s-a elaborat bugetul.
SECŢIUNEA a 2-a
Competente şi responsabilităţi în procesul bugetar
Aprobarea bugetelor
ART. 16
(1) Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate
de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului şi bugetele
instituţiilor publice se aproba astfel:
a) bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat şi bugetele fondurilor externe
nerambursabile, prin lege;
b) bugetele instituţiilor publice autonome, de către organele abilitate în acest scop prin legi
speciale;
c) bugetele instituţiilor publice finanţate parţial din bugetele prevăzute la lit. a), prin
lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite;
d) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de
către ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;
e) bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii, de către
organul de conducere al instituţiei publice şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic
superior;
f) bugetul trezoreriei statului, prin hotărâre a Guvernului.
(2) Bugetele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) se aproba în termen de 15 zile de la data
publicării legii bugetare anuale sau a legii de rectificare în Monitorul Oficial al României, Partea
I.
Rolul Parlamentului
ART. 17
(1) Parlamentul adopta legile bugetare anuale şi legile de rectificare, elaborate de
Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
(2) În cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au fost adoptate de
către Parlament pana cel târziu la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se
referă proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta.
(3) În timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale, care
determina majorarea nivelului deficitului bugetar.
(4) Parlamentul adopta legile contului general anual de execuţie.
Rolul Guvernului
ART. 18
(1) Guvernul asigura realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în considerare
perspectivele economice şi priorităţile politice cuprinse în Programul de guvernare
acceptat de Parlament.
(2) Guvernul asigura:
a) elaborarea raportului privind situaţia macroeconomica pentru anul bugetar
respectiv şi proiectia acesteia în următorii 3 ani;
b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre
adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limita prevăzut de prezenta lege;
c) exercitarea conducerii generale a activităţii executive în domeniul finanţelor publice, scop
în care examinează periodic execuţia bugetară şi stabileşte măsuri pentru menţinerea sau
îmbunătăţirea echilibrului bugetar, după caz;
d) supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare şi a
contului general anual de execuţie;
e) utilizarea fondului de rezerva bugetară şi a fondului de intervenţie la dispoziţia sa, pe
baza de hotărâri.
Rolul Ministerului Finanţelor Publice
ART. 19
În domeniul finanţelor publice Ministerul Finanţelor Publice are, în principal, următoarele
atribuţii:
a) coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul
bugetar, şi anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare,
precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie;
b) dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
c) emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a
acestora;
d) emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi
procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata
cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual, contabilizarea
şi raportarea;
e) solicita rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice;
f) aproba clasificatiile bugetare, precum şi modificările acestora;
g) analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
h) furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de
credite, documentele care au stat la baza fundamentarii proiectelor legilor bugetare anuale;
i) asigura monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constata abateri ale
veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru
reglementarea situaţiei;
j) avizează, în faza de proiect, acordurile, memorandmurile, protocoalele sau alte
asemenea înţelegeri încheiate cu partenerii externi, precum şi proiectele de acte
normative, care conţin implicaţii financiare;
k) stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de
ordonatorii principali de credite;
l) blocheaza sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal
sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite;
m) dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a
fondurilor publice destinate cofinanţării în bani, rezultate din contribuţia financiară externa
acordată Guvernului României;
n) colaborează cu Banca Nationala a României la elaborarea balanţei de plati externe, a
balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi
valutar;
o) prezintă semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale
Parlamentului, împreună cu Banca Nationala a României, informări asupra modului de realizare
a balanţei de plati externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe şi propune soluţii
de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balanţei de plati
externe;
p) participa, în numele statului, în ţara şi în străinătate, după caz, la tratative externe
privind acordurile bilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a investiţiilor şi
convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii fiscale şi, împreună cu Banca
Nationala a României, în probleme financiare, valutare şi de plati;
r) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de dispoziţiile legale.
Categorii de ordonatori de credite
ART. 20
(1) Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi
conducătorii instituţiilor publice autonome.
(2) Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept,
secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare
ordonatorii principali de credite vor preciza limitele şi condiţiile delegarii.
(3) În cazurile prevăzute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt
secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.
(4) Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor
principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz.
Rolul ordonatorilor de credite
ART. 21
(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru
bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror
conducatori sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile
acestora, potrivit legii.
(2) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin.
(1), pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror
conducatori sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(3) Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate
numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din
bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
(4) Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele bugetare, după
reţinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei executii bugetare
prudente, cu excepţia cheltuielilor de personal şi a celor care decurg din obligaţii
internaţionale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute în proporţie de
10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a execuţiei bugetare pe
primul semestru.
(5) Toate instituţiile publice trebuie sa aibă bugetul aprobat, potrivit prevederilor
prezentei legi.
Responsabilităţile ordonatorilor de credite
ART. 22
(1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare
numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de
activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate şi aprobate potrivit prevederilor art. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor
financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de lucrări de investiţii publice;
g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.
Controlul financiar preventiv şi auditul intern
ART. 23
Controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercita asupra tuturor operaţiunilor care
afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public şi sunt exercitate conform
reglementărilor legale în domeniu.
Controlul financiar preventiv propriu
ART. 24
(1) Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de
ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către contabil.
(2) Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de
control financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.
Controlul financiar preventiv delegat
ART. 25
Controlul financiar preventiv delegat se exercita de Ministerul Finanţelor Publice, conform
legislaţiei în domeniu.
CAP. 3
Procesul bugetar
SECŢIUNEA 1
Proceduri privind elaborarea bugetelor
Conţinutul legilor bugetare anuale ART.

26
Legile bugetare cuprind:
a) la venituri, estimarile anului bugetar;
b) la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizările conţinute în legi
specifice, în structura funcţională şi economică a acestora;
c) deficitul sau excedentul bugetar, după caz;
d) reglementări specifice exerciţiului bugetar.
Anexele legilor bugetare
ART. 27
Anexele legilor bugetare cuprind:
a) sintezele bugetelor prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a);
b) bugetele ordonatorilor principali de credite şi anexele la acestea;
c) sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi criteriile de repartizare a
acestora;
d) alte anexe specifice.
Elaborarea bugetelor
ART. 28
Proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani;
b) politicilor fiscale şi bugetare;
c) prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau
ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate
şi/sau ratificate;
d) politicilor şi strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite în formularea propunerilor de
buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
f) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor
acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de
rezultate şi de eficienta; programele sunt însoţite de estimarea anuala a performantelor
fiecărui program, care trebuie sa precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite,
rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori precisi, a căror
alegere este justificată;
g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de
transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;
h) posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar.
Structura bugetelor
ART. 29
(1) Veniturile şi cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificatiei bugetare.
(2) Veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pe părţi,
capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate, după caz.
(3) Cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisa şi limitată.
(4) Numărul de salariaţi, permanenţi şi temporari, şi fondul salariilor de baza se aproba
distinct, prin anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite. Numărul de salariaţi
aprobat fiecărei instituţii publice nu poate fi depăşit.
(5) Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu
creditele de angajament şi duratele de realizare a investiţiilor.
(6) Programele se aproba ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite.
(7) Fondurile externe nerambursabile se cuprind în anexe la bugetele ordonatorilor
principali de credite şi se aproba o data cu acestea.
Fonduri la dispoziţia Guvernului
ART. 30
(1) În bugetul de stat se includ Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului şi
Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
(2) Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor
ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de
hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute
apărute în timpul exerciţiului bugetar.
(3) Alocarea de sume din Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru
bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial
din împrumuturi externe, după caz.
(4) Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori
principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de hotarari ale
Guvernului, pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea inlaturarii efectelor unor
calamitati naturale şi sprijinirii persoanelor fizice sinistrate.
(5) În cursul exerciţiului bugetar Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului poate fi majorat
de Guvern din Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului, în funcţie de necesităţile
privind asigurarea sumelor pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale.
SECŢIUNEA a 2-a
ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE
Conceptul de finanţe publice
Intr-un limbaj obișnuit, termenul de finanțe echivalează cu acela de bani. Ai finanțe, ai

bani..sau invers, nu ai finanțe, nu ai bani..
După forma de proprietate, finanțele se impart în publice și private (banii publici, respectiv
banii firmelor și ai gospodăriilor).
Pentru cuvântul finanţe s-au folosit expresiile:
 finatio, financias şi financia pecuniaria, cu sensul de “plată în bani”, în secolele al

XIII- lea – al XIV-lea;
 finis cu sensul de “termen de plată”;
 hommes de finances şi financiérs, pentru denumirea arendaşilor de impozite şi a
persoanelor care încasau impozitele regelui; finance, respectiv “o sumă de bani şi, mai ales,
un venit al statului”, şi finances, pentru a desemna întregul patrimoniu al statului, utilizate în
secolul al XV-lea, în Franţa;
 Finanz, respectiv “plată în bani”, şi Finanzer (“cămătar”) în secolele al XV-lea – al
XVII-lea, în limba germane, samd.
Economiştii consideră finanţele publice ca reprezentând:
 fonduri băneşti la dispoziţia statului;

 bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;
 totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice,
precum şi regulile care determină regimul acestora;
 gospodăria statului şi a altor organizaţii politice, precum şi regulile şi principiile care
stau la baza administrării bunurilor economice şi a banilor;
 mijloace de intervenţie a statului în economie;
 ansamblul activităţii desfăşurate de sectorul public al economiei, inclusiv
administrarea finanţelor publice şi politicile financiare moderne;
Definiție: Finanțele publice reprezintă relaţii economico-sociale, exprimate în formă

bănească, apărute în procesul redistribuirii produsului intern brut (PIB), în vederea
îndeplinirii funcțiilor statului (și, evident, ale instituțiilor sale), cu scopul satisfacerii
nevoilor generale ale societăţii și al asigurării unor condiții demne, decente, de via ță,
pentru toți locuitorii acelui stat.
Funcţiile finanţelor publice
Funcţiile de bază ale finanţelor publice sunt: funcţia de repartiţie şi funcţia de control.
Funcţia de repartiţie a finanţelor publice are un caracter obiectiv şi se manifestă în

două faze distincte, dar strâns legate între ele:
 constituirea sau formarea fondurilor;
 distribuirea sau repartizarea fondurilor pe destinaţii.
Participanţii la constituirea fondurilor sunt regiile autonome, societăţile comerciale cu

capital privat, de stat sau mixt, instituţii publice şi unităţile din subordinea acestora, populaţia,
persoanele fizice şi juridice rezidente în străinătate, etc.. Formele de participare sunt
reprezentate de impozite, taxe, contribuţii, amenzi, penalităţi, vărsăminte din veniturile
instituţiilor publice, redevenţe şi chirii din concesiuni şi închirieri de terenuri, venituri din
valorificarea unor bunuri proprietate de stat, împrumuturi de stat de la personae fizice şi/sau
juridice, rambursări ale împrumuturilor de stat acordate, dobânzi aferente împrumuturilor
acordate, donaţii, ajutoare şi alte transferuri, etc.
Mărimea fondurilor publice este influenţată de: volumul P.I.B; rata formării brute de
capital; rata consumului; regimul amortizării mijloacelor fixe etc.
Provenienţa fondurilor publice se modifică în funcţie de: politica promovată de stat;
gradul de dezvoltare a sectoarelor sociale; raportul dintre resursele interne şi cele externe, etc.
Fondurile de resurse financiare publice constituite la nivelul statului sunt distribuite fie pe
beneficiari (persoane fizice şi juridice), fie pe domenii de activitate (autorități publice, apărare,
ordine publică și siguranță națională, învăţământ, sănătate, cultura, cercetare, etc.).
Cele prezentate mai sus se referă la redistribuirea, cu ajutorul finanţelor publice, a

produsului intern brut, pe plan intern. Însă, putem vorbi şi de o redistribuire a resurselor pe
plan internaţional, respectiv:
 primirea sau acordarea de împrumturi externe;
 plata ratelor şi dobânzilor aferente împrumuturilor externe;
 achitarea cotizaţiilor şi contribuţiilor datorate organismelor internaţionale de către
stat sau alte entităţi de drept public;
 primirea sau acordarea de ajutoare externe de către stat.
Funcţia de control a finanţelor publice are o sferă mai extinsă de acţiune decât funcţia de
repartiţie, axându-se asupra felului în care sunt încasate, respective utilizate resursele financiare
publice. Controlul este realizat prin intemediul organelor de control financiar ale statului şi
asigură combaterea unor acte de indisciplină în utilizarea resurslor financiare ale statului. Se
urmarește limitarea evaziunii fiscale, creșterea gradului de colectare a resurselor, utilizarea
banilor publici cu eficiență, eficacitate, economicitate.
În concluzie, finanţele publice reprezintă un sistem de relaţii economico-sociale prin

intermediul cărora se asigură constituirea şi repartizarea fondurilor de resurse financiare
publice necesare dezvoltării economice şi sociale a ţării, precum şi satisfacerii celorlaltor
nevoi ale colectivității.
Este evident ca gestiunea finanțelor publice este una politică, cei aflați la guvernare
stabilind de unde și cum se procură resursele, precum și modul de alocare a banilor publici, pe
destinații si beneficiari.
Politica financiară a statului
Pentru realizarea funcţiilor sale, statul trebuie să constituie fondurile

financiare necesare şi să le repartizeze pe diferite categorii de
beneficiari, ceea ce reprezintă componente ale politicii financiare.
Politica financiara a statului (implicit cele două componente
principale ale sale), face parte din politica economică a unui stat.
Politica economică a unui stat este constituită de ansamblul deciziilor adoptate de
către autorităţile publice, în vederea orientării activităţii economice într-un sens considerat
rezonabil, pe teritoriul naţional. Fiind un arbitraj între diferite tipuri de obiective şi
instrumente, politica economică reprezintă ansamblul alegerilor economice ale autorităţii
publice, similar alegerilor economice ale consumatorului, producătorului, investitorului, etc.
Experienţa ultimelor decenii din ţările dezvoltate, dar şi din alte ţări care au optat
pentru democraţie şi economie de piaţă, a individualizat următoarele cinci obiective
generale ale politicii economice a unui stat modern (pentagonul macrostabilizării
economice):
- creşterea economică,
- ocuparea forţei de muncă,
- stabilitatea preţurilor,
- echilibrul extern (deficitul de cont curent),
- controlul deficitului bugetar si al datoriei publice.
Atingerea simultană a acestor obiective este greu de realizat chiar şi în ţări cu o economie
cât de cât stabilă, deoarece aceste obiective sunt greu compatibile. Pentru optimizarea
macroeconomică se utilizează principiul lui Jan Timbergen: ”atâta timp cât există o penurie de
instrumente de politică economică (sau numărul acestora este mai mic decât numărul
obiectivelor finale) vor trebui alese doar acele obiective considerate ca fiind de maximă
importanţă”.
Sistematizarea instrumentelor de intervenţie a statului în economie, în funcţie de

instituţiile ce le promovează şi din punct de vedere al obiectivelor ce pot fi atinse, a condus la
separarea mai multor categorii de politici, componente ale politicii economice:
Principalele politici utilizate de către stat sunt politica financiară si politica monetară.
In cazul României, politica financiară este gestionată de către Guvern, in principal prin
Ministerul Finanțelor Publice, iar politica monetară este gestionată de către Banca
Națională a României.
Politica financiară a statului reprezintă totalitatea metodelor şi a mijloacelor concrete

privind procurarea şi dirijarea resurselor financiare publice, precum şi instrumentele,
instituţiile şi reglementările financiare utilizate de stat pentru influenţarea proceselor
economice şi a relaţiilor sociale, într-o etapă determinată.
Caracteristicile politicii financiare a statului:
 este o componentă a politicii generale a statului;

 trebuie să aibă o anumită strategie şi o anumită tactică;
 are un caracter dinamic;
 diferă de la o ţară la alta, în funcţie de: potenţialul economic; gradul de dezvoltare;
tipul de conducere a economiei, etc.
 domeniile în care se manifestă sunt:
- cheltuielile financiare publice și deficitul bugetar;
- resursele financiare publice si excedentul bugetar;
Politica financiară a statului în domeniul cheltuielilor financiare publice

(și a deficitului bugetar) se numește POLITICĂ BUGETARĂ.
Obiective:
 dimensionarea cheltuielilor financiare publice;
 stabilirea destinaţiei cheltuielilor publice pentru realizarea obiectivelor: economice,
sociale, etc.
 realizarea cheltuielilor publice în condiţii de eficienţă;
 atingerea scopurilor propuse prin efectuarea cheltuielilor publice.
Politica financiară a statului în domeniul resurselor financiare publice

(și a excedentului bugetar) se numește POLITICĂ FISCALĂ.
Obiective:
1. dimensionarea volumului resurselor financiare publice:
(este influenţat de mărimea PIB, rata fiscalităţii, starea economiei, nivelul cheltuielilor financiare
publice);
2. provenienţa resurselor financiare:
- resurse interne;
- resurse externe.
3. metodele de prelevare utilizate, caz în care se pun probleme privind:
- numărul canalelor de prelevare;
- felul metodelor de prelevare (impozite, contribuții şi taxe stabilite în
mod individual; impozite şi taxe stabilite la vânzarea mărfurilor, etc.).
4. utilizarea impozitelor, contribuțiilor şi taxelor ca pârghii economico-financiare;
5. modalităţile de prelevare a veniturilor de la sectorul privat;
6. urmarirea echilibrului financiar;
7. analiza oportunităţii apelării la împrumuturi de stat (datorie publică).
Observație: in statele modern e, deficitul bugetar a devenit cvasi-permanent; sunt rare

situa țiile in care un exercițiu bugetar este incheiat cu excedent bugetar.

Word Finante Test

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Word Finante Test

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS CLASIFICAȚII CHELTUIELI PUBLICE

A. Componentele Bugetului general consolidat al României

I. Cheltuieli curente (de personal, cu bunuri și servicii, dobânzi, subvenții, transferuri)

II. Cheltuieli de capital (investiții în active financiare, respectiv nefinanciare)

III. Operațiuni financiare (rambursări credite, împrumuturi acordate)

IV. Plăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent

Partea a II‐a APARARE, ORDINE PUBLICA SI SIGURANTA NATIONALA

Partea a IV‐a SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICA, LOCUINTE, MEDIU SI APE

1.2. Aplicaţii rezolvate

1. Se cunosc urmãtoarele date, pentru statul R, în anul 2003:

2. Se cunosc urmãtoarele date, pentru statul R, în anul 2003:

- ponderea cheltuielilor cu asigurãrile sociale şi protecţia socialã:

- ponderea cheltuielilor cu gospodãria comunalã şi locuinţe:

- ponderea cheltuielilor cu apãrarea naţionalã:

- ponderea cheltuielilor cu ordinea publicã:

- ponderea cheltuielilor cu puterea şi administraţia de stat:

- ponderea altor cheltuieli:

3. Se cunosc urmãtoarele date: mld u.m.

Nr. crt. Indicatori 1995 2002

Valorile sunt exprimate în preţuri curente. Sã se determine:

2002/1995 200 199

= 139000 - 92000 = 47000 mld u.m.

c) Pentru a determina modificarea cheltuielilor publice exprimate în preţuri

4. Se cunosc urmãtoarele date:

CPTC2002 = CPTN2002 - transferuri = (16000 + 8000 + 10000) - 2500 = 31500 mld

∆CPTC loc/USD = 31500 27000 mld = - 209,56

1.3. Aplicaţii propuse spre rezolvare

1. Se cunosc urmãtoarele date:

Valorile sunt exprimate în preţuri curente. Sã se determine:

4. Se cunosc urmãtoarele date:

b) modificarea CPTC medii pe locuitor exprimate în USD;

Doctrine economice privind finanțele publice

Banca Mondială a fost înființată în 1944.

Elveția 0 0 250 250

Finanţe publice – Finanţe private: asemănări şi deosebiri

- Finanţele publice se manifestă la nivel macroeconomic, pe când sfera de manifestare a

- La constituirea resurselor financiare publice participă toţi membrii societăţii persoane

- La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai întâi a

INDICELE DEZVOLTARII UMANE (IDU)

Pentru a determina IDU trebuie să parcurgem două etape:

1. Determinarea indicilor care compun IDU

IDU se determină ca media geometrică a celor trei indici care îl determină

IDU = (Isănătate * Inivelului de educatie * Iveniturilor)1/3

Exemplu: România, 2018

Indicele de sănătate = (75,9 - 20) / (85 - 20) = 0,86

Indicele de educație = (0,794 + 0,733) / 2 = 0,764

Indicele Perioadei asteptate de școlarizare = 14,3 / 18 = 0,794 Indicele

Perioadei medii de școlarizare = 11 / 15 = 0,733

ln (23906) = 10,082, ln (75000) = 11,225

Deci, Indicele de venit= 5,477 / 6,62 = 0,827

IDU (Indicele Dezvoltarii Umane) = (0,86 * 0,764 * 0,827)1/3 IDU =

(0,54337208) 1/3 = 0.816

2) IDU intre 0,7 si 0,799: nivel ridicat de dezvoltare umana

3) IDU intre 0,550 si 0,699: nivel mediu de dezvoltare umana

4) IDU mai mic decat 0,550: nivel scazut de dezvoltare umana

A.1. Volumul cheltuielior publice, în expresie nominală şi reală

Aprecierea efectelor intervenţiei statului în viaţa socială şi în economie presupune

considerat, în moneda naţională) notat cu Chnnom pentru

Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (Chnnom) reprezintă totalitatea cheltuielilor

Chnreală = (Chnnom / Ip n/0) * 100

Ip n/0 = Ip 0 + inflația înregistrată în perioada n față de anul 0

Chnreală = Chnnom / Ip n/0 exprimat unitar

Indicele de preț unitar, cu baza fixă = Produsul indicilor de preț unitari,