1.

Esenţa şi rolul finanţelor întreprinderii

Din punct de vedere etimologic cuvîntul “finanţe” îşi are originea din limba
latină şi însemna “plata în bani”.
În secolele XIV-XV în Franţa circulau aşa expresii ca “financ” - o sumă
de bani sau venit al statului, “finaces” – patrimoniul statului. În secolul XVI, în
limba germană se folosea expresia “finaz” – plata în bani.
Deci noţiunea „finanţe” reprezintă sume de bani sau conturi băneşti ce se
administrează de către stat, persoane juridice sau persoane fizice ca şi formă sub
care se realizează procesele de adunare şi distribuire a resurselor băneşti în cadrul
activităţilor economico-sociale (impozitele, subvenţiile, alocaţiile).
Sistemul financiar al unui stat se împarte în 3 domenii importante:
1. finanţele statului la baza cărora sunt bugetele statului şi locale,
fondurile extrabugetare şi speciale. Scopul principal al finanţelor
statului este formarea resurselor financiare centralizate şi repartizarea
acestora pentru finanţarea anumitor necesităţi ale societăţii.
2. finanţele întreprinderii, care sunt bazate pe finanţele persoanelor
juridice, au drept scop formarea volumului necesar de resurse financiare
pentru a le întrebuinţa în procesul activităţii.
3. finanţele gospodăriilor casnice care au drept bază finanţele persoanelor
fizice ce au ca scop formarea veniturilor din bugetul familiei şi
întrebuinţarea lor.

Veriga principală, primară a sistemului financiar, o reprezintă finanțele

întreprinderii deoarece majoritatea fondurilor băneşti care se formează la diferite
niveluri (bugetul de stat, bugete locale) provin din veniturile create la întreprinderi.
Finanţele întreprinderii cuprind ansamblul de relaţii economice care
îmbracă formă bănească, ce apar în legătură cu formarea şi repartizarea fondurilor
băneşti necesare procesului de producţie, în scopul obţinerii profitului maxim,
satisfacerii unor nevoi sociale ale salariaţilor şi formării fondurilor financiare la
dispoziţia statului.