TEMA 1

Învățătura bisericilor emergente vizavi de raportul dintre Evanghelie și cultură este

bazată, în special, pe ultimele lucrări teologice a lui N.T. Wright, Lesslie Newbigin și Dallas
Willard. Mișcarea emergentă are ca scop să formeze oameni care trăiesc după modelul Domnului
Isus, astfel, nu se opresc doar la convertire. Biserica Emergentă este o biserică radical diferită
față de altele, fiindcă aceasta nu reprezintă doar tipul unei biserici care se adaptează la o
categorie de vârstă.
Cei care susțin această mișcare nu consideră că poate exista un dualism între sacru şi
secular în societate. Termenul „secular” descrie separarea de aspectele religioase şi implicarea în
cele care sunt legate de lume, iar termenul „sacru” reprezintă opusul, “interacţiunea dintre
împărăţie şi cultură”. Susținătorii mișcării consideră că toate domeniile vieţii sunt spirituale,
astfel totul poate fi închinat Domnului.
De asemenea, în acest curent este respins tot ceea ce este sistematic. Orice exprimare
liniară a credinţei este respinsă. Astfel, ei caută o Biblie împrospătată, care să vibreze cu lumea
modernă. Pentru Biserica Emergentă, Biblia este o colecţie de istorisiri, un mare manual de
istorie. Pete Rollins, un lider al acestei mişcări, consideră că mulţi evanghelici citesc Biblia ca pe
o carte cu un mesaj unitar, o singură carte cu o singură voce. Acesta crede că Biblia trebuie citită
ca pe o carte cu mai multe voci, care lasă loc de mai multe interpretări.
Mișcarea emergentă susține ideea că transformarea spaţiului secular de către creștini se
poate realiza doar din interior, nu din exterior. Creştinii trebuie să îl arate pe Dumnezeu din
interiorul culturii. Astfel, formele de închinare pe care aceştia sunt chemaţi să le formeze trebuie
să fie specifice culturii, ca prin aceasta ei să fie o mărturie pentru prietenii lor.
Evanghelizarea reprezintă un alt mod prin care să se îndepărteze conceptul dualismului
sacru/secular. În această mișcare, evanghelizarea este văzuta ca mod de viață. Astfel, trebuie să
petreci timp cu cei necredincioși acolo unde sunt ei, însă viața pe care o trăiești în mijlocul lor
trebuie să îl oglindească pe Cristos.
În ce privește lauda și închinarea, Biserica Emergentă folosește orice stil muzical atât
timp cât rezonează cu specificul culturii. Totuși, aceștia afirmă că în orice stil muzical te poți
concentra la lucrurile spirituale, indiferent de spectacolul din față (cel puțin așa ar trebui). Despre
mişcarea de închinarea alternativă din Anglia numită “O Clock Service” (Sheffield), liderii
Bisericii Emergente consideră că biserica lor are de învăţat multe, inclusive de a se raporta la o
cultură seculară şi de a fi un model al unei evanghelii postmoderne trăite într-o cultură
postmodernă.
În concluzie, Biserica Emergentă doreşte să depăşească aspectele eclesiologiei. Astfel, ei
își propun să treacă dincolo de liniaritate, sistematizare, dualism, având totodată dorința de a se
implica în toate domeniile societăţii.

Având în vedere cele 5 paradigme ale lui R. Niebuhr, consider că modul bisericilor
emergente de a se raporta la cultură se încadrează cel mai bine în paradigma Cristos transformă
cultura – (Perspectiva „conversionistă”).