Manual de Curs - Medici Epidemiologi

FORMAREA PROFESIONALÃ
ÎN DOMENIUL EPIDEMIOLOGIEI
ªI PROMOVAREA UTILIZÃRII
NOILOR TEHNOLOGII PENTRU
PERSONALUL DIN SECTORUL SÃNÃTÃÞII
POSDRU/81/3.2/S/59337
Manual de curs pentru medicii epidemiologi
Coordonatori:
Conf. univ. Dr. Geza MOLNAR
Dr. Adriana PISTOL
Dr. Florin POPOVICI
Editura Dobrogea
Constanþa, 2012
1
© Toate drepturile asupra acestei ediþii sunt rezervate autorilor.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Formarea profesionalã în domeniul epidemiologiei ºi promovarea
utilizãrii noilor tehnologii pentru personalul din sectorul sãnãtãþii : manual
de curs pentru medicii epidemiologi. - Constanþa : Editura Dobrogea, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-606-565-038-1
616-036.22
ISBN 978-606-565-038-1
Editura Dobrogea este recunoscutã CNCSIS.
2
MANUAL DE CURS
PENTRU
MEDICII EPIDEMIOLOGI
3
4
C U P R I N S
PARTEA I. NOÞIUNI DE BAZÃ ÎN EPIDEMIOLOGIE
CURS 1
Modul 1 - RECOMANDÃRI GENERALE PRIVIND VACCINÃRILE
1.1. OBIECTIVE EDUCAÞIONALE 15
1.2. TEME ABORDATE 15
1.2.1. Definiþii 15
1.2.2. Indicaþiile vaccinãrii 16
1.2.2.1. Vaccinare de rutinã. Calendarul de vaccinãri 17
1.2.2.2. Vaccinare selectivã 17
1.2.2.3. Vaccinare opþionalã 18
1.2.3. Beneficii ºi riscuri 19
1.2.3.1. Vaccinuri inactivate 19
1.2.3.2. Vaccinuri virale vii 19
1.2.3.3. Avantajele utilizãrii vaccinurilor combinate 20
1.2.4. Administrare 20
1.2.4.1. Mod de administrare 20
1.2.4.2. Intervalele dintre doze 20
1.2.5. Contraindicaþii ºi precauþii 21
1.2.6. Reacþii adverse postvaccinare 21
1.2.6.1. Reacþiile locale 22
1.2.6.2. Reacþiile de tip sistemic 22
1.2.6.3.Reacþiile alergice 22
1.2.7. Înregistrare ºi raportare (vaccinãri, reacþii adverse) 22
1.2.7.1. Vaccinuri cu utilizare aprobatã în România, 2011 23
ANEXE 25
BIBLIOGRAFIE 28
Modul 2 - RECOMANDÃRI SPECIFICE PRIVIND VACCINÃRILE

2.2.1 Vaccinarea ºi sarcina 29
2.2.1.1.Scopul vaccinãrii în sarcinã 29
2.2.1.2. Vaccinarea în timpul sarcinii 29
2.2.1.3. Vaccinuri recomandate în timpul sarcinii 30
2.2.1.4. Imunizarea pasivã în timpul sarcinii 30
2.2.1.5. Alãptarea ºi vaccinarea 30
2.2.2.Vaccinarea la persoanele HIV-pozitive 32
2.2.2.1. Vaccinarea la copii ºi adolescenþi infectaþi HIV. Generalitãþi 32
2.2.2.2. Vaccinarea adulþilor infectaþi HIV 34
2.2.3. Vaccinãrile ºi cãlãtoriile 35
2.2.3.1. Febra galbenã. Scopurile vaccinãrii 37
BIBLIOGRAFIE 39
5
Modul 3 - EPIDEMIOLOGIA BOLILOR PREVENIBILE PRIN VACCINARE
3.2.1. Hepatita B 40
3.2.2. Poliomielita 41
3.2.3. Rujeola 42
3.2.4. Rubeola 43
3.2.5. Oreion 44
3.2.6. Varicela 44
3.2.7. Difterie 45
3.2.8. Tetanos 46
3.2.9. Tusea convulsivã 47
3.2.10. Infecþia cu Haemophilus influenzae tip b 48
3.2.11. Tuberculoza 49
3.2.12. Infecþii pneumococice 49
3.2.13. Infecþia cu HPV 50
3.2.14. Gripa 51
3.2.15. Hepatita A 51
3.2.16. Meningita meningococicã 52
3.2.17. Infecþia cu rotavirusuri 53
3.2.18. Encefalita de cãpuºe 54
3.2.19. Rabia 54
BIBLIOGRAFIE 56
Modul 4 - GESTIONAREA VACCINURILOR ªI PROGRAMUL

NAÞIONAL DE IMUNIZÃRI
4.2.1. Principii privind strategia de vaccinare în cadrul calendarului
de vaccinãri 57
4.2.1.1.Transportul ºi pãstrarea vaccinurilor 58
4.2.1.2. Managementul/controlul stocurilor 60
4.2.1.3. Controlul pierderilor de vaccin 61
4.2.1.4. Siguranþa injecþiilor 61
4.2.2. Vaccinuri înregistrate în România 62
4.2.2.1. Vaccinuri din Programul Naþional de imunizãri ºi alternative
la acestea 63
4.2.2.2. Vaccinuri utilizate în alte programe de imunizãri 64
4.2.2.3. Vaccinuri pentru adulþi 64
4.2.2.4. Vaccinuri pentru intervenþii în sãnãtate publicã
(catastrofe, categorii la risc) 65
4.2.2.5. Vaccinuri gripale 66
BIBLIOGRAFIE 67
6
CURS 2
Modul 5 - SUPRAVEGHEREA, DEPISTAREA ªI INTERVENÞIA ÎN
EPIDEMIOLOGIE
5.1. SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICÃ 68
5.1.1. OBIECTIVE EDUCAÞIONALE 68
5.1. 2. TEME ABORDATE 68
5.1.2.1. Definiþii 68
5.1.2.2. Tipurile de supraveghere epidemiologicã 70
5.1.2.3. Programe de supraveghere 71
5.1.2.4. Supravegherea epidemiologicã în practicã 72
5.1.2.5. Evaluarea sistemului de supraveghere 74
GLOSAR DE TERMENI 77
5.2. DEPISTAREA 79
5.2.2. TEME ABORDATE 79
5.2.2.1. Depistarea prin observare 80
5.2.2.2. Depistarea prin laborator 84
5.3. INTERVENÞIA EPIDEMIOLOGICÃ 88
5.3.2. TEME ABORDATE 88
5.3.2.1.Noþiuni introductive 88
5.3.2.2. Motivele intervenþiei epidemiologice 88
5.3.2.3.Etapele intervenþiei 90
ANEXE 96
BIBLIOGRAFIE 103
Modul 6 - TESTAREA IPOTEZELOR

6.2.1. Ipoteza în epidemiologie 104
6.2.2.Tipuri de ipotezã 105
6.2.3.Etapele testãrii ipotezei 105
6.2.4. Ipoteza în epidemiologia analiticã. Mãsurarea indicatorilor de asociere 107
6.2.5. Controlul erorilor în testarea ipotezei 108
BIBLIOGRAFIE 111
Modul 7 - RAPORTARE
7.2.1. Scopul raportãrii 112
7.2.2. Sursa datelor 112
7.2.3. Tipuri de raportãri 112
7
7.2.4. Reguli generale de alcãtuire a unui raport 113
7.2.5. Paºi concreþi în alcãtuirea unui raport 116
7.2.6. Reguli generale de alcãtuire a unui tabel 118
7.2.7. Reguli generale de alcãtuire a unui grafic 119
BIBLIOGRAFIE 119
Modul 8 - ALERTÃ ªI COMUNICARE

8.2.1. Definiþii utilizate în cadrul sistemului de alertã ºi rãspuns rapid 121
8.2.2. Obiectivele sistemului de alertã precoce ºi rãspuns rapid 121
8.2.3. Epidemic inteligence(EI) 122
8.2.4. Etapele (paºii) de urmat în sistemul de alertã ºi comunicare 122
8.2.4.1. Pasul 1. Colectarea informaþiilor. Sursele de informaþii 122
8.2.4.2. Pasul 2. Identificarea semnalelor 123
8.2.4.3. Pasul 3. Verificarea ºi validarea informaþiilor 125
8.2.4.4. Pasul 4. Organizarea rãspunsului 126
- Rolul ºi responsabilitãþile medicului de familie în acþiunile
de rãspuns rapid 127
- Rolul ºi responsabilitãþile spitalului 127
- Rolul ºi responsabilitãþile DSP 127
- Rolul ºi responsabilitãþile Centrului Regional
de Sãnãtate Publicã 128
- Rolul ºi responsabilitãþile CNSCBT 128
- Rolul ºi responsabilitãþile Ministerului Sãnãtãþii 128
8.2.4.5. Pasul 5. Comunicarea 129
8.2.5. Monitorizarea ºi evaluarea sistemului de alertã precoce ºi rãspuns rapid 129
8.2.5.1. Raport de alertã 129
8.2.5.2. Lista cazurilor 130
8.2.5.3. Exemple de alertã 130
BIBLIOGRAFIE 132
Modul 9 - ANALIZA DE RISC

9.2.1. Evaluarea 133
9.2.1.1. Definiþia Evaluãrii 133
9.2.1.2. Locul evaluãrii în ciclul general „EPIDEMIC INTELLIGENCE” 133
9.2.1.3. Scopul evaluãrii ºi utilizatorii ei 134
9.2.1.4. Principiile evaluãrii 134
9.2.2. Tipuri de evaluãri 134
9.2.3. Arborele de decizie 135
9.2.4. Estimarea probabilitãþilor de infectare 137
9.2.5. Estimarea impactului asupra sãnãtãþii umane 137
9.2.6. Contextul general 138
9.2.7. Ce conþine un raport de evaluare rapidã a riscului 138
9.2.8. Exemplu de evaluare a riscului 139
8
CURS 3
Modul 10. INSTRUMENTE DE SUPORT EPI2002
10.1. OBIECTIVE EDUCATIONALE 141
10.2.1. Noþiuni generale despre sisteme de gestiune a bazelor de date 141
10.2.1.1. Ce este un sistem de informaþii 141
10.2.1.2. Concepte de bazã 141
10.2.1.3. Managementul sistemelor de informaþii 142
10.2.1.4. Baze de date 142
10.2.1.5. EpiInfo 142
10.2.1.6. Noþiuni fundamentale ale bazelor de date 142
10.2.1.7. Structura unei baze de date 143
10.2.2. Crearea unui chestionar 143
10.2.3. Tipuri de variabile utilizate în epidemiologie 144
10.2.4. Verificarea datelor 145
10.2.4.1. Funcþiile de verificare din EpiInfo 145
10.2.5. Analiza datelor 146
10.2.6. Combinaþia EpiInfo 2002, Word ºi Excel 150
PARTEA A II-A. CURS DE TEHNOLOGIA INFORMAÞIEI

COMPUTERIZATE
I. PREZENTAREA NOÞIUNILOR DE BAZÃ

I.1. Recunoaºterea ºi utilizarea componentelor calculatorului 153
I.1.1. Prezentare hardware 153
I.1.2. Prezentare software 156
I.2. Utilizarea sistemului Windows XP Professional 156
I.2.1. Windows XP 157
I.2.2. Lansarea sistemului de operare Windows XP 157
I.2.3. Componente de interfaþã a sistemului de operare Windows XP 158
I.2.4. Lansarea aplicaþiilor/programelor 161
I.2.5. Deconectarea ºi închiderea sistemului 161
I.3. Utilizarea operaþiilor de gestionare a fiºierelor 161
I.3.1. Operaþii specifice fiºierelor 162
I.3.2. Lucrul cu Folderele 163
II. UTILIZAREA APLICAÞIILOR MULTIMEDIA

II.1. Multimedia 164
II.1.1. Clasificãri ale mediilor 164
II.1.2. Sistem multimedia 164
II.1.3. Windows Media Player 165
II.1.4. Aplicaþia Paint 167
9
III. UTILIZAREA UNOR MIJLOACE MODERNE DE COMUNICARE –
REÞEAUA INTERNET ªI WORLD WIDE WEB
III.1. Internet, Web, Browser 169
III.2. Email – trecut ºi prezent 173
III.2.1. Utilizarea serviciilor Web pentru crearea unei adrese de email 174
III.2.2. Microsoft Outlook 178
III.2.2.1 Crearea unui mesaj nou 179
III.2.2.2 Organizarea cãsuþei de email 180
III.2.2.3 Gestionarea contactelor 181
III.2.2.4 Utilizarea Calendarului 183
IV. UTILIZAREA PROCESORULUI DE TEXTE WORD

IV.1. MODUL 1 - UTILIZAREA PROCESORULUI DE TEXTE WORD 185
IV.1.1. Lansarea aplicaþiei 186
IV.1.2. Familiarizarea cu interfaþa 186
IV.1.3. Deschiderea unui document existent 187
IV.1.4. Salvarea unui document 188
IV.1.5. Crearea unui document nou 188
IV.1.6. Închiderea documentelor 188
IV.1.7. Utilizarea ºi crearea ºabloanelor 189
IV.2. MODULUL 2 - APLICAREA OPERAÞIILOR DE BAZÃ NECESARE
PRELUCRÃRII UNUI TEXT 190
IV.2.1. Iniþializarea paginii de lucru 190
IV.2.2. Selectarea informaþiilor1 190
IV.2.3. Copierea, mutarea, ºtergerea 191
IV.3. MODULUL 3 – FORMATAREA TEXTULUI 192
IV.3.1. Introducerea caracterelor speciale, a simbolurilor 192
IV.3.2. Formatarea caracterelor 193
IV.3.2.1 Schimbarea aspectului textului: dimensiune ºi tip font 193
IV.3.2.2 Schimbarea dimensiunii (mãrimii) fontului aplicat 193
IV.3.3. Folosirea formatãrii textului de tip: Bold, Italic, Underline 194
IV.3.4. Alinierea textului în cadrul documentului 194
IV.3.4.1 Indentarea 195
IV.3.4.2 Spaþierea rândurilor unui paragraf 197
IV.3.4.3 Aplicarea spaþierii înainte ºi dupã paragraf 198
IV.3.5. Folosirea ºi setarea tabulatorilor 198
IV.3.5.1 Afiºarea ºi ascunderea marcajului de Tabulare în document 199
IV.3.5.2 ªtergerea unui caracter tab din document 199
IV.3.6. Marcarea vizualã a textului 199
IV.3.7. Utilizarea culorilor în text 200
IV.3.8. Copiere formatului unui text selectat 201
IV.3.9. Introducerea ºi ºtergerea marcatorilor ºi a numerotãrilor pentru
o listã simplã 201
IV.3.9.1 Liste cu marcatori sau numerotare, introduse în timpul tastãrii 202
IV.3.9.2 ªtergerea (eliminarea) marcatorilor sau a numerotãrilor
din faþa textului 202
10
IV.4. MODUL 4 - UTILIZAREA AVANSATÃ A EDITORULUI DE TEXTE 203
IV.4.1. Adãugarea de borduri (chenare) ºi umbriri unui paragraf 203
IV.4.1.1 Adãugarea unei borduri prestabilite unuia sau mai multor paragrafe 203
IV.4.1.2 Adãugarea unei umbriri unui paragraf 204
IV.4.2. Crearea unui tabel standard 204
IV.4.2.1 Crearea unui tabel 204
IV.4.2.2 Introducerea ºi editarea informaþiilor dintr-un tabel 205
IV.4.2.3 Selectare rândurilor, coloanelor, celulelor ºi a întregului tabel 205
IV.4.2.4 Inserarea, ºtergerea rândurilor ºi coloanelor 205
IV.4.2.5 Modificarea lãþimii coloanei ºi înãlþimii rândului 206
IV.4.2.6 Pentru a face coloanele dintr-un tabel sã se potriveascã automat
la conþinut: 206
IV.4.3. Modificarea chenarului 207
IV.4.4. Adãugarea unei umbriri (culori de fond) celulelor 207
IV.4.5. Inserarea ºi formatarea graficelor ºi imaginilor 207
IV.4.5.1 Introducerea graficii în document 208
IV.4.5.2 Selectarea graficii într-un document 211
IV.4.5.3 Editarea graficii dintr-un document 212
IV.4.6. Adãugarea sau modificarea unui text în antet ºi subsol 212
IV.4.7. Inserarea notelor de subsol sau de final de text 213
IV.5. MODUL 5 - PREGÃTIREA DOCUMENTELOR PENTRU TIPÃRIRE 214
IV.5.1. Verificarea ortograficã a documentului 214
IV.5.2. Examinarea documentului înaintea imprimãrii 216
IV.5.3. Alegerea opþiunilor de imprimare 217
V. UTILIZAREA APLICAÞIILOR SPECIALIZATE PENTRU

REALIZAREA PREZENTÃRILOR MICROSOFT POWERPOINT
V.1. MODULUI 1 - APLICAREA OPERAÞIILOR DE BAZÃ
NECESARE REALIZÃRII UNEI PREZENTÃRI 218
V.1.1. Pornirea aplicaþiei 218
V.1.2. Deschiderea unei prezentãri 219
V.1.3. Salvarea ºi modificarea unei prezentãri 219
V.1.4. Imprimarea unei prezentãri 220
V.1.5. Închiderea aplicaþiei 220
V.2. MODULUL 2 - APLICAREA ELEMENTELOR DE BAZÃ 221
V.2.1. Crearea unei prezentãri 221
V.2.2. Inserarea textului 222
V.3. MODULUL 3 - UTILIZAREA OPERAÞIILOR DE BAZÃ
NECESARE PENTRU REALIZAREA UNEI PREZENTÃRI -
COPIERE, MUTARE, ªTERGERE 222
V.3.1. Folosirea comenzilor Copy, Cut ºi Paste în cadrul unei prezentãri 222
V.3.2. ªtergerea unui obiect selectat 223
V.3.3. Reordonarea slide-urilor într-o prezentare 224
V.3.4. ªtergerea slide-urilor 224
11
V.4. MODULUL 4 - APLICAREA MODALITÃÞILOR DE FORMATARE
A UNEI PREZENTÃRI 225
V.4.1. Modificarea aspectului unui slide 225
V.4.2. Formatarea textului, redimensionarea ºi mutarea unui text box
(caseta text) într-un slide 225
VI. UTILIZAREA FOILOR DE CALCUL TABELAR – Microsoft EXCEL
VI.1. MODULUL 1 - APLICAREA OPERAÞIILOR ELEMENTARE ªI A
CONCEPTELOR DE BAZÃ ALE APLICAÞIEI EXCEL 227
VI.1.1. Familiarizare cu Microsoft Excel 227
VI.1.2. Elementele unei ferestre EXCEL 228
VI.1.3. Salvarea unei foi de calcul 229
VI.1.4. Salvarea unei foi de calcul ca pagina Web 230
VI.1.5. Deschiderea unui registru de calcul 231
VI.1.6. Moduri de vizualizare 231
VI.1.6.1 Moduri de vizualizare a foii de calcul 231
VI.1.6.2 Moduri de vizualizare personalizatã 233
VI.1.7. Închiderea aplicaþiei 235
VI.2. MODULUL 2 - PROTEJAREA FOILOR DE CALCUL 235
VI.2.1. Securitatea la nivel de document 235
VI.2.1.1 Parolarea documentului pentru deschidere 236
VI.2.1.2 Parolarea documentului pentru salvare 237
VI.3. MODULUL 3 - UTILIZAREA OPÞIUNILOR DE FORMATARE ªI
GESTIONARE A DATELOR DIN FOILE DE CALCUL 239
VI.3.1. Formatarea numerelor 239
VI.3.2. Ajustarea dimensiunilor rândurilor ºi coloanelor 240
VI.3.3. Alinierea conþinutului celulelor 243
VI.3.4. Inserarea ºi ºtergerea celulelor, rândurilor ºi coloanelor 245
VI.3.5. Decuparea, copierea, lipirea ºi golirea celulelor 247
VI.3.6. Lucrul cu rânduri, coloane, foi de lucru ºi registre de lucru 249
VI.3.6.1 Ascunderea ºi reafiºarea rândurilor ºi a coloanelor 249
VI.3.6.2 Imobilizarea coloanelor ºi rândurilor 249
VI.3.7. Crearea de hiperlink-uri (hiperlegãturi) 250
VI.3.7.1 Folosirea hiperlegãturilor pentru acces la domenii de celule 251
VI.4. MODULUL 4 - REALIZAREA DE GRAFICE ºI DIAGRAME 252
VI.4.1. Diagrame ºi grafice realizate cu ajutorul datelor din registru de calcul 252
VI.4.1.1 Crearea diagramelor utilizând aplicaþia CHART WIZARD 252
VI.5. MODULUL 5 - IMPORTUL OBIECTELOR 262
VI.5.1. Introducerea imaginilor CLIPART 262
VI.5.2. Adãugarea imaginilor 263
VI.6. MODULUL 6 - TIPÃRIREA UNEI FOI DE CALCUL 264
VI.6.1. Fixarea opþiunilor pentru tipãrire 264
VI.6.2. Tipãrirea unei secþiuni a foii de calcul sau a intregii pagini 265
VI.7. HTML 266
VI.7.1. Structura unei pagini web 266
VI.7.2. Atribute HTML 267
VI.7.3. Liste 268
12
PARTEA I
NOÞIUNI DE BAZÃ
ÎN EPIDEMIOLOGIE
Autori:
Prof. univ. Dr. Doina AZOICÃI
(Module 5, 6)
Conf. univ. Dr. Alexandru RAFILA
(Module 1, 2, 3, 4)
ªef Lucrãri Dr. Daniela PIÞIGOI
(Module 1, 2, 3, 8)
Ing. Adriana GALAN
(Module 7, 9, 10)
13
14
CURS 1
Modul 1 – RECOMANDÃRI GENERALE PRIVIND

VACCINÃRILE
1.1. OBIECTIVE EDUCAÞIONALE
La sfârºitul modulului cursanþii vor cunoaºte:

• Terminologia, noþiunile folosite în vaccinologie
• Categoriile de populaþie beneficiare
• Avantaje, riscuri ºi limite pentru fiecare categorie de vaccin
• Modul ºi calea de administrare
• Reacþiile adverse postvaccinale ºi modul de raportare al acestora
• Contraindicaþii ºi precauþii
1.2. TEME ABORDATE

• Definiþii
• Indicaþiile vaccinãrii. Indicaþiile vaccinãrii în România
– Vaccinare de rutinã. Calendarul de vaccinãri
– Vaccinare selectivã
– Vaccinare opþionalã
• Beneficii ºi riscuri
• Administrare:
– Mod de administrare
– Intervalele dintre doze
• Contraindicaþii ºi precauþii
• Reacþii adverse postvaccinale
• Înregistrare ºi raportare (vaccinãri, reacþii adverse)
____________________________________
1.2.1. DEFINIÞII
• Vaccin = produs biologic care conþine suspensii (antigene) de virusuri sau bacterii vii atenuate,
inactivate (omorâte) sau fracþiuni din acestea ºi care se administreazã cu scopul de a induce
un rãspuns imun protector specific.
– Denumirea de vaccin aminteºte originea primului profilactic (E. Jenner, 1798)
utilizat în prevenþia variolei.
• Vaccinarea se defineºte ca fiind manevra prin care se administreazã un vaccin.
• Imunizarea este procesul prin care se induce imunitate activã (adicã rezistenþã faþã de un
agent infecþios) prin administrarea unor vaccinuri (antigene).
• Imunitate activã = tip de imunitate care se produce în urma interacþiunii sistemului imun cu
un antigen.
15
• Imunitate pasivã = tip de imunitate obþinutã prin administrare/transfer de anticorpi preformaþi.
Ambele tipuri de imunitate pot fi induse:
• natural
– Activ = infecþie sau boalã
– Pasiv = transfer de la mamã la fãt (transplacentar, alãptare)
sau
• artificial :
– Activ = administrare de vaccinuri
– Pasiv = administrare de produse care conþin anticorpi de origine animalã (seruri),
de origine umanã (imunoglobuline) sau anticorpi monoclonali.
• Imunitate de grup sau colectivã (herd immunity): se referã la imunitatea individualã a
marii majoritãþi a membrilor unei colectivitãþi care determinã limitarea sau imposibilitatea
transmiterii unei boli infecþioase.
• Trebuie ca imunitatea indivizilor din comunitate sã fie distribuitã uniform (evitarea
grupãrii persoanelor fãrã imunitate).
• Eficacitatea imunitãþii de grup este direct proporþionalã cu procentul persoanelor
imune ºi depinde de acoperirea vaccinalã ºi seroprevalenþã.
A. VACCINURI - IMPORTANÞÃ
• Vaccinurile reprezintã unele dintre cele mai valoroase instrumente pe care le avem la dispoziþie
pentru a asigura protecþia împotriva bolilor infecþioase.
• Orice vaccin trebuie sã fie:
– eficace, adicã sã inducã un rãspuns imun protector, a cãrui memorie sã se pãstreze
în timp ºi
– sigur, adicã lipsit de efecte secundare (reacþii adverse) majore.
B. BENEFICIILE VACCINÃRII
Beneficii la nivel de individ

• protecþie faþã de infecþie
• protecþie faþã de boalã manifestatã clinic
• prevenirea complicaþiilor
• prevenirea decesului.
Beneficii la nivel de societate
• asigurarea imunitãþii de grup
• prevenirea epidemiilor
• scãderea costurilor de îngrijire.
1.2.2. INDICAÞIILE VACCINÃRII
• Vaccinare de rutinã
- vaccinurile din programele naþionale de vaccinãri
• Vaccinare selectivã
- în anumite situaþii epidemiologice
- la anumite categorii /grupuri populaþionale cu risc crescut de îmbolnãvire
• Vaccinare opþionalã
- la indicaþie/cerere, contracost.
16
INDICAÞIILE VACCINÃRII ÎN ROMÂNIA
Prin PNI sunt vaccinaþi copiii faþã de urmãtoarele boli infecþioase, considerate prioritãþi pentru sãnãtatea
publicã din România:
- poliomielitã
- difterie
- tetanos
- tuse convulsivã
- rujeolã
- rubeolã
- oreion
- hepatita B
- Haemophillus influenzae tip b
- Tuberculozã
1.2.2.1. VACCINARE DE RUTINÃ. CALENDARUL DE VACCINÃRI
• Vaccinarea se face conform calendarului de vaccinãri.

• Fiecare þarã îºi alcãtuieºte un calendar al vaccinãrilor care este un program oficial recomandat
pentru administrarea vaccinurilor tuturor persoanelor eligibile, în funcþie de vârstã (link - .
www.immunize.org/cdc/schedules/, http://www.euvac.net/graphics/euvac/index.html)
• Calendarul de vaccinãri se stabileºte în funcþie de:
– situaþia epidemiologicã a bolii prevenibile prin vaccinare,
– factorii care influenþeazã rãspunsul imun postvaccinal,
– disponibilitatea ºi eficacitatea vaccinului.
• Calendarul de vaccinãri se revizuieºte periodic
în funcþie de:
– evoluþia epidemiologicã a bolii,
– experienþa acumulatã în domeniu,
– elaborarea unor vaccinuri noi,
– bugetul disponibil.
1.2.2.2. VACCINARE SELECTIVÃ
Recomandatã unor anumite persoane/grupuri populaþionale sau în anumite situaþii epidemiologice cu

risc crescut de îmbolnãvire sau complicaþii:
• persoanele considerate la risc crescut de îmbolnãvire sau complicaþii
– Ex. Vaccin rubeolic - adolescente
– Vaccin gripal – persoane cu boli cronice etc.
• persoanele din colectivitãþi ºi/sau în situaþii speciale
– Ex. Vaccin hepatita A - inundaþii, deficienþe în aprovizionarea cu apã potabilã etc.
• persoane care cãlãtoresc în zone cu risc
– Ex. Vaccinarea împotriva febrei galbene
17
• persoane expuse ocupaþional
– Ex. Vaccin Hepatita B – personal medico-sanitar
– Vaccin rabic - veterinari, persoane care lucreazã cu virusul rabic în laborator etc.
– Vaccin meningococic – personal medico - sanitar (laboratoare, spitale de boli infecþioase).
1.2.2.3. VACCINARE OPÞIONALÃ
• Sunt vaccinãri pentru profilaxia bolilor pentru care existã vaccin specific, dar care nu este
inclus în programele de imunizare.
• Se efectueazã în completarea vaccinãrilor obligatorii, costul fiind suportat de cel vaccinat.
• Existã variaþii de la o þarã la alta: unele vaccinãri, care sunt recomandate în unele þãri, pot fi
opþionale în alte þãri.
– Ex. Vaccinul rotaviral
– Vaccinul varicelos
VACCINURILE UTILIZATE ÎN PROGRAMELE DE VACCINÃRI TREBUIE
• Sã îndeplineascã criteriile de calitate;

• Sã fie sigure ºi sã aibã un impact semnificativ asupra bolii în populaþiile þintã;
• Sã se adapteze cu uºurinþã la calendarele ºi intervalele de timp din Programele Naþionale
de Imunizãri;
• Sã nu interfere semnificativ cu rãspunsul imun faþã de alte vaccinuri administrate simultan;
• Sã fie condiþionate astfel încât sã îndeplineascã cerinþele tehnice legate de refrigerare/stocare;
• Sã aibe un preþ accesibil.
COMPOZIÞIA VACCINURILOR
• Antigenul vaccinal (vezi tipuri de vaccinuri)

• Adjuvanþi - sunt substanþe încorporate în vaccin pentru a creºte capacitatea imunogenã a
antigenului vaccinal.
– Cei mai folosiþi sunt compuºii de aluminiu, care formeazã la locul de administrare
precipitate cu proteinele antigenice, asigurând o eliberare lentã a antigenului.
• Prezervanþi - reduc riscul de contaminare, în special când vaccinul este condiþionat în flacoane
multidozã.
• Antibiotice - utilizate în procesul de producþie al unor vaccinuri virale pentru a împiedica
multiplicarea bacterianã. Sunt recomandate antibiotice de tip kanamicinã ºi neomicinã (de ex.
neomicina pentru vaccinul rujeolic). Nu se utilizeazã penicilina ºi alte beta lactamine.
• Stabilizatori - mãresc rezistenþa antigenului la temperaturi crescute.
• Indicatori de culoare (de exemplu fenol, la vaccinul polio oral)
• Diferite substanþe rezultate din procesul de producþie:
– substanþe din mediul de creºtere - drojdie de bere (ex. vaccin hepatita B), proteine de ou
- pentru vaccinurile preparate pe ouã embrionate (ex. Vaccin gripal, vaccin amaril), tiomersal (ex.
vaccinurile hepatita B, gripale).
Conþinutul unui vaccin poate diferi de la un producãtor la altul, de aceea este foarte important
a se citi prospectul care însoþeºte vaccinul ºi în care sunt precizate, de asemenea, ºi reacþiile care
pot apare dupã administrarea vaccinului respectiv.
18
• În ultimii ani au existat diferite opinii cu privire la toxicitatea ºi acþiunea tiomersalului (un
compus pe bazã de mercur folosit ca prezervant în anumite vaccinuri) care ar putea fi implicat
în apariþia unor tulburãri neurologice, tulburãri de comportament ºi de creºtere.
• Pe baza studiillor efectuate în mai multe þãri (SUA, Anglia), experþii au arãtat cã vaccinurile
care conþin tiomersal sunt sigure. Tiomersalul este un compus pe baza de etilmercur, care este
diferit de metilmercur din punct de vedere farmacocinetic ºi anume:
– Prezenþa etilmercurului în sânge este mai scurtã (mai puþin de o sãptãmânã) faþã de
metilmercur (o lunã ºi jumãtate);
– Etilmercurul se eliminã prin intestin în timp ce metilmercurul se acumuleazã în organe.
1.2.3. BENEFICII VS RISCURI
1.2.3.1. VACCINURI INACTIVATE
Beneficii
• Nu determinã boalã postvaccinalã
• Se pot administra la persoane imunocompromise ºi în sarcinã
• Au stabilitate crescutã la temperatura camerei
• Nu se excretã în mediu
• Antigenul vaccinal nu este afectat de prezenþa anticorpilor specifici circulanþi, de aceea poate fi
administrat în acelaºi timp, înainte sau dupã administrarea de imunoglobuline (ex. Hepatita B,
rabie, tetanos).
Limite
– Duratã limitatã a protecþiei; necesitã doze repetate
– Induc anticorpi de tip umoral (Ig G)
– Nu induc imunitate mediatã celular.
1.2.3.2. VACCINURI VIRALE VII
Beneficii:
– Induc titruri ridicate de anticorpi
– Tipuri diferite de anticorpi (Ig A, Ig G)
– Imunitate de lungã duratã
– Activeazã limfocitele LTc care distrug celulele infectate de virusuri.
Riscuri
– Recâºtigarea virulenþei (ºi apariþia bolii postvaccinale - ex. poliomielita, rujeolã, rubeolã
postvaccinalã)
– Excreþia virusului ºi posibilitatea transmiterii la contacþi (ex. poliomielitã postvaccinalã
la contacþii persoanei vaccinate cu vaccin polio oral)
– Reacþii alergice la proteine din substratul de creºtere (ex. Proteina din ou la vaccinul
gripal).
Limite
– Nu se administreazã la persoane imunocompromise ºi în sarcinã
– Stabilitate scãzutã la temperatura camerei
– Anticorpii specifici pot interfera cu replicarea virusului vaccinal, de aceea trebuie pãstrat
un interval între administrarea unui vaccin viu ºi a imunoglobulinelor sau a transfuziilor
de sânge/produse de sânge:
19
- Dacã se administreazã întâi ROR sau vaccin varicelos trebuie pãstrat un interval de 2 sãptãmâni
pânã la administrarea de imunoglobuline sau sânge/produse de sânge
- Dacã se administreazã sânge/produse de sânge/imunoglobuline trebuie pãstrat un interval de
cel puþin 3 luni pânã la administrarea ROR sau a vaccinului varicelos (CDC, 2011).
1.2.3.3. AVANTAJELE UTILIZÃRII VACCINURILOR COMBINATE
• La nivel de individ:
– protecþie simultanã pentru mai multe boli,
– mai puþine injecþii = reducerea disconfortului ºi creºterea acceptabilitãþii,
– mai puþine vizite la medic.
• Pentru Sistemul de Sãnãtate
– scãderea numãrului de acte medicale,
– simplificã stocajul ºi sistemele logistice.
1.2.4. ADMINISTRARE
1.2.4.1. MOD DE ADMINISTRARE
• Pentru obþinerea unui rãspuns optim vaccinurile ar trebui sã fie administrate la vârsta ºi la
intervalele recomandate. Atunci când acestea nu pot fi respectate se va þine seama de urmãtoarele
aspecte:
– Un vaccin inactivat poate fi administrat simultan sau în orice moment, înainte sau
dupã administrarea unui alt vaccin inactivat sau viu.
– Între dozele succesive ale aceluiaºi vaccin sau între vaccinuri diferite se vor respecta
intervalele minime recomandate.
Când nu este posibil acest lucru se va þine seama de urmãtoarele:

• Întreruperea schemei de vaccinare, nu impune reluarea întregii serii de administrãri sau
administrarea unor doze suplimentare.
• Un interval mai lung între doze nu reduce concentraþia finalã de anticorpi, dar protecþia optimã
se obþine dupã ce se administreazã numãrul total de doze recomandate.
• Un interval mai scurt între dozele de vaccin poate influenþa rãspunsul imun cu scãderea nivelului
de protecþie.
1.2.4.2. INTERVALELE DINTRE DOZE
Antigen Interval minim recomandat între doze
2 sau mai multe vaccinuri inactivate niciunul, pot fi administrate simultan sau la orice
interval între doze
1 vaccin viu ºi 1 vaccin inactivat niciunul, pot fi administrate simultan sau la orice
interval între doze
2 sau mai multe vaccinuri vii 4 sãptãmâni, dacã nu sunt administrate simultan
20
• Vaccinurile nu trebuie administrate:
– la intervale mai mici decât cele recomandate
Excepþie: se admite pentru situaþii excepþionale (cãlãtorie etc.) scurtarea intervalului minim
cu maxim 4 zile (CDC, 2011)
– înaintea vârstei minime recomandate
Excepþie: în epidemiile de rujeolã vaccinul rujeolic sau ROR se adminstreazã începând
cu vârsta de 7 luni (dar aceastã dozã nu este consideratã ca o primã dozã ºi se va repeta
administrarea la vârsta recomandatã, dar nu mai devreme de 28 zile de la prima dozã)
(Plotkin and Orenstein, 2008).
1.2.5. CONTRAINDICAÞII ªI PRECAUÞII
• Contraindicaþia - este determinatã de existenþa unei afecþiuni/condiþii pe care o are persoana

care se prezintã la vaccinare ºi care creºte semnificativ ºansa apariþiei unei reacþii adverse
postvaccinale severe.
– Vaccinul nu trebuie administrat când existã o contraindicaþie.
De exemplu administrarea vaccinului gripal la o persoana cu alergie cunoscutã la ou ar putea
cauza o reacþie alergicã gravã chiar deces.
• Contraindicaþiile absolute, permanente sunt rare ºi sunt reprezentate de:

– reacþii alergice severe cunoscute la un vaccin sau la una dintre componentele vaccinului
(exemplu reacþie alergicã la ou, la neomicinã),
– encefalopatia apãrutã în primele 7 zile de la vaccinarea cu pertussis celular (DTP).
• Contraindicaþiile temporare sunt cele mai numeroase.

– reprezintã o amânare a vaccinãrii - vaccinul se poate administra ulterior, când
condiþia/afecþiunea care a impus contraindicaþia a fost rezolvatã.
Ex. vaccinurile vii sunt contraindicate la gravide ºi la persoanele cu imunodepresie.
• Precauþia - este determinatã de o afecþiune/condiþie pe care o are persoana care se prezintã la

vaccinare ºi care poate creºte ºansa apariþiei unei reacþii adverse postvaccinale sau a unui
rãspuns imun neprotector.
– În general, dacã o precauþie este prezentã vaccinul nu ar trebui administrat.
– Dacã existã risc de îmbolnãvire, vaccinul se poate administra, dar numai dupã o
evaluare atentã fãcutã de medic ºi atunci când beneficiile vaccinãrii depãºesc riscurile
de reacþii adverse.
• persoana vaccinatã se supravegheazã pentru a putea identifica din timp ºi trata o
eventualã reacþie adversã
– Cele mai numeroase precauþii sunt temporare
De ex. administrarea vaccinului rujeolic la o persoanã care tocmai a primit o transfuzie.
1.2.6. REACÞII ADVERSE
• Administrarea unui vaccin poate fi urmatã, la unii recipienþi, de apariþia unor reacþii postvaccinale.
• Aceste reacþii pot fi locale, sistemice ºi alergice ºi pot fi determinate de vaccin, de reactivitatea
individualã la vaccin, de erori în modul de administrare sau de alte cauze coincidente care nu
au nici o legãturã cu vaccinul sau cu vaccinarea.
21
• Orice reacþie postvaccinalã trebuie consemnatã în documentele medicale ºi în carnetul de
vaccinãri al copilului.
• Supravegherea reacþiilor adverse postvaccinale indezirabile (RAPI) este o activitate care face
parte din programul naþional de imunizãri ºi se deruleazã conform metodologiei elaborate de
INSP- CNSCBT. Este o activitate deosebit de importantã care trebuie cunoscutã ºi respectatã
de cãtre fiecare medic care efectueazã vaccinãri, deoarece furnizeazã informaþii valoroase despre:
– reactogenitatea unui anumit tip de vaccin sau a unui lot de vaccin,
– calitatea seringilor ºi a acelor utilizate pentru administrarea vaccinului,
– cunoºtiinþele cadrelor medicale privind tehnicile de administrare, condiþiile de pãstrare
ºi manipulare a vaccinului.
1.2.6.1. REACÞIILE LOCALE
• Sunt cele mai frecvente, dar mai puþin severe.

– Exemplu: durere, edem, roºeaþã la locul de administrare.
• În general, apar la câteva ore de la administare ºi sunt de obicei autolimitate.
• Pot apãrea dupã administrarea a pânã la 80% din dozele de vaccin, în funcþie de tipul vaccinului:
– Sunt mai des întâlnite la vaccinurile inactivate, mai ales la cele care conþin adjuvanþi
(ex. vaccinul diftero-tetano-pertussis).
1.2.6.2. REACÞIILE DE TIP SISTEMIC
• Sunt manifestãri generalizate care includ febrã, mialgii, cefalee, artralgii, stare de rãu etc.
• Pot apare dupã administrarea vaccinurilor vii atenuate ºi sunt determinate de replicarea viralã.
Sunt similare unei forme uºoare a bolii naturale.
1.2.6.3. REACÞIILE ALERGICE
• Sunt cel mai puþin frecvente (< 1 caz la 1 milion de doze), dar cele mai severe; pot pune în
pericol viaþa.
• Pot fi cauzate de antigenul vaccinal sau de o altã componentã a vaccinului (antibiotic, conservant,
stabilizatori, substanþe din mediul de culturã celularã etc.).
• ªocul anafilactic este una dintre cele mai grave reacþii care pot apare dupã o vaccinare, de aceea
trebuie recunoscut ºi intervenit imediat.
• La fiecare punct de vaccinare trebuie sã existe protocolul de management al ºocului anafilactic
ºi trusa de urgenþã.
1.2.7. ÎNREGISTRAREA ªI RAPORTAREA VACCINÃRILOR
• Efectuarea vaccinãrii se înregistreazã în documentele medicale de la nivelul cabinetului medicului

de familie, ale maternitãþii pentru vaccinurile efectuate imediat dupã naºtere sau ale oricãrei alte
unitãþi medicale/medic care a efectuat vaccinarea, în registrul electronic de vaccinãri ºi în
carnetul de vaccinãri care se înmâneazã mamei la externarea din maternitate.
22
• Mama trebuie informatã despre importanþa pãstrãrii carnetului de vaccinare ºi despre faptul cã
trebuie sã-l prezinte medicului la orice vizitã medicalã.
• De asemenea vor fi consemnate în carnetul de vaccinãri, eventualele reacþii adverse postvaccinale.
• Medicul de familie are obligaþia sã raporteze lunar la Direcþia de Sãnãtate Publicã judeþeanã
numãrul de copii care au fost vaccinaþi, pe tipuri de vaccinuri precum ºi reacþiile adverse
înregistrate (OG 53 aprobatã prin Legea Nr. 649 din 20 noiembrie 2001, ord. MS 1234/2011).
• Registrul Electronic Nacþional de Vaccinãri reprezintã baza tehnicã de date privind vaccinãrile
copiilor ºi adolescencþilor din România, structuratã pe înregistrãri individuale, cu asigurarea
confidenþialitãþii datelor cu caracter personal.
• Coordonatorii judeþeni asigurã instruirea tehnicã a medicilor din maternitãþi, cabinete medicale
individuale ºi cabinete medicale ºcolare, indiferent de forma de organizare a asistenþei medicale
în cadrul sistemului public sau privat ºi indiferent de casa de asigurãri sociale de sãnãtate cu
care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale, privind operarea, actualizarea ºi
utilizarea Registrului Electronic Naþional de Vaccinãri.
1.2.7.1. VACCINURI CU UTILIZARE APROBATÃ ÎN ROMÂNIA, 2011
1. Vaccin BCG 14. Vaccin diftero-tetano-pertussis (DTP)

2. Vaccin hepatita B – DTPw (celular)
– pediatric (0-15 ani) – DTPa (acelular)
– adult (>15 ani) 15. Vaccin polio inactivat (VPI)
3. Vaccin hepatita A 16. Vaccin haemophilus influenza tip b
– adult (>18 ani) 17. Vaccin diftero-tetano-polio inactivat
– pediatric (1 an – 18 ani) (dT-VPI)
4. Vaccin hepatita A+B 18. Vaccin diftero-tetano-pertussis - polio
5. Vaccin HPV (de la varsta de 9 ani) inactivat (DTPa-VPI)
6. Vaccin impotriva infecþiei cu rotavirusuri 19. Vaccin diftero-tetano-pertussis-hepatita B
(6 sãpt. – 16 sãpt.) (DTPa-hepB)
7. Vaccin varicelos (de la vârsta de 12 luni) 20. Vaccin diftero-tetano-pertussis -
8. Vaccin rujeolã-rubeolã-oreion Haemophilus influenzae tip b - polio inactivat
– de la 12 luni (DTPa-VPI-Hib)
– de la 7 luni in epidemii de rujeola 21. Vaccin diftero-tetano-pertussis -
9. Vaccin pneumococic conjugat Haemophilus influenzae tip b - polio inactivat
– 7 serotipuri (6 sãpt. – 2 ani) – hepatitaB (DTPa-VPI-Hib-HepB)
– 10 seroptipuri (6 sãpt. – 2 ani) 22. Vaccin gripal
– 13 serotipuri (6 sãpt. – 5 ani) 23. Vaccin amaril (impotriva febrei galbene)
10. Vaccin pneumococic (de la vârsta de 2 ani) 24. Vaccin tifoidic
11. Vaccin meningococic A+C 25. Vaccin rabic
12. Vaccin tetanic adsorbit (VTA) 26. Vaccin impotriva encefalitei de cãpuºe
13. Vaccin diftero-tetanic (dT) 27. Vaccin holeric
23
RECAPITULARE
• Vaccinurile trebuie administrate la vârsta ºi la intervalele recomandate.

• Un vaccin inactivat poate fi administrat simultan sau în orice moment, înainte sau dupã
administrarea unui alt vaccin inactivat sau viu.
• Întreruperea schemei de vaccinare nu impune reluarea întregii serii de administrãri sau
administrarea unor doze suplimentare.
• Vaccinurile nu trebuie administrate la intervale mai mici decât cele recomandate sau înaintea
varstei minime recomandate.
• Contraindicaþia este determinatã de existenþa unei afecþiuni /condiþii pe care o/le are o persoanã
care se prezintã la vaccinare ºi care creºte semnificativ ºansa apariþiei unei reacþii adverse
postvaccinale severe. Vaccinul nu trebuie administrat când existã o contraindicaþie.
• Contraindicaþiile permanente sunt rare ºi sunt reprezentate de reacþii alergice severe cunoscute
la un vaccin sau la una dintre componentele vaccinului (exemplu reacþie alergicã la ou, la
neomicinã).
• Precauþia - este determinatã de o afecþiune/condiþie pe care o are persoana care se prezintã la
vaccinare ºi care poate creºte ºansa apariþiei unei reacþii adverse postvaccinale sau a unui
rãspuns imun neprotector.
• În general, dacã o precauþie este prezentã vaccinul nu ar trebui administrat.
• Dacã existã risc de îmbolnãvire, vaccinul se poate administra, dar numai dupã o evaluare atentã
ºi atunci când beneficiile vaccinãrii depãºesc riscurile de reacþii adverse.
• ªocul anafilactic dupã o vaccinare apare rar, dar este una dintre cele mai grave reacþii, de aceea
trebuie recunoscut ºi intervenit imediat.
• La fiecare cabinet/punct de vaccinare trebuie sã existe protocolul de management al ºocului
anafilactic ºi trusa de urgenþã.
• Reacþii adverse locale:
– Sunt cele mai frecvente, pot apare la aproape 80% din dozele de vaccin, în funcþie de
tipul vaccinului, dar sunt cel mai puþin severe.
• Efectuarea vaccinãrii se înregistreazã în documentele medicale de la nivelul cabinetului medicului
de familie, ale maternitãþii (pentru vaccinurile efectuate imediat dupã naºtere) sau ale oricãrei
alte unitãþi medicale/medic care a efectuat vaccinarea, în Registrul electronic de vaccinãri ºi în
carnetul de vaccinãri care se înmâneazã mamei la externarea din maternitate.
• Coordonatorii judeþeni asigurã instruirea tehnicã a medicilor din maternitãþi, cabinete
medicale individuale ºi cabinete medicale ºcolare, indiferent de forma de organizare a
asistenþei medicale în cadrul sistemului public sau privat ºi indiferent de casa de asigurãri sociale
de sãnãtate cu care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale, privind operarea,
actualizarea ºi utilizarea Registrului Electronic Naþional de Vaccinãri.
24
ANEXA 1
CRITERII PENTRU ALCÃTUIREA UNUI CALENDAR DE VACCINÃRI
Fiecare þarã îºi alcãtuieºte un calendar al vaccinãrilor copilului care este un program oficial
recomandat pentru administrarea vaccinurilor tuturor persoanelor eligibile în funcþie de vârstã.
Înainte de a alcatui calendarul de vaccinari este important sã se stabileascã care este vârsta cea
mai potrivitã pentru administrarea vaccinului, în functie de:
- epidemiologia bolii,
- vârsta la care copilul este cel mai expus,
- riscul de îmbolnãvire în funcþie de vârstã,
- capacitatea copilului de a rãspunde la antigenul vaccinal prin dezvoltarea unui rãspuns
imun specific protector.
Factorii care influenteazã rãspunsul imun postvaccinal sunt urmãtorii:
• Dezvoltarea sistemului imun al subiectului vaccinat.
• Prematuritatea ºi greutatea micã la naºtere nu influenþeazã, se pare, rãspunsul imun care
este la fel ca la copiii nãscuþi la termen. Studiile au arãtat cã frecvenþa reacþiilor adverse la
prematuri este la fel sau chiar mai micã decât la copiii nãscuþi la termen. Ei trebuie
vaccinaþi la aceeaºi vârstã ca ºi copiii nãscuþi la termen.
• Imunitatea celularã este prezentã chiar de la naºtere, ceea ce permite vaccinarea BCG
imediat dupã naºtere.
• Prezenþa ºi persistenþa anticorpilor materni transferaþi pasiv pot inhiba rãspunsul copilului
la antigenele corespunzãtoare. Doar Ig G traverseazã placenta începând cu sãptãmâna
a 16-a ºi sunt responsabile de protecþia antiviralã ºi antibacterianã a nou nãscutului.
Altfel spus, Ig G transferate de la mamã la fãt conferã o parte din experienþa imunologicã
a mamei, experienþã care diferã de la o regiune la alta în funcþie de circulaþia agenþilor
infecþioºi în populaþie ºi de politica de vaccinare.
De exemplu:
- Ac antirujeolici transferaþi de la mamã persistã pânã la vârsta de 9 luni dacã mama a
avut rujeolã ºi pânã la vârsta de 3-6 luni dacã mama a fost vaccinatã. Ca urmare,
vaccinarea antirujeolicã se recomandã dupã vârsta de 9 luni (în þãrile cu incidenþã
crescutã a rujeolei), optim la vârsta de 12-15 luni;
- Ac antidifterici ºi antitetanici materni pot inhiba rãspunsul la DTP în primele sãptãmâni,
astfel cã vaccinul DTP se administreazã dupã vârsta de 6 sãptãmâni.
• Modul de administrare al vaccinului.
• Indicaþii/contraindicaþii temporare ºi definitive pentru fiecare vaccin.
• Intervalele dintre dozele succesive care trebuie respectate (intervalele mai lungi decât cele
recomandate nu reduc concentraþia finalã de anticorpi, în schimb administrarea unui vaccin
la intervale mai scurte decât intervalele minime recomandate poate duce la diminuarea
rãspunsului).
• Posibilitatea administrãrii simultane (în aceiaºi ºedinþã) a mai multor vaccinuri sau a
vaccinurilor combinate (simplificã schema ºi reduce numãrul de vizite ale copilului la medic).
• Tipul, doza ºi calea de administrare a antigenului.
De asemenea un rol important îl au factorii economici ºi recomandãrile internaþionale:

• bugetul disponibil pentru PNI;
• disponibilitatea vaccinului în cantitãþi suficiente;
• recomandãrile OMS pentru eliminarea/eradicarea unor boli;
• recomandãrile OMS de a introduce noi vaccinuri în PNI.
25
ANEXA 2
CALENDARUL DE VACCINARE ÎN ANUL 2006

(Ordinul MS nr. 86/2006)
*) numai fetele
ANEXA 3
CALENDARUL DE VACCINARE VALABIL DE LA 1 DECEMBRIE 2008

(Ordinul MS/CNAS nr. 574/591/07.05.2009)
26
ANEXA 4
CALENDARUL DE VACCINARE PENTRU ANUL 2010

(Ord. MS/CNAS 1318 / 908 / 2009)
ANEXA 5
CALENDARUL DE VACCINARE PENTRU ANUL 2011

(Ordinul MS/CNAS 1591 / 1110 / 2010)
27
BIBLIOGRAFIE
1. Ajjan N. - La vaccination: Manuel pratique de tous les vaccins. Ed. Elsevier Masson, 2009.
2. Brumboiu I.M., Bocºan I.S. - Vaccinuri ºi vaccinãri în practica medicalã. Editura Medicalã
Universitarã „Iuliu Haþieganu”, Cluj Napoca, 2005.
3. Centers for Disease Control and Prevention - Epidemiology and Prevention of Vaccine -
Preventable Diseases. The Pink Book: Course Textbook, 12th Edition (April 2011). http://
www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/downloads/genrec.pdf (accesat 08/08/2011).
www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/downloads/prinvac.pdf (accesat 08/08/2011).
5. Centers for Disease Control and Prevention - Screening Questionnaire for Child and Teen
Immunization, www.immunize.org/catg.d/p4060.pdf (accesat 08/08/2011).
6. Jawetz, Melnick, & Adelberg’s - Medical Microbiology, 24th Edition, 2007.
7. Ministerul Sãnãtãþii: Ordinul 1147 / 2011 privind aprobarea modelului Carnetului de vaccinãri.
8. Ministerul Sãnãtãþii: Ordinul 1237 / 2011 privind aprobarea Registrului electronic de vaccinãri.
9. Piþigoi D., Ciufecu C. - Ghid de vaccinãri pentru medicii de familie, Ediþia a II-a. Editura Naþional,
Bucureºti, 2007.
10. Plotkin S.A., Orestein W.A. Offit P.A. - Vaccines, 5th edition. Ed. Saunders, 2008.
11. *** OG 53 aprobatã prin Legea Nr. 649 din 20 noiembrie 2001.
28
Modul 2 – RECOMANDÃRI SPECIFICE PRIVIND
VACCINÃRILE

• Care sunt vaccinurile indicate/contraindicate în sarcinã
• Care sunt vaccinurile indicate/containdicate unei persoane infectate HIV
• Ce vaccinãri sunt obligatorii/recomandate înainte de o cãlãtorie internaþionalã
2.2. TEME ABORDATE

• Vaccinarea ºi sarcina
• Vaccinarea la persoanele HIV pozitive
• Vaccinãrile ºi cãlãtoriile
____________________________________
2.2.1. VACCINAREA ªI SARCINA
2.2.1.1. SCOPUL VACCINÃRII ÎN SARCINÃ
• Prevenirea îmbolnãvirii femeii în timpul sarcinii

• Asigurarea unei imunitãþi pentru nou-nãscut în primele luni de viaþã
– imunitatea se transmite transplacentar
– nou nãscutul are un titru de anticorpi asemãnãtor cu al mamei care persistã 5-6 sãptãmâni,
protejând copilul ºi în acelaºi timp asigurând un rãspuns imun mai bun ºi mai rapid la
dozele de vaccin pe care le va primi ulterior.
2.2.1.2. VACCINAREA ÎN TIMPUL SARCINII
• Riscul legat de dezvoltarea fãtului în cazul vaccinãrii mamei este considerat ipotetic.
• Nu sunt dovezi ale legãturii directe dintre
– malformaþiile congenitale ºi administrarea vaccinurilor inactivate sau chiar vii atenuate.
• DAR administrarerea oricãrui vaccin unei femei gravide trebuie fãcutã numai la recomandarea
medicului, atunci când:
– probabilitatea expunerii la boalã este mare,
– infecþia poate reprezenta un risc pentru mamã ºi/sau fãt,
– probabilitatea ca vaccinul sã determine reacþii adverse este redusã.
• Recomandarea unui vaccin se face în funcþie de riscurile ºi beneficiile vaccinãrii, atât pentru
mamã, cât ºi pentru fãt.
29
• Pânã în prezent s-a demonstrat cã vaccinarea unei femei însãrcinate cu
– Vaccinuri inactivate bacteriene
– Vaccinuri inactivate virale
– Anatoxine
nu prezintã niciun risc pentru fãt.
• Administrarea unui vaccin cu virusuri vii în timpul sarcinii prezintã riscul ipotetic de
transmitere a virusului din vaccin la fãt, de aceea
– Vaccinurile vii sunt contraindicate în timpul sarcinii
– În urmãtoarele situaþii:
• Femeia nu ºtia cã este însãrcinatã ºi a primit un vaccin viral viu;
• Femeia rãmâne însãrcinatã în primele 4 sãptãmâni dupã vaccinarea cu un vaccin
viral viu atenuat gravida trebuie informatã de cãtre medicul de familie/obstetrician,
dar întreruperea sarcinii nu este indicatã.
2.2.1.3. VACCINURI RECOMANDATE ÎN TIMPUL SARCINII
• Vaccin gripal
– Femeile însãrcinate sunt expuse unui risc crescut de complicaþii datorate gripei, în
special gripa cu virusul AH1N1.
• Vaccin tetanic / Vaccin diftero-tetanic (dT)
– Administrarea este recomandatã în trimestrul II sau III de sarcinã, dacã au trecut mai
mult de 10 ani de la ultima dozã de vaccin tetanic ºi/sau diftero-tetanic.
2.2.1.4. IMUNIZAREA PASIVÃ ÎN TIMPUL SARCINII
• În timpul sarcinii se pot administra imunoglobuline, deoarece nu prezintã niciun risc pentru
fãt sau pentru femeia gravidã:
– standard
Ex. Femeia a avut contact cu un caz de rujeola sau hepatita A
– specifice
Ex. Antihepatita B – expunere la VHB (în cazul unei femei nevaccinate)
Ex. Antivaricelã - Contact cu un caz de varicelã
2.2.1.5. ALÃPTAREA ªI VACCINAREA
• Alãptarea nu reprezintã o contraindicaþie pentru niciun vaccin, (cu excepþia vaccinului variolic,
dar care în prezent nu se mai administreazã).
• În perioada de alãptare se pot administra atât vaccinurile inactivate, cât ºi cele vii atenuate,
fãrã riscuri pentru mamã sau nou-nãscut.
• Precauþii:
– Virusul varicelos atenuat vaccinal a fost detectat în laptele matern, dar fãrã riscul de
a produce boala la nou-nãscut;
– Vaccinul impotriva febrei galbene ar trebui evitat, atunci când cãlãtoria lehuzei
într-o zonã endemicã poate fi amânatã (nu este contraindicaþie, este o precauþie)
30
31
2.2.2. VACCINAREA LA PERSOANELE HIV-POZITIVE
2.2.2.1. VACCINAREA LA COPII ªI ADOLESCENÞI INFECTAÞI HIV. GENERALITÃÞI
• Vaccinarea este o activitate criticã pentru pacienþii infectaþi cu HIV prin faptul cã poate
preveni afecþiuni ce pot pune viaþa acestora în pericol.
• Principiile care guverneazã vaccinarea acestor pacienþi:
1. Rãspunsul imun celular/umoral este corelat cu nivelul CD4 (HAART la CD4<200µL)
2. Pentru pacienþii infestaþi cu HIV vaccinurile virale vii sunt în general contraindicate,
în timp ce vaccinurile inactive/subunitare, pot fi administrate.
Vaccinul DTP ºi variante
• Toþi copii infectaþi cu HIV trebuie sã primeascã DTPa

• Administrarea idealã este asemãnãtoare celei din PNI: 2, 4, 6 luni cu rapel la 12 luni
• Ultima dozã de DTPa se poate administra la vârsta de 4-6 ani
• Adolescenþii de 11-18 ani pot primi o dozã suplimentarã de dT sau DTPa (la 11-12 ani)
• La adolescenþi intervalul minim între dT ºi DTPa este de 5 ani.
Vaccinul hepatitic A
• Este imunogenic pentru copiii infectaþi cu HIV

• Cei cu CD4>300µL rãspund ca ºi copiii sãnãtoºi
• Se administreazã utilizând schema standard.
La copii cu nivele scãzute ale CD4 (<200µl) vaccinarea se poate face dupã restabilirea statusului
imun prin terapie antiretroviralã.
32
Vaccinul hepatitic B
• vaccinarea este mãsura cea mai eficientã de prevenire a bolii

• copiii infectaþi HIV trebuie vaccinaþi cât mai devreme datoritã riscului crescut de infecþie
cronicã cu HBV
• poate fi utilizatã schema din cadrul PNI, eventual cu administrarea celei de a 4-a doze
• dupã imunizare se determinã prezenþa ºi nivelul Ac anti HBs.
Vaccinul ROR
• recomandat la toþi copiii care nu au imunosupresie severã

• copiii infectaþi cu HIV au un risc crescut de a face o formã severã de rujeolã; pot fi vaccinaþi
iniþial la 6-7 luni cu vaccin rujeolic
• prima dozã la 12-15 luni ºi a doua la 4-6 ani
• nu este recomandat celor cu imunosupresie severã la care pot apãrea complicaþii post vaccinale
• la aceºtia se recomandã în caz de contact cu vaccin rujeolic administrare de imunoglobuline.
Vaccinul POLIO
• toþi copiii trebuie sã fie vaccinaþi împotriva poliomielitei

• este recomandatã evitarea administrãrii VPO la copiii infectaþi HIV
• se administreazã IPV, singur sau combinat cu alte vaccinuri, minim 4 doze la 2, 4, 6 luni ºi
la 12 luni.
Vaccinul BCG
• existã puþine studii referitoare la eficacitatea BCG de a reduce tuberculoza severã la copiii
HIV pozitivi
• copiii cunoscuþi ca infectaþi cu HIV, chiar asimptomatici, NU trebuie vaccinaþi BCG
(Sursa: OMS - WER, NO.21, 25 MAY 2007)
http://www.who.int/immunization/wer8221bcg_May07_position_paper.pdf)
• unii producãtori de vaccin BCG (ex. SSI Denmark) menþioneazã faptul cã „Vaccinul
BCG nu trebuie administrat (...) persoanelor cu infecþie HIV, inclusiv nou nãscuþilor
din mame HIV pozitive“.
Vaccinul GRIPAL
• se administreazã (este recomandat) vaccinul inactivat trivalent

• vaccinul viu atenuat este contraindicat
• se poate administra începând cu vârsta de 6 luni (douã doze în cazul primei vaccinãri pânã la
vârsta de 8 ani).
Vaccinul PNEUMOCOCIC
• la copiii infectaþi HIV este unul dintre vaccinurile recomandate chiar dacã nu este inclus în PNI
• se administreazã vaccinul conjugat, 4 doze pânã la vârsta de 1 an
• la 2 ani se poate face 1 dozã de vaccin pneumococic polizaharidic23
• copiii nevaccinaþi pot face pânã la vârsta de 5 ani vaccinare cu douã doze de PCV-7, urmate
de douã doze de vaccin polizaharidic.
33
Vaccinul HIB ºi Vaccinul MENINGOCOCIC
• infecþia cu Haemophilus influenzae tip B este o cauzã frecventã de infecþii invazive la copii,
cu o frecvenþã ºi gravitate mai mare la cei infectaþi HIV
• vaccinarea impotriva infecþiei cu Haemophilus influenzae tip B trebuie efectuatã de rutinã,
separat sau în vaccinuri combinate
• vaccinarea cu vaccin meningococic este recomandatã în zonele cu prevalenþã crescutã a
infecþiei HIV, iar serotipurile meningococice coincid ce cele vaccinale.
Vaccinul ROTAVIRAL
• infecþia cu rotavirus este cea mai frecventã cauzã de gastroenteritã severã la copii mici
• este un vaccin viu atenuat cu administrare oralã
• nu existã studii de siguranþã ºi eficacitate ale vaccinurilor existente la pacienþii
imunocompromisi, inclusiv la copii infectaþi HIV
• datele insuficiente nu sprijinã elaborarea unei recomandãri privind vaccinarea impotriva
infecþiei cu rotavirus.
Vaccinul HPV
• se poate administra la fete de 11-12 ani infectate HIV sau înainte de debutul vieþii sexuale
• nu existã date privind contraindicaþii la persoanele HIV pozitive
• nu existã suficiente date privind durata imunitãþii.
2.2.2.2. VACCINAREA ADULÞILOR INFECTAÞI HIV
34
2.2.3. VACCINÃRILE ªI CÃLÃTORIILE
GENERALITÃÞI
• La nivel global se inregistreazã circa 1 miliard de turiºti anual, majoritatea dintre aceºtia
fãcând parte dintre cei care merg în vacanþã. De asemenea deplasãrile în afara graniþelor în
scopul plecãrii temporare la muncã ºi emigraþia sunt în creºtere ºi pot influenþa semnificativ
potenþialul de transmitere al unor boli infecþioase. Mijloacele de transport cele mai utilizate
sunt cele aeriene (53%), urmate de transportul de suprafaþã, iar utilizarea lor se poate asocia
de multe ori cu influenþarea stãrii de sãnãtate a cãlãtorilor.
• Cãlãtoriile, indiferent de scop, expun cãlãtorul la numeroase riscuri, mai ales riscul de a
contacta o boalã infecþioasã.
• Vaccinarea corectã înainte de o cãlãtorie reduce riscul de îmbolnãvire a cãlãtorului, dar ºi de
rãspândire a bolilor infecþioase prevenibile prin vaccinare.
35
CE TREBUIE SÃ ªTIE PERSOANELE CARE SE HOTÃRÃSC SÃ CÃLÃTOREASCÃ ÎN
STRÃINÃTATE
• Trebuie sã vã programaþi la o consultaþie la medicul dumneavoastrã de familie pentru a vã

verifica starea de sãnãtate înaintea cãlãtoriei cu câteva sãptãmâni înaintea datei acesteia;
sfatuiþi-vã cu medicul asupra unui kit medical de bazã pe care sã-l luaþi cu dumneavostrã în
timpul cãlãtoriei (medicamente, dezinfectanþi, pansamente).
• Trebuie sã vã luaþi precauþiuni suplimentare ºi sã cereþi sfatul medicilor specialiºti dacã aveþi
afecþiuni cronice care vã afecteazã starea de imunitate; acelaºi sfat trebuie urmat ºi de femeile
gravide.
• Dacã cãlãtoriþi împreunã cu copii, iar aceºtia au pânã la 12 ani, cereþi sfatul unui medic
pediatru.
• Informaþi-vã asupra tipurilor de vaccinuri sau a medicaþiei profilactice ce trebuie administratã
înainte sau în timpul cãlãtoriei dumneavoastrã; vã puteþi adresa în acest scop autoritãþilor de
sãnãtate publicã locale care vã pot îndruma la un centru de vaccinãri internaþionale.
VACCINÃRILE ªI CÃLÃTORIILE INTERNAÞIONALE
• Vaccinãri de rutinã (din programul naþional de imunizãri)

– Continuate/completate conform vârstei
• Vaccinãri obligatorii, cerute de autoritaþile statului respectiv pentru a putea intra în þara
respectivã, în concordanþã cu prevederile Regulamentului Sanitar Internaþional 2005
– Febra galbenã
• Vaccinãri recomandate datoritã riscului de a contracta o infecþie
– Hepatita A
– Rabie
– Febra tifoidã
– Encefalita de cãpuºã
– Encefalita japonezã
– Meningita meningococicã
• Vaccinarea înaintea unei cãlãtorii internaþionale este recomandatã de medic, în funcþie de
urmãtoarele elemente:
– Cãlãtorie
– Cãlãtor
– Boala infecþioasã pentru care se doreºte protecþie
– Vaccin
• Schema de vaccinare este “PERSONALIZATÃ”
CRITERII DE APRECIERE A NECESITÃÞII VACCINÃRII
• Cãlãtorie
– Destinaþie
– Duratã
– Scop (profesional, social, turistic, umanitar etc.)
– Vaccinãri obligatorii (sau recomandate) în zona respectivã
– Riscurile de îmbolnãvire specifice zonei.
36
• Cãlãtor
– Starea de sãnãtate
– Vârsta (vaccinul amaril – împotriva febrei galbene se administreazã dupã vârsta de
9 luni, pentru encefalita japonezã dupã vârsta de 6 luni etc.)
– Status imun (boli infecþioase/vaccinãri anterioare)
– Contraindicaþii pentru vaccinare
– Comportamente cu risc.
• Boala infecþioasã
– Morbiditate
– Mortalitate
– Metode de prevenire existente ºi accesibile (antibioticoprofilaxie, imunizare
pasivã etc.).
• Vaccin
– Durata protecþiei
– Eficacitate
– Schema de vaccinare
-- uneori sunt necesare mai multe doze, efectuate la anumite intervale de timp –
este indicatã consultarea medicului cu 4-8 sãptãmâni înaintea unei cãlãtorii
pentru a avea timp suficient
– Reacþii adverse
– Disponibilitatea vaccinului
– Cost.
2.2.3.1. FEBRA GALBENÃ. SCOPURILE VACCINÃRII
• Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii stabileºte lista þãrilor cu risc de transmitere a virusului

febrei galbene.
• Risc de transmitere = acele þãri în care s-au înregistrat sau încã se înregistreazã cazuri de
febrã galbenã ºi în care vectorul ºi rezervorul animal sunt încã prezente.
• Prevenirea rãspândirii virusului febrei galbene la nivel internaþional ºi diminuarea riscului
de import.
• Prevenirea îmbolnãvirilor la persoane care cãlãtoresc în zone endemice.
• Vaccinarea nu exclude utilizarea mãsurilor nespecifice de protecþie împotriva înþepãturii
de þânþar.
WHO / OMS
International travel and health
http://www.who.int/ith/en/index.html
37
LISTA ÞÃRILOR ÎN CARE EXISTÃ RISCUL DE TRANSMITERE
A VIRUSULUI FEBREI GALBENE
• Angola • Guinea-Bissau • Argentina

• Benin • Kenya • Bolivia
• Burkina Faso • Liberia • Brazilia
• Burundi • Mali • Columbia
• Cameroon • Mauritania • Ecuador
• Republica Central Africanã • Niger • Guyana Francezã
• Chad • Nigeria • Guyana
• Congo, Cote d’Ivoire • Rwanda • Panama
• Republica Democratã Congo • Senegal • Paraguay
• Etiopia • Sierra Leone • Peru
• Gabon • Sudan • Surinam
• Ghana • Togo • Trinidad Tobago
• Guinea • Uganda • Venezuela
LISTA ÞÃRILOR CARE CER DOVADA VACCINÃRII ÎMPOTRIVA FEBREI GALBENE*

PENTRU TOÞI CÃLÃTORII, LA INTRAREA ÎN ÞARÃ
(Certificatul Internaþional de vaccinare)
• Angola • Congo, Cote d’Ivoire • Liberia

• Benin • Republica Democratã Congo • Mali
• Burkina Faso • Guyana Franceza • Niger
• Burundi • Gabon • Rwanda
• Cameroon • Ghana • Sao Tome
• Republica Centr-Africanã • Guinea-Bissau • Sierra Leone
• Togo
VACCINUL ÎMPOTRIVA FEBREI GALBENE

• Vaccin viu atenuat
• Recomandat începând cu vârsta de 9 luni la persoanele care cãlãtoresc în zonele cu risc de
transmitere din Africa ºi America de Sud
• Doza este de 0,5 ml
• Se administreazã subcutanat
• Durata protecþiei – 10 ani, începând cu a 10-a zi de la vaccinare.
REACÞII ADVERSE
• Sunt în general moderate.

• Reacþiile anafilactice - apar rar, cu o frecvenþã de 1.8 cazuri la 100.000 de doze administrate
• Reacþiile neurologice - apar rar, la 3-28 zile de la vaccinare (în SUA frecvenþa este de 0.8
cazuri la 100.000 de doze administrate):
– Meningoencefalita
38
– Sindrom Guillain-Barre
– Encefalomielita acutã diseminatã
• 10-30% din vaccinaþi pot prezenta reacþii adverse sistemice, cu o duratã de 5-10 zile:
– Febrã
– Cefalee
– Mialgii
MÃSURI NESPECIFICE DE PROTECÞIE ÎMPOTRIVA FEBREI GALBENE ªI A ALTOR

BOLI TRANSMISE PRIN VECTORI
• Utilizarea de repelenþi (substanþe care îndepãrteazã þânþarii ºi muºtele) ºi de plase de protecþie

faþã de insecte, evitarea utilizãrii de încãlþãminte decupatã ºi hainele de protecþie la deplasarea
în zone neamenajate reduc mult riscul de infecþie prin vectori.
• Dupã terminarea cãlãtoriei, la întoarcere, mai ales dacã deplasarea a avut loc în zone tropicale
sau subtropicale cunoscute cu incidenþe ridicate ale diverselor boli transmisibile, este necesarã
efectuarea unui examen medical de specialitate ºi a unor investigaþii de laborator, chiar în
lipsa semnelor de boalã.
BIBLIOGRAFIE
1. Ajjan N. - La vaccination: Manuel pratique de tous les vaccins. Ed. Masson, 2009.
Universitarã „Iuliu Haþieganu“, Cluj Napoca, 2005.
www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/downloads/genrec.pdf (accesat 08/08/2011).
www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/downloads/prinvac.pdf (accesat 08/08/2011).
5. Piþigoi D., Ciufecu C. - Ghid de vaccinãri pentru medicii de familie, Ediþia a II-a, Editura Naþional,
Bucureºti, 2007.
7. Hristea A., Streinu-Cercel A. - Bolile infecþioase asociate cãlãtoriilor internaþionale. Editura

Medicalã, Bucureºti, 2010.
39
Modul 3 – EPIDEMIOLOGIA BOLILOR PREVENIBILE
PRIN VACCINARE

• Care sunt bolile prevenibile prin vaccinare
• Care sunt bolile prevenibile prin vaccinare incluse în supraveghere
• Vaccinurile din Programul Naþional de Imunizãri (PNI)
• Vaccinuri opþionale
• Vaccinuri selective
3.2. TEMELE ABORDATE

• Hepatita B • Tetanos • Gripa
• Poliomielita • Tuse convulsivã • Hepatita A
• Rujeola • Infecþii cu Haemophilus • Meningita meningococicã
• Rubeola influenzae tip B • Infecþia cu rotavirusuri
• Oreion • Tuberculoza • Encefalita de cãpuºe
• Varicela • Infecþii pneumococice • Rabia
• Difteria • Infecþiile cu HPV
____________________________________
3.2.1. HEPATITA B
• Agent etiologic:
– Virusul hepatitei B (VHB) este un virus ADN din familia Hepadnaviridae, cu o structurã
molecularã ºi antigenicã complexã. Genomul viral se poate integra în genomul celulei gazdã ºi asigurã
persistenþa infecþiei.
• Manifestãri clinice:
– Incubaþia este variabilã între 45-180 de zile.
– Debutul este insidios, cu scãderea apetitului, disconfort abdominal, greaþã, vãrsãturi,
uneori artralgii ºi erupþii. 10% dintre copii ºi 30-50% dintre adulþi prezintã icter. În unele
cazuri poate apare ºi febrã uºoarã. Severitatea variazã de la cazuri inaparente la cazuri fulminate
cu necrozã hepaticã ºi deces. Evoluþia fulminantã este mai frecvent întâlnitã la gravide ºi la
nou-nascuþii din mame infectate cu VHB. Riscul de infecþie cronicã este mai crescut la copii
(90% la nou-nãscuþi infectaþi la naºtere, 20-50% la copiii infectaþi între 1 ºi 5 ani, 1-10% la
adulþi ºi adolescenþi.VHB este responsabil de aprox. 80% din cazurile de hepatocarcinom.
Primul marker serologic care apare în infecþia acutã este AgHBs, fiind detectabil în sânge la 1-
2 sãptãmâni de la infecþie, în perioada de stare (sãptãmâni sau luni). AcHBc (IgM) ºi AgHBs
indicã infecþia acutã; AcHBc (IG G) ºi AgHBs – stare de purtãror; AgHBe este marker de
infecþiozitate ºi de multiplicare viralã prezentã.
40
• Proces epidemiologic:
– Infecþia cu VHB este rãspânditã în toatã lumea. În þãrile cu prevalenþã ridicatã (peste 8%)
majoritatea infecþiilor apar la copilul mic ºi nou-nãscut. În þãrile cu prevalenþã intermediarã (2-7%)
infecþia apare la toate grupele de vârstã. În þãrile cu prevalenþã scãzutã (sub 2%) majoritatea infecþiilor
sunt la tineri, în special cei din grupurile la risc.
– Sursa de infecþie este umanã, reprezentatã de bolnavi (infecþioºi din perioada de incubaþie) ºi
purtãtori.
– VHB este prezent în sânge, salivã, spermã ºi secreþii vaginale, lichid peritoneal, sinovial,
pleural, amniotic ºi orice alt fluid care conþine sânge. Transmiterea se face pe cale sexualã, perinatalã
ºi percutanã/permucoasã.
• Supraveghere
– Boalã prioritarã (Ordin 1466/2008
http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=30&tmpl=c
omponent&format=raw&Itemid=3 si HG 589/2007 http://www.insp.gov.ro/cnscbt/
index.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=29&tmpl=component&format=raw&Itemid=3)
• Vaccinare:
– Inclusã în Programul Naþional de Imunizare din anul 1995 (link http://www.insp.gov.ro/
cnscbt/index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid=2&Itemid=31
– Vaccin viral recombinat, administrare im, 0,5 ml la copil (pânã la 15 ani), 1 ml la adult (link
– vaccinul hepatitã B).
3.2.2. POLIOMIELITA
– Virusul poliomielitic este un virus ARN care face parte din familia Picornaviridae, genul
Enterovirus.
• Manifestari clinice:
– Perioada de incubaþie este în medie 7-14 zile (3 ºi 21 de zile).
– Forma cea mai comunã este de infecþie asimptomaticã (~95%), dar poate evolua ca o
meningitã asepticã (1-5%) sau poliomielitã paraliticã cu iritaþie meningealã ºi paralizie flascã, hipotonã,
asimetricã, cu reducerea pânã la abolire a reflexelor osteotendinoase (ROT) care sunt asimetrice,
inegale ºi predominã la rãdãcinile membrelor. Dacã sunt afectaþi muºchii respiratori, în absenþa respiraþiei
artificiale, poate surveni decesul.
• Proces epidemiologic
– Durata de eliminare a virusului este de aproximativ 5-10 zile prin secreþiile nazofaringiene ºi
de 2-3 sãptãmâni (pânã la 4-6 luni) prin materiile fecale.
– Sursa de infecþie este omul, cel mai frecvent copii cu infecþie inaparentã. Purtãtorii sãnãtoºi,
existã frecvent în jurul focarului, de obicei copiii, durata portajului fiind de 1-3 sãptãmâni.
– Transmiterea se realizeazã interuman, pe cale fecal-oralã, prin ingerarea alimentelor sau a
apei contaminate cu materii fecale (în care virusul e prezent timp îndelungat), sau aerianã, prin picãturi
(virusul fiind prezent în secreþiile nazo-faringiene).
41
• Supraveghere
– Boalã prioritarã (Ordin 1466/2008 http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=
com_docman&task=doc_view&gid=30&tmpl=component&format=raw&Itemid=3 ºi HG 589/2007
http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=29&tmpl=
component&format=raw&Itemid=3)
• Vaccinare:
– Inclusã în PNI din anul 1959 (link : http://www.insp.gov.ro/cnscbt/
index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid=2&Itemid=31
– Vaccin polio inactivat (a înlocuit vaccinul polio oral din anul 2009) – link Poliomielita.
3.2.3. RUJEOLA
• Agent etiologic
– Virusul rujeolic este un virus ARN care aparþine genului Morbilivirus, familia
Paramyxoviridae.
• Manifestari clinice:
– Incubaþia medie este de 10 zile (7-18 zile). Administrarea de imunoglobuline poate prelungi
perioada de incubaþie.
– Boala debuteazã cu febrã, corizã, conjunctivitã, tuse ºi semnul Koplick. Perioada
eruptivã (de stare) dureazã 4-6 zile. Se anunþã de obicei printr-o nouã ascensiune febrilã
(39-40°C), cu alterarea stãrii generale. Persistã fenomenele catarale ºi chiar se accentueazã.
Exantemul are de obicei o apariþie nocturnã. Elementele eruptive – maculo-papuloase –
apar iniþial retroauricular, la liziera pãrului; se extind apoi pe pãrþile laterale ale gâtului, pe
frunte, obraji, aripile nasului ºi gât. În ziua a doua apare pe torace ºi la rãdãcina membrelor
pentru ca în ziua a treia sã se generalizeze. Erupþia este deci etapizatã (generalizarea dureazã
în medie 3 zile), centrifugã ºi descendentã, uneori pruriginoasã. Când apare pe extremitãþi
începe sã pãleascã pe faþã, erupþia dispãrând în ordinea în care a apãrut, elementele eruptive
fiind floride 2-3 zile. Erupþia lasã în urmã o pigmentaþie arãmie care dureazã încã 3-4 zile,
permiþând diagnosticul retrospectiv.
– Sursa de infecþie este exclusiv umanã, reprezentatã de bolnavi.
– Transmitere: pe cale aerianã prin contact cu picãturile de secreþie nazalã sau faringianã, mai
rar prin obiecte recent contaminate cu secreþii nazale sau faringiene.
– Receptivitatea este influenþatã prin imunitatea dobânditã natural sau prin vaccinare. Sugarii
sunt protejaþi de anticorpii materni în primele 3-6 luni.
• Supraveghere
– Boalã prioritarã (Ordin 1466/2008 http://www.insp.gov.ro/cnscbt/
index.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=30&tmpl=component&format=raw&Itemid=3
ºi HG 589/2007 http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&task=doc_view
&gid=29&tmpl=component&format=raw&Itemid=3 ), inclusã ºi în sistemul de alertã (link M8)
42
– Supraveghere pe baza unei Metodologii de supraveghere www.insp.gov.ro/cnscbt/
index.php?option=com_docman&task=doc_download&gid=28&Itemid=3 , metodologia de
supraveghere - http://www.insp.gov.ro/cnscbt/
index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid=39&Itemid=10)
• Vaccinare:
– Inclusã în PNI din anul 1979 (link: http://www.insp.gov.ro/cnscbt/
index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid=2&Itemid=31)
– Vaccin viral viu atenuat combinat (ROR – rujeolã-rubeolã-oreion).
3.2.4. RUBEOLA
• Agent etiologic
– Virusul rubeolic este un virus ARN care aparþine familiei Togaviridae/genul Rubivirus.
• Manifestãri clinice
– Perioada de incubaþie este de 14-21 zile, cu debutul erupþiei de obicei în a 15-a zi.
Infecþia poate fi transmisã timp de câteva zile înaintea apariþiei exantemului, pânã la 5 -7 zile dupã
aceasta. Semnele caracteristice sunt febra, poliadenopatia (retroauricularã ºi occipitalã caracteristicã)
ºi exantemul de aspect maculo-papulos care apare la nivelul feþei ºi se extinde rapid pe trunchi ºi
extremitãþi ºi are o duratã medie 3 zile.
– Sursa este exclusiv umanã, fiind reprezentatã de bolnavi ºi infectaþi inaparent. Copiii cu
rubeolã congenitalã eliminã mari cantitãþi de virus prin secreþii mai multe luni pânã la un an, chiar
dacã au un titru înalt de anticorpi neutralizanþi serici.
– Transmiterea se face direct prin secreþiile nazofaringiene. În rubeola congenitalã infectarea
se face transcervical sau pe cale hematogenã-transplacentar, în funcþie de viremia maternã.
– Transmiterea indirectã prin obiectele ºi mâinile recent contaminate este puþin probabilã datoritã
rezistenþei reduse a virusului în mediul extern.
• Supraveghere
ºi HG 589/2007 http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&task=doc_view&gid
=29&tmpl=component&format=raw&Itemid=3)
– Supraveghere pe baza unei Metodologii de supraveghere (www.insp.gov.ro/cnscbt/
supraveghere - http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid
=39&Itemid=10)
– http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&Itemid=46
• Vaccinare:
– Inclusã în PNI (link: http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&task=
cat_view&gid=2&Itemid=31
43
3.2.5. OREION
– Virusul urlian este un virus de tip ARN ºi face parte din familia Paramyxoviridae, genul
Rubulavirus.
• Manifestari clinice
– Perioada de incubaþie medie este de 16 -18 zile (14-25).
– Debutul este relativ brusc, cu febrã, frison, cefalee, mialgii, anorexie ºi stare de rãu. Perioada
de stare - caracterizatã prin apariþia tumefacþiei ºi durerii la nivelul glandelor parotide.
– Alte localizãri ale infecþiei cu virusul urlian apar uneori la 5-12 zile de la afectarea parotidelor;
alte localizãri: orhitã uni sau bilateralã, ooforitã. Pancreatitã, meningitã asepticã mai rar mastitã,
dacrioadenitã, miocarditã, artritã, purpurã trombocitopenicã, tiroiditã, encefalitã, mielitã,
poliradiculonevritã, tulburãri labirintice, nevritã opticã cu atrofie opticã.
– Sursa de infecþie în parotidita epidemicã o constituie exclusiv omul bolnav, cu forme tipice
ºi atipice (inaparente) clinic. Bolnavul este contagios din ultimele 2-6 zile ale perioadei de incubaþie,
pânã la a 12-14-a zi de boalã.
– Transmitere pe cale aerianã prin contactul cu picãturile de secreþie nazofaringianã.
• Supraveghere
&gid=29&tmpl=component&format=raw&Itemid=3).
• Vaccinare:
– Inclusã în PNI (link http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&task=
cat_view&gid=2&Itemid=31
3.2.6. VARICELA
– Virusul varicelo-zosterian (VVZ) este un virus ADN, care face parte din familia
Herpesviridae, subfamilia Alphaherpesvirinae, tipul herpes virus uman 3. Dupã prima infecþie, la
unele persoane se instaleazã starea de persistenþã latentã a virusului în ganglioni spinali ºi cranieni,
provocând la adulþi tabloul de herpes zoster.
– Incubaþia este de 14-15 zile (10-21 de zile). Elementele exantemului evolueazã în
acelaºi timp, în diferite stadii sub formã de: macule, papule, vezicule, cruste. Numãrul
elementelor este, în general, redus la câteva zeci sau sute la copil, devenind mai numeroase la
adolescenþi ºi adulþi. Concomitent cu exantemul apare ºi enantemul cu elemente pe mucoasa
bucalã, laringianã, conjunctivalã, genitalã, analã, care se rup rapid, lasând o ulceraþie cu aspect
44
de aftã, provocând dureri la masticaþie ºi salivaþie, laringitã, fotofobie, lãcrimare etc. Febra
creºte pânã la 38°C ºi se poate însoþi de prezenþa unei micropoliadenopatii cu localizare mai
frecventã la nivel cervical, iar uneori este prezentã ºi splenomegalia.
– Herpes zoster, ca manifestare sporadicã a unei reactivãri a infecþiei latente cu VVZ, poate
surveni la orice vârsta, dar în mod frecvent la vârstnici. Aproximativ 2% dintre cei care au prezentat
un herpes zoster pot face o nouã recidivã chiar în condiþiile de imunocompetenþã.
– Sursa de infecþie este omul bolnav, contagios cu 1-2 zile înainte de apariþia exantemului ºi
pânã la 5 zile de la apariþia ultimelor elemente veziculare. În cazul formelor atipice de varicelã se
ajunge la stadiul de cruste dupã 5 zile, iar în cele severe ºi la imunodeprimaþi, dupã 10 zile. Sursele
eliminã virusul prin secreþiile nazofaringiene ºi lichidul din vezicule, dar nu ºi prin crustele.
– Transmiterea se realizeazã direct, prin secreþiile nazofaringiene sau contactul cu tegumentele
ori mucoasele purtãtorului pre-infecþios sau ale bolnavului cu forme clinice tipice sau atipice. Studiile
au aratat cã este posibilã transmiterea transplacentarã a VVZ, care determinã în primul trimestru de
sarcinã riscul de apariþie a malformaþiilor congenitale, iar în lunile mai mari de sarcinã infecþia fãtului
poate duce la forme grave de boalã sistemicã la nou-nãscut (varicela congenitalã). Aceastã transmitere
a VVZ la fãt se poate produce dupã o viremie maternã la gravidã cu varicelã, ºi boala poate apãrea la
fãt în aproximativ douã zile dupã debutul varicelei materne. Infecþia post-partum apare prin expunerea
fatului în timpul expulziei la secreþiile vaginale conþinând VVZ, dacã exantemul varicelos matern
intereseazã ºi mucoasa vaginalã.
– Receptivitatea este crescutã la persoanele cu imunodepresie (cancer, leucemie acutã, limfoame
maligne, în cursul tratamentului pentru lupus eritematos, grefe sau transplant, cure de lungã duratã cu
citostatice sau cortizon, HIV pozitivi).
• Supraveghere
ºi HG 589/2007 http://www.insp.gov.ro/cnscbt/
index.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=29&tmpl=component&format=raw&Itemid=3).
• Vaccinare:
– Opþionalã
– Vaccin viu atenuat.
3.2.7. DIFTERIE
– Difteria este o boalã infecþioasã acutã, transmisibilã, provocatã de Corynebacterium diphteriae,
bacil Gram pozitiv. Dupã caracterele de culturã ºi biochimice existã 3 tipuri de bacili difterici: gravis,
mitis, intermedius cu mai multe subtipuri.
– Incubaþia este 2-6 zile. Manifestãrile clinice sunt legate de prezenþa bacteriei la poarta de
intrare (tract respirator, piele) unde se multiplicã producând fenomene inflamatorii locale cu edem ºi
false membrane, precum ºi de manifestãrile la distanþã date de eliberarea ºi diseminarea exotoxinei
care determinã apariþia unor fenomene toxice la distanþã (rinichi, miocard, sistem nervos, ficat)
responsabile de gravitatea bolii.
45
Cea mai frecventã este angina diftericã caracterizatã prin febrã, disfagie ºi false membrane albe,
sidefate, aderente la amigdale. Netratatã sau tratatã tardiv duce la deces, în 40-60 % din cazuri.
Alte localizãri sunt: laringianã, trahealã, nazalã, ºi excepþional oticã, conjunctivalã sau vaginalã.
Localizarea cutanatã determinã ulcer cronic imposibil de diferenþiat clinic de alte entitãþi ºi însoþitã de
manifestãri sistemice de tip toxic reduse.
Difteria respiratorie este determinatã frecvent de tulpini toxigene (tox +) de C. diphtheriae, dar
dirteria cutanatã este frecvent cauzatã de tulpini nontoxinogene (tox –).
– Sursa de infecþie este reprezentatã de bolnavul cu formã tipicã sau atipicã (deobicei adult) ºi
purtãtorii aparent sãnãtoºi (1-5% din populaþie) faringieni, nazali,
– Transmiterea se face pe cale aerianã, prin picãturi sau prin obiecte contaminate cu secreþii
respiratorii, prin contactul soluþiilor de continuitate cu obiecte contaminate, mâini murdare, pe cale
digestivã (excepþional, prin consum de lapte),
– Imunitatea obþinutã prin boalã , nu este solidã, durabilã, cea obþinutã prin imunizare este de
10-15 ani. Titrul de anticorpi antitoxici, minim protector, este de 0,03UAI/ml.
• Supraveghere
&gid=29&tmpl=component&format=raw&Itemid=3).
• Vaccinare:
– Inclusã în PNI din anul 1961 (link: http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=
com_docman&task=cat_view&gid=2&Itemid=31
– Vaccin DTPa (a înlocuit vaccinul DTP începând cu anul 2009), dT.
3.2.8. TETANOS
– Tetanosul este cauzat de Clostridium tetani, un bacil anerob, gram pozitiv, mobil ºi formator
de spori. În stare vegetativã, Clostridium tetani este prezent în intestinul omului (în mod excepþional
ºi fãrã importanþã epidemiologicã) ºi al animalelor. Eliminat în mediul extern (pe sol) sporuleazã,
sporii fiind foarte rezistenþi.
– Perioda de incubaþie este variabilã, între 3 ºi 30 zile. Cu cât perioada de incubaþie este mai
scurtã, cu atât severitatea bolii este mai mare.
– Debutul poate fi brusc sau cu unele prodroame: sensibilitate la frig, parestezii ºi dureri sub
formã de arsurã la nivelul plãgii, tresãriri musculare, anxietate, iritabilitate, insomnie. Unul din primele
semne caracteristice ale bolii este trismusul (imposibilitatea de a deschide gura din cauza contracturii
muºchilor maseteri). Perioada de stare: Aproape concomitent cu trismusul, se instaleazã contractura
tonicã a musculaturii scheletice, predominant la ceafã, trunchi, muºchii spatelui, ai abdomenului ºi
membrelor, lãsând însã puþin afectate extremitãþile acestora. Contracura musculaturii faciale dã o
expresie caracteristicã feþei (risus sardonicus), caracterizatã prin: încreþirea frunþii, pleoapele pe jumãtate
închise ºi colþurile gurii trase, ca un râs silit, grotesc („rânjet”).
46
– Rezervorul natural este reprezentat de animalele ierbivore (cai, bovine, oi) ºi pãsãri care
gãzduiesc în intestin bacili tetanici.
– Transmiterea se realizeazã prin contactul plãgilor tegumentare sau mucoase cu solul, praful
sau obiecte contaminate cu bacili tetanici sau spori.Tetanosul nu este o boalã contagioasã, nu se
transmite de la persoanã la persoanã. Circuitul natural al germenelui presupune ingestia sporilor de
cãtre animale, în special ierbivore, multiplicare intestinalã, eliminarea fecalã, germenii supravieþuind
pe sol sub formã de spori.
– Plãgile cu risc tetanigen sunt urmãtoarele: plãgile murdãrite cu pãmânt, în special plãgile
contuze, profunde, anfractuase, cu þesut devitalizat, conþinând corpi strãini (bucãþi de lemn, þepi de
plante etc.); plãgile prin înþepãturi profunde (spini, aºchii); plãgile cu condiþii de anaerobiozã (favorabile
multiplicãrii bacilului tetanic) ºi de împiedicare a apãrãrii locale prin fagocitozã (þesuturi necrozate
sau insuficiet irigate cu sânge), plãgile de rãzboi, plãgile prin accidente de circulaþie, plãgile contuze
ºi profunde ale copiilor (cãzãturi ºi înþepãturi), arsuri de gradul II sau III, plãgi ale cordonului ombilical,
plãgi muºcate, avortul empiric.
• Supraveghere
&gid=29&tmpl=component&format=raw&Itemid=3 )
• Vaccinare:
– Inclusã în PNI din anul 1961 (link: http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=
com_docman&task=cat_view&gid=2&Itemid=31
– Vaccin DTPa (a înlocuit vaccinul DTP începând cu anul 2009), dT
– dT, VTA (pentru profilaxia plãgii cu potenþial tetanigen).
3.2.9. TUSEA CONVULSIVÃ
• Agent etiologic :
– Tusea convulsivã este o boalã determinatã de Bordetella pertussis (ºi mult mai rar de Bordetella
parapertussis), cocobacil aerob Gram negativ cu rezistenþã redusã în mediul extern.
• Manifestari clinice:.
– Incubaþia bolii este de 7-10 zile, maxim 21.
– Accese paroxistice de tuse spasmodicã, emetizantã, predominant nocturnã, precedate de o
inspiraþie ºuierãtoare, afectarea variabilã a stãrii generale, modificãri hematologice caracteristice ºi
risc mare de complicaþii. Dupã introducerea vaccinarii antipertussis, boala evolueazã sporadic cu
numeroase forme atipice, mai frecvente la copilul în vârstã de peste 3 ani. Formele clinice mai severe
apar la sexul feminin. Boala dureazã câteva sãptãmâni.
– Sursa de infecþie este exclusiv umanã reprezentatã de bolnavul cu formã tipicã (frecvent
copil) sau cu formã atipicã (frecvent adult). Contagiozitatea este maximã în perioada cataralã care
începe la 7 zile dupã momentul infectant, se menþine 1-2 sãptãmâni dupã debut la persoanele netratate
ºi câteva zile la persoanele care primesc terapie cu antibiotice. Administrarea terapiei cu antibiotic
scurteazã perioada de contagiozitate la 5 zile.
47
– Transmiterea se realizeazã pe cale aerianã, prin picãturi. Transmiterea indirectã, prin obiecte
contaminate cu secreþii respiratorii este excepþionalã, datoritã rezistenþei reduse în mediul extern a
cocobacilului. Imunitatea este durabilã, dar nu se transmite de la mamã la fãt. Reîmbolnãvirile sunt
determinate de obicei de Bordetella parapertussis.
• Supraveghere
– metodologia de supraveghere - http://www.insp.gov.ro/cnscbt/
index.php?option=com_docman&Itemid=40
• Vaccinare:
– Vaccin DTPa (a înlocuit vaccinul DTP începând cu anul 2009).
3.2.10. INFECÞIA CU HAEMOPHILUS INFLUENZAE TIP B
– Haemophilus influenzae tip b (Hib) este un cocobacil aerob gram-negativ, cu capsulã
polizaharidicã care determinã boala bacterianã invazivã.
– Colonizarea cãilor respiratorii superioare este frecventã, iar majoritatea infecþiilor includ
cazuri asimptomatice. Forme simptomatice frecvente sunt: pneumonie (a 2-a cauzã la copil), otitã ac.
medie, sinuzitã, bronºitã, conjunctivitã, infecþii urinare. Formele invazive (meningitã etc.) sunt datorate
diseminãrii hematogene.
– 28% din meningitele Hib sunt urmate de sechele: pierderea auzului (20%), dislalie (15 %),
retardare mintalã (11 %), afectare motorie (7%). Mortalitatea este de 3 - 8 %.
– Sursa de infecþie este reprezentatatã de purtãtori, bolnavi sau asimptomatici. Aproape toþi
indivizii sunt colonizaþi de tulpini nontipabile de Haemophillus; 1-5% din persoanele neimunizate
sunt purtãtori asimptomatici de Hib.
– Transmiterea se realizeazã pe cale aerianã prin picãturi de secreþie nazofaringianã.
• Supraveghere
• Vaccinare:
– Vaccin inactivat, conjugat.
48
3.2.11. TUBERCULOZA
• Agent etiologic
– Agenþii etiologici care pot produc tuberculoza aparþin genului Mycobacterium ºi sunt grupaþi
în complexul M. tuberculosis, format din speciile M. tuberculosis, M. bovis ºi M. africanum.
– Suspiciunea de tuberculozã se ridicã la pacienþii care prezintã urmãtoarea simptomatologie
clinicã persistentã mai mult de 3 sãptãmâni: tuse, subfebrilitate, astenie fizicã, inapetenþã, scãdere
ponderalã, transpiraþii nocturne, hemoptizii.
– Transmiterea se realizeazã direct prin particule de secreþii respiratorii infectate, cu diametrul
de 1-5 microni, eliminate prin tuse, strãnut, cântat s.a. Transmiterea indirectã se realizeazã prin aer
contaminat, în special în momentul instrumentãrii pacientului cu boalã activã (bronhoscopie, inducerea
sputei) sau prin picãturi de sputã sau alte produse infectate depuse pe sol ºi mobilizate de curenþi de
aer (praf bacilifer), în care bacilii îºi conservã virulenþa timp de câteva sãptãmâni.
– Sursa extraumanã. M. bovis, cel mai important agent etiologic al tuberculozei la animale,
poate produce rareori infecþia la oameni. Transmiterea se poate realiza direct prin inhalarea particulelor
respiratorii eliminate de cãtre animalele infectate (bovine, foci, cãprioare) sau foarte rar, pe cale cutanatã,
prin contactul cu leziuni infectate ale animalelor bolnave. Transmiterea se poate face ºi indirect prin
consumul de lapte nepasteurizat provenit de la animalele infectate.
• Supraveghere
• Vaccinare:
– Inclusã în PNI (link: http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&task
=cat_view&gid=2&Itemid=31
– Vaccin viu atenuat.
3.2.12. INFECÞII PNEUMOCOCICE
– Sunt determinate de Streptococcus pneumoniae (pneumococ), coc gram pozitiv capsulat.
– Incubaþia bolii este variabilã, în general 1-3 zile.
– Debutul este acut, cu febrã înaltã, mialgii, artralgii, cefalee, pneumonie, otitã, meningitã la
copilul mic.
49
– Sursa de infecþie este umanã, reprezentatã de bolnavi ºi purtãtori.
– Transmiterea se realizeazã prin contact direct sau indirect, pe cale aerianã sau prin obiecte
recent contaminate.
• Supraveghere
• Vaccinare:
– Opþionalã
– Vaccinuri inactivate (cu 7, 11, 13, 23 de serotipuri).
3.2.13. INFECÞIA CU HPV
– HPV este un virus ADN, care face parte din Familia Papovaviridae. Se cunosc peste 100
tipuri, din care 37 produc infecþii anogenitale. Tipurile de Papilomavirus ce produc infecþii la om au
agresivitate diferitã, fiind împãrþite în genotipuri cu potenþial oncogenic numite HPV cu risc înalt,
genotipuri fãrã potenþial oncogenic numite HPV cu risc redus ºi genotipuri ce produc infecþii cutanate.
– Cele ~ 40 genotipuri umane produc leziuni epiteliale, beningne ºi/sau maligne, anogenitale
(frecvent cu localizare cervicalã), orofaringiene ºi cutanate, veruci epiteliale (vulgarã, planã, acuminatã),
condiloame, papiloame, atipie koilocitoliticã, leziuni precanceroase epiteliale (CIN1 / CIN2) ºi
proliferare malignã în situ ºi/sau invazivã.
• Epidemiologie:
– Incidenþa maximã a infecþiei se înregistreazã la vârste între 16-25 ani (dupã debutul vieþii
sexuale). Existã riscul de transmitere de la mamã la fãt în timpul naºterii, dar ºi transplacentar
(Papilomavirusurile umane genotip 16 ºi 18). 70% din cancerele cervicale sunt asociate cu o infecþie
cu Papilomavirusurile umane genotip 16 ºi 18.
– În România, cancerul de col uterin este principala cauzã de mortalitate prin cancer la femeile
cu vârste între 15 ºi 44 de ani.
– Organizatia Mondialã a Sãnãtãþii (OMS/ WHO) recunoaºte cancerul cervical ca o problemã

de sãnãtate publicã ºi recomandã ca vaccinarea HPV sã fie introdusã în programele naþionale de
imunizare, cu precizarea cã este necesar de asemenea ºi un program de screening ºi tratament pentru
cancerul de col uterin.
• Vaccinare:
– Recomandatã la fete/femei între 9-25 de ani. Eficacitatea este maximã când vaccinul
este administrat înainte ca persoana sã fi avut contact cu HPV.
– Vaccin viral inactivat recombinat (2 tipuri de vaccinuri).
50
3.2.14. GRIPA
• Agent etiologic
– Virusurile gripale sunt virusuri ARN care fac parte din familia Orthomixoviridae care
conþine 4 genuri (tipuri): virusurile gripale de tip A, B, C ºi thogotovirus (numit câteodatã ºi
virus gripal de tip D).
– Gripa este de cele mai multe ori descrisã ca o boalã cu un debut brusc (adesea, bolnavul
poate preciza ora îmbolnãvirii) cu febrã, cefalee, transpiraþii, frisoane, mialgii, astenie, stare de rãu
general, la care se adaugã semne de afectare a tractului respirator precum tuse ºi durere în gât. Existã
totuºi o mare varietate de manifestare a bolii, simptomele generale pot predomina, se pot îmbina cu
cele respiratorii sau pot fi de intensitate redusã, îmbolnãvirile variind de la uºuare la cazuri severe.
Aproximativ o treime dintre bolnavi au doar manifestãri asemãnãtoare guturaiului, fiind demonstrat
ca 20% din numãrul total de cazuri sunt subclinice. În cazul copiilor pot apare convulsii febrile. Cea
mai importantã complicaþie a gripei este pneumonia: pneumonie gripalã primarã, pneumonie bacterianã
secundarã sau pneumonie mixtã viralã ºi bacterianã.
– Perioada de incubaþie este de aproximativ 2-3 zile, dar se poate prelungi pânã la 7 zile.
Persoanele infectate pot rãspândi virusul din ziua anterioarã debutului bolii pânã la dispariþia
simptomelor.
• Supraveghere
index.php?option=com_docman&task=doc_download&gid=28&Itemid=3, metodologia de
supraveghere http: //www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&Itemid=39
• Vaccinare:
– Recomandatã pentru profilaxia gripei pentru orice persoanã, dar în special persoanelor din
grupurile cu risc crescut de complicaþii sau de a transmite infecþia gripalã în presezon epidemic (pentru
România lunile septembrie - decembrie, dar se poate continua ºi în luna ianuarie în funcþie de situaþia
epidemiologicã ºi circulaþia virusurilor gripale). În fiecare an compoziþia vaccinului este revizuitã
datoritã faptului cã tulpinile de virus gripal suferã permanent mutaþii care genereazã variante antigenice
noi. Vaccinurile gripale conþin antigene echivalente cu tulpinile de virus gripal A ºi B recomandate
anual de Organizaþia Mondiala a Sãnãtãþii, pentru a reflecta tulpinile circulante de virus gripal A ºi B
în sezonul respectiv.
– Vaccin viral trivalent inactivat, splitat.
3.2.15. HEPATITA A
– Virusul hepatitei A este un virus ARN care face parte din familia Picornaviridae, genul
Hepatovirus. Este foarte rezistent în apa contaminatã. Este inactivat la 60°C într-o orã ºi la 98-100°C
într-un minut, de substanþe clorigene.
51
– Incubaþia variazã între 5-50 de zile, în medie 30 zile. Simptomatologie variatã: icter, greaþã
vãrsãturi, astenie, simptomatologie asemãnãtoare gripei.
– Sursa de infecþie este omul cu boalã aparentã sau cu infecþie inaparentã.
– Transmiterea se realizeazã prin consum de alimente sau apã contaminatã, mânã murdarã.
– În þãrile cu incidenþã crescutã majoritatea populaþiei este expusã în timpul copilãriei (pânã
la vârsta 10 ani), predominã formele uºoare, subclinice, iar vaccinarea în masã nu este recomandatã.
– În þãrile cu incidenþã scãzutã (þãri dezvoltate) expunerea la virus este micã, iar hepatita A
apare în special la persoane din grupuri de risc: utilizatori droguri injectabile, comunitãþile de
homosexuali, membri unor comunitati religioase, persoane cu deplasãri în zone de risc. Se recomandã
vaccinarea persoanelor din aceste grupuri, dar vaccinarea acestora nu influenþeazã rata de transmitere
(circulaþia) virusului în populaþia generalã.
• Supraveghere
• Vaccinare:
– Selectivã - recomandatã la grupe de risc (colectivitãþi cu risc, contacþi cu un caz de
hepatita A, persoane cu boli hepatice cronice, cãlãtorii în zone endemice, utilizatori de droguri,
homosexuali etc.)
– Vaccin viral inactivat; se administreazã începând cu vârsta de 1 an, 2 doze la interval de
6-12 luni.
3.2.16. MENINGITA MENINGOCOCICÃ
- Este determinatã de Neisseria meningitidis (meningococ) - diplococ gram negativ, capsulat
cu aºezare specificã în “bob de cafea”, puþin rezistent în mediul extern. Existã mai multe serogrupuri,
cel mai frecvent incriminate în etiologia meningitelor fiind serogrupurile: A, B, C, W135, Y.
– Incubaþia bolii este de 1-3 zile, maxim 10. Debutul bolii este brusc cu febrã, cefalee intensã,
greaþã, vãrsãturi, fotofobie ºi redoare de ceafã. În Europa ºi America de Nord se observã purpura
fulminans -sdr Waterhouse-Friedrichsen.
– Rata de sechele neurologice ºi ischemice postmeningitã/meningococemie este mare
(10-20%).
– Sursa de infecþie este exclusiv umanã, reprezentatã de bolnavi cu diverse forme de infecþie
meningococicã ºi purtãtori sãnãtoºi. Portajul poate sã fie cronic, intermitent sau tranzitor.
– Transmiterea se realizeazã prin picãturi de secreþie respiratorie, iar în colectivitãþi ºi prin
obiecte recent contaminate.
52
• Supraveghere
supraveghere - http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&Itemid=39
• Vaccinare:
– Recomandatã la grupe de risc (ex. afecþiuni ale splinei/splenectomie, personal din laborator,
contacþii din focare, cãlãtorii în regiuni endemice, copiii cu implante cohleare etc.).
– Vaccin polizaharidic, conjugat (C, A+C, A+C+W135, A+C+W135+Y).
3.2.17. INFECÞIA CU ROTAVIRUSURI
– Rotavirusul face parte din familia Reoviridae ºi a fost identificat pentru prima datã în
Australia, în anul 1973. Existã 80 de tulpini de rotavirus, dar patru tulpini de grup A predominã la
nivel global: G1P[8], G2P[4], G3P[8] ºi G4P[8], cea mai mare parte dintre îmbolnãviri fiind
determinate de G1[P8]1.
– Diaree apoasã, vãrsãturi, febrã, durere abdominalã, deshidratare.
– Se poate complica cu deshidratare, dezechilibru electrolitic, infecþii bacteriene.
– Modul predominant de transmitere este pe cale fecal-oralã, deoarece un numãr mare de
particule virale sunt eliminate prin materiile fecale. Eliminarea viralã începe înaintea apariþiei
simptomelor ºi persistã dupã boalã. Virusul rezistã câteva zile pe obiecte, jucãrii, suprafeþe etc.
– Transmiterea se face uºor de la persoanã la persoanã prin intermediul mâinilor contaminate,
mai ales în condiþii de spital.
– Transmiterea respiratorie este de asemenea posibilã, prin picãturi de secreþii de salivã ºi
nazofaringiene.
• Supraveghere
– BDA - Boalã prioritarã (Ordin 1466/2008 http://www.insp.gov.ro/cnscbt/
– Metodologie de supraveghere (link: Metodologie supraveghere BDA, www.insp.gov.ro)
• Vaccinare:
– Opþionalã
– Vaccin viral viu atenuat, cu administrare oralã.
53
3.2.18. ENCEFALITA DE CÃPUªE
– Virusul encefalitei de cãpuºe este un virus ARN ºi face parte din familia Flaviviridae. Este
un virus rezistent în mediul extern ºi în lapte.
– Apar dupã o incubaþie de 2-28 de zile: febrã, obosealã, dureri de cap, dureri musculare ºi
greaþã.
– Faza avansatã a bolii implicã sistemul nervos, cu simptome similare celor de meningitã
sau meningoencefalitã, paralizii ºi necesitã spitalizare. În prezent, nu existã niciun tratament pentru
encefalita de cãpuºe. Deºi cazurile de deces sunt rare, existã un risc considerabil de efecte neurologice
de lungã duratã.
– Rezervorul de virus este reprezentat de cãpuºe ºi mamifere (în special ovine, caprine, bovine,
rozãtoare).
– Transmiterea se face prin muºcatura de cãpuºe sau consum de lapte contaminat (sau produse
din lapte), neprelucrat termic.
– Persoanele care viziteazã zonele rurale sunt cele mai expuse riscului de a fi muºcate de
cãpuºe, dar acesta este prezent ºi în locaþiile pentru picnicuri, în parcuri ºi grãdini. Riscul este mai
mare la persoanele care practicã activitãþi în aer liber, cum ar fi camparea în naturã, drumeþii, ciclism,
alpinism, pescuit sau vânãtoare.
• Supraveghere
supraveghere - http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&Itemid=34)
• Vaccinare:
– Selectivã - recomandatã persoanelor care intenþioneazã sã cãlãtoreascã ºi sã staþioneze mai
mult de trei sãptãmâni într-o zonã în care encefalita de cãpuºe este endemicã.
– Vaccin viral inactivat.
3.2.19. RABIA
– Virusul rabic este un virus ARN monocatenar, din familia Rhabdoviridae, genul Lyssavirus.
Virusurile rabice izolate de la diferite specii de animale (ratoni, sconcºi, vulpi, coioþi, câini, pisici) din
diferite zone geografice, diferã prin proprietãþile lor antigenice ºi biologice, proprietãþi care pot fi
rãspunzãtoare de diferenþa de virulenþã.
54
– La animal - pot apare manifestãri vizibile sau tulburãri de comportament. Este foarte posibil
ca un animal sã aibã rabie dacã prezintã urmãtoarele semne:
- lipsa fricii de oameni, mai ales la animalele sãlbatice,
- neliniºte, excitabilitate, agresiune sau schimbãri bruºte de comportament,
- salivare în exces,
- animale active noaptea (lilieci, ratoni ºi sconcºi) devin active în timpul zilei,
- pervertirea gustului,
- paralizie (uneori poate fi unicul semn).
– La om - rabia se manifestã în trei faze distincte: faza prodomalã, faza furioasã ºi faza paraliticã.
Odatã ce semnele clinice au apãrut, nu existã tratament; rabia este fatalã în 3-7 zile de la instalarea
acestora. Incubaþia este de 14-100 zile, excepþional chiar mai lungã (ani).
– Sursa de agent patogen:
Rabia este rãspânditã la animalele din toate regiunile globului, cu excepþia Australiei
ºi Antarcticii. În multe zone ale lumii, câinele este cel mai important rezervor al virusului
rabic, dar ºi lupii (în Europa de Est ºi regiunile arctice), vulpile (în Europa de Vest),
mangustele (în Africa de Sud ºi Caraibe) ºi liliecii vampiri (în America Latinã) reprezintã
o sursa importantã de infecþie. Datoritã programelor de vaccinare a animalelor împotriva
rabiei, boala este din ce în ce mai rarã în þãrile dezvoltate, fiind însã mult mai comunã
în statele în curs de dezvoltare din Asia ºi Africa, unde peste 50.000 de oameni mor
anual din cauzã cã au fost muºcaþi de animale turbate. Se poate transmite accidental la
animalele ierbivore ºi om, acestea reprezentând “fundul de sac epidemiologic”.
– Modurile ºi cãile de transmitere:
Muscãturã (prin salivã, animalele eliminã virusul cu 10-14 zile înainte de debutul
clinic al bolii), transplacentar, accidental, în laboratoare, transplant de cornee, pe cale
respiratorie, de la lilieci (în cazul explorãrii unor peºteri).
• Supraveghere
index.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=29&tmpl=component&format=raw&Itemid=3).
• Vaccinare:
– Selectivã, postexpunere sau preexpunere (risc ocupaþional).
– Vaccin viral inactivat.
55
BIBLIOGRAFIE
1. Ajjan N. - La vaccination: Manuel pratique de tous les vaccins. Ed. Masson, 2009.
2. Bocºan I.S. - Epidemiologie generalã. Editura Medicalã Univiversitarã „Iuliu Haþieganu”, Cluj-
Napoca, 2006.
Universitarã „Iuliu Haþieganu”, Cluj Napoca, 2005.
4. Comisia Comunitãþii Europene - Decizia Comisiei Europene 1589-2008 de modificare a Deciziei

2002/253/CE de stabilire a definiþiilor de caz pentru raportarea bolilor transmisibile reþelei comunitare
în conformitate cu Decizia 2119/98/CE a Parlamentului European ºi a Consiliului.
5. Heyman D.L (sub red) - Control of Communicable Diseases Manual. Ediþia 18, Wastington
2004.
6. Institutul Naþional de Sãnãtate Publicã Bucureºti - Metodologii. www.insp.gov.ro
7. Ivan A. (sub red.) - Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile. Editura Popirom, Iaºi, 2002.
8. Ministerul Sãnãtãþii - Ordinul ministrului sãnãtãþii ºi al preºedintelui Casei Naþionale de Asigurãri

de Sãnãtate nr. 1.591/1.110/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor
naþionale de sãnãtate pentru anii 2011 ºi 2012. www.insp.gov.ro/cnscbt/
9. Pele I., Dede M., Piþigoi D. - Tuberculoza ºi vaccinarea BCG, Bacteriol Virusol Parazitol Epidemiol.
2010;55 (1):55-59.
10. Piþigoi D., Ciufecu C. - Ghid de vaccinãri pentru medicii de familie, Ediþia a II-a. Editura
Naþional, Bucureºti, 2007.
11. Piþigoi D., Rafila A., Pistol A., Aramã V., Molagic V., Streinu-Cercel A. - Trends in hepatitis
B incidence in Romania, 1989-2005. Euro Surveillance 2008, 13 (1-3).
13. Stãnescu A., Muscat M., Romaniuc A., Pipirigeanu R., Lupulescu E., Necula G., Lazãr M.,
Molnar G., Pistol A. - Spotlight on measles 2010: An ongoing measles outbreak in the district of
Neamt, Romania, August –September 2010. Euro Surveill. 2010;15(40):pii=19682. Available online:
http://www.eurosurveillance.org/ViewArticle. aspx?ArticleId=19682
14. Victoria Aramã, Alexandru Rafila, Adrian Streinu-Cercel, Adriana Pistol, Rodica Bacruban,
Raluca Sandu, Daniela Piþigoi, Athena Negoiþã - Varicella in Romania: epidemiological trends,
1986-2004. Eurosurveillance 2005, 10 (8).
56
Modul 4 - GESTIONAREA VACCINURILOR ªI PROGRAMUL
NAÞIONAL DE IMUNIZÃRI

La sfârºitul modulului participanþii vor putea sã precizeze:
• Care sunt principiile care stau la baza unei strategii de vaccinare
• Care sunt elementele de bazã ale managementului unui program de vaccinãri
• Vor putea rãspunde la întrebãri ºi vor avea capacitatea sã aplice noþiunile primite referitoare
la condiþiile de transport, depozitare ºi utilizare a vaccinurilor, la managementul stocurilor, la reducerea
pierderilor de vaccin ºi la siguranþa injecþiior
• De asemenenea vor fi familiarizaþi cu produsele vaccinale înregistrate în România.
4.2. TEME ABORDATE

• Principii privind strategia de vaccinare în cadrul calendarului de vaccinãri
– Transportul ºi pãstrarea vaccinurilor
– Managementul/controlul stocurilor
– Controlul pierderilor de vaccin
– Siguranþa injecþiilor
• Vaccinuri înregistrate în România
– Vaccinuri utilizate/utilizabile în PNI
– Vaccinuri utilizate în alte programe de imunizãri
– Vaccinuri pentru adulþi
– Vaccinuri utilizate în intervenþii de sãnãtate publicã
– Vaccinuri gripale
____________________________________
4.2.1. PRINCIPII PRIVIND STRATEGIA DE VACCINARE ÎN CADRUL

CALENDARULUI DE VACCINÃRI
A. Disponibilitatea vaccinurilor
1. Serviciile de vaccinare trebuie sã fie disponibile pentru beneficiari.
2. Când este posibil, vaccinarea trebuie coordonatã într-o unitate sanitarã cu alte servicii de
sãnãtate.
3. Obstacolele faþã de vaccinare trebuie identificate ºi înlãturate/reduse.
4. Costurile pentru persoana vaccinatã trebuie sã fie inexistente sau foarte reduse.
B. Evaluarea statusului vaccinãrii

1. Personalul medical implicat în vaccinare trebuie sã verifice antecedentele vaccinale ºi starea
de sãnãtate a persoanelor vaccinate pentru a hotãrâ care sunt vaccinurile indicate.
2. Personalul medical va þine cont NUMAI de contraindicaþiile acceptabile din punct de vedere
medical.
57
C. Informare ºi comunicare despre eficacitatea, siguranþa ºi riscurile vaccinurilor
Pãrinþii ºi persoanele vaccinate trebuie sã fie informaþi ºi educaþi într-un mod potrivit mediului
cultural din care provin despre benefiiciile, siguranþa ºi riscurile vaccinurilor; maniera trebuie sã fie
clarã ºi accesibilã tuturor beneficiarilor vaccinarii ºi familiilor acestora.
D. Depozitarea vaccinurilor trebuie sã fie corespunzãtoare ºi sã existe documentaþia necesarã

vaccinurilor
1. Personalul medical trebuie sã cunoascã ºi sã respecte procedurile corecte de pãstrare ºi
manipulare a vaccinurilor.
2. Trebuie sã existe protocoale scrise actualizate în toate locaþiile unde se administreazã
vaccinuri.
3. Persoanele care administreazã vaccinurile ºi personalul care sprijinã aceastã activitate trebuie
sã fie instruiþi periodic ºi cunoºtinþele lor sã fie verificate.
E. Procedurile ºi condiþiile administrãrii

1. Personalul medical trebuie sã administreze vaccinul conform schemei recomandate de
imunizare.
2. Înregistrãrile pentru vaccinare trebuie sã fie corecte, complete ºi uºor de verificat.
3. Personalul medical raporteazã RAPI prompt ºi corect în cadrul sistemului stabilit de
autoritãþile de sãnãtate publicã.
4. Tot personalul medical care participã la vaccinare este corect imunizat.
F. Implementarea strategiilor de creºtere a acoperirii vaccinale

1. Trebuie sã existe proceduri pentru informarea periodicã a pãrinþilor/tutorilor, a persoanelor
vaccinate ºi a personalului medical când trebuie ºi când pot fi efectuate vaccinãrile.
2. Evaluarea acoperirii vaccinale trebuie facutã anual împreunã cu autoritãþile de sãnãtate
publicã, prin verificarea înregistrãrilor (registrelor) de vaccinãri.
3. Personalul sanitar implicat în vaccinare trebuie sã utilizeze tipul de comunicare adaptat
pentru fiecare comunitate în parte.
MANAGEMENTUL UNUI PROGRAM DE VACCINÃRI

Presupune 4 elemente de bazã:
– Transportul ºi pãstrarea vaccinurilor
– Managementul/controlul stocurilor
– Controlul pierderilor de vaccin
– Siguranþa injecþiilor
4.2.1.1. TRANSPORTUL ªI PÃSTRAREA VACCINURILOR
Generalitãþi
• Erorile de transport ºi depozitare reduc eficacitatea vaccinurilor, produc pierderi costisitoare
ºi determinã scãderea încrederii pacienþilor în vaccinare
• Succesul vaccinãrii împotriva bolilor prevenibile este condiþionatã în bunã mãsurã de modul
de transport ºi de depozitare a vaccinurilor
• Este preferabil sã NU administrezi un vaccin decât sã administrezi unul transportat/depozitat
necorespunzãtor.
58
Recepþia vaccinurilor
Primirea vaccinurilor trebuie sã includã OBLIGATORIU înregistrãri despre:
Tipul vaccinului, denumirea comercialã
Cantitatea primitã (nr. dozelor)
Producãtorul vaccinului
Numãrul lotului (loturilor)
Data de expirare a fiecãrui lot
Starea monitorului vaccinului, de lanþ de frig în momentul primirii
Lanþul de frig
LANÞUL DE FRIG NU TREBUIE ÎNTRERUPT!
Lanþul de frig reprezintã un lanþ de distribuþie ºi de depozitare a vaccinurilor cu temperaturã
controlatã ºi include toate echipamentele ºi procedurile utilizate în acest scop, de la producãtor pânã
în momentul administrãrii vaccinului:
• De la producãtor la distribuitor
• De la distribuitor la DSP
• De la DSP la MF, spitale, etc.
Pãstrarea vaccinurilor
• Vaccinurile inactivate se pãstreazã la 2-8 grade Celsius (DTP, DT, dT, T, HepB, Hib,
meningococic).
• Dacã la aceste vaccinuri apar sedimente sau un supernatant limpede înseamnã cã au fost
congelate ºi trebuie aruncate.
• Vaccinurile vii atenuate pot fi congelate sau refrigerate, conform indicaþiilor producãtorului.
• Vaccinurile vii atenuate care conþin virus varicelos trebuie congelate (-20° C), iar ulterior,
înainte de sesiunea de vaccinare refrigerate.
• Diluenþii vaccinurilor NU trebuie amestecaþi, utilizaþi numai diluentul specific fiecãrui vaccin.
• Diluenþii se pãstrazã conform indicaþiilor producãtorului, în general la 2-8° C. NU se
congeleazã.
Utilizarea vaccinurilor
• Reconstituirea vaccinurilor se face cu puþin timp înaintea administrãrii, utilizând numai
diluentul specific fiecãrui tip.
• Înaintea reconstituirii vaccinului, diluentul, dacã este la temperatura camerei, se refrigereazã
la 2-8° C pentru a evita degradarea vaccinului în timpul reconstituirii.
• Vaccinurile virale vii atenuate ºi BCG reconstituite se pãstreazã refrigerate ºi se distrug dacã
nu sunt utilizate în 6 ore de la preparare.
Echipamentele pentru depozitarea vaccinurilor

• Trebuie alese cu grijã, intreþinute periodic ºi monitorizate cu atenþie.
• Echipamentele (camere frigorifice, frigidere, congelatoare) trebuie sã fie incluse într-o
procedurã care sã prevadã obligatoriu urmãtoarele înregistrãri:
- seria echipamentului ºi data punerii în funcþiune,
- datele întreþinerii periodice,
- datele intervenþiilor de service,
- instrucþiunile de utilizare.
59
Frigiderele ºi congelatoarele
• Sunt preferabile echipamentele verticale cu dezgheþare automatã.
• Frigiderele ºi congelatoarele trebuie sã fie separate sau sã aibã cel puþin uºi individuale
pentru cele douã compartimente.
• Este recomandatã utilizarea echipamentelor profesionale pentru depozitarea produselor
biologice.
• Trebuie alese capacitãþi corelate cu cantitãþile de vaccin, încât sã nu fie supraaglomerate.
Amplasamentul corespunzãtor presupune o bunã circulaþie a aerului în jurul echipamentului
frigorific ºi presupune:
- Camere bine ventilate,
- Sã existe spaþiu liber în jurul ºi deasupra echipamentului,
- Distanþarea faþã de zid sã fie de min. 10 cm,
- Echipamentul sã fie fixat la 3-5 cm faþã de podea.
Termometrele
• Se utilizeazã termometre calibrate ºi certificate ISO 17025.
• Dacã echipamentele frigorifice au termometre incorporate, acestea trebuie sã respecte aceleaºi
reguli.
Monitorizarea temperaturii
• Temperatura trebuie cititã ºi înregistratã zilnic pentru frigidere, congelatoare, camere frigorifice.
• Citirea se face de douã ori zilnic, dimineaþa ºi la încheierea programului de lucru.
• Foaia de înregistrare a temperaturii se fixeazã pe exteriorul echipamentului.
• Se pãstreazã înregistrãrile din ultimii 3 ani într-un dosar dedicat.
Mãsuri preventive
• Nu se depoziteazã vaccinurile în ambalaje improvizate (cutii de carton, lemn provenind de
la alte produse).
• Nu se depoziteazã niciodatã vaccinurile împreunã cu alimente sau bãuturi.
• Se controleazã zilnic unitatea de depozitare a vaccinurilor.
• Se iau imediat acþiuni corective dacã apar probleme.
4.2.1.2. MANAGEMENTUL/CONTROLUL STOCURILOR
Comanda de vaccin
Câte doze de vaccin trebuie comandate?
Frecvenþa ºi cantitãþile livrate depind de:
• Distanþa faþã de furnizor (pe fiecare categorie/etapã)
• Capacitatea de depozitare frigorificã de la nivel local
• Reguli administrative locale.
Pentru imunizãrile de rutinã comenzile se fac lunar sau trimestrial, în funcþie de necesarul anual,
în funcþie de 4 elemente:
• Dimensiunea cohortei
• Rata acoperirii vaccinale aºteptate
• Numãrul de doze necesare unei imunizãri complete
• Factorul de corecþie generat de pierderile de vaccin estimate.
Pentru imunizãrile neprogramate, pentru intervenþii de sãnãtate publicã numãrul de doze necesar
se estimeazã în funcþie de:
• Dimensiunea populaþiei ce urmeazã sã fie imunizatã
• Rata acoperirii vaccinale aºteptatã (în general 100%)
• Numãrul de doze necesare unei imunizãri complete.
60
Controlul stocurilor
• Consumul stocurilor se face înainte de perioada de expirare: primul intrat/primul ieºit; este
necesarã aranjarea vaccinurilor în depozit astfel încât cele care expirã primele sã fie identificate uºor
• Se verificã lunar cantitãþile ºi integritatea stocurilor ºi se înlãturã pierderile (expirate,
deteriorate, pãstrate impropriu); în balanþa depozitului apar numai vaccinurile corespunzãtoare
• Când se distribuie vaccinul cãtre utilizatorul final trebuie sã existe înregistrãri clare, iar
acestã procedurã trebuie fãcutã în timpul programului de lucru al celui care primeºte vaccinul.
4.2.1.3. CONTROLUL PIERDERILOR DE VACCIN
Reducerea pierderilor
• Reducerea pierderilor de vaccin devine tot mai importantã odatã cu creºterea preþurilor
produselor vaccinale.
• Folosirea de date de încredere reduce pierderile prin estimarea corectã a necesarului de fiole/
flacoane comandate.
• Este necesarã îmbunãtãþirea activitãþii unitãþilor medicale unde nivelul pierderilor este
inacceptabil de ridicat.
Mãsurile utilizate pentru reducerea pierderilor se bazeazã pe:
• Planificarea atentã a comenzilor ºi distribuþiei de vaccin,
• Utilizarea, dupã caz, a mono sau multidozelor,
• Pãstrarea permanentã a lanþului de frig.
Expirarea vaccinurilor
• Trebuie monitorizate strict datele de expirare ale vaccinurilor ºi diluenþilor.
• Se face rotaþia vaccinurilor ºi a diluenþilor pentru ca cele care expirã primele sã fie utilizate
primele.
• Produsele pot fi folosite dupã cum urmeazã:
- Pânã la sfârºitul zilei indicate pe ambalaj (dacã data apare în acest fel,
de ex. 15/12/2011)
- Pânã la sfârºitul lunii (dacã data apare în acest fel, de ex. 12/2011)
• Indiferent de data expirãrii, vaccinurile se folosesc NUMAI dacã au aspect normal ºi au fost
transportate ºi depozitate corespunzãtor.
• Dacã existã îndolieli referitoare la modul de transport sau de depozitare, vaccinurile NU se
folosesc, se depoziteazã distinct ºi se eticheteazã „NU SE FOLOSEªTE”.
• În situaþia menþionatã se ia legãtura cu managerul programului de vaccinãri ºi cu producãtorul
vaccinului.
4.2.1.4. SIGURANÞA INJECÞIILOR
Tipuri de seringi
• Folosirea seringilor autodistructibile* (autoblocante): OMS ºi UNICEF au recomandat
folosirea acestui tip de seringi în programele de imunizãri începând din 2003.
• Utilizarea de seringi standard de unicã folosinþã este acceptatã.
• Folosirea de seringi preumplute este obiºnuitã pentru multe vaccinuri.
• Utilizarea dermojetului este restrânsã la administrarea rapidã de vaccin în situaþii de risc
epidemic/pandemic, iar condiþionarea vaccinului trebuie sã fie specificã acestui mod de
administrare.
* utilizarea acestui tip de serigi presupune instruirea specificã a personalului medical vaccinator
61
Mãsuri preventive
• La vaccinurile ce trebuie reconstituite se utilizeazã ace diferite pentru reconstituire ºi
administrare.
• La vaccinurile multidozã trebuie acordatã o atenþie deosebitã tehnicilor aseptice.
• Nu se umplu seringile cu vaccin cu mult timp (ore) înaintea administrãrii.
• Nu se „activeazã” (înlãturarea protecþiei pentru ac) seringile preumplute, decât imediat înaintea
administrãrii.
• NU se utilizeazã niciodatã aceeºi serigã ºi/sau ac la pacienþi diferiþi.
• NU se folosesc seringile ºi acele reutilizabile (care se pot steriliza) pentru programele de
imunizare.
• Echipamentul utilizat în administrarea vaccinurilor se colecteazã în recipiente speciale pentru
deºeuri tãietoare/începãtoare care se încinereazã.
Personal ºi training
• La fiecare nivel (naþional, regional, local) trebuie sã existe un coordonator al PNI.
• Trebuie desemnat un înlocuitor.
• Trebuie asigurat training periodic ºi trebuie educat ºi evaluat personalul privind depozitarea
ºi utilizarea vaccinurilor.
Training ºi educaþie
• Se adreseazã personalului care:
- Manipuleazã ºi administreazã vaccinul,
- Distribuie sau primeºte loturile de vaccin,
- Are acces în zonele unde este stocat vaccinul.
• Trainingul ºi educaþia continuã trebuie fãcute atunci când:
- Se angajeazã personal nou,
- Sunt depozitate vaccinuri noi,
- Sunt schimbate procedurile de stocare, manipulare ºi administrare a vaccinurilor.
Responsabilitatile coordonatorului local

• Catagrafia cohortelor pentru vaccinare
• Comanda dozelor de vaccin necesare
• Supravegherea recepþiei ºi depozitãrii corespunzãtoare
• Organizarea spaþiului de depozitare a vaccinurilor
• Verificarea monitorizãrii temperaturii de douã ori pe zi ºi a înregistrãrii acesteia
• Inspecþia zilnicã a zonei de depozitare
• Rotaþia stocurilor pentru utilizarea vaccinurilor în ordinea expirãrii
• Monitorizarea datelor de expirare ºi scoterea de la utilizare a loturilor expirate
• Proceduri de înlãturare a variaþiilor de temperaturã
• Asigurarea de back-up pentru echipamentele frigorifice
• Pãstrarea ºi actualizarea documentaþiei de depozitare ºi utilizare a vaccinurilor
• Asigurarea trainingului pentru personalul medical.
4.2.2. VACCINURI ÎNREGISTRATE ÎN ROMÂNIA
Preparatele vaccinale utilizate în România se pot clasifica în:

• Vaccinuri utilizate/utilizabile în PNI
• Vaccinuri utilizate în alte programe de imunizãri
• Vaccinuri pentru adulþi
• Vaccinuri utilizate în intervenþii de sãnãtate publicã
• Vaccinuri gripale
62
4.2.2.1. VACCINURI DIN PROGRAMUL NAÞIONAL DE IMUNIZÃRI
ªI ALTERNATIVE LA ACESTEA
63
4.2.2.2. VACCINURI UTILIZATE ÎN ALTE PROGRAME DE IMUNIZÃRI
4.2.2.3.VACCINURI PENTRU ADULÞI
64
4.2.2.4. VACCINURI PENTRU INTERVENÞII ÎN SÃNÃTATE PUBLICÃ
(CATASTROFE, CATEGORII LA RISC)
65
4.2.2.5. VACCINURI GRIPALE
66
RECAPITULARE
• Cum trebuie transportate ºi depozitate vaccinurile?

- Integritatea lanþului de frig,
- Înregistrarea completã a datelor legate de vaccin la fiecare nivel al distribuþiei,
- Depozitare în echipamente frigorifice dedicate, cu temperaturã monitorizatã,
amplasate corect ºi dimensionate corespunzãtor volumelor rulate,
- Pãstrarea vaccinului ºi diluenþilor la temperatura recomandatã de producãtor.
• Cum se face managementul stocurilor?

- Comenzile se fac corelat cu nevoile, capacitatea de stocare ºi luând în calcul pierderile
previzibile,
- Controlul periodic al condiþiilor de depozitare, a stãrii vaccinurilor ºi a rulajului în
locul de depozitare.
• Controlul pierderilor
- Pãstrarea integritãþii lanþului de frig,
- Remedierea deficienþelor de stocare,
- Utilizarea la timp, evitarea acumulãrii de loturi expirate, management dedicat pentru
administrarea vaccinurilor multidozã.
• Siguranþa injecþiilor
- Utilizarea de seringi autodistructibile ºi/sau de unicã folosinþã, seringi preumplute,
- „Activarea“ seringilor preumplute chiar înaintea administrãrii,
- Utilizare de ace separate pentru reconstituire ºi administrare,
- Colectarea corespunzãtoare a deºeurilor tãietoare/începãtoare,
- Training pentru personalul medical ce administreazã vaccinul.
BIBLIOGRAFIE
1. Plotkin and Orestein - Vaccines, 5th edition. 2008.
2. Piþigoi D., Ciufecu C. - Ghid de vaccinãri pentru medicii de familie, Ediþia a II-a. Editura Naþional,
Bucureºti, 2007.
3. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii -http://www.who.int/topics/immunization/en/,

http://www.who.int/topics/vaccines/en/
4. CDC - Epidemiology and Prevention of Vaccine - Preventable Diseases. The Pink Book: Course
Textbook, 12th Edition (April 2011). http://www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/downloads/
genrec.pdf
67
CURS 2
Modul 5 - SUPRAVEGHEREA, DEPISTAREA ªI

INTERVENÞIA ÎN EPIDEMIOLOGIE
5.1. SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICÃ

5.1.1. OBIECTIVE EDUCAÞIONALE
• Definiþie ºi terminologie
• Scopurile ºi obiectivele supravegherii
• Structura ºi funcþionarea sistemului de supraveghere
• Programe de supraveghere – exemple în SUA (CDC), Europa (ECDC), România
• Supravegherea epidemiologica în practicã. Noþiuni de bazã privind: indicatori ºi surse de
informare; planificarea acþiunilor; organizarea ºi colectarea datelor; analizã ºi raportarea
datelor; transmiterea datelor; feed back-ul informaþiilor ºi luarea deciziilor
• Evaluarea sistemului de supraveghere
5.1.2. TEME ABORDATE

1.1. Definiþie. Scopurile supravegherii în epidemiologie
1.2. Tipurile de supraveghere epidemiologicã
1.3. Supravegherea epidemiologica în practicã
a. Indicatori ºi surse de informare
b. Planificarea acþiunilor
c. Organizarea ºi colectarea datelor
d. Analiza ºi raportarea datelor
e. Transmiterea datelor
f. Feed back-ul informaþiilor ºi luarea deciziilor
1.4. Evaluarea sistemului de supraveghere
____________________________________
5.1.2.1. DEFINIÞII
• Proces continuu ºi sistematic de colectare, prelucrare, analizã, interpretare a datelor

ºi diseminare a informaþiei pentru iniþierea acþiunilor de prevenire ºi control.
• Procedurã continuã de analizã, interpretare ºi feedback a datelor culese sistematic, folosind
metode caracterizate prin specificul lor practic, uniform, rapid, exact ºi complet” (John Last).
• Din punct de vedere a metodologiei epidemiologice supravegherea este un studiu
observaþional cu caracter dinamic, cu scop bine precizat, având rezultat concret reprezentat de o
intervenþie de sãnãtate publicã nouã sau amelioratã, mai eficientã comparativ cu situaþia
anterioarã.
68
Bolile supuse sistemului de supraveghere sunt cele cu:
• frecvenþa crescutã în populaþie
• impact medical, social, economic particular
= PROBLEMÃ DE SÃNÃTATE PUBLICÃ
pentru care existã:
• date relevante uºor de obþinut,
• resurse umane ºi financiare suficiente,
• posibilitãþi de modificare prin aplicarea strategiilor,
• cerinþe legislative Europene ºi naþionale.
Legislaþia UE
• Reþeaua de supraveghere epidemiologicã ºi control a bolilor transmisibile în EU
(Decis 2119/98/EC of EP and Council) – lege cadru pt. BT
– Bolile transmisibile care vor fi incluse progresiv în supraveghere
(Comm Decis 2000/96/EC)
– Sistemul de Alertã precoce ºi rãspuns rapid (early warning and response system)
– Definiþii de caz pentru raportare
(Comm Decis 2002/253/EC, 2008/1589/EC)
– Amendarea deciziei 2119/ 98/EC, 96/2000/EC, 253/2002/ EC - Includerea în activitatea
reþelei de supraveghere a potenþialelor boli legate de bioterorism
– Variola, antrax, tetanos, tularemia, botulism, febra Q
Legislaþia din România

• Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãþii
• H.G. 1414/2009 pentru înfiinþarea, organizarea ºi funcþionarea Institutului Naþional de
Sãnãtate Publicã
• Reþeaua de supraveghere epidemiologicã ºi control a bolilor transmisibile
– Planul Naþional de Acþiune pentru supraveghere ºi control al bolilor transmisibile -
Ordinul MS 123/2004
– Ordinul MS privind aprobarea definiþiilor de caz utilizate în sistemul de Supraveghere
ºi control al bolilor transmisibile - implementarea deciziei 2002/253/EC
– Ordinul MS privind derularea Programelor Naþionale de Sãnãtate
– Reþeaua de supraveghere (ord. MS 141/2002)
– Lista bolilor prioritare pentru supraveghere (ord. MS 860/2004)
– Definiþii de caz (ord. MS 1163/2003)
– Alerta precoce (ord. MS 883/2005)
– Planul naþional de intervenþie în pandemia de gripã (ord. MS 1094/2005, HG 826/2009)
– Hotãrârea de Guvern 589/2007 - metodologia de raportare ºi control al bolilor
transmisibile
– Ordinul MS Nr. 1466/2008 - circuitul fiºei unice de raportare
Terminologie
Supravegherea epidemiologicã (sãnãtatea publicã) ≠ supraveghere medicalã
Pentru bolile infecþioase supravegherea medicalã se referã la supravegherea contacþilor
de boli infecþioase pe perioadã maximã de incubaþie a bolii pentru depistarea precoce a
semnelor de boalã la contacþi.
Supravegherea epidemiologicã ≠ cercetarea epidemiologicã
Supravegherea epidemiologicã ≠ monitorizare
Supravegherea epidemiologicã ≠ sistemele de informare medicalã
69
SCOPURILE SUPRAVEGHERII
1. Urmãrirea unor probleme de sãnãtate (descrierea istoriei naturale a bolii; a modului de
manifestare în populaþie a procesului epidemiologic; urmãrirea instalãrii unor schimbãri de tipul
rezistenþei microorganismelor la antibiotice sau a scãderii imunitãþii organismelor gazdã; schimbãri în
practica asistenþei de sãnãtate).
2. Realizarea legãturii cu intervenþia de sãnãtate publicã (stabilirea unor prioritãþi bugetare; a
unor mãsuri de prevenire ºi/sau control; evaluarea unor noi strategii; prognozarea tendinþelor de evoluþie
a unor boli în populaþie).
3. Verificarea unor ipoteze
4. Arhivarea datelor privind manifestarea bolii la nivel populaþional
OBIECTIVELE SUPRAVEGHERII
• Descrierea caracteristicilor bolii
• Monitorizarea tendinþelor de evoluþie
• Prognozarea evenimentelor
• Estimarea impactului bolii
• Evaluarea eficienþei acþiunilor de prevenire ºi control
• Aprecierea performanþei programelor ºi politicilor de de sãnãtate publicã.
STRUCTURÃ ªI FUNCÞIONARE
• Definirea evenimentului de sãnãtate/definiþia de caz
• Criterii de includere a populaþiei cuprinse în supraveghere
• Etapele supravegherii (colectarea, validarea, analiza datelor ºi comunicarea rezultatelor)
• Actori implicaþi
• Principii etice (principiul beneficiului, confidenþialitatea datelor, etc.).
CARACTERISTICILE SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE
Simplu
Sensibil
Flexibil
Acceptabil
Oportun
Reprezentativ
Valoare predictivã pozitivã
5.1.2.2. TIPURILE DE SUPRAVEGHERE EPIDEMIOLOGICÃ
• Existã 3 tipuri principale de sisteme de supraveghere care pot sã coexiste în orice zonã
geograficã sau sistem de sãnãtate:
– Activã,
– Pasivã,
– Sentinelã.
• Supravegherea activã – presupune vizitarea instituþiilor sanitare, comunicarea cu furnizorii
de servicii medicale ºi revizuirea dosarele medicale pentru a identifica cazuri suspecte de boalã în
conformitate cu sistemul de supraveghere
• metodã de îmbunãtãþire a raportãrii cu caracter complet
• mai dificil de iniþiat ºi este costisitoare
• nu înlocuieºte supravegherea pasivã ci o completeazã
• utilizatã când o boalã este pe cale de a fi de eradicatã sau eliminatã sau investigarea unui
focar
70
• o importantã resursã de a descoperi cazuri noi
- în epidemii - cazuri neraportate,
- în campanii de imunizare împotriva poliomielitei - cazuri de paralizie acutã flascã.
• Caracteristici : furnizeazã mai multe informaþii a cãror calitate este crescutã.
• Supravegherea pasivã – este aplicatã în cazul în care este necesarã colectarea unor date la
cererea unor instituþii organizatoric superioare interesate în supraveghere.
• Supravegherea sentinelã vs. exhaustivã – este utilã în cunoaºterea unor probleme particulare
de sãnãtate, iar supravegherea este realizatã pe eºantioane omogene din populaþie, bine definite ºi în
zone delimitate.
– Raportarea datelor poate fi activã sau pasivã cu o frecvenþã bine stabilitã,
– Unitãþile sentinelã pot fi din cadrul sistemului de asistenþã primarã sau asistenþã
de specialitate,
– Sistem utilizat în supravegherea unor epidemii prin înregistrarea unor „evenimente
sentinelã“ (Ex: sistemul sentinelã de supravgehere a gripei).
5.1.2.3. PROGRAME DE SUPRAVEGHERE
PROGRAME DE SUPRAVEGHERE USA (CDC)

121 Cities Mortality Reporting System
Assisted Reproductive Technology Success Rates
Behavioral Risk Factor Surveillance System
Birth Defects Surveillance
Cancer Registries Programme
HIV/AIDS Surveillance Report
National Notifiable Disease Surveillance System (NNDSS)
National Oral Health Surveillance System
Pediatric Nutrition Surveilance System (PedNSS)
Pregnancy Nutrition Surveillance System (PNSS)
Pregnancy Risk Assessment Monitoring System
Sexually Transmitted Diseases
Surveillance Resources (Infectious diseases)
Tuberculosis Surveillance Reports
Workplace Safety and Health Surveillance
Youth Risk Behavior Surveillance System
(http://www.cdc.gov/scientific.htm#survey)
PROGRAME DE SUPRAVEGHERE ÎN EUROPA (ECDC)

(link: www.ecdc.europa.eu; www.europa.who.int, http://ecdc.europa.eu/en/publications/Publications/
1011_SUR_annual_EARS_Net_2009.pdf )
• Tuberculoza (Tuberculosis surveillance in Europe 2009)
• Hepatitele virale (Surveillance and prevention of hepatitis B and C in Europe, Stockholm,
october 2010)
• Boli cu transmitere sexualã (Sexually transmitted infections in Europe 1990-2009)
71
• Gripa (Influenza virus characterisation, summary Europe, March 2011)
• Rezistenþa la antibiotice (Antimicrobial resistance surveillance in Europe 2009)
• Boli infecþioase (Annual epidemiological report on communicable diseases in
Europe – 2010)
• Etc.
ORGANIZAREA SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE AL ECDC (6 grupuri de lucru)

• ARHAI: Healthcare- Associated Infections Antimicrobial Resistance
• FWD: Food and Water Borne Diseases and Zoonosis
• EVD: Emerging and Vector Borne Disease
• HASH: HIV/AIDS, Sexually Transmitted Infections and Hepatitis.
• VPD: Vaccine Preventable Diseases
• ResInf: Tuberculosis, Influenza and Legionnaires’ disease
PROGRAME DE SUPRAVEGHERE ÎN ROMÂNIA

• Boli prevenibile prin vaccinare:
– Rujeola,
– Rubeola,
– Tusea convulsivã
– Poliomielita
• TBC
• Hepatitele virale
• Boli cu transmitere sexualã
• HIV/SIDA
• Infecþii nosocomiale
• Infecþiile respiratorii acute, inclusiv Gripa
• Boala meningococicã
• Boli cu transmitere prin vectori (Infecþia cu virus West Nile, Malaria,
Boala Lyme, TBE)
• Legionelloza
• Reacþii Adverse Post-Vaccinale Indezirabile (RAPI)
5.1.2.4. SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICÃ ÎN PRACTICÃ
a. Indicatori ºi surse de informare
• Mortalitate • Baze de date

• Morbiditate • Anchete ale stãrii de sãnãtate
• Fatalitate • Raport asupra unei epidemii/focar
• Fertilitate • Raport al datelor de laborator
alte date: • Raport statisticã demograficã/medicalã
• Demografice • Registre
• Mediu • Studii speciale
• Absenteism • Surse alternative (link – capitolul
• Consum de medicamente/ alerta epidemiologica )
vaccinuri/ servicii medicale • Etc.
72
b. Planificarea acþiunilor
Etapele planificãrii
1. Stabilirea obiectivelor
2. Precizarea definiþiei de caz ºi a populaþiei incluse în supraveghere
3. Descrierea sistemului de colectare a datelor
4. Precizarea instrumentelor de colectare a datelor
5. Stabilirea criteriilor de testare a sistemului de colectare a datelor
6. Definirea metodelor de analizã a datelor
7. Consemnarea mecanismul de diseminare a informaþiilor
8. Evaluarea sistemului de supraveghere
c. Organizarea ºi colectarea datelor
• Metodele de colectare a datelor

• Balanþã “scop - sistem”
• Timpul necesar colectãrii
• Tipul de boalã/sindrom
• Nevoia de informaþii Definiþia de caz
• Criterii: timp, loc, persoanã
• Clarã
• Exactã
• Completã: elemente de diagnostic
Activ - epidemiologic
Pasiv - clinic
- laborator
• Coerenþã: nivel (suspect, probabil, confirmat)
• Testatã: sensibilã ºi specificã
• Populaþia inclusã în supaveghere

– întreaga populaþie dintr-un teritoriu geografic bine definit pentru identificarea tuturor
evenimentelor specifice de sãnãtate
• Ex: supravegherea bolilor infecþioase cu declarare obligatorie;
– zone/locuri din teritorii mai largi
• Ex: supraveghere populaþiei în cadrul cohortei Framingham pentru evaluarea
factorilor de risc în bolile cardiovasculare;
– eºantion reprezentativ din populaþie.
d. Analiza ºi raportarea datelor

Analiza
• Ordonare
• Corelare
• Validare
• Analiza descriptivã → LANSARE IPOTEZÃ
Timp: tendinþã, periodicitate,variaþie, izbucnire etc
Loc
Persoana: gen, vârstã, profesie, stil de viaþã, nivel economico-social etc.
73
Raportarea datelor
- imediat (urgenþã), sãptãmânal (ex: gripa), lunar (rujeolã, rubeolã), trimestrial (infecþii cu
Salmonella), anual (zoonoze, infecþii cu Haemophilus influenzae b)
e. Transmiterea datelor
Informaþii clare ºi concise
Pe suport: hârtie, informatic (e-mail, web), telefon, fax
Ex: Fiºa unicã de raportare (Fiºa raportare), fiºe de supraveghere (Model fiºã de supraveghere
West Nile; Fiºa supraveghere accident profesional)
f. Feed back-ul informaþiilor ºi luarea deciziilor
5.1.2.5. EVALUAREA SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE
Sistemul de supraveghere este:

Sensibil, specific, reprezentativ, flexibil, oportun, acceptat ºi are VPP crescutã ?
=
• Scop atins
• Informaþie utilã
• Poate fi continuat sau îmbunãtãþit
• Aduce îmbunãtãþire cu privire la
– Potenþialul de transmitere (Boli infecþioase)
– Potenþialul epidemic (Boli infecþioase ºi neinfecþioase)
– Cerinþele internaþionale
– Posibilitãþile de control
– Impactul economic
– Interesul social ºi media
74
1. Supraveghere: Boli neinfecþioase
1. Supraveghere: Boli infecþioase
75
3. Supravegherea seroepidemiologicã
• Evaluare bazatã pe recoltarea sistematicã a unor probe de ser pentru aprecierea experienþei
imunologice prezente sau trecute a populaþiei testate
• Determinãrile imunologice se bazeazã pe dozãri cantitative/calitative a antigenelor, anticopilor
sau mãsurarea unor indicatori ai imunitãþii mediatã celular
• Seroepidemiologia oferã informaþii suplimentare pentru:
- stabilirea unor prioritãþi privind programele de sãnãtate pentru prevenirea ºi combaterea
bolilor infecþioase (ex: Programul Naþional de Imunizare),
- evaluarea riscului de apariþie ºi extindere a unor boli infecþioase,
- estimarea evoluþiei unor fenomene de tip emergenþã/reemergenþã.
Informaþiile oferite de studiile seroepidemiologice pot stabili:
a. prevalenþa unor boli infecþioase în populaþie prin determinarea indicelui prevalenþei
anticorpilor;
b. incidenþa unei boli infecþioase în populaþie prin determinarea subiecþilor receptivi la
infecþia cu un anumit agent patogen (prezenþa/absenþa titrurilor protectoare de anticopri
sau a indicelui de seroconversie)
– metode utilizate: cohortei totale (testarea întregii cohorte la începerea ºi terminarea
studiului sau pe parcursul acestuia în situaþia apariþiei îmbolnãvirii); cohortei receptive
(testarea întregii cohorte la începutul studiului ºi ulterior a receptivilor); caz-martor
(testarea serurilor de la indivizi ce au dezvoltat boala ºi de la persoanele din cohorta
studiatã, care nu au dezvoltat boala pe parcursul perioadei de supraveghere)
c. eficienþa ºi eficacitatea programelor de imunizare prin cunoaºterea indivizilor care
au dezvoltat rãspuns imun specific post vaccinare; calitatea ºi durata protecþiei specifice;
nivelul imunitãþii în populaþia vaccinatã vs. populaþia care a trecut prin infecþie;
monitorizarea fenomenului de herd immunity, controlul golurilor imunitare; controlul
circulaþiei tulpinilor vaccinale (în cazul vaccinurilor cu virus viu).
d. aspecte legate de diagnostic: etiologie, evoluþie, tendinþe, depistare.
4. Utilizarea de sisteme de informare geograficã (SIG) în Supravegherea epidemiologicã

• SIG – ansamblu de baze de date, programe informatice, personal specializat care culege,
stocheazã, analizeazã ºi raporteazã informaþiile la nivel geografic
• Util prin informaþii privind:
– Repartiþia geograficã ºi variaþia prevalenþei/incidenþei bolilor
– Analiza tendinþelor stãrii de sãnãtate
– Catagrafierea populaþiilor expuse riscurilor
– Ierarhizarea factorilor de risc
– Planificarea ºi focalizarea intervenþiilor
– Evaluarea alocãrii resurselor
– Prognozarea unor fenomene epidemice
– Monitorizarea fenomenelor de sãnãtate
RECAPITULARE
• Supravegherea epidemiologicã este un proces continuu ºi sistematic de colectare, prelucrare,

analizã, interpretare a datelor ºi diseminare a informaþiei pentru iniþierea acþiunilor de prevenire
ºi control.
76
• Scopurile sunt: de urmãrirea unor probleme de sãnãtate; realizarea legãturii cu intervenþia
de sãnãtate publicã; verificarea unor ipoteze; arhivarea datelor privind manifestarea bolii
la nivel populaþional pentru prevenirea ºi controlul eficient al unor boli care se manifestã
în comunitate.
• Obiectivele urmãresc: descrierea caracteristicilor bolii; monitorizarea tendinþelor de evoluþie;
prognozarea evenimentelor; estimarea impactului bolii evaluarea eficienþei acþiunilor de
prevenire ºi control; aprecierea performanþei programelor ºi politicilor de de sãnãtate publicã.
• Etapele supravegherii sunt: colectarea, prelucrarea, interpretarea ºi transmiterea/difuzarea
concluziilor.
• Tipurile principale ale supravegherii sunt: activã, pasivã, sentinelã.
• Caracteristicile sistemului de supraveghere: simplu, sensibil, flexibil, acceptabil, oportun,
reprezentativ, cu valoare predictivã pozitivã crescutã.
• Planificarea acþiunilor în sistemul de supravegherea constã în: stabilirea obiectivelor;
precizarea definiþiei de caz; descrierea sistemului de colectare a datelor; precizarea
instrumentelor de colectare a datelor; stabilirea criteriilor de testare a sistemului de colectare
a datelor; definirea metodelor de analiza a datelor; luarea deciziilor; consemnarea mecanismul
de diseminare a informaþiilor; evaluarea sistemului de supraveghere.
• Derularea acþiunilor de: colectare a informaþiilor ºi aplicarea definiþiei de caz; stabilirea
populaþiei inclusã în supraveghere; culegerea ºi prelucrarea datelor; feed back-ul informaþiilor
ºi luarea deciziilor.
• Evaluarea supravegherii se bazeazã pe aprecierea criteriilor: scop atins; informaþie utilã;
poate fi continuat sau imbunãtãþit; aduce îmbunãtãþire sistemului de prevenire ºi control al
unor boli.
• Supravegherea bolilor neinfecþioase parcurge etapele cu caracter prevenþional ºi
intervenþional ºi se adreseazã atât populaþiei sãnãtoase, cât ºi celei bolnave.
• Supravegherea bolilor infecþioase se realizeazã prin metode combinate specifice la nivel
comunitar, clinic ºi de laborator.
• Supravegherea seroepidemiologicã contribuie prin informaþii suplimentare la aprecierea
prevalentã sau incidenþei unor boli infecþioase în populaþie; eficienþa ºi eficacitatea programelor
de imunizare ºi unele aspecte legate de diagnostic.
• Utilizarea de sisteme de informare geograficã în supravegherea epidemiologica permite
o evaluare amplã a fenomenelor la nivel geografic.
GLOSAR DE TERMENI
Absenteism (indicator de …) = indicator care mãsoarã lipsa populaþiei dintr-o activitate (ºcolarã,
profesionalã) având drept cauzã starea de boalã
Ancheta = tehnica cantitativã de colectare a informaþiilor
Acceptabilitate = complianþa participanþilor la acþiunile de supraveghere prin acceptarea procedurilor
ºi recunoºterea utilitãþii acestora
Caz = persoanã cu o anumitã boalã/stare de sãnãtate care întruneºte criteriile definiþiei de caz în
situaþia derulãrii unor acþiuni prin sistemul de supraveghere sau investigare a unei epidemii
Cercetarea epidemiologicã = lansarea sau demonstrarea unei ipoteze pe baza unei metodologii
adecvate
Definiþie de caz = criterii care trebuie îndeplinite de o persoanã pentru a fi considerat ca ºi caz de
boalã inclusã în sistemul de supraveghere sau de investigare a unei epidemii
77
Epidemie = apariþia într-o populaþie sau regiune bine determinatã a unei îmbolnãviri sau a unor
evenimente legate de starea de sãnãtate cu o amploare peste nivelul normal aºteptat a se produce
Eveniment = toate schimbãrile înregistrate în starea de sãnãtate sau a unui determinant al sãnãtãþii
într-o populaþie
Fatalitate (indicator de…) = indicator care mãsoarã gravitatea bolii prin evoluþia cazurilor spre deces
Fertilitate (indicator de …) = indicator care mãsoarã numãrul nãscuþilor vii în populaþia femininã de
vârstã fertilã
Focar = cumulare de cazuri, într-o zonã datã ºi pe o perioadã determinatã, fãrã sã se urmãreascã dacã
numãrul de cazuri este mai mare decât cel aºteptat
Flexibilitate = posibilitatea efectuãrii unor modificari pe parcursul supravegherii cu scopul de a depista
aspecte sau probleme noi care sã fie rezolvate adecvat momentului
Indicele prevalenþei anticorpilor = numãrul de persoane care deþin un anumit tip de anticorpi la cea
mai joasã diluþie raportat la numãrul persoanelor testate
Mortalitate (indicator de..) = indicator care mãsoarã frecvenþa deceselor
Morbiditate (indicator de …) = indicator care mãsoarã frecvenþa îmbolnãvirilor
Monitorizare = evaluarea dinamicã a proceselor de control sau management a bolilor
Oportunitate = stabilirea momentului iniþierii acþiunilor ºi tipurilor disponibile de intervenþie la
momentul în care sunt necesare
Reprezentativitate = mãsura în care evenimentele identificate în populaþie corespund problematicii
din populaþia þintã
Registru = document în care se consemneazã, pe o bazã permanentã de informaþii, toate cazurile de
o anumitã boalã sau un fenomen de sãnãtate, care se manifestã într-o populaþie datã
Seroepidemiologia = studiul distribuþiei unor indicatori imunologici în populaþie pentru evaluarea
rãspunsului organismului la impactul cu un microorganism
Supavegherea epidemiologicã = proces continuu ºi sistematic de colectare, prelucrare, analizã,
interpretare a datelor ºi diseminare a informaþiei pentru iniþierea acþiunilor de prevenire ºi control
Supravegherea medicalã = supravegherea indivizilor pe perioada maximã de incubaþie a unei boli
pentru depistarea precoce a semnelor de debut a bolii
Supraveghere activã = sistem bazat pe raportarea activã a cazurilor de boalã inclusã în supraveghere
fãrã a se aºtepta raportarea periodicã
Supraveghere pasivã = sistem bazat pe raportarea periodicã de boalã inclusã în supraveghere
Supravegherea sentinelã = sistem bazat pe culegerea informaþiilor dintr-un eºantion din populaþie
sau anumite locuri de colectarea datelor pentru a fi utilizate ca indicator pentru întreaga populaþie
Sistem de supraveghere simplu = utilizarea unor metode simple de culegere ºi prelucrare a datelor,
nerestrictive, a unor programe statistice uºor de utilizat ºi asigurarea culegerii constante a datelor la un
nivel minim necesar
Sensibilitate = capacitatea de a identifica toate evenimentele de sãnãtate în populaþia þintã
Valoare predictivã pozitivã = mãsura în care cazurile raportate sunt reale, iar evenimentele mãsurate
reflectã situaþia din comunitate
78
5.2. DEPISTAREA

Depistarea prin observare
• Elementele care condiþioneazã distribuþia cazurilor: timp, loc, persoanã
• Indicatorii epidemiologici de bazã: cantitativi ºi calitativi
• Indicatori specifici în depistarea unei epidemii
Depistarea prin laborator
• Date generale
• Circumstanþe
• Laboratorul în acþiunile de supraveghere
• Monitorizarea tendinþelor unor evenimente epidemiologice
• Monitorizarea acþiunilor de control, eliminare/eradicare
• Importanþa metodelor de tipare
• Elemente de bazã în depistarea cu laboratorul
• Reguli în depistarea prin metode de laborator
• Etape: calitatea prelevatelor, tipul de probe, recoltarea probelor, condiþii de recoltare,
informaþii utile, numãrul/ritmicitatea recoltãrii probelor
• Logistica
5.2.2. TEME
• Depistarea prin observare

• Depistarea prin laborator
____________________________________
Paºi în abordarea epidemiologicã pentru a studia o problemã de expunere sau în stabilirea

etiologiei bolii
• Observarea iniþialã în laborator sau depistarea prin observaþia clinicã
• Definiþia bolii sau a procesului morbid - teste de laborator sau caracteristici clinice comune
• Examinarea datele de rutinã disponibile, alte studii - identificarea de asociaþii plauzibile sau
statistice între expunere ºi boalã
• Efectuarea unui studiu pentru a demonstra asociaþiile specifice - dezvoltarea ipotezei despre
factorii de risc sau de expunere
• Evaluarea expunerilor la factori de risc la cazuri sau martori sau determinarea riscului de
apariþie a bolii în cohorta de expuºi ºi ne-expuºi
• Testarea ipotezei utilizând abordarea epidemiologicã
Determinarea puterii legãturii cauzale sau lipsei relaþiei statistice
Observarea dacã aceastã relaþie sau asociere gãsitã în populaþia studiatã este valabilã ºi pentru
alte populaþii
79
5.2.2.1. DEPISTAREA PRIN OBSERVARE
• Epidemiologia poate creºte înþelegerea generalã a unei boli ºi în particular cum se transmite
aceasta, chiar ºi când cauza este necunoscutã.
• În epidemiologie, presupunerea este cã bolile nu apar la întâmplare, ci urmeazã tipare
previzibile, care pot fi studiate ºi exprimate în termeni:
Ce? Cine? Unde? Când? Cum? De ce?

ºi
Care e urmãtorul… caz ?
Trei componente în depistarea prin observaþie epidemiologicã:
Distribuþiei bolii dupã caracteristicile de:
Persoana Timpul Locul

- Vârsta Epidemie cu evoluþie : - Geografic:
- Rasa - Punctiformã - longitudine
- Sexul - Ciclicã - latitudine
- Ocupaþia - Secularã - Geologic
- Educaþia - etc. - Climatic
- Hobby-uri - Geopolitic
- etc. - Urban/Rural
- Industrie
- Poluare
- etc.
• Scopul epidemiologiei este de a identifica subgrupuri de populaþie care sunt expuse la un

risc mai mare de a dezvolta o boalã decât în mod obiºnuit ºi care vor beneficia cel mai mult
de intervenþii specifice.
• Informaþiile epidemiologice pot fi folosite pentru a dezvolta strategii de prevenire în
conformitate cu:
- variabila Timp (ex: maximum într-un anumit sezon);
- variabila Loc (ex: limitat la anumite zone geografice); sau
- variabila Persoanã (ex: grupuri cu risc).
DISTRIBUÞIA BOLII DUPÃ:

a. Variabila Timp
• Permite stabilirea unei curbe epidemice.
• Incidenþa în raport cu timpul (ore, zile, sãptãmâni, luni) indicã tipul expunerii:
Expunere unica – distributia unimodalã a cazurilor pentru o singurã perioadã de;
incubaþie; cazurile secundare sunt reduse sau lipsesc (ex: toxiinfecþie alimentarã)
Expunere continuã – distribuþia multimodalã a cazurilor pe mai multe perioade de
incubaþie; cazuri primare, secundare ºi terþiare (ex: varicela).
• Cunoaºterea momentului expunerii este util în calcularea incubaþiei ºi stabilirea etiologiei.
80
Timpul
Epidemie punctiformã:
- modificãri de scurtã duratã care apar
într-un interval limitat de timp
ore - zile -sãptãmâni - luni
- utilizat pentru expuneri de scurtã duratã
sau boli cu incubaþie ºi / sau evoluþie scurte
Timpul
• Tendinþe ciclice: pot fi evenimente
de lungã sau scurtã duratã
Timpul
• Tendinþe ciclice:
- variaþii sezoniere pot fi observate pentru
unele boli care apar calendaristic,
pe parcursul unui an
Timpul
• Tendinþe ciclice:
- variaþii sezoniere pot fi utilizate în
sugerarea unei posibile etiologii
81
b. Variabila Loc
• Poate orienta investigaþia asupra sursei prin cumularea cazurilor ºi modalitatea de transmitere
a factorului de agresiune/de risc.
• Se pot preciza:
– localizarea,
– domiciliul,
– locul de muncã unde probabil s-a produs expunerea.
• Informaþii suplimentare:
– sistemul de distribuire al apei,
– circuitul de evauare a apelor uzate/reziduurilor,
– ventilaþia incintelor,
– habitatul unor surse altele decât omul,
– direcþia de migraþie a pãsãrilor etc.
Locul:
- UNDE sunt ratele
mai crescute?
mai scãzute?
- locaþia geograficã a sursei
c. Variabila Persoana
• Cuprinde caracteristicele persoanelor/grupului din populaþie cu boala care a determinat
fenomenul morbid.
• Sunt importante informaþiile privind:
– caracteristicile demografice (vârstã, sex, caracteristici etnice,
localitatea de origine, domiciliul),
– profesionale (ocupaþia),
– datele despre boalã (simptome, durata manifestãrilor ºi modul lor de instalare,
forma clinicã, evoluþia etc.),
– alte informaþii (imunizãri în populaþie, turism, brasajul populaþiei, migraþia )
(ex: encefalita West Nile).
• Persoana
– Grupa de vârstã
– Sexul persoanelor
– Ocupaþia
– Localitatea de origine
– Activitãþi practicate.
82
Indicatori epidemiologici cheie
• Indicatorii sunt mãsuri care reflectã starea unei populaþii referitoare la sãnãtate, statutul socio-
economic etc.
• Ar putea reflecta procesul ºi rezultatul serviciilor de sãntãte existente.
• Indicatorii pot fi definiþi prin anchete sau cu ajutorul unui sistem de informaþii în cadrul
serviciilor de sãnãtate existente. Ei pot fi cantitativi sau calitativi.
Indicatorii cantitativi sunt uºor de calculat

• Prin informaþii numerice cum ar fi: numãrul total de persoane, numãrul de persoane în
funcþie de vârstã ºi sex etc.
Exemple de indicatori cantitativi:

• Incidenþa (ex., incidenþa rujeolei la copiii nevaccinaþi)
• Prevalenþa ( ex., prevalenþa HIV / SIDA într-o populaþie)
• Rata morbiditãþii
• Rata mortalitãþii (ex., rata mortalitãþii la sugari în primul an de viaþã).
Indicatorii calitativi
• Pot mãsura inclusiv atitutidinile ºi cunoºtinþele populaþiei;
• Sunt mai dificil de calculat;
• Ar putea fi critici în explicarea valorilor neaºteptate ale indicatorilor cantitativi.
Procesele sociale care influenþeazã rezultatele din domeniul sãnãtãþii ar putea fi, de asemenea,
evaluate prin utilizarea indicatorilor calitativi.
Exemple de indicatori calitativi:

Conºtientizarea importanþei imunizãrii – o conºtientizare scãzutã poate explica incidenþa
crescutã a rujeolei într-o populaþie care locuieºte la ‘’X” km de cabinetul medical.
Aderenþa la intervenþiie prevenþionale împotriva HIV/SIDA - o complianþã scãzutã în
rândul tinerilor a acesteia ar explica o prevalenþã crescutã a HIV/SIDA în acea populaþie.
Echitatea în distribuþia resurselor - distribuþia inechitabilã a preparatelor vaccinale ar putea
explica mortalitatea crescutã depistatã într-un anume subgrup populaþional.
Indicatori calitativi utilizaþi pentru evaluarea rezultatelor programelor:

• Accesul: proporþia dintr-o populaþie þintã care poate utiliza serviciul sau facilitatea respectivã;
• Acoperirea: proporþia dintr-o populaþie þintã care a beneficiat de serviciul respectiv;
• Calitatea serviciilor: serviciul actual primit comparativ cu standarde ºi ghiduri;
• Valabilitatea: cantitatea de servicii, comparativ cu populaþia-þintã totalã. Trebuie sã se bazeze
pe cerinþele standard minime.
Indicatori de depistare în epidemie

• Indicatori epidemiologici uzuali: incidenþã, prevalenþã, indicele de fatalitate, indicele de
mortalitate;
• Rata de atac (ex. rata de atac calculatã pentru toate alimentele consumate în cazul unei
toxiinfecþii alimentare);
• Rata de atac secundar (ex: cazuri secundare de hepatitã acutã cu virus A într-o colectivitate
de ºcolari);
• Intervalul de apariþie a cazurilor secundare în funcþie de: momentul de început al
contagiozitãþii cazului primar (t0), incubaþia minimã (Imin), contagiozitatea maximã pentru
cazul primar (Cmax) .
83
5.2.2.2. DEPISTAREA PRIN LABORATOR
Date generale
• Identificare în laborator a agentului/agenþilor patogeni
• Confirmarea diagnosticului
• Identificarea unor agenþi patogeni noi
• Informaþii noi despre un agent patogen (tipuri, subtipuri etc.).
Circumsþante
În timpul epidemiei
• Confirmarea cazurilor
• Informaþii despre sensibilitatea/rezistenþa la antibiotice)
• Legãtura dintre cazuri - tiparea
• Circulaþia agentului patogen
• Investigarea mediului (apã, aliment etc.).
În acþiunile de supraveghere ( ex: supravegherea activã, în etapa de postepidemie, prin unitãþile
sentinelã)
Monitorizarea tendinþelor unor evenimente epidemiologice

• Confirmarea diagnosticului (definiþia de caz)
• Monitorizarea rezistenþei antimicrobiene
• Monitorizarea circulaþiei agenþilor patogeni (ex. virusul gripal, virusul polio).
Monitorizarea acþiunilor de control, eliminare/eradicare

• Confirmarea cu laboratorul (ex: rujeola, rubeola, poliomielita)
• Utilizarea de teste specifice
• Aplicarea metodelor de tipare.
84
Importanþa metodelor de tipare
• Determinã legãtura dintre tulpinile unei specii microbiene (ex: infecþii nosocomiale)
• Permite identificarea sursei
• Contribuie la stabilirea modurilor ºi cãilor de transmitere a agenþilor patogeni.
Elemente de bazã în depistarea cu laboratorul

• Existã laborator disponibil?
• Ce tip de teste realizeazã?
• Exista transport… la ºi… de la laborator?
• Cine pregãteºte mediile de transport?
• Cine furnizeazã materialele necesare colectãrii probelor?
• Cum pot fi procurate aceste materiale?
• Cum se asigurã respectarea lanþului de frig (cutii de transport, maºina, ºofer…?)
• Ce formulare/informaþii epidemiologice trebuie sã însoþeascã probele?
• Ce rezultate se aºteaptã ?
• Cum ajung rezultatele la medicul epidemiolog?
Reguli în depistarea prin metode de laborator

• Aplicarea standardelor (recoltare, prelucrare, intepretare a datelor)
• Controlul intern ºi extern de calitate
• Infrastructura
• Pregãtirea personalului.
Etape
• Stabilirea momentului recoltãrii
• Respectarea condiþiilor de calitate pentru: recoltare, transport, prelucrare/conservare
• Colectarea de probe adecvate
• Precizarea informaþiilor privind probele
(Ce ? Când? Cum? Unde? )
• Comunicare informaþiilor.
Calitatea prelevatelor
• Respectarea regulilor generale pentru prelevarea probelor:
– Alegerea prelevatelor ºi momentului prelevãrii
– Prelevarea probelor înaintea instituirii tratamentului
– Prelevatele trebuie sã fie în cantitate suficientã
– Prelevãrile trebuie fãcute aseptic
• Recipiente ºi instrumente adecvate prelevãrii
• Aplicarea tehnicilor pentru prelevarea probelor
• Transportul ºi conservarea probelor:
– Medii de transport adecvate
– Metode de refrigerare specifice
• Schimbul reciproc de informaþii între medicul investigator ºi medicul de laborator.
Tipul de probe
• Materii fecale:
- diaree acutã
- Paralizie Acutã Flascã (PAF)
- enteroviroze
85
• LCR:
- Meningite
• Sânge:
- hemoculturi: infecþii bacteriene generalizate
- microscopie directã: malarie
- serologie: infecþii virale, tuse convulsivã
• Urina (leptospiroza)
• Exsudat nasofaringian (difterie, infecþii streptococice etc.)
Recoltarea probelor
Particularizat la boala/agentul patogen/categoria de personã (bolnav, suspect, contact):
• debutul bolii(bolnav/suspect) sau înainte de debut (suspect/contact),
• anterior terapiei antimicrobiene (în cazul etiologiei bacteriene),
• precizarea momentului anterior/dupã administrarea serurilor/imunoglobulinelor
(teste serologice),
• puseu febril (hemocultura).
Condiþii de recoltare
• Protecþia personalului
– Echipament de protecþie (respectarea precauþiilor universale)
• Protecþia pacientului
– Camera de recoltare
– Dezinfectante, materiale de unicã utilizare
• Protecþia mediului
– Ambalarea probelor pentru transport
– Recipiente de colectare a deºeurilor, dezinfecþie incinerare.
Informaþii utile
– Persoana care recomandã recoltarea/trimiterea probelor
– Tipul probei
– Data recoltãrii
– Numele, vârsta, sexul pacientului
– Diagnosticul clinic ºi simptomele principale
– Context (focar/epidemie, supraveghere de rutinã, contact etc.)
– Date epidemiologice
– Etichetarea corectã a probelor
Numãrul/ritmicitatea recoltãrii probelor

Pentru confirmarea unei epidemii nu este necesar diagnosticul cu laboratorul
la toate cazurile
• Materii fecale:
– 10 probe pentru confirmarea iniþialã
– 10 probe la fiecare 2 sãptãmâni pentru a verifica dacã mai existã circulaþie ºi rezistenþa
la antibiotice
– 10 probe pentru confirmarea stingerii epidemiei
• Sânge (serologie)
– Probe perechi recoltate la 7-14 zile interval
86
Logistica
• Reþele de Laboratoare de Referinþã
• Laboratoare specializate pentru activitãþi de investigare epidemiologicã (Direcþii/Centre
Regionale de Sãnãtate Publicã)
• Laboratoare de spital
• Laboratoare de cercetare
Colaborarea medic epidemiolog – medic/biolog microbiolog – medic alte specialitãþi
RECAPITULARE
• Paºi pentru a studia o problemã de expunere sau în stabilirea etiologiei bolii sunt importanþi
în abordarea epidemiologicã a unei probleme de sãnãtate.
• Depistarea prin observare - presupunerea este cã bolile nu apar la întâmplare, ci urmeazã
tipare previzibile, care pot fi studiate ºi exprimate în termeni: ce? cine? unde? când? cum?
de ce? ºi care e urmãtorul… caz.
• Cele 3 componente în depistarea prin observaþie epidemiologicã þine cont de distribuþia
bolii dupã caracteristicile de: persoanã, timp ºi loc.
• Indicatorii în depistarea epidemiologicã sunt mãsuri care reflectã starea unei populaþii
referitoare la sãnãtate, statutul socio-economic etc. ºi sunt cantitativi sau calitativi.
• Depistarea prin laborator permite: identificare în laborator a agentului/agenþilor patogeni;
confirmarea diagnosticului; identificarea unor agenþi patogeni noi; informaþii noi despre un
agent patogen (tipuri, subtipuri etc.).
• Circumstanþele utilizãrii depistãrii prin laborator sunt fie în situaþia unei epidemii, fie în
cursul acþiunilor de supraveghere.
• Reguli în depistarea prin metode de laborator sunt în relaþie cu: aplicarea standardelor
(recoltare, prelucrare, intepretare a datelor); controlul intern ºi extern de calitate; infrastructura;
pregãtirea personalului.
GLOSAR DE TERMENI
Depistare = acþiuni care urmãresc identificarea indivizilor care prezintã o boalã sau o stare care
caracterizeazã abaterea de la normal
Incidenþa = numãrul de cazuri sau evenimente care au loc în cadrul unei populaþii definite, raportat
la totalul populaþiei în care cazurile sau evenimentele au avut loc într-o anumitã perioadã de timp
Prevalenþa = proporþia unei populaþii suferinde de o boalã, raportatã la numãrul total al persoanelor
cu risc de a dezvolta acea boalã, într-o anumitã perioadã de timp
Rata morbiditãþii = toate persoanele dintr-o populaþie, de exemplu, aparþinând unui anumit gen sau
grupã de vârstã, cu boala clinic manifestã în timpul unei anumite perioade
Rata mortalitãþii = numãrul de decese survenite într-o populaþie, într-o anumitã perioadã (de
obicei un an), raportat la numãrul de persoane expuse riscului de a deceda în cursul acestei perioade.
Rata de atac = indicator de incidenþã exprimând proporþia populaþiei care prezintã boala din totalul
persoanelor expuse pe o perioadã scurtã de timp
Rata de atac secundar: indicã frecvenþa cazurilor secundare prin calcularea raportului dintre
numãrul persoanelor expuse ºi receptive care fac boala ºi totalul persoanelor receptive ºi expuse
87
5.3. INTERVENÞIA EPIDEMIOLOGICÃ

• Noþiuni despre izbucnire epidemicã/epidemie
• Motivele intervenþiei în epidemiologie
• Cunoaºterea celor 10 etape ale unei intervenþii
1. Pregãtirea
2. Stabilirea existenþei unei izbucniri epidemice/epidemii
3. Verificarea diagnosticului
4. Stabilirea definiþiei de caz
5. Estimãri de epidemiologie descriptivã
6. Formularea ipotezelor
7. Testarea ipotezelor
8. Verificarea ipotezelor prin studii suplimentare
9. Aplicarea mãsurilor de prevenþie/control
10. Raportarea ºi comunicarea rezultatelor
5.3.2. TEME ABORDATE

• Noþiuni introductive
• Motivele intervenþiei în eidemiologie
• Etapele intervenþiei
____________________________________
5.3.2.1. NOÞIUNI INTRODUCTIVE
• Izbucnirea epidemicã/epidemie
Exemple:
1. Epidemie de hepatitã acutã cu virus A apãrutã în luna februarie, într-o colectivitate
ºcolarã, din mediul rural.
2. Izbucnirea epidemicã de infecþii nosocomiale - o serie de cazuri de boalã infecþioasã cu
etiologie comunã, depistate la pacienþi aflaþi într-o unitate de îngrijiri medicale ºi dobândite
în urma expunerii acestor pacienþi la agentul patogen, în timpul ºederii în unitatea
respectivã.
5.3.2.2. MOTIVELE INTERVENÞIEI ÎN EPIDEMIOLOGIE
• Prevenþie/combatere
• Oportunitãþi de cercetare
• Formare
• Interese de ordin politic, public sau juridic
• Considerente legate de programele de sãnãtate
88
PREVENÞIE/COMBATERE
• Suntem în contextul unei izbucniri epidemice?
– Obiectivele vor depinde de rãspunsul la aceastã întrebare
• Cazuri care continuã sã aparã
– Obiectiv: prevenirea apariþiei de noi cazuri
– Evaluarea procentului de populaþie expusã riscului de infecþie ºi aplicarea mãsurilor
de control
• Izbucnirea epidemicã se apropie de final
– Obiectiv: prevenirea apariþiei unei posibile viitoare izbucniri epidemice
– Identificarea factorilor favorizanþi, aplicarea mãsurilor de prevenire a unor evenimente
similare.
OPORTUNITÃÞI DE CERCETARE
• Dobândirea de noi cunoºtinþe
• Oportunitatea de a studia istoria naturalã a bolii
• Boalã posibil nou identificatã
– Definirea istoriei naturale
– Caracterizarea populaþiei expuse riscului de dobandire a acelei infecþii
• Boli uºor identificabile
– Evaluarea impactului mãsurilor de control
– Utilitatea noilor tehnici epidemiologice ºi de laborator.
FORMARE
• Epidemiologul trebuie sã dea dovadã de:
– diplomaþie,
– gândire logicã,
– capacitate de a rezolva probleme ºi abilitate de a colecta, prelucra ºi analiza informaþiile
specifice,
– cunoºtinþe solide de epidemiologie,
– discernãmânt.
INTERES DE ORDIN POLITIC, PUBLIC SAU JURIDIC

• Structurile ierarhice ºi Ministerul Sãnãtãþii trebuie sã fie informate corect ºi sã fie responsabile
ºi receptive la problemele de ordin public.
CONSIDERENTE LEGATE DE PROGRAMUL DE SÃNÃTATE

• Programele naþionale de sãnãtate trebuie sã aibã în vedere o posibilã izbucnire epidemicã.
– Sã evidenþieze puncte slabe sau necesitatea de a schimba sau îmbunãtãþi programul:
• Identificarea procentului de populaþie care ar putea fi omis,
• Puncte slabe ale strategiei de intervenþie,
• Modificãri ale procesului epidemiologic în care este implicat un nou
agent patogen,
• Evenimente care nu se înscriu printre obiectivele programului.
89
5.3.2.3. CELE 10 ETAPELE ALE INTERVENÞIEI ÎN EPIDEMIE
Etapa 1. Pregãtirea
• Investigaþia
– Cunoºtinþe de specialitate
Revizirea literaturii de specialitate
Consultarea specialiºtilor
Modele de chestionar
– Necesar de materiale ºi logisticã
Consultarea personalul de laborator sau de alte specialitãþi
– Aparaturã
Laborator, programe informatizate
• Administrare - asigurarea personalului, a fondurilor necesare
– Rezervãri, cazare (comenzi)
– Obþinerea aprobãrilor
• Consultãri în privinþa rolului fiecãrui actor
– Investigator principal sau asistent
– Persoanele de contact în desfãºurarea investigaþiilor
Etapa 2. Stabilirea existenþei unei izbucniri epidemice/epidemii

• Este o izbucnire epidemicã/epidemie?
– Izbucnire epidemicã/epidemie realã
– Cazuri sporadice ale aceleaºi boli, fãrã legãturã între ele
– Cazuri de boli similare, fãrã legãturã între ele
• Determinarea numãrului prognozat de cazuri înainte de a se decide dacã acesta este mai mic
decât numãrul de cazuri observate.
• Compararea datele prognozate cu cele de pe teren
– cu ajutorul documentelor activitãþilor de supraveghere pentru bolile care trebuie raportate,
– date de externare, statisticã medicalã, date statistice privind mortalitatea,
– date de la alte instituþii, studii efectuate de furnizorii de servicii de sãnãtate,
– sondaje de opinii.
90
Etapa 3. Verificarea diagnosticului
• Asigurarea formulãrii unui diagnostic corect ºi eliminarea erorilor de laborator, precum

raportarea unor cifre mai mari pentru un anumit diagnostic
– Revizuirea rezultatelor clinice ºi de laborator
• Rezumarea rezultatelor clinice cu distribuþii de frecvenþã
– Caracterizarea elementelor specifice bolii
– Verificarea diagnosticului
– Construirea unei definiþii de caz
• Evaluãri privind pacienþii pentru a:
– înþelege mai bine caracteristicile clinice
– construi o imagine a modului de apariþie ºi evoluþie a bolii ºi a profilului pacienþilor
înregistraþi
– culege informaþii importante
Sursa de agenþi patogeni
Originea cazurilor de boalã
Cunoºtinte despre alte boli similare
Elemente comune în apariþia ºi evoluþia fenomenului
Construirea unor ipoteze privind etiologia ºi rãspândirea bolii.
Etapa 4. Stabilirea definiþiei de caz
• Definiþia de caz
– Un set standard de criterii necesar autoritãþilor în domeniu pentru a decide dacã un
individ ar trebui sau nu clasificat ca având simptomele de boalã urmãrite,
– Include criterii clinice ºi restricþii de timp, loc ºi persoanã,
– Trebuie sã fie aplicatã cu stricteþe tuturor persoanelor investigate,
– Nu trebuie sã conþinã expunerea la factorul de risc pe care dorim sã îl evaluãm.
• Clasificare
– Caz confirmat
– Caz probabil
– Caz posibil (suspect)
• În debutul investigaþiei poate fi folositã o definiþie de caz “mai puþin strictã”
– Este preferabil sã colectãm mai multe date decât este necesar pentru a evita repetarea
investigaþiilor,
– Evaluarea gravitãþii problemei ºi procentul de populaþie afectatã,
– Generarea de ipoteze.
• Pe mãsurã ce ipotezele se contureazã, investigatorul poate face mai precisã (þintitã) definiþia
de caz.
• Identificarea unitãþilor de îngrijiri medicale unde sunt stabilite diagnosticele
– Supraveghere pasivã sporitã, ex: o adresã prin care se descrie situaþia ºi se solicitã
rapoarte,
– Supraveghere activã, ex: colectarea de informaþii prin intermediul telefonului sau al
vizitelor.
• Alertarea populaþiei
– Pentru a evita consumul, de exemplu, a produselor alimentare contaminate ºi de a se
adresa specialiºtilor în cazul în care apar simptomele specifice.
91
• Populaþia posibil contaminatã se va afla în supraveghere specialã
– Evaluarea întregii populaþii.
• Intotdeauna pacienþii care constituie cazuri vor fi întrebaþi dacã mai cunosc ºi alte persoane
bolnave, cu simptome similare.
• Informaþia care urmeazã a fi colectatã despre fiecare caz.
– Identificarea informaþiei
Reevaluarea cazului dacã apar noi întrebãri/probleme
Colectarea rezultatelor de laborator ºi a celor obþinute în urma investigaþiei
Verificarea dacã existã duplicate ale evidenþelor
Alcãtuirea de schiþe/hãrþi care pot sugera extinderea geograficã.
– Date demografice
Se evalueazã caracteristicile populaþiei afectate pentru a defini populaþia
expusã riscului
• Informaþia care urmeazã a fi colectatã despre fiecare caz
– Observaþii clinice
Verificarea dacã persoana investigatã prezintã particularitãþi care corespund
definiþiei de caz
Planificarea acþiunilor
Date suplimentare, ex: decese, evoluþii neaºteptate ale cazurilor
– Informaþii privind factorul/factorii de risc
Relativ la infecþia evaluatã
– Informaþii din declaraþii
Datele de identificare ale persoanei care a fãcut declaraþia
• Metode de colectare a datelor
– Raport de caz standard
– Chestionar
– Formular de extragere a datelor.
• Tabel de date
– Extragere a datelor decisive selectate din formularele utilizate
– Consemnarea informaþiilor importante.
Etapa 5. Estimãri de epidemiologie descriptivã
• Dupã colectarea datelor, se va face o caracterizare a izbucnirii epidemice precizându-se:

– Timpul
– Locul
– Persoana
Timpul
• Curba epidemicã
– Histogramã a numãrului de cazuri cu data de debut
– Grafic al proporþiei izbucnirii epidemice ºi evoluþia acesteia în timp
– Unde vã înscrieþi în graficul temporal al izbucnirii
– Evoluþia viitoare
– Perioda de timp probabilã de expunere
– Informaþii utile în elaborarea chestionarului prin focalizarea asupra perioadei de timp
– Sursã comunã vs. propagare.
92
Locul
• Extinderea geograficã a problemei
• Investigaþii care urmãresc examenele de laborator prin tiparea agentului patogen ce oferã
indicii etiologice
• Hãrþi de localizare
– Domiciliul persoanei, locul de muncã unde s-ar fi putut infecta.
Persoana
• Se stabileºte categoria de populaþie care este expusã riscului
• Definirea populaþiei prin caracteristicile gazdei sau a tipului de expunere
• Se utilizeazã indicatori pentru stabilirea grupurilor de risc major
– Numãrãtor = numãr de cazuri
– Numitor = numãr de persoane cu risc.
Etapa 6. Formularea ipotezelor

• Ipotezele trebuie sã aibã în vedere:
– Sursa de agent patogen
– Modul de transmitere
Vector sau vehicul
– Receptivitatea populaþiei în contextul expunerii care a determinat contaminarea
– Factorii favorizanþi.
• Formularea ipotezei
– Ce cunoaºtem în legãturã cu boalã investigatã:
Sursa, transmitere, vehicule comune ºi factori de risc cunoscuþi
– Sunt evaluaþi mai mulþi pacienþi
Se folosesc chestionare special elaborate
– Sunt efectuate consultãri cu personalul direcþiei locale de sãnãtate
– Sunt utilizate elemente de epidemiologie descriptivã ex: aspectul curbei epidemice.
Etapa 7. Testarea ipotezelor
• Evaluarea credibilitãþii ipotezelor

– Compararea cu fapte stabilite
În cazul în care datele clinice, de laborator, de mediu ºi/sau epidemiologice
sprijinã ipoteza
– Utilizarea elementelor de epidemiologie analitice pentru cuantificarea relaþiilor de
cauzalitate sau de calcul al riscului
Studii de cohortã
Studii caz-control.
• Cohortã
– Populaþie micã, bine definitã
– Cohorta de persoane este evaluatã prin diverse metode (chestionar, examen clinic,
examen de laborator)
– Din cohorta populaþiei sursã se identificã pesoanele expuse ºi neexpuse, bolnave vs
sãnãtoase
– Se stabileºte sursa de agent patogen/de risc
Rata de “atac” este crescutã printre subiecþii expuºi
Rata de “atac” este scãzutã printre subiecþii care nu sunt expuºi
93
Cele mai multe cazuri au avut expunere ºi în consecinþã expunerea ar putea
explica majoritatea, dacã nu, totalitatea cazurilor
Risc relativ = indicatorul de asociere dintre expunere ºi boalã
• Caz-control
– Populaþia este bine definitã
– Pacienþii-caz ºi grupul de comparaþie (control) sunt evaluaþi în legãturã cu expunerea
– Calcularea indicatorului de asociere = odd ratio (raportul cotelor de risc pentru cazuri
ºi martori)
Cuantificarea relaþiilor dintre expunere ºi boalã.
Etapa 8. Verificarea ipotezelor prin studii suplimentare
• Epidemiologice
– Când epidemiologia analiticã nu are un rol decisiv, trebuie sã fie reformulate ipotezele
– Se reanalizeazã datele ºi se completezã cu mai multe informaþii
– Sunt efectuate studii diferite/suplimentare.
• De laborator
– Teste suplimentare.
• Studii privind condiþiile de mediu, de receptivitate a populaþiei etc.
Etapa 9. Aplicarea mãsurilor de prevenþie/combatere
• Se aplicã mãsurile de prevenþie ºi combatere cât mai curând posibil.

• Acestea ar putea avea ca þintã sursa de agent patogen sau chiar agentul patogen identificat.
• Mãsuri de scurtã sau de lungã duratã.
Etapa 10. Raportarea ºi comunicarea rezultatelor
• Informaþii în cadrul unitãþii de îngrijiri/comunitãþii

• Autoritãþilor de sãnãtate locale ºi persoanelor responsabile cu aplicarea mãsurilor de prevenþie
ºi control
• Rapoarte scrise (inclusiv publicarea lor) pentru planificãri, întocmirea unui istoric al bolii,
mãsuri de ordin legislativ, referinþe, adãugare la baza de date existentã.
RECAPITULARE
• Intvestigaþia în epidemiologie se aplicã în cazul unor situaþii determinate de un anumit

fenomen apãrut în populaþie cum ar fi izbucnirea epidemicã/epidemia.
• Motivele investigaþiei sunt în relaþie cu acþiunile de prevenþie/combatere; oportunitãþi de
cercetare; formare; interese de ordin politic, public sau juridic; considerente legate de
programele de sãnãtate.
• Cele 10 etape ale intervenþiei in epidemie sunt : pregãtirea, stabilirea existenþei unei izbucniri
epidemice/epidemii, verificarea diagnosticului, stabilirea definiþiei de caz, estimãri de epidemiologie
descriptivã, formularea ipotezelor, testarea ipotezelor,verificarea ipotezelor prin studii suplimentare,
aplicarea mãsurilor de prevenþie/control, raportarea ºi comunicarea rezultatelor.
94
GLOSAR DE TERMENI
Caz confirmat = persoana care întruneºte criteriile clinice ºi de laborator

Caz probabil = persoana care îndeplineºte criteriile clinice ºi cu legãturã epidemiologicã
Caz posibil (suspect) = persoana care întruneºte criteriile clinice
Chestionar = ansamblu de întrebãri predeterminate pentru culegerea de date de ordin clinic, social,
comportamental sau în relaþie cu aspectele de sãnãtate publicã
Izbucnirea epidemica/epidemie = înregistrarea unui numãr mai mare de cazuri de îmbolnãvire
decât cel prognozat, într-un areal determinat, la un grup populaþional specific ºi într-o anumitã
perioadã de timp
Ipoteza = supoziþie rezultatã în urma unei observaþii sau dintr-o reflexie care conduce la predicþii
care pot fi respinse
Odds ratio = estimare indirectã a riscului relativ, acesta din urmã fiind disponibil în studiile de cohortã,
în timp ce odds ratio se calculeazã în studiile caz-martor. Corespunde raportului celor douã cote care
sunt respectiv raportul de expuºi pe ne-expuºi la nivel de bolnavi ºi raportul de expuºi pe ne-expuºi la
martori
Risc relativ = rata incidenþei unei boli date într-un grup expus la un factor de risc dat, raportatã la
rata de incidentã a bolii într-un grup ne-expus. Mãsoarã forþa de asociere existentã între factor ºi
boala. Rãspunde la întrebarea: de câte ori au mai multe ºanse subiecþii expuºi decât cei ne-expuºi
de a contacta boala
Studiu de cohortã = studiu de observaþie prospectivã, de tip analitic, în care un grup de subiecþi
expuºi la factorii de risc ai unei boli este urmãrit pe o perioadã datã de timp. Rata incidenþei bolii în
grupul expus este comparatã cu cea a grupului martor, urmãrit în acelaºi timp, dar fãrã a fi expus la
factorii de risc
Studiu caz-martor = studiu de observaþie retrospectivã de tip analitic în care caracteristicile
persoanelor care au boala (cazuri) sunt comparate cu cele ale persoanelor care nu au boala respectivã,
aceste carcateristici fiind în general expunerea la factorii de risc pe care îi cercetãm în trecutul
cazurilor ca ºi cel al martorilor.
95
96
97
98
99
ANEXA 3
100
101
102
BIBLIOGRAFIE
1. Ahrens W., Pigeot I. - Handbook of Epidemiology. Edit. Springer – Verlag, Berlin Heilberg,
2005.
2. Bhopal R. - Concepts of Epidemiology. Integrating the ideas, theories, principles and methods of
epidemiology. Edit. Oxford University Press, 2008.
3. Beaglehole B., Bonita R. Kjellstrom - Basic Epidemiology. Edit. WHO, 1993.
4. Bocºan I.S. - Epidemiologie generalã. Editura Medicalã Universitarã „Iuliu Haþieganu“, Cluj-
Napoca, 2006.
5. Brumboiu I.M. - Metode epidemiologice de bazã pentru practica medicalã. Editura Medicalã
Universitarã „Iuliu Haþieganu“, Cluj-Napoca, 2005.
6. Casens B.J. - Preventive Medicine and Public Health, 2nd Edition. Harwal Publ, 1992.
7. Ivan A. (sub red.) - Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile. Editura Popirom, Iaºi, 2002.
8. Last J.M. - A Dictionary of Epidemiology, Fourth Edition. Oxford University Press, 2001.
9. Nelson K.E., Mastters Wiliams C. - Infectious Disease Epidemiology. Theory and Practice,
Second Edit., Jones and Barlett Publ, 2007.
10. Vasile A., Minca D.G. - Glossar de termeni de Sãnãtate Publicã ºi Management. Editura
Universitarã „Carol Davila“, Bucureºti, 2003.
11. Webb P., Bain C., Pirozzo S. - Essential Epidemiology. An introduction for students and Health
Professionals. Cambridge University Press, 2005.
12. *** Principles of Epidemiology in Public Health Practice. An Introduction to Applied Epidemiology
and Biostatistics, Third Edition. Centers for Disease Control and Prevention (CDC).
103
Modul 6 - TESTAREA IPOTEZELOR

• Ipoteza în epidemiologie
• Tipuri de ipotezã
• Etapele testãrii ipotezei;
• Informaþii referitoare la: efectuarea testului statistic; utilizarea valorii lui „p”;
testele parametrice ºi non-parametrice; intervalul de încredere
• Mãsurarea indicatorilor de asociere în studiile caz-martor ºi de cohortã
• Controlul erorilor în testarea ipotezei
• Reguli privind puterea testului pentru testarea ipotezei
6.2. TEME ABORDATE

• Ipoteza în epidemiologie
• Tipuri de ipoteza: ipoteza nulã ºi ipoteza alternativã
• Etapele testãrii ipotezei
• Ipoteza în epidemiologia analiticã. Mãsurarea indicatorilor de asociere
• Controlul erorilor în testarea ipotezei
____________________________________
6.2.1. IPOTEZA ÎN EPIDEMIOLOGIE
• În medicinã pentru lansarea unei teorii noi sau pentru testarea validitãþii acesteia se formuleazã
o ipotezã care este expresia unor opinii sau observaþii
• În epidemiologie evaluãrile pot fi descriptive sau analitice
• Studiile descriptive care urmãresc descrierea distribuþiei caracteristicilor unei populaþii
lanseazã ipoteza
• Studiile analitice care urmãresc evaluarea unei relaþii dintre o cauzã posibilã ºi un rezultat
demonstreazã ipoteza
• Ipoteza este o afirmaþie (ºi nu o întrebare sau problemã) despre o posibilã relaþie dintre
factorii studiaþi ºi criteriile de raþionament
• Enunaþarea ipotezei decurge logic din argumentarea conþinutã în justificarea studiului
• Evaluarea relaþiei dintre o cauzã posibilã ºi un rezultat
Asocierea observatã
1. Ar putea fi rezultatul selecþiei NU
2. Ar putea fi datoritã unor factori
datelor sau al unei erori ?
de confuzie sau modificatorilor
NU efectului?
3. Ar putea fi un rezultatul
întâmplãrii ? Probabil nu
NU 4. Poate fi o relaþie
Aplicã recomandãrile ºi cauzalã ?
trage concluziile
104
Evaluarea unei asocieri
• Cum putem fi siguri cã ceea ce am descoperit este o asociere adevãratã ?
• Epidemiologii urmeazã 3 etape:
– Examineazã metodologia pentru a identifica erorile
– Examineazã etapa de analizã a datelor pentru a identifica factorii de confuzie sau
modificatorii efectului
– Examineazã rezultatele din punctul de vedere al semnificaþiei statistice
• Datele culese contribuie la obþinerea dovezilor care vor permite acceptarea sau respingerea
unei anumite ipoteze
• Pentru aceasta se foloºeste un proces denumit testarea ipotezei sau testarea semnificaþiei
statistice a datelor care valideazã sau invalideazã o ipotezã.
6.2.2. TIPURI DE IPOTEZÃ
Definirea ipotezei nule ºi ipoteza alternativã

• Ipoteza contra cãreia se doreºte acumularea de probe este ipoteza nulã
• Ipoteza pentru care se doreºte verificarea este ipoteza alternativã
• În mod uzual se testeazã ipoteza nulã (Ho) care presupune absenþa efectului (ex: diferenþa
mediilor = 0) într-o populaþie. Dacã suntem interesaþi în compararea procentelor de fumãtori
bãrbaþi vs. femei ipoteza nulã ar fi urmãtoarea H0 = procentele de fumãtori bãrbaþi ºi femei
sunt aceleaºi în populaþie
• Ipoteza alternativã se defineºte ca fiind valabilã atunci când ipoteza nulã nu este adevaratã.
Ipoteza alternativa se identificã cu teoria pe care dorim sã o investigãm. Astfel în cazul
comparãrii procentelor de fumãtori H1= procentele de fumãtori sunt diferite la femei ºi la
bãrbaþi în cadrul populaþiei.
Ipoteza alternativã unilateralã ºi bilateralã

• Nu s-a specificat nici o direcþie a diferenþei procentelor de fumãtori, aceasta conducând la
testarea ipotezei bilaterale (two-tailed test) deoarece permite orice eventualitate a direcþiei
diferenþei dacã aceasta existã (rareori suntem siguri dinainte care este direcþia diferenþei)
• În anumite situaþii (rare) este specificatã o anumitã direcþie a efectului conducând la testarea
ipotezei unilaterale (one-taild test). Aceasta s-ar putea aplica în situaþia deferenþei într-un
sens sau altul (indivizii netrataþi mor, iar un nou medicament nu ar putea înrãutãþi situaþia;
dacã efectuãm un trial de echivalenþã sau non-inferioritate).
6.2.3. ETAPELE TESTÃRII IPOTEZEI
Se definesc 5 ETAPE în derularea testãrii ipotezei:

• Definirea ipotezei de studiu (ipoteza nulã sau ipoteza alternativã);
• Colectarea informaþiilor relevante dintr-un eºantion de indivizi;
• Calcularea valorii testului statistic specific ipotezei nule;
• Compararea valorii testului statistic cu valorile probabilitãþii distribuþiei cunoscute
• Interpretarea valorii lui „p” ºi a rezultatelor.
Efectuarea testului statistic
• Dupã culegerea informaþiilor introducem valorile din eºantionul nostru într-o formulã specificã
testului pe care-l folosim, pentru a determina valoarea testului statistic.
• Acesta reflectã puterea dovezilor care resping ipoteza nulã, astfel încât, în general, cu cât
este mai mare valoarea, cu atât sunt mai puternice dovezile, indiferent de direcþia diferenþei.
105
Determinarea valorii lui „p”
• Toate testele statistice au la bazã distribuþia probabilitãþii teoretice.
• Valoarea testului statistic obþinut din eºantion se coreleazã cu distribuþia cunoscutã pentru a
obþine valoarea „p”, în aria ambelor (sau uneori doar a uneia) extreme ale distribuþiei diferenþei.
• Cele mai multe pachete informatice pun la dispoziþie automat valoarea lui „p” cu cele douã
extreme. Astfel valoarea lui „p” reprezintã probabilitatea de a obþine rezultatele dorite, sau mai mult
de atât, dacã ipoteza nulã este adevaratã.
• Ipoteza nulã este mai mult corelatã cu populaþia studiatã decât cu eºantionul. De aceea,
ipoteza nulã este fie adevãratã fie falsã ºi nu putem interpreta valoare lui „p” ca fiind probabilitatea cã
ipoteza nulã sã fie adevãratã.
Utilizarea valorii lui „p”

• Trebuie sã decidem asupra numãrului de dovezi necesar respingerii ipotezei nule în favoarea
celei alternative. Cu cât este mai micã valoarea lui „p”, cu atât sunt mai putenice dovezile
care resping ipoteza nulã.
• În mod convenþional se considerã cã dacã valoarea lui „p” este <0,05 existã suficiente dovezi
pentru a respinge ipoteza nulã deoarece existã doar o micã ºansã de a obþine rezultatatele noastre dacã
ipoteza nulã ar fi adevãratã. Atunci respingem ipoteza nulã ºi spunem cã rezultatele sunt semnificative
la un prag de 5%. Din contrã, dacã valoarea lui „p” este mai mare sau egalã cu 0,05 concluzionãm cã
nu existã suficiente dovezi pentru a respinge ipoteza nulã, astfel nu respingem ipoteza nulã ºi
considerãm cã rezultatele nu sunt semnificative la un prag de 5%. Acesta nu înseamnã cã ipoteza nulã
este adevãratã, ci doar cã nu avem destule dovezi pentru a o respinge.
• Alegerea valorii de 5% este arbitrarã. În 5% dintre ocazii vom respinge în mod incorect
ipoteza nulã când aceasta este adevãratã. În situaþiile în care implicaþiile clinice ale respingerii în mod
incorect a ipotezei nule sunt severe, am putea cãuta dovezi mai puternice înainte de a respinge ipoteza
nulã (ex: am putea decide sã respingem ipoteza nulã dacã valoarea lui p< 0,01 sau p<0,001). Reducerea
aleasã pentru valoarea lui „p” (ex. 0,05 sau 0,01) se numeºte nivelul de semnificaþie a testului. Aceastã
reducere trebuie aleasã înainte de culegerea datelor.
• Citarea unui rezultat doar ca semnificativ la un anumit nivel de reducere a pragului de
semnificaþie (ex. susþinând doar ca p<0,05) poate sã creeze confuzie. De exemplu dacã p=0,04 vom
respinge Ho; totuºi dacã p=0,06 nu o vom respinge. Sunt acestea cu adevãrat diferite? Aºadar se
recomandã citarea valorii exacte a lui „p”, adesea obþinutã din programul statistic.
Testele parametrice ºi non-parametrice

• Testele parametrice sunt definite ca testãri ale ipotezei bazate pe informaþii privind distribuþiile
probabilitãþii la datele consecutive. Adesea datele nu corespund presupunerilor care stau la baza acestor
metode. În aceste situaþii putem folosi testele non-parametrice (numite ºi teste fãrã distribuþie sau
metode de clasificare ). În general aceste teste înlocuiesc datele cu nivelul la care acestea sunt clasificate
(ex.1,2,3 care descriu poziþia lor în setul de date ordonate) ºi nu fac presupuneri privind distribuþia
probabilitãþii la datele consecutive.
• Testele non-parametrice sunt în mod special utile când utilizãm un eºantion mic (astfel
încât este imposibil sã evaluãm distribuþia datelor) ºi/ sau datele sunt evaluate pe o scalã categorialã.
Totuºi testele non-parametrice implicã o pierdere de informaþii, astfel cã sunt mai puþin capabile de a
exprima efectual real, decât testul parametric echivalent, dacã toate presupunerie care stau la baza
testului parametric sunt satisfãcute. Mai mult, ele sunt în primul rând teste de semnificaþie care adesea
nu oferã estimãri ale efectelor care intereseazã; ele conduc la decizii mai degrabã decât la o supra sau
o subevaluare a datelor.
106
Intervalul de încredere
• Testarea ipotezei ºi intervalul de încredere sunt strâns relaþionate.
• Scopul prinicipal al testãrii ipotezei este acela de a oferi o decizie ºi o valoare exacta a lui „p”.
• Un interval de încredere evalueazã efectul pe care-l studiem (de exemplu diferenþa mediilor)
ºi ne permite evaluarea implicaþiilor clinice ale rezultatelor. Totuºi, având în vedere cã oferã o serie de
valori plauzibile ale adevãratului efect, poate fi folosit pentru luarea unei decizii, deºi nu avem o
valoare exactã a lui „p”. De exemplu dacã valoarea ipoteticã a efectului (de ex.0) este în afara limitei
intervalului de încredere de 95% atunci se considerã cã valoarea ipoteticã nu este plauzibilã ºi ar
respinge ipoteza nulã. (Ho). În acest caz ºtim cã p<0,05, dar nu cunoaºtem valoarea sa exactã.
6.2.4. IPOTEZA ÎN EPIDEMIOLOGIA ANALITICÃ.

MÃSURAREA INDICATORILOR DE ASOCIERE
• Ipoteza nulã într-un studiul caz martor
• Ipoteza nulã într-un studiu de cohortã
107
Proporþia subiecþilor expusi factorului studiat care dezvoltã boala este aceeaºi cu cea a celor
care nu sunt expuºi factorului studiat
HO: RR =a (c+d)/c (a+b) = 1
Proporþia femeile care dezvoltã un cancer de sân este aceeaºi la femeile care sunt sub tratament
cu estroprogestative ºi la cele care nu urmeazã acest tratament
6.2.5. CONTROLUL ERORILOR IN TESTAREA IPOTEZEI
• Deºi sperãm sã tragem concluzia corectã privind ipoteza nulã, trebuie sã admitem faptul cã,
deoarece avem doar un eºantion de date putem lua decizia incorectã atunci când validãm/respingem
ipoteza nulã. Posibilele erori sunt urmãtoarele:
Eroare de tip I : respingem ipoteza nulã când aceasta este adevãratã (eroare a);
Eroare de tip II: nu respingem ipoteza nulã când aceasta este falsã (eroare b);
Eroare de tip I : respingem ipoteza nulã când aceasta este adevaratã ºi concluzionãm cã existã un
efect când în realitate acesta nu existã. „ ªansa” maximã (probabilitatea) de a comite o eroare de tip I
este numitã eroare a (alpha) Acesta reprezintã nivelul de semnificaþie al testului; respingem ipoteza
nulã dacã valoarea noastrã „p” este mai micã decât nivel de semnificaþie, daca p<a.
• Trebuie sã decidem asupra valorii lui înainte de culegerea datelor. În mod uzual atribuim o
valoare convenþionalã de 0,05 deºi am putea alege o valoare mai restrictivã precum 0,01 sau
una mai puþin restrictivã ca 0,10.
• „ªansa” sau probabilitatea de a comite o eroare de tip I nu va depãºi nivelul nostru de
semnificaþie ales, spre exemplu a=0,05, deoarece vom respinge ipoteza nulã doar dacã p<0,05.
Dacã se constatã cã p>0,05 nu vom respinge ipoteza nulã ºi, deci nu vom comite o eroare
de tip I.
Eroare de tip II: nu respingem ipoteza nulã când aceasta este falsã, ºi concluzionãm cã nu existã
nici un efect când, în realitate, existã efect. „ ªansa” (probabilitatea) de a comite o eroare de tip II este
numitã eroare b (beta);
• complementar (1-b) este puterea testului. Asfel, puterea reprezintã probabilitatea de a respinge
ipoteza nulã când aceasta este falsã. De exemplu, este „ºansa” (de obicei exprimatã în
procentaj) de a detecta cât de cât semnificativ statistic, un efect real al tratamentului de o
anumitã valoare. Ideal a fi ca valoarea puterii testului sã fie de 100%, ceea ce trebuie sã
recunoaºtem, este imposibil deoarece existã întotdeauna o ºansã, oricât de micã, de a comite
o eroare de tip II. Deoarece cunoaºtem factorii care afecteazã puterea, astfel, avem posibilitatea
de a controla puterea unui test acordând importanþa acestor factori.
Puterea testului ºi factorii implicaþi

• Este esenþial sã cunoaºtem puterea testului propus la momentul planificãrii studiului. Nu ar
trebui sã începem demararea unui studiu decât dacã credem cã existã ºanse solide de a detecta un
efect relevant din punct de vedere clinic, dacã el existã („ºanse solide” înþelegem cã puterea testului
este de cel puþin 80%).
• Este o iresponsabilitate din punct de vedere etic precum ºi un consum de timp ºi de resurse
sã demarãm un studiu clinic care are ºanse doar de 40% de a detecta un efect real al tratamentului.
108
Factori care determinã puterea unui test
• Mãrimea eºantionului: puterea creºte odatã cu mãrirea eºantionului. Astfel, un eºantion
mare permite o mai bunã detectare a unui efect clinic. În mod similar, dacã eºantionul este
mic testul nu ar avea suficientã putere pentru a detecta un anumit efect.
• Variabilitatea observaþiilor: puterea testului creºte odatã cu descreºterea valorii variabilitãþii
observaþiilor
• Efectul urmãrit: puterea testului este mai mare la un efect mai important. O testare a ipotezei
are astfel o mai mare ºansa de a detecta un efect important decât unul nesemnificativ.
• Nivelul de semnificaþie: puterea testului este mai mare dacã nivelul de semnificaþie este mai
ridicat (acestã este echivalent cu probabilitatea unei erori de tipul I care creºte odatã cu
descreºterea probabilitãþii producerii unei erori de tip II). Existã mai multe posibilitãþi de a
detecta un efect real dacã decidem la momentul planificãrii cã vom considera ca semnificativã
o valoare p<0,05, faþã de una <0,01.
Trebuie avut în vedere faptul cã o analizã a intervalului de încredere reprezintã un indicator

al puterii testului. Un interval de încredere larg rezultã dintr-un eºantion mic ºi/sau datele utilizate
au o variabilitate substanþialã ºi sugereazã o putere micã a testului.
RECAPITULARE
• Ipoteza în medicinã este expresia unor opinii sau a unor observaþii ºi contribuie la lansarea unei
teorii noi sau pentru testarea validitãþii acesteia.
• În epidemiologie, evaluãrile pot fi descriptive sau analitice.
• Studiile descriptive contribuie la lansarea unei ipoteze, iar studiile analitice la demonstrarea
ipotezei.
• În epidemiologie datele culese contribuie la obþinerea dovezilor care vor permite acceptarea sau
respingerea unei anumite ipoteze.
• Ipoteza contra cãreia se doreºte acumularea de probe este ipoteza nulã.
• Ipoteza pentru care se doreºte verificarea este ipoteza alternativã.
• Ipoteza alternativã poate fi unilateralã ºi bilateralã.
• Exista 5 ETAPE în derularea testãrii ipotezei: definirea ipotezei de studiu; colectarea informaþiilor
relevante dintr-un eºantion de indivizi; calcularea valorii testului statistic specific ipotezei nule;
compararea valorii testului statistic cu valorile probabilitãþii distribuþiei cunoscute; interpretarea valorii
lui „p” ºi a rezultatelor.
• Valoarea lui „p” reflectã puterea dovezilor care resping ipoteza nulã; cu cât este mai mare valoarea,
cu atât sunt mai puternice dovezile, indiferent de direcþia diferenþei.
• Valoarea testului statistic obþinut din eºantion se coreleazã cu distribuþia cunoscutã pentru a
obþine valoarea „p”, în aria ambelor (sau uneori doar a uneia) extreme ale distribuþiei diferenþei.
• Se considerã cã dacã valoarea lui „p” este <0,05 existã suficiente dovezi pentru a respinge
ipoteza nulã deoarece existã doar o micã ºansã de a obþine rezultatatele noastre dacã ipoteza nulã ar
fi adevãratã. Atunci respingem ipoteza nulã ºi spunem cã rezultatele sunt semnificative la un prag
de 5%.
109
• Un interval de încredere evalueazã efectul pe care-l studiem ºi ne permite evaluarea implicaþiilor
clinice ale rezultatelor.
• Ipoteza nulã în studiul caz-martor: proporþia subiecþilor care prezintã factorul studiat este identicã
la subiecþii care prezintã boala (cazuri) ºi la subiecþii care nu prezintã boala (martori).
• Ipoteza nulã într-un studiu de cohortã: proporþia subiecþilor expus factorului studiat care dezvoltã
boala este aceeaºi cu cea a celor care nu sunt expuºi factorului studiat.
• Posibilele erori în testarea ipotezei sunt urmãtoarele: Eroare de tip I: respingem ipoteza nula
când aceasta este adevãratã (eroare a); Eroare de tip II: nu respingem ipoteza nulã când aceasta
este falsã (eroare b).
• Factori care determinã puterea unui test sunt: mãrimea eºantionului; variabilitatea
observaþiilor; efectul urmãrit;.nivelul de semnificaþie.
GLOSAR DE TERMENI
Eºantion reprezentativ = toþi subiecþii din populaþia studiatã prezintã aceeaºi probabilitate,
cunoscutã ºi nicidecum nulã, de a figura în eºantion. Concluziile unui studiu realizat pe eºantion
vor putea atunci fi generalizate la ansamblul populaþiei din care este extras eºantionul
Ipoteza = supoziþie rezultatã în urma unei observaþii sau printr-o reflexie care conduce la predicþii
care pot fi respinse
Ipoteza nulã = corespunde ipotezei conform cãreia nu existã diferenþã între grupele studiate
pentru o variabilã datã
Ipoteza alternativã = ipoteza conform cãreia existã o diferenþã între grupele studiate pentru o
variabilã datã
Mãrimea eºantionului = numãrul de subiecþi de inclus în mod necesar în studiu pentru ca acesta
sã aibã o putere suficientã (posibilitatea de a concluziona asupra unei diferenþe atunci când ea
existã în realitate)
Puterea testului = este probabilitatea de a concluziona, la o diferenþã sau efect statistic
semnificativ când aceastã diferenþã sau acest efect existã în mod real în populaþie (puterea = 1- b)
Studiu descriptiv = orice studiu care are drept scop raportarea unui fenomen de sãnãtate,
frecvenþa, distribuþia ºi evoluþia sa ca variabile înrudite, în interiorul unei populaþii date
Studiu analitic = tip de studiu special conceput pentru a verifica o ipotezã care a fost lansatã
prin rezultatele unui studiu descriptiv, cãutând stabilirea unei asocieri posibile între unul sau mai
mulþi factori studiaþi ºi unul sau mai multe criterii de raþionament
Test statistic = statistica testului este expresia care transformã o deviaþie observatã, cu totul
dependentã de cirumstanþe (în special de efectul eºantionului) într-o deviaþie exprimatã într-o
unitate fãrã legãturã cu contextul, permiþând compararea cu valori tabelare.
Valoarea lui „p”= este expresia, în termeni cantitativi, a probabilitãþii ca diferenþele observate
într-un studiu sã poatã fi observate numai datoritã ºansei
110
BIBLIOGRAFIE
1. Band M. - An introduction to medical statistics, Third Edition. Oxford University Press,

2000.
2. Czernichow P., Chaperon J., Le Coutour X. - Epidemiologie. Edit. Masson, 2001.
3. Hennekens C.H., Buring J.E., Mayrent S.L. - Epidemiology in Medicine. Edit. Lippincott-
Raven Pub., 1998.
4. Knapp R.G., Miller M.C. - Clinical Epidemiology and Biostatistics. Williams and Wilkins,
1992.
5. Petrie A., Sabin C. - Medical Statistics at a Glance, Second Edition. Blackwell Publ, 2005.
6. Reseau d’Epidémiologie Clinique International Francophone (RECIF) - Recherche

Clnique. Penser, Realiser, Publier. Edit. Albatros Saint-Chamond, 2010.
7. Webb P., Bain C., Pirozzo S. - Essential Epidemiology. An introduction for students and
Health Professionals. Cambridge University Press, 2005.
8. Woodward M. - Epidemiology. Study design and data analysis, Second Edition. Chapman
and Hall/CRC, 2005.
111
Modul 7 - RAPORTARE
La sfârºitul acestui modul, participanþii îºi vor îmbunãtãþi cunoºtiinþele privind:
• Locul raportãrii într-un sistem general de supraveghere
• Tipurile principale de raportãri
• Cum se alcãtuieºte un raport în funcþie de utilizatorul final.
7.2. TEME ABORDATE

• Scopul raportãrii
• Surse de date ºi tipuri de raportãri
• Reguli de alcãtuire a unui raport
• Paºi în alcãtuirea unui raport
• Tipuri de tabele ºi grafice
____________________________________
7.2.1. SCOPUL RAPORTÃRII
CE DATE SUNT NECESARE PENTRU ANALIZA UNUI EVENIMENT?
Date de bazã (minimul de date) necesare în orientarea pentru acþiuni de sãnãtate publicã:
• Timp: data debutului bolii
• Loc: locul debutului bolii
• Persoana: vârstã, sex
• Date clinice - evoluþia/rezolvarea bolii.
Datele trebuie sã rãspundã la urmãtoarele întrebãri:

• Este o situaþie deosebitã?
• Este un eveniment nou (necunoscut)?
7.2.2. SURSA DATELOR
Principalii actori care raporteazã date sunt:

• De rutinã: spitale, medici de familie, laboratoare
• Alternative: ºcoli, farmacii, alte surse
• Media (mai ales în cazul evenimentelor mai puþin cunoscute).
7.2.3. TIPURI DE RAPORTÃRI
• Comprehensive (raporteazã toþi actorii implicaþi) / Sentinela (un eºantion de medici/unitãþi

sanitare/laboratoare)
• Obligatorie/voluntarã
• Raportare Zero
• Date agregate/nominale (la acest tip de date intervin probleme de confidenþialitate, etice).
Frecvenþa raportãrii datelor: imediatã/zilnicã/sãptãmânalã/lunarã/trimestrialã/anualã (de obicei
frecvenþa este stabilitã prin acte normative).
Cum se disemineazã datele:
• Buletine epidemiologice
• Rapoarte de situaþie/cuprinzãtoare
• Web-site-uri dedicate.
112
CE ESTE UN RAPORT
Este un document care cuprinde tabele, grafice ºi text explicativ.

Are drept scop sã transmitã informaþii ºi sã atragã atenþia asupra problemelor importante de
sãnãtate publicã ºi a determinanþilor ei (în diverse grupe de populaþie), conºtientizând decidenþii ºi alþi
profesioniºti care pot influenþa prin activitatea lor starea de sãnãtate a populaþiei.
CARACTERISTICILE DE BAZÃ ALE UNUI RAPORT
• Trebuie sã rãspundã la întrebãri cheie care sã ofere suport în dezvoltarea de politici, în

stabilirea de prioritãþi, în îmbunãtãþirea planurilor de activitãþi.
• Rezultatele trebuie sã integreze datele de sãnãtate, determinanþi, îngrijiri ºi costuri.
• Trebuie sã se bazeze pe date comparabile la nivel regional (judeþ)/internaþional, la nivel de
subgrupe populaþionale.
• Este de dorit sã ajute la predicþii de viitor ale fenomenelor prezentate (tendinþe, modelãri,
simulãri).
• Trebuie sã fie accesibil decidenþilor, managerilor ºi profesioniºtilor de la nivel local, agenþiilor
internaþionale.
Accesibilitatea poate fi asiguratã fie prin tipãrirea într-un numãr suficient de exemplare, fie prin
publicarea pe o paginã de Web.
7.2.4. REGULI GENERALE DE ALCÃTUIRE A UNUI RAPORT GENERAL
Existã niºte linii directoare de alcãtuire a unui raport, general acceptate prin consens de experþi:
1. Raportul trebuie sã înceapã cu un mesaj cheie care sã atragã atenþia cititorului (eventual
scris cu o altã culoare sau font; poate fi însoþit de o pictogramã sugestivã).
Exemple:
Bolile transmisibile reprezintã o problemã de sãnãtate publicã în România. Deºi are o tendinþã
de scãdere (de la 105.5 la 100.000 în 2000 la 83.2 la 100.000 în 2009) incidenþa tuberculozei în
România este cea mai înaltã între statele membre UE.
În judetul X, creºterea exponenþialã a incidenþei sifilisului reprezintã principala problemã de
sãnãtate publicã.
Sustineþi mesajul cheie cu date, de preferinþã prezentate sub formã graficã.
113
2. Alcãtuiþi o lista cu cele mai prioritare probleme în domeniul bolilor transmisibile care
sã ajute în dezvoltarea de politici de sãnãtate.
Exemplu:
• TBC
• Bolile cu transmitere sexualã (sifilis)
• SIDA
• Hepatita (A, B, C)
• Gripa
Nu lungiþi foarte mult lista!
3. Pentru fiecare dintre prioritãþile enunþate, selectaþi indicatorii cei mai relevanþi ºi
disponibili care sã ofere o imagine clarã a gravitãþii problemei prezentate.
De obicei, indicatorii cei mai utilizaþi sunt cei clasici, de morbiditate (incidenþa/prevalenþa) ºi de
mortalitate (generalã ºi specificã).
Este deosebit de util sã se prezinte aceºti indicatori pentru anumite grupe populaþionale
vulnerabile.
Indicatorii trebuie sã descrie ºi factorii determinanþi ai bolii (biologici, de mediu,
comportamentali).
Este de dorit ca pentru fiecare boalã descrisã sã se utilizeze ºi indicatori care sã descrie resursele
(umane, financiare, materiale) utilizate în intervenþia de sãnãtate publicã.
4. Pe baza prioritãþilor selectate ºi a indicatorilor disponibili, urmeazã redactarea propriu-

zisã a raportului.
Fiecare boalã prioritarã va putea constitui subiectul câte unui subcapitol al raportului.
Fiecare subcapitol trebuie sã înceapã cu o scurtã descriere a contextului existent (existã sau nu un
program naþional/local de sãnãtate pentru boala în discuþie, existã un sistem de supraveghere a bolii).
Trebuie apoi descrise, pe scurt, resursele utilizate la nivel naþional/local pentru managementul bolii.
Se poate apoi descrie cum este organizat sistemul de supraveghere a bolii respective. Sunt
respectate standardele internaþionale de definire a cazului?
Se poate trece apoi la evaluarea prin indicatori a bolii în discuþie.
Dacã se doreºte prezentarea unui numãr mare de date, atunci sunt de preferat tabelele, pentru a
nu aglomera graficele.
Altfel, sunt mult mai sugestive graficele.
Evoluþia incidenþei tuberculozei în câteva þãri europene
Sursa: WHO-HFA
Database 2010
114
Prezentarea evoluþiei unui fenomen se face cu ajutorul graficului liniar.
Pentru compararea unui fenomen în mai multe locuri, dar în 2 momente de timp, se utilizeazã
graficul prin coloane duble.
Pentru comparaþii geografice se utilizeazã cartograma.
Sursa: WHO-HFA
Database 2010
115
Tabelele ºi graficele trebuie insoþite de texte explicative care sã acopere probleme legate de:
• evaluarea stãrii de sãnãtate (descrierea problemelor cheie)
• prognoza evoluþiei anumitor fenomene mãsurate prin indicatori
• planificarea activitãþilor ºi a resurselor.
Raportul trebuie conceput în aºa fel încât sã urmeze modelul:
inventarul problemelor evaluarea stãrii de sãnãtate formularea de politici
7.2.5. PAªI CONCREÞI ÎN ALCÃTUIREA UNUI RAPORT
Pasul 1
• Identificarea utilizatorilor raportului

• Stabilirea obiectivelor raportului
Obiectivele raportului se stabilesc în funcþie de utilizatori.
Utilizatorii sunt caracterizaþi prin abilitatea de a înþelege ºi utiliza statisticile, prin nivelul de
responsabilitate (decidenþi de nivel inalt, planificatori, manageri de la nivelul operaþional, cercetãtori),
prin scopul pentru care utilizeazã statisticile (ca bazã pentru stabilirea de politici, simpla diseminare a
informaþiilor, lobby pentru introducerea schimbãrii, formularea de noi proiecte).
În funcþie de utilizatori, limbajul utilizat ºi lungimea raportului sunt diferite.
Pasul 2
• Stabilirea subiectelor de prezentat ºi a structurii raportului

• Stabilirea gradului de detaliere a analizei indicatorilor
• Specificarea formatului ºi a dimensiunii raportului
În funcþie de tipul utilizatorilor, rapoartele pot avea diferite formate ºi dimensiuni:
¾ scurte comunicate de presã (pentru publicul general);
¾ broºuri (pentru o gamã mai largã de utilizatori);
¾ postere;
¾ rapoarte tehnice (pentru cercetãtori, specialiºti);
¾ rapoarte mai generale (pentru decidenþi, planificatori).
Pasul 3
• Pentru fiecare subiect stabilit, identificaþi problemele ºi definiþi strategia de analizã.

• Treceþi în revistã literatura de specialitate pentru subiectul respectiv, examinaþi tendinþele
indicatorilor în alte regiuni/þãri/Europa.
• Identificaþi ºi adunaþi toþi indicatorii relevanþi despre subiectul respectiv.
În rapoarte, datele ºi informaþiile sunt de obicei prezentate în:
¾ text;
¾ tabele;
¾ grafice.
În funcþie de utilizatori, stilul narativ trebuie sã fie simplu ºi clar, iar valorile numerice cât mai
puþine.
116
Dacã trebuie prezentat un numãr mai mare de date, acestea se prezintã de obicei în tabele ºi
grafice.
Prelucrãrile statistice cele mai întâlnite în rapoartele de sãnãtate sunt:
• distribuþiile pe grupe de varstã.
NU prezentaþi prea multe grupe de vârstã, ci pe cele care sunt asociate diferitelor etape importante
ale vieþii.
Exemple de grupe de vârstã (ani):
¾ sugari (sub 1);
¾ copii (1 - 14);
¾ tineri (15 - 24);
¾ vârsta reproductivã (15 - 49);
¾ vârsta activã (15 - 64);
¾ vârstnici (65 ºi peste).
• Distribuþiile geografice
Cele mai frecvente comparaþii se fac între mediul rural/urban, punându-se accent, dacã este
cazul, pe faptul cã mediul rural este în general defavorizat.
Comparaþiile geografice se mai fac de obicei între judeþe/regiuni/þãri.
• Distribuþiile pe sexe
Informaþiile referitoare la cele douã sexe trebuie prezentate în acelaºi tabel/grafic pentru a permite
comparaþiile. Pentru a uºura interpretarea, este bine sã se prezinte ºi proporþii, nu numai cifre absolute.
Prea multã informaþie distrage atenþia! Prezentaþi numai acele date care sunt esenþiale în
descrierea unui fenomen.
Pasul 4
• Pregãtirea ºi completarea tabelelor

• Pregãtirea ºi realizarea graficelor
• Scrierea textului (explicaþii ale fenomenului analizat, definiþii, note metodologice ºi referinþe
bibliografice)
• Discutarea primei variante cu alþi specialiºti/experti
• Pregãtirea anexelor cu toate materialele relevante pentru utilizator
• Revizuirea ºi finalizarea raportului.
Pe lângã graficele ºi tabelele pregãtite, limbajul folosit în text trebuie adaptat utilizatorului pentru
a evita interpretãrile eronate.
Pasul 5
• Proiectarea formatului raportului. Formatul se referã la aranjamentul în paginã al titlurilor,

textului, tabelelor, graficelor, notelor de subsol (footnotes), casuþelor care pot conþine mesaje
cheie sau recomandãri, referinþelor bibliografice. Folosiþi acelaºi Font în tot raportul, cu
dimensiuni diferite pentru diferitele elemente.
Aveþi grijã ca pagina sã nu fie supraîncãrcatã, iar tabele/graficele sã fie plasate în apropierea
paragrafului care le menþioneazã.
• Proiectarea copertelor. Coperta trebuie sã fie atractivã pentru utilizatorii finali.
• Pregãtirea altor elemente (cuprins, prefaþã, cuvinte de mulþumire).
117
Pasul 6
• Editarea finalã a raportului. Versiunea finalã trebuie asigure simplitatea, claritatea ºi absenþa
erorilor. Aceastã versiune trebuie revizuitã de o persoanã cu vaste cunoºtinte în domeniu ºi cu experienþã
în scrierea de rapoarte.
• Tipãrirea raportului
• Diseminarea raportului. Diseminarea trebuie sã facã apel la toate canalele informaþionale
(distribuirea publicaþiei în rândul utilizatorilor finali, încãrcarea într-o paginã de Web cunoscutã,
distribuirea raportului pe CD).
7.2.6. REGULI GENERALE DE ALCÃTUIRE A UNUI TABEL
• Dimensiune: sunt mai simplu de inþeles ºi interpretat tabelele de dimensiuni mici (5 - 6

rânduri, 4 - 5 coloane).
• Ordonare: aranjaþi datele într-o ordine logicã, care sã ajute cititorul sã înþeleagã.
• Rotunjire: rotunjiþi cifrele ori de câte ori este posibil. Sunt mai sugestive numerele rotunjite
la o singurã zecimalã.
• Unitãþi de mãsurã: specificaþi în colþul din dreapta sus a tabelului unitãþile de mãsurã ale
datelor prezentate.
• Sursa datelor: specificaþi în colþul din stânga jos a tabelului instituþia care a cules/publicat
datele prezentate sau baza de date (Website).
• Note tehnice: daþi detalii despre modul de calcul al indicatorilor, despre calitatea datelor,
acoperire geograficã (meta-data).
• Titlul: trebuie sã fie clar formulat ºi sã ajute cititorul sã înþeleagã conþinutul tabelului.
• Celulele care nu conþin date trebuie umplute cu linii/puncte care sã marcheze lipsa datelor.
Într-o notã de subsol trebuie explicatã lipsa datelor.
• Capetele de coloane/rânduri trebuie sã explice clar semnificaþia datelor ºi trebuie sã fie centrate.
Trebuie evitate abrevierile.
• Aceleaºi fonturi ºi dimensiuni ale textului trebuie folosite în toate tabelele raportului.
• Alegeþi un format simplu de tabel (Grid din formatele Word). Nu coloraþi prea tare tabelul,
decât în cazul când doriþi sã marcaþi o linie/coloanã semnificativã.
• Totaluri calculate, unde este cazul, la sfârºitul coloanelor ºi/sau liniilor pot fi foarte
semnificative, mai ales în cazul tabelelor mai mari.
• Numerotaþi tabelele în ordinea apariþiei în text.
EXEMPLU DE TABEL:
MS Word realizeazã foarte simplu o gamã variatã de tabele.
Cãutaþi Opþiunea Table din meniul principal.
Tabel 1. Incidenþa unor boli transmisibile, România, 2001 - 2009
Sursa datelor: Ministerul Sãnãtãþii, Anuar de statisticã sanitarã 2010

118
7.2.7. REGULI GENERALE DE ALCÃTUIRE A UNUI GRAFIC
• Titlul: trebuie sã fie clar ºi informativ (sã explice conþinutul graficului). Pãstraþi un font unitar
pentru toate graficele din raport.
• Axele: scala ºi unitãþile de mãsurã pentru fiecare axã trebuie sã aparã clar specificate, fãrã a
aglomera graficul. Începeþi mãsurãtoarea fiecãrei axe de la 0; numai dacã este cazul puteþi
începe mãsurãtoarea de la o valoare mai mare ca 0.
• Legenda: trebuie sã explice clar categoriile reprezentate în grafic. Alegeþi culori distincte
pentru diversele categorii pentru a evita confuziile. Încercaþi sã pãstraþi aceleaºi culori pentru
caracteristici similare de-a lungul raportului. De exemplu, marcaþi bãrbaþii cu albastru ºi
femeile cu roºu în toate graficele care comparã cele 2 sexe.
• Sursa datelor: specificaþi în colþul din stânga jos al graficului instituþia care a cules/publicat
datele prezentate sau baza de date (Website).
Când nu este absolut necesar, nu includeþi cifre pe grafic. Dacã este cazul, Excel poate
adãuga sub grafic tabelul cu valorile reprezentate.
Nu utilizaþi linii prea subþiri (în graficele liniare) sau coloane prea înguste (în graficele prin
coloane).
Trebuie sã existe un echilibru între text (titlu, categorii ºi legendã) ºi desenul propriu-zis. Evitaþi
abrevierile.
NU reprezentaþi aceeaºi informaþie ºi printr-un tabel ºi printr-un grafic! De obicei graficele sunt
mai sugestive.
MS Excel realizeazã foarte simplu o gamã variatã de grafice.
Cãutaþi Opþiunea Insert (Chart) din meniul principal sau pictograma Chart.
EXEMPLU DE GRAFIC:
BIBLIOGRAFIE
1. Comisia Naþionalã de Luptã Anti SIDA - Date statistice 31 decembrie 2010. Disponibil la
www.cnlas.ro/images/doc/romania_31dec_2010.pdf, accesat iulie 2011.
2. Ministerul Sãnãtãþii (2010) - Anuar de statisticã sanitarã 2009.
3. WHO-HFA Database, versiunea iulie 2011, disponibil la http://www.euro.who.int/en/what-we-
do/data-and-evidence/databases/european-health-for-all-database-hfa-db2/offline-version, accesat iulie
2011.
119
Modul 8 - ALERTÃ ªI COMUNICARE

La sfârºitul cursului, participanþii trebuie:
• Sã înþeleagã importanþa recunoaºterii ºi raportãrii precoce a cazurilor de imbolnãvire/
evenimente de sãnãtate publicã cu potenþial de rãspândire rapidã
• Sã cunoascã bolile incluse în sistemul de alertã precoce ºi rãspuns rapid, definiþiile de caz ºi
pragurile de alertã
• Sã stie sã comunice, în cadrul sistemului infomaþional, cu populaþia ºi cu mass media
• Sã ºtie sã organizeze acþiunile de rãspuns rapid
8.2. TEME ABORDATE

• Definiþii utilizate în cadrul sistemului de alertã precoce ºi rãspuns rapid
• Obiectivele sistemului de alertã precoce ºi rãspuns rapid în domeniul bolilor transmisibile
• Epidemic inteligence
• Sursele de informaþii
• Identificarea semnalelor
- Lista bolilor incluse în sistemul de alertã precoce ºi rãspuns rapid
- Definiþiile de caz
- Indicatori/praguri de alertã
• Verificarea ºi validarea informaþiilor
• Organizarea rãspunsului. Rolul ºi responsabilitãþile fiecãrui nivel
• Comunicarea
- Comunicarea în cadrul circuitului informaþional (telefonic, email, raport preliminar
de alertã epidemiologicã)
- Comunicarea riscului ºi a mãsurilor pentru personalul medical ºi pentru populaþie
- Comunicarea cu mass media
• Monitorizarea ºi evaluarea sistemului de alertã precoce ºi rãspuns rapid
____________________________________
DE CE AVEM NEVOIE DE UN SISTEM EFICIENT DE ALERTÃ ªI RÃSPUNS RAPID?
Bolile infecþioase nu au graniþe ºi se pot extinde foarte rapid, cu impact negativ atât asupra
populaþiei (imbolnãviri, decese), cât ºi a cãlãtoriilor ºi comerþului. De asemenea, mijloacele de transport
rapid, miºcãrile de populaþie, schimburile comerciale, modificãrile climatice favorizeazã transmiterea
bolilor.
Pandemia de gripã AH1N1, epidemiile de polio din Tadjikistan, SARS, gripa H5N1 sunt doar
câteva exemple care ne aratã cât de important este sã avem la timp informaþii ºi sã instituim rapid
mãsuri de control.
Un sistem eficient de alertã ºi rãspuns rapid integrat în sistemul de supraveghere, comunicarea
ºi coordonarea la nivel intern ºi internaþional stau la baza sãnãtãþii publice globale având în vedere:
Potenþialul de rãspândire rapidã ºi evoluþia epidemicã a bolilor transmisibile
Ameninþãrile bioteroriste
Riscurile asociate cãlãtoriilor, comerþului, producþiei
Efectul fenomenelor naturale sau a celor provocate de om asupra sãnãtãþii.
120
Sistemul de alertã rapidã ºi rãspuns (EWRS) a fost implementat la nivel european în anul 1998,
prin Decizia 2119/98/EC, ºi este o componentã principalã a reþelei comunitare de supraveghere
epidemiologicã ºi control a bolilor transmisibile. Acest sistem face legãtura între Comisia Europeanã,
ECDC ºi þãrile membre EU ºi EEA ºi permite schimbul rapid de informaþii, consultarea ºi coordonarea
la nivel comunitar în situaþiile în care apare un eveniment care ar putea afecta sãnãtatea publicã.
(EWRS, https://ewrs.ecdc.europa.eu/), ca de exemplu:
- epidemii de boli transmisibile care afecteazã mai mult de un stat membru;
- focare de boli transmisibile care prezintã riscul de extindere între þãrile membre;
- apariþia/reapariþia unei boli sau a unui agent patogen, ºi care impune coordonare rapidã
între þãri ºi mãsuri de control;
- toate evenimentele notificate conform cerinþelor Regulamentului sanitar internaþional
(RSI 2005).
8.2.1. DEFINIÞII UTILIZATE ÎN CADRUL SISTEMULUI DE ALERTÃ PRECOCE

ªI RÃSPUNS RAPID
Eveniment = manifestare a unei boli sau o situaþie care creeazã potenþial pentru apariþia unei afecþiuni.
Boalã = îmbolnãvire sau condiþie medicalã care, indiferent de origine sau sursã, poate reprezenta un
risc semnificativ pentru oameni.
Mãsuri de sãnãtate = sunt procedurile aplicate pentru a preveni rãspândirea bolii sau contaminãrii.
Mãsurile de sãnãtate nu includ mãsuri de legislaþie sau de securitate.
Contaminare = prezenþa unui agent infecþios sau toxic infecþios pe suprafaþa corpului uman sau animal,
în/sau pe un produs pentru consum sau pe obiecte, incluzând mijloace de transport (avion, vas, tren,
autovehicul sau alt mijloc de transport), care poate constitui un risc pentru sãnãtatea publicã.
Risc pentru sãnãtatea publicã = probabilitatea unui eveniment care poate afecta sãnãtatea grupurilor
populaþionale umane, cu accent pe cel care se poate rãspândi internaþional sau care poate prezenta un
pericol serios ºi direct.
Supraveghere = Sistematicã ºi continuã colectare, agregare ºi analizã a datelor pentru scopuri de
sãnãtate publicã ºi diseminarea în timp real a informaþiilor de sãnãtate publicã pentru evaluare ºi
rãspuns de sãnãtate publicã, dacã este necesar.
Funcþia de Rãspuns = ansamblul de proceduri întreprinse pentru prevenirea rãspândirii ºi controlul
izbucnirilor epidemice.
Prag de alertã = numãr de cazuri de boalã sau suspiciune sau decese sau creºteri ale incidenþei, care
determinã aplicare imediatã de mãsuri de control, de aceeaºi origine.
Cluster = grupare de cazuri într-o comunitate, apãrute într-o unitate de timp specificã.
8.2.2 OBIECTIVELE SISTEMULUI DE ALERTÃ PRECOCE ªI RÃSPUNS RAPID
• Identificarea precoce a îmbolnãvirilor prin boli transmisibile:

o cu potenþial de rãspândire rapidã, în vederea prevenirii ºi/sau limitãrii eventualelor
izbucniri epidemice;
o cu fatalitate crescutã;
o care pot afecta schimburile comerciale, turismul, calatoriile (exemplu SARS,
gripa A).
• Identificarea bolilor/situaþiilor de urgenþã provocate de utilizarea deliberatã a unor agenþi
chimici sau biologici (antrax, variola etc.).
• Monitorizarea tendinþelor bolilor transmisibile cu potenþial de rãspândire rapidã în vederea
evaluãrii eficienþei mãsurilor de control ºi în vederea utilizãrii raþionale a resurselor disponibile.
121
8.2.3. EPIDEMIC INTELIGENCE (EI)
Epidemic inteligence (EI) - cuprinde toate activitãþile legate de identificarea precoce a factorilor
care pot reprezenta un risc pentru sãnãtatea populaþiei, verificarea, evaluarea ºi investigarea acestora
în vederea elaborarii celor mai eficace mãsuri de control.
Scopul EI este de monitorizare ºi evaluare a riscului (paºii 1 - 3).
EI nu include ºi managementul riscului.
8.2.4. ETAPELE (PAªII) DE URMAT ÎN SISTEMUL DE ALERTÃ ªI COMUNICARE

1. Colectarea informaþiilor - Monitorizarea riscului (1)
2. Identificarea semnalelor
3. Verificarea evenimentului ºi confirmarea alertei - Evaluarea riscului (2, 3)
4. Organizarea rãspunsului - Managementul riscului (4)
5. Comunicarea - Comunicarea riscului (5)
8.2.4.1. Pasul 1. COLECTAREA INFORMAÞIILOR – SURSELE DE INFORMAÞII
Informaþiile sunt culese din douã surse principale: sistemul de sãnãtate ºi alte surse.
Sursele de informaþii din sistemul de sãnãtate sunt reprezentate de:
• Medici de familie
• Ambulatorii de specialitate
• Spitale
• Serviciul de ambulanþã (exemplu gripa)
www.insp.gov.ro/cnscbt index.php?option=com_docman&task= doc_download&gid=
286&Itemid=10
• Laboratoare
• Farmacii - creºterea vânzãrilor/consumului unor anumite medicamente într-o anumitã perioadã
poate fi un semnal al apariþiei unui numãr important de îmbolnãviri (exemplu: în perioada de
epidemie de gripã creºte consumul de antitermice, decongestionante nazale, antitusive etc.)
www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&task=
doc_download&gid=286&Itemid=10
• Alþi furnizori de servicii de sãnãtate.
Din aceste surse se obþin în general date structurate (numãr de cazuri, numãr de decese, rate
etc.) cel mai frecvent în cadrul sistemului de raportare obligatorie/de supraveghere (inclusiv sistemele
sentinelã, sistemele de supraveghere sindromicã).
Ele constituie componenta de colectare bazatã pe indicatori (indicator - based component).
Toate informaþiile trebuie verificate pentru a înlãtura eventualele erori de raportare.
Alte surse de informaþii:

• Agenþia Naþionalã Sanitarã Veterinarã ºi de Siguranþa alimentului
• Agenþia de Mediu
• Media - deseori evenimentele neobiºnuite sunt prezentate de canalele media înainte de a
fi raportate de cãtre autoritãþile de sãnãtate publicã. Este important însã sã le verificãm.
• Agenþia Naþionalã de Meteorologie
• Populaþia
• Articole/publicaþii ºtiinþifice
• Sursele internaþionale
OMS - informaþii despre epidemii - www.who.int
ProMED-Mail - www.promedmail.org
122
Din aceste surse se obþin în special informaþii nestructurate despre evenimente (event-based
component), care trebuie cãutate/cerute (capturate), verificate cu mai multã atenþie ºi validate.
Sursele de informaþii din afara sistemului de sãnãtate sunt utilizate din ce în ce mai mult în
ultimul timp din nevoia de a îmbunãtãþi/completa metodele clasice de detectare ºi raportare, în special
pentru evenimente neaºteptate sau neobiºnuite (exemplu: SARS, gripa aviarã, bioterorism).
Astfel pot fi obþinute informaþii despre îmbolnãviri în rândul animalelor care pot pune în pericol
sãnãtatea populaþiei, despre anumiþi factori de mediu care pot prezenta risc pentru sãnãtatea populaþiei
(exemplu: potabilitatea apei, a aerului, temperatura mediului ºi umiditatea etc).
Din punct de vedere al utilitãþii pentru sãnãtatea publicã, toate sursele de informaþii au aceeaºi valoare.
8.2.4.2. Pasul 2. IDENTIFICAREA SEMNALELOR
Un semnal ne poate indica riscul de apariþie imediatã a unui eveniment/boalã. Semnalele pot sã
nu corespundã întotdeauna cu o alertã „adevaratã”, de aceea ele trebuie verificate întotdeauna înainte
de a iniþia un rãspuns. De asemenea trebuie evaluatã semnificaþia acestor informaþii din punct de
vedere epidemiologic/sãnãtate publicã.
Pe de altã parte, ele indicã faptul cã sistemul este suficient de sensibil încât sã poatã detecta
orice eveniment de sãnãtate publicã care impune un rãspuns rapid (mãsuri de sãnãtate publicã).
În practicã, un astfel de semnal poate fi reprezentat de:
• identificarea/raportarea unei boli incluse în lista bolilor din sistemul de alertã precoce ºi
rãspuns rapid;
• datele din sistemul de supraveghere de rutinã ne aratã depãºirea valorilor aºteptate pentru o
boalã într-o anumitã perioadã ºi regiune geograficã (exemplu: gripa – www.insp.gov.ro/
cnscbt/index.php?option=com_docman&task=doc_download&gid=286&Itemid=10);
• „zvonuri“ despre cazuri de boalã transmisibilã apãrute într-o comunitate, colectivitate etc. -
media, personal medical, populaþie.
LISTA BOLILOR INCLUSE ÎN SISTEMUL DE ALERTÃ PRECOCE ªI RÃSPUNS

RAPID ÎN ROMÂNIA
1. Variolã
2. Pesta
3. Febre acute hemoragice
4. SARS
5. Boli/sindroame definite în grupul „orice eveniment nou neaºteptat“
- diaree acutã apoasã (suspiciune holerã)
- diaree acutã cu sânge
- diaree acutã
- sindrom icteric acut
- infecþii acute de cãi respiratorii inferioare
- suspect rujeolã
- suspect meningitã/encefalitã
- suspect malarie
- febre de origine necunoscutã
- boalã necunoscutã apãrutã în cluster
Menþionam fapul cã ºi supravegherea PAF face parte din sistemul de alertã precoce. Pentru variolã,
pesta, antrax, botulism, SARS pragul de alertare este de 1 caz sau 1 deces cu suspiciunea de
boalã, comunicat IMEDIAT de medicul specialist de boli infecþioase.
123
IDENTIFICAREA SEMNALELOR - DEFINIÞIILE DE CAZ.
INDICATORI/PRAGURI DE ALERTÃ
Pragul de alertã este reprezentat de o anumitã valoare a unui indicator. Depãºirea acestei valori
ne aratã o evoluþie neaºteptatã a unei boli care impune iniþierea unor mãsuri de control.
Alegerea pragului depinde de:

à Obiectivul supravegherii
à Modul de transmitere a bolii
à Tipul de intervenþie
Pragul de alertã poate fi:

Valoare absolutã
à Numãr (exemplu: 1 caz botulism, 1 deces suspect antrax)
à Rata: >
Creºtere relativã
à De 1,5 ori creºtere în 3 sãptãmâni (exemplu: SARI)
Cut-off statistic
à > 1.65 deviaþie standard de la medie istoricã
à Analize serii timp
IDENTIFICAREA SEMNALELOR - DEFINIÞIILE DE CAZ. INDICATORI/PRAGURI DE ALERTÃ
124
8.2.4.3. Pasul 3. VERIFICAREA ªI VALIDAREA INFORMAÞIILOR
Orice eveniment raportat în sistemul de alertã impune verificare, confirmare, evaluarea riscului
de rãspândire ºi mãsuri de control (rãspuns). Verificarea informaþiilor trebuie facutã în maxim 24 de
ore de la raportarea unui eveniment ºi are ca scop:
• Eliminarea alertelor false
• Recunoaºterea evenimentelor care necesitã intervenþie imediatã.
DE LA EVENIMENT LA SEMNAL – VALIDARE
Sursa: M. Baldaari, ECDC, 2007
125
DE LA SEMNAL LA ALERTÃ – EVALUAREA RISCULUI
Sursa: M. Baldari, ECDC, 2007
Instrumentul de decizie al Regulamentului Sanitar Internaþional 2005 ne ajutã sã stabilim

dacã o alertã este de importanþã internaþionalã.
8.2.4.4. Pasul 4. ORGANIZAREA RÃSPUNSULUI

Mãsurile de control cuprind:
• Investigaþia epidemiologicã
o Exemplu - din ord. 883/2005
o Informarea rapidã a persoanelor responsabile profesional din DSP/CRSP/CNSCBT
Organizarea echipelor de evaluare rapidã, care la faþa locului:
- Apreciazã magnitudinea evenimentului;
- Identificã nevoile de materiale/medicamente/laborator/comunicare/deplasare;
- Identificã obstacole, dificultãþi în aplicarea mãsurilor.
o Stabilirea listei de intervenþii:
Organizarea detectãrii, notificãrii ºi raportãrii în zona(zonele) afectatã(e);
Prelevãri pentru analize (om, apã, aliment, vectori, etc.) ºi transport;
Mãsuri specifice de prevenire a rãspândirii directe (triaj, izolare, carantinã,
imunoprofilaxie dacã este cazul) sau indirecte (mãsuri DDD pentru apã, alimente,
vectori).
• Managementul clinic al cazului/cazurilor
• Comunicarea
• Alte mãsuri specifice, în funcþie de boalã/eveniment ºi analiza de situaþie
126
Trebuie avut în vedere factorul timp, care este decisiv într-o situaþie de urgenþã.
Un sistem de alertã ºi rãspuns rapid trebuie sã fie capabil sã asigure:
- la nivel local (medic de familie, spital, laborator sau orice alt furnizor de servicii de
sãnãtate) - detectarea îmbolnãvirilor ºi a deceselor care depãºesc valorile aºteptate sau a
îmbolnãvirilor ºi a deceselor care apar neaºteptat (sau sunt neobiºnuite) ºi raportarea
informaþiilor la autoritãþile de sãnãtate publicã localã;
- la nivel de autoritate de sãnãtate publicã (DSP) - verificarea evenimentelor raportate
de medicii de familie, confirmarea (sau infirmarea alertei), implementarea mãsurilor de
control ºi raportarea informaþiilor la nivel naþional;
- la nivel naþional - evaluare, coordonare, verificarea aplicãrii mãsurilor de control,
raportarea informaþiilor la nivel internaþional (OMS, ECDC).
ROLUL ªI RESPONSABILITÃÞILE MEDICULUI DE FAMILIE ÎN ACÞIUNILE DE

RÃSPUNS RAPID (conf. Ordinul 883/2005)
Asistenþa medicalã primarã, în primul rând medicul de familie, iar în absenþa lui asistentul
acestuia, la momentul detectãrii are urmãtoarele funcþii:
- Detecteazã, notificã, raporteazã la Direcþiile de Sãnãtate Publicã judeþene ºi a municipiului
Bucureºti ºi trimite cazul/cazurile pentru investigare la secþia/spitalul de boli infecþioase cu
specificarea „suspiciune (boalã) în cadrul sistemului de alertã ºi rãspuns rapid“.
- În situaþiile în care medicul de familie sesizeazã atingerea pragului de alertã, dupã anunþarea
telefonicã a evenimentului, completeazã ºi transmite la Direcþiile de Sãnãtate Publicã judeþene
ºi a municipiului Bucureºti „Raportul de Alertã“ în formatul alãturat.
Anunþul telefonic va conþine informaþii privind numãrul de cazuri, data debutului, boala sau
sindromul suspectat ºi dacã persoanele respective au refuzat consultul la specialistul infecþionist.
ROLUL ªI RESPONSABILITÃÞILE SPITALULUI
Secþia/spitalul de boli infecþioase confirmã/infirmã suspiciunea clinicã ºi etiologia posibilã, notificã

ºi raporteazã la Direcþiile de Sãnãtate Publicã judeþene ºi a municipiului Bucureºti confirmarea/
infirmarea cazului suspect în cadrul raportãrilor zilnice.
ROLUL ªI RESPONSABILITÃÞILE DSP
Direcþiile de Sãnãtate Publicã judeþene ºi a municipiului Bucureºti, prin compartimentele de

epidemiologie colecteazã datele de la asistenþa medicalã primarã, coreleazã aceste date cu informaþiile
privind confirmarea/infirmarea cazurilor provenite de la spitalul/secþia de boli infecþioase, confirmã/
infirmã atingerea pragului de alertã. În situaþia în care pragul de alertã este atins, instituie mãsurile de
depistare activã ºi control.
La anunþarea unui raport de alertã de cãtre medicul de familie, în situaþia în care unul sau mai
multe cazuri au refuzat consultul la specialistul de boli infecþioase, direcþiile vor declanºa investigarea
de laborator a acestor cazuri.
Decizia depãºirii pragului de alertã determinã raportarea imediatã a evenimentului cãtre Institutul
de Sãnãtate Publicã regional, sub forma „Raportului Preliminar de Alertã Epidemiologicã“, care va
conþine urmãtoarele informaþii:
1. Localizarea evenimentului
2. Motivul alertei
3. Nr. persoane afectate
127
4. Nr. persoane expuse la risc
5. Descriere clinicã (frecvenþe ºi ponderi)
6. Status curent al cazurilor (ponderi)
7. Situaþia managementului cazurilor:
- câþi trimiºi spre elucidarea diagnosticului
- cãþi investigaþi ºi trataþi la domiciliu
8. Mãsuri faþã de cazurile rãmase la domiciliu
9. Mãsuri de depistare activã
10. Datele evaluãrii rapide a situaþiei:
- elaborarea ipotezelor privind sursa de infecþie, calea de transmitere
- descrierea populaþiei la risc
11. Mãsuri instituite
ROLUL ªI RESPONSABILITÃÞILE CENTRULUI REGIONAL DE SÃNÃTATE PUBLICÃ
Centrul Regional de Sãnãtate Publicã (CRSP) comunicã depãºirea unui prag de alertã într-unul
dintre judeþele arondate (copie a Raportului preliminar de Alertã epidemiologicã), la nivelul Centrului
Naþional pentru Supravegherea ºi Controlul Bolilor Transmisibile în decurs de 24 de ore. CRSP
analizeazã planurile de mãsuri instituite la nivel local, coordoneazã ºi, dupã caz, participã la activitãþile
de implementare ºi evaluare a eficienþei acestora. ISP poate decide frecvenþa informãrilor transmise
de DSP.
În situaþiile în care, prin monitorizarea zilnicã, Centrul Regional de Sãnãtate Publicã, prin secþiile/
compartimentele de epidemiologie sesizeazã existenþa mai multor rapoarte de alertã epidemiologicã
în zone diferite ale aceluiaºi judeþ pentru aceeaºi patologie ºi/sau rapoarte de alertã epidemiologicã
pentru aceeaºi patologie în 2 sau mai multe judeþe arondate CRSP, acesta devine coordonatorul
profesional regional ºi propune suplimentarea planurilor de mãsuri, coordoneazã ºi, dupã caz, participã
la implementarea ºi evaluarea mãsurilor preconizate, concomitent cu alertarea celorlalte judeþe arondate
considerate la risc. De asemenea, CRSP raporteazã permanent mãsurile aplicate la CNSCBT ºi menþine
legãtura permanentã cu acesta.
ROLUL ªI RESPONSABILITÃÞILE CNSCBT
CNSCBT primeºte copii ale rapoartelor preliminare de alertã epidemiologicã de la CRSP în

termen de 24 de ore de la detectare, analizeazã ºi supravegheazã aplicarea mãsurilor de control, prin
intermediul CRSP.
CNSCBT are obligaþia analizei zilnice a rapoartelor de alertã comunicate ºi sesizeazã existenþa
mai multor evenimente asemãnãtoare într-un teritoriu care depãºeºte o regiune. În acest caz, CNSCBT
preia atribuþiile de coodonare ºi verificare a implementãrii mãsurilor concomitent cu anunþarea
Ministerului Sãnãtãþii, dupã caz, a organismelor internaþionale.
CNSCBT are obligaþia instituirii Registrului Naþional de Alertã Epidemiologicã.
Activitatea va fi evaluatã anual, iar raportul de evaluare va fi înaintat Ministerului Sãnãtãþii.
ROLUL ªI RESPONSABILITÃÞILE MINISTERULUI SÃNÃTÃÞII
Ministerul Sãnãtãþii sprijinã CNSCBT în aplicare mãsurilor de control ºi în activitatea de

îmbunãtãþire a sistemului.
În funcþie de nevoile de informaþii INSP ºi, dupã caz, CNSCBT vor organiza colectarea de
date suplimentare ºi vor stabili formatul în care acestea vor fi transmise.
128
Toate structurile de sãnãtate publicã trebuie sã acþioneze prioritar în vederea:
- stabilirii etiologiei;
- depistãrii sursei/surselor de infecþie;
- documentãrii cãii de transmitere;
- identificãrii populaþiei expuse la risc.
Permanent, structurile de sãnãtate publicã vor utiliza ºi surse alternative de informare care pot
furniza informaþii legate fie de existenþa unor cazuri de îmbolnãviri prin boli transmisibile, fie de
îmbolnãviri în rândul animalelor care pot pune în pericol sãnãtatea populaþiei, fie a unor factori de risc
pentru sãnãtatea populaþiei (exemplu: potabilitatea apei, evoluþii meteo), inclusiv prin autosesizare pe
baza monitorizãrii informaþiilor din mass-media.
8.2.4.5. Pasul 5. COMUNICAREA
- Comunicarea în cadrul circuitului informaþional (telefonic, email, raport preliminar de

alertã epidemiologicã)
- Comunicarea riscului ºi a mãsurilor pentru populaþie
- Comunicarea cu mass media
Este important sã existe o procedurã (metodologie/ghid) de comunicare, cunoscutã de toþi cei
implicaþi ºi mijloace de comunicare disponibile la nivelul fiecãrie instituþii (email, telefon, fax etc.)
Exemplu - din Ord. 883/2005
o Informarea continuã a populaþiei din zona afectatã, a celor care intervin în zonã, a celor
care cãlãtoresc prin zonã, a organelor cu atribuþii de intervenþie specificã (veterinari, mediu,
DGA, etc.)
o Informarea prin media
o Informarea ºi pregãtirea personalului medico-sanitar care acþioneazã în zonele afectate.
Personalul va fi informat ºi asupra mijloacelor de protecþie individualã contra îmbolnãvirilor.
Informaþii despre alertele de la nivelul UE pot fi obþinute din urmãtoarele surse:

- ECDC website (www.ecdc.europe.eu)
- Eurosurveillance (www.eurosurveillance.org)
- ECDC weekly communicable diseases threat report (CDTR)
8.2.5. MONITORIZAREA ªI EVALUAREA SISTEMULUI DE ALERTÃ

PRECOCE ªI RÃSPUNS RAPID
Pentru evaluarea performanþelor sistemului de alertã ºi rãspuns rapid pot fi utilizaþi urmãtorii
indicatori:
• Proporþia evenimentelor neobiºnuite verificate în 24 de ore de la raportare
• Proporþia evenimentelor care au necesitat iniþierea unor mãsuri de control ºi au fost detectate/
raportate prin sistemul de alertã ºi rãspuns rapid
• Durata de timp de la verificare pânã la iniþierea primelor mãsuri de control
• Durata de timp de la verificare ºi pânã la confirmarea alertei
129
8.2.5.1. RAPORT DE ALERTÃ
8.2.5.2. LISTA CAZURILOR:
8.2.5.3. EXEMPLE DE ALERTE (2010 – link www.insp.gov.ro)
Notificare ºi verificare de alerte naþionale ºi internaþionale în conformitate cu RSI 2005 ºi mãsurile

propuse pentru a fi aplicate în situaþii de alertã naþionalã/internationalã
1. În luna iunie 2010 a fost verificatã o alertã transmisã în cadrul EWRS de cãtre punctul focal
din Italia ºi a fost efectuat tracing-ul unui contact al unui caz confirmat de tuberculozã; contactul a fost
identificat ºi investigat clinico-radiologic (fãrã leziuni pleuro-pulmonare);
2. În luna septembrie a fost verificatã informaþia despre existenþa în România de cazuri de
„swine flu”. Informaþia a fost solicitatã de cãtre Comisarul european pe probleme de sãnãtate de la
Bruxelles. Întrucât la om nu aveam, la acea datã, astfel de cazuri s-a contactat conducerea ANSVSA
pentru a vedea dacã existã cazuri de „swine flu“ la animale ºi s-a constatat cã nu existã la animale
niciun caz de „swine flu“ ci numai de pestã porcinã.
3. CNSCBT în colaborare cu personalul Biroul RSI ºi Informare toxicologicã au elaborat analize
de risc pentru cazurile de infecþie cu virusul West Nile de pe teritoriul României, au efectuat analiza
de risc ºi au transmis informaþii cu ECDC privind focarul de gripã aviarã din localitatea Letea din jud.
Tulcea, din luna martie 2010.
130
4. Alertã – reintroducerea virusului polio sãlbatic în Regiunea OMS Europa: la sfârºitul lunii
aprilie 2010 OMS a informat cã virusul polio sãlbatic tip 1 a fost importat în Tajikistan ºi cazuri de
poliomielitã au fost inregistrate în Europa. În urma tipizarii polioviruslui a fost stabilitã originea acestuia,
din Afganistan.
Ca urmare a reintroducerii virusului polio tip 1 sãlbatic a crescut riscul de rãspândire a virusului în
regiune, din luna aprilie pânã în luna septembrie au fost inregistrate 456 cazuri (ºi 20 decese) confirmate
cu laboratorul, din care 53 la persoane de peste 15 ani. În aceste condiþii, la recomandarea Comitetului
Naþional de Certificare a Eradicãrii poliomielitei la nivel naþional s-au instituit urmãtoarele mãsuri:
• S-a desfãºurat un program de reinstruire/informare asupra definiþiei ºi sistemului paralizie,
sistemului de supraveghere a paraliziei acute flasce; astfel, la nivel naþional au fost instruþi/
informaþi 12.330 medici din unitãþi sanitare, din care 9.330 medici de familie.
• S-a recomandat evaluarea copiilor restanþieri sau incomplet vaccinaþi antipolio ºi a
comunitãþilor la risc ºi vaccinarea acestor copii.
• S-a instituit raportarea sãptãmânalã de cãtre toate DSP ºi ori de cate ori s-a diagnosticat un
caz de PAF.
• S-au informat în permanenþã DSP judeþene despre evoluþia epidemiei de poliomielitã în
Europa.
RECAPITULARE
Un sistem de alertã are urmãtoarele obiective:

• Identificarea precoce a îmbolnãvirilor prin boli transmisibile cu potenþial de rãspândire
rapidã, cu fatalitate crescutã sau care pot afecta schimburile comerciale, turismul, cãlãtoriile (exemplu:
SARS, gripa cu un nou subtip de virus).
• Identificarea bolilor/situaþiilor de urgenþã provocate de utilizarea deliberatã a unor agenþi
chimici sau biologici (antrax, variolã etc.).
• Monitorizarea tendinþelor bolilor transmisibile cu potenþial de rãspândire rapidã în vederea
evaluãrii eficienþei mãsurilor de control ºi în vederea utilizãrii raþionale a resurselor disponibile.
Etapele (paºii) de urmat în sistemul de alertã ºi comunicare sunt urmãtoarele(urmãtorii):
1. Colectarea informaþiilor - Monitorizarea riscului (1)
- din douã surse principale: sistemul de sãnãtate ºi alte surse.
2. Identificarea semnalelor
- identificarea/raportarea unei boli incluse în lista bolilor din sistemul de alertã precoce ºi
rãspuns rapid;
- datele din sistemul de supraveghere de rutinã ne aratã depãºirea valorilor aºteptate
pentru o boalã într-o anumitã perioadã ºi regiune geograficã;
- „zvonuri” despre cazuri de boalã transmisibilã apãrute într-o comunitate, colectivitate
etc. - media, personal medical, populaþie.
3. Verificarea evenimentului ºi confirmarea alertei - Evaluarea riscului (2,3)
- eliminarea alertelor false;
- recunoaºterea evenimentelor care necesitã intervenþie imediatã.
4. Organizarea rãspunsului - Managementul riscului (4)
- Conform Ord. 883/2005
5. Comunicarea - Comunicarea riscului (5)
- comunicarea în cadrul circuitului informaþional (telefonic, email, raport preliminar de
alertã epidemiologicã);
- comunicarea riscului ºi a mãsurilor pentru populaþie;
- comunicarea cu mass media.
Epidemic inteligence (EI) – cuprinde toate activitãþile legate de identificarea precoce a
factorilor care pot reprezenta un risc pentru sãnãtatea populaþiei, verificarea, evaluarea ºi
investigarea acestora în vederea elaborarii celor mai eficace mãsuri de control (etapele 1, 2, 3
menþionate mai sus).
131
BIBLIOGRAFIE
1. Baldari M. - European Early warning and response system, presentation. Recent advances in
clinical medicine, public health and health policy – Athens, 20-22 Sep. 2007, available at: http:/
/events.rcplondon.ac.uk/ArchiveEvent/slides/Thurs7%20%20M%20Baldari.pdf
2. EC - Early Warning and Response System (EWRS).

https://ewrs.ecdc.europa.eu/
3. ECDC - Annual Threat report, 2009. http://ecdc.europa.eu/en/publications/Publications/

101004_SUR_Annual_Threat_Report_2009.pdf
4. Guglielmetti P., Coulombier D., Thinus G., Van Loock F., Schreck S. - The Early Warning
and Response System for communicable diseases in the EU: an overview from 1999 to 2005.
Euro Surveill. 2006;11(12):pii=666. Available online: http://www.eurosurveillance.org/
ViewArticle.aspx?ArticleId=666
5. Institutul Naþional de Sãnãtate Publicã - Raport de activitate CNSCBT, 2010. http://

www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&Itemid=11
6. Ministerul Sãnãtãþii - Ordinul nr. 883 / 16.08.2005 privind aprobarea Metodologiei de alertã
precoce ºi rãspuns rapid în domeniul bolilor transmsibile. http://www.insp.gov.ro/cnscbt/
index.php?option=com_docman&Itemid=3
7. OMS - Guidelines for diseases surveillance /early warning and response. Middle East crisis,
2006. WHO/CDS/NTD/DCE/2006.6
8. OMS - International Health Regulation, 2005. http://www.who.int/ihr/legal_issues/legislation/

en/index.html (lb. englezã)
9. OMS - Regulamentul Sanitar International.

http://www.infection-victorbabes.ro/ documente/Revista-Romana-Boli-Infectioase-vol-IX-nr-1-
2008.pdf (în lb. românã)
10. OMS - Early Warning and Response to Outbreaks and other Public Health Events: A Guide,
2008. SEA-CD-178.
11. Paquet C., Coulombier D., Kaiser R., Ciotti M. - Epidemic intelligence: a new framework
for strengthening disease surveillance in Europe. Euro Surveill. 2006;11(12):pii=665. Available
online: http://www.eurosurveillance.org/ViewArticle.aspx?ArticleId=665
132
Modul 9 - ANALIZA DE RISC
• Principiile evaluãrii
• Algoritmul evaluãrii
9.2. TEME ABORDATE

• Evaluarea
• Tipuri de evaluãri
• Arborele de decizie
• Identificarea surselor de informaþie legate de potenþiale ameninþãri în sãnãtatea publicã
• Dirijarea evaluãrilor riscului: verificare, utilizarea gândirii critice, identificarea existenþei unei
probleme de sãnãtate publicã ºi descrierea dimensiunii acesteia
• Identificarea datelor de supraveghere necesare evaluãrilor riscului în cazul ameninþãrilor din
sãnãtatea publicã
• Exemple de analizã de risc
____________________________________
9.2.1. EVALUAREA
9.2.1.1. DEFINIÞIA EVALUÃRII
Conform definiþiei acceptate de Centrul European pentru Prevenirea ºi Controlul Bolilor

(European Centre for Disease Prevention and Control):
Evaluarea presupune analiza în profunzime a unor evenimente validate care sunt considerate
o potenþialã problemã de sãnãtate publicã, cu o atenþie deosebitã acordatã unor ameninþãri reale
la sãnãtatea umanã.
Evaluarea are rolul de a separa evenimentele potenþial semnificative (care reprezintã o problemã
de sãnãtate publicã) de cele care au o importanþã minorã.
9.2.1.2. LOCUL EVALUÃRII ÎN CICLUL GENERAL EPIDEMIC INTELLIGENCE
Sursa: adaptare dupã ECDC „EI Tutorial” (http://external.ecdc.europa.eu/EI_Tutorial/course.htm)

133
9.2.1.3. SCOPUL EVALUÃRII ªI UTILIZATORII EI
Principalele acþiuni prevãzute pentru a putea depista o ameninþare realã la adresa sãnãtãþii umane sunt:
• Culegerea dovezilor ºtiinþifice existente
• Estimarea nevoii de a rãspunde
• Sprijinirea managementului riscului
• Dimensiunea ºi tipul de rãspuns necesar
• Prioritizarea resurselor
• Producerea documentaþiei necesare.
Grupul þintã care beneficiazã de rezultatele evaluãrii este format din:

• Colegi experþi, grupuri interesate, agenþii internaþionale
• PUBLICUL GENERAL (în acest caz este necesarã o strategie de COMUNICARE
PUBLICÃ).
9.2.1.4. PRINCIPIILE EVALUÃRII
Pentru a atinge scopurile evaluãrii, expertul care o realizeazã trebuie sã respecte niºte principii generale:
• Sã caute ºi sã utilizeze DOVEZI ªTIINÞIFICE (bazate pe referinþe bibliografice sau linkuri
valabile ºi accesibile).
• Sã asigure FLEXIBILITATEA (expertul trebuie sã se adapteze unui context complex ºi de
multe ori incert).
• Sã se asigure CONSISTENÞA ºi TRANSPARENÞA (evaluarea trebuie sã fie onestã ºi raþionalã
ºi trebuie sã poatã fi înþeleasã de cãtre cei cãrora le este adresatã).
• Incertitudinile ºi ipotezele trebuie DOCUMENTATE (susþinute de date ºi informaþii).
• Evaluarea trebuie ACTUALIZATÃ (precizatã data efectuãrii ºi versiunea documentului).
9.2.2. TIPURI DE EVALUÃRI
Existã în pricipiu 3 tipuri de evaluãri.
În situaþia în care trebuie fãcutã o evaluare rapidã a riscului, atunci este de preferat metoda calitativã.
134
9.2.3. ARBORELE DE DECIZIE
O metodã recunoscutã pentru evaluarea rapidã a riscului este metoda ARBORELUI DE

DECIZIE. Prin aceastã metodã se ajunge la o informaþie structuratã.
Riscul provenind din infecþiile nou apãrute poate fi descris din analiza a 3 factori:
1. PROBABILITATEA ca riscul sã cauzeze o infecþie în populaþia studiatã
2. IMPACTUL infecþiei asupra sãnãtãþii umane
3. CONTEXTUL în care apare evenimentul
Algoritmul care genereazã un arbore de decizie este dat de formula:
RISC = PROBABILITATE x IMPACT
ECDC a propus urmãtorul arbore de decizie pentru a fi utilizat de cãtre Statele Membre pentru
a evalua riscul potenþial al unui agent necunoscut pentru sãnãtatea populaþiei.
135
136
9.2.4. ESTIMAREA PROBABILITÃÞII DE INFECTARE
Probabilitatea de infectare reprezintã posibilitatea ca o ameninþare de tip infecþios sã cauzeze infectarea

populaþiei.
Factorii care trebuie luaþi în considerare în estimarea probabilitãþii de infectare sunt:

• Apariþia pe teritoriul unei þãri a unei infecþii umane sau zoonotice cunoscute
• Existenþa unor condiþii de mediu propice pentru a ajuta rezervorul natural sau vectorul bolii
• Posibil contact cu indivizi susceptibili.
Expertul epidemiolog trebuie sã raspundã la urmãtoarele întrebãri care definesc ºi eventualele surse
de informaþii:
• Este o zoonozã sau existã un potenþial zoonotic?
• A apãrut în þara respectivã sau a fost introdusã din afarã?
• Existã mãsuri de control al infecþiei?
• Condiþiile de mediu sunt favorabile?
• Oamenii sunt expuºi? Daca da, sunt susceptibili?
• Transmiterea se face de la om-la-om?
Alte întrebãri relevante la care trebuie sã rãspundã expertul epidemiolog pentru estimarea
probabilitãþii de infectare sunt:
9.2.5. ESTIMAREA IMPACTULUI ASUPRA SÃNÃTÃÞII UMANE
Impactul reprezintã dimensiunea daunei cauzate de ameninþarea de tip infecþios mãsuratã în termeni
de morbiditate ºi mortalitate.
Dimensiunea daunei (în consecinþã a morbiditãþii ºi mortalitãþii) depinde de:

• Severitatea bolii cauzate
• Modul de transmitere, dar ºi de caracteristicile intrinseci ale populaþiei respective
• Nivel de contagiozitate
• Disponibilitatea mãsurilor de control.
137
Cum se mãsoarã factorii descriºi anterior ºi care sunt informaþiile necesare:
9.2.6. CONTEXTUL GENERAL
Deºi este dificil de evaluat deoarece implicã o gamã largã de factori externi ºi de actori implicaþi
ºi reprezintã o componentã separatã a aloritmului de decizie, contextul este foarte important ºi poate
contribui de multe ori la iniþierea unei acþiuni chiar în condiþiile unui risc scãzut.
Contextul este evaluat prin caracterizarea urmãtorilor factori ºi actori implicaþi:
• MASS-MEDIA, care este profund interesatã de evenimente deosebite.
• PUBLICUL GENERAL, care are propriile aºteptãri ºi preocupãri.
• BAZA DE CUNOªTINÞE a profesioniºtilor în domeniu.
• FACTORI EXTERNI:
o Contextul politic ºi politicile de sãnãtate;
o Impactul economic.
9.2.7. CE CONÞINE UN RAPORT DE EVALUARE RAPIDÃ A RISCULUI
a. INFORMÞII GENERALE DESPRE BOALÃ

• Definiþia de caz (pe baza definiþiei adoptate de ECDC prin Decizia 2008/426/EC -
http://www.ecdc.europa.eu/en/activities/surveillance/strategies_principles/Pages/
case_definitions.aspx)
• Descrierea bolii (simptome, severitate, perioada de incubaþie, fatalitatea etc. – se
utilizeazã literatura de specialitate)
• Mod de transmitere
• Factori de risc asociaþi
b. INFORMAÞII GENERALE DESPRE EVENIMENTUL APÃRUT

• Situaþia epidemiologicã (informaþii din sistemul naþional de supraveghere)
o Momentul apariþiei cazului/cazurilor
o Locul apariþiei cazurilor
o Numãr cazuri confirmate
o Numãr de decese (fatalitate)
o Evoluþia sãptãmânalã a bolii
o Distribuþia geograficã
138
• Calea de introducere în regiune/þarã
o Alimente (import/export)
o Animal (miºcare, import/export)
o Pasãre (migrare)
o Oameni (miºcare, cãlãtorie)
• Situaþia epidemiologicã în þãrile învecinate
o Informaþii preluate din Sistemul European de Supraveghere (TESSy) al ECDC
• Date de laborator
o Descrierea agentului patogen
o La ce tratament este susceptibil
c. CONCLUZII
Pe baza informaþiilor prezentate ºi analizate în capitolele precedente, se poate trage concluzia
dacã evenimentul reprezintã o problemã de sãnãtate publicã (afecteazã un numãr mare de indivizi/
grupuri populaþionale) sau dacã evenimentul are un risc scãzut de afectare a populaþiei.
Dacã riscul este mic, nu se vor recomanda mãsuri deosebite. Se vor recomanda mãsurile obiºnuite
de prevenþie, mai cu seamã dacã boala este cunoscutã ºi descrisã în literatura de specialitate ºi dacã
sursa de infecþie ºi cãile de transmitere sunt cunoscute. În acest caz, informarea corectã a populaþiei
asupra mijloacelor de prevenþie este suficientã.
Dacã riscul este moderat sau mare, atunci se impun mãsuri deosebite, mai ales în condiþiile în care
agentul patogen nu este bine definit ºi cunoscut. Trebuie întãritã capacitatea sistemului de sãnãtate de a
reacþiona rapid la noi agenþi patogeni, mai ales dacã sunt importaþi din alte þãri afectate. Epidemiologii ºi
clinicienii trebuie sã ia în calcul evoluþia sezonierã a bolii ºi sã detecteze dacã este vorba despre o
zoonozã, iar sistemul de sãnãtate trebuie sã asigure testarea adecvatã în laborator a agenþilor patogeni.
Este esenþialã buna colaborare între medicii veterinari ºi cei umani ºi o bunã colaborare a Ministerului
Sãnãtãþii cu alte ministere implicate (agriculturã, transporturi, educaþie, mediu etc.)
Orice ameninþare la adresa sãnãtãþii umane trebuie sã fie monitorizatã prin sistemul naþional de
supraveghere al bolilor infecþioase.
d. REFERINÞE BIBLIOGRAFICE
Orice raport de Evaluare Rapidã a Riscului trebuie sã cuprindã o listã bibliograficã care sã
aducã dovezile ºtiinþifice necesare diagnosticãrii situaþiei.
9.2.8. EXEMPLU DE EVALUARE A RISCULUI
ECDC este în procesul de dezvoltare a unei platforme de comunicare - Epidemic Intelligence

Information System (EPIS) - care va permite experþilor/organismelor care se ocupã de evaluarea
riscului sã facã schimb de informaþii nestructurate sau semistructurate despre ameninþãrile actuale sau
în curs de apariþie la adresa sãnãtãþii publice cu potenþial impact la nivelul Uniunii Europene.
Aceastã platformã va asigura coordonarea ºi lucrul în echipã între diferitele institute naþionale
de sãnãtate publicã cu privire la activitãþile de supraveghere ºi control. În perioadele normale va
asigura coordonarea lucrului între instituþiile de sãnãtate pentru descoperirea posibilelor epidemii. În
perioadele de crizã va permite discuþiile pe teme de epidemiologie a bolii între diferitele institute
naþionale de sãnãtate publicã pentru a se stabili rãspunsuri posibile contra agentului responsabil ºi
pentru a permite coordonarea politicã bazatã pe concluzii ºtiinþifice.
ECDC a dezvoltat ºi un tutorial pentru utilizarea acestei platforme, accesibil la:
http://external.ecdc.europa.eu/EPIS_FWD/
De asemenea, ECDC a dezvoltat o bazã de date - Threat Tracking Tool (TTT) - care permite
ECDC sã urmãreascã evenimente verificate ºi cu un impact asupra sãnãtãþii publice cunoscut.
139
Cazuri de gripã porcinã la oameni neexpuºi la un contact aparent cu porcii, SUA ºi
Mexic, aprilie 2009 (raport accesibil la: http://external.ecdc.europa.eu/EI_Tutorial/modulo01/unita06/
html/ECDC%20TA%20examples_1_Swine_influenza_US-090424_1900hrs.pdf )
Scopul raportului a fost de a estima implicaþiile identificãrii gripei porcine tip A asupra Europei.
Raportul cuprinde urmãtoarele capitole:
a. INFORMAÞII GENERALE DESPRE BOALÃ

• Infecþia la om ºi boala
Cuprinde informaþii generale (descriere, epidemiologie etc.) despre boalã.
• Importanþa gripei porcine pentru sãnãtatea publicã umanã
Cuprinde informaþii din literatura de specialitate sau bazele de date existente (exemplu: TTT)
despre impactul potenþial al bolii asupra sãnãtãþii publice.
• Situaþia din Statele Unite ale Americii
Cuprinde informaþii de epidemiologie a bolii:
- numãr cazuri;
- mod de transmitere (notificate cazurile la OMS deoarece era posibilã transmiterea
de la om la om în lipsa contactului cu porcii);
- distribuþia geograficã a bolii;
- rezultatele testãrii în laborator a virusului.
• Situaþia din Mexic
Cuprinde acelaºi tip de informaþii ca mai sus.
b. EVALUAREA RISCULUI PENTRU UNIUNEA EUROPEANÃ

A fost studiatã literatura de specialitate asupra istoricului cazurilor de gripã porcinã în Europa,
dar mai ales s-au evidentiat elementele nou apãrute la cazurile din SUA ºi Mexic (o combinaþie nouã
ºi unicã de segment de gene, o epidemie cu potenþial larg în Mexic, nici un caz din SUA nu a venit în
contact cu porcii, o ratã observatã a fatalitãþii înaltã în Mexic).
A fost alertat sistemul de testare de laborator (exemplu: Laboratorul de referinþã pentru gripa
din UK) din Uniunea Europeanã pentru a identifica subtipul H1N1 care include aceastã combinaþie
geneticã nouã a virusului.
c. CONCLUZII
Pe baza informaþiilor prezentate în capitolele precedente se pot trage concluzii asupra nivelului
de risc în UE.
Concluzia cea mai importantã a fost aceea cã posibilitatea de identificare a acestei noi compoziþii
genetice este crucialã. Clinicienii, þinând cont de evoluþia sezonierã a gripei, trebuie sã asigure capacitatea
de testare în laborator mai ales pentru persoanele care s-au întors din zonele afectate din SUA ºi
Mexic.
d. REFERINÞE BIBLIOGRAFICE
Cuprinde o listã extinsã de referinþe bibliografice care susþin cu evidenþe afirmaþiile din raport.
1. ECDC, Epidemic Intelligence Tutorial, disponibil la http://external.ecdc.europa.eu/

EI_Tutorial/course.htm, accesat iulie 2011
140
CURS 3
Modul 10 - INSTRUMENTE DE SUPORT EPI2002

• Gestionarea datelor
• Analiza datelor
• Tipurile uzuale de prelucrãri statistice.
10.2. TEME ABORDATE

• Noþiuni generale despre sisteme de gestiune a bazelor de date
• Alcãtuirea unui chestionar
• Introducerea datelor
• Verificarea datelor
• Analiza datelor
• Import/export de date
____________________________________
10.2.1. NOÞIUNI GENERALE DESPRE SISITEME DE GESTIUNE

A BAZELOR DE DATE
10.2.1.1. CE ESTE UN SISTEM DE INFORMAÞII
Este acel sistem care încearcã sã rezolve corect problemele, capabil sã genereze informaþiile
necesare la timp, la locul potrivit ºi într-o formã adecvatã pentru a fi utilizabile în procesul managerial.
Un sistem de informaþii lucreazã cu:

• date,
• informaþii,
• cunoºtinþe.
10.2.1.2. CONCEPTE DE BAZÃ

Date: lucruri elementare despre fenomenele lumii exterioare, considerate de necontestat
(exemplu: temperatura pacientului - 39.50C).
Informaþii: definite ca punct de plecare al cunoaºterii, pot fi deduse dintr-un ansamblu de date
(exemplu: T = 39.50C, cefalee, fotofobie ⇒ posibil meningitã).
Cunoºtinþe: rezultatul adunãrii succesive de informaþii pe baza datelor de plecare.
Dupã modul de culegere, datele pot fi:

• Date primare: sunt acele date culese special pentru un anumit scop sau studiu.
• Date secundare: sunt acele date care existã deja, fiind culese pentru un alt scop.
141
10.2.1.3. MANAGEMENTUL SISTEMELOR DE INFORMAÞII
Reprezintã o serie de metode de culegere, stocare, organizare, analizã ºi raportare a datelor

într-o manierã care sã le confere semnificaþie, utilitate ºi accesibilitate.
10.2.1.4. BAZE DE DATE
O bazã de date este o colecþie structuratã de date.

Fiºierul de tip bazã de date conþine:
• inregistrãri individuale (numere ºi caractere)
• structura (defineºte semnificaþia numerelor ºi a caracterelor stocate) ºi reprezintã o componentã
a unui Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD).
Un SGBD permite utilizatorului sã realizeze o serie de operaþii cum ar fi:
• crearea de noi fiºiere (baze de date)
• deschiderea unor fiºiere deja existente
• introducerea de noi date
• sortarea/cãutarea/editarea înregistrãrilor existente.
Exemple de SGBD des utilizate în studiile de sãnãtate publicã sunt: EPI2002, SPSS, SAS etc.
10.2.1.5. EpiInfo (http://wwwn.cdc.gov/epiinfo/)
EpiInfo este un SGBD special dezvoltat pentru cercetarea epidemiologicã.

Principalele avantaje:
• indeplineºte toþi paºii necesari în planificarea ºi crearea unei baze de date
• este simplu de utilizat
• este distribuit public de cãtre CDC Atlanta (http://wwwn.cdc.gov/epiinfo/html/
downloads.htm)
• nu necesitã calculatoare extrem de performante
• poate exporta datele în orice format cerut de alte aplicaþii statistice, SGBD sau spreadsheet.
PRINCIPALELE COMPONENTE ALE LUI EpiInfo (1)
EDITORUL DE TEXT (Make View) permite crearea de chestionare, editarea fiºierelor care
conþin codificãri ºi reguli de verificare a datelor, scrierea ºi editarea unui text. Conþine ºi programul de
verificare a datelor (Check): stabilirea unor domenii de variaþie, valori legale, reguli complexe de
codificare etc.
INTRODUCEREA DATELOR (Enter Data) permite crearea bazelor de date pe baza
chestionarelor, introducerea, editarea ºi interogarea datelor.
ANALIZA DATELOR (Analyse Data) realizeazã prelucrarea statisticã ºi graficã a datelor din
baza de date. Permite ºi importul/exportul datelor între EpiInfo ºi alte programe de prelucrãri statistice
(SPSS, SAS etc.) sau SGBD (Excel, Dbase etc.)
CREAREA HÃRÞILOR (Create Maps) realizeazã reprezentarea datelor într-o cartogramã
(hartã)
CREAREA DE RAPOARTE (Create Reports) permite proiectarea ºi generarea de rapoarte
pe baza datelor din baza de date.
10.2.1.6. NOÞIUNI FUNDAMENTALE ALE BAZELOR DE DATE
Un fiºier de date (baza de date) constã într-o colecþie de INREGISTRÃRI (RECORDS).

Inregistrare (caz): reprezintã un chestionar completat.
Fiecare înregistrare conþine o serie de CÂMPURI (FIELDS).
Câmp (variabilã): conþine rãspunsul obþinut la fiecare întrebare a chestionarului.
142
EXEMPLU DE BAZÃ DE DATE
10.2.1.7. STRUCTURA UNEI BAZE DE DATE
Datele dintr-un fiºier de date sunt reprezentate de obicei într-un tabel de forma:
Identificator Data Varsta Sex Etnie Judet
1 10/11/2009 56 M 1 AB
2 10/11/2009 49 F 1 BC
3 10/11/2009 15 M 1 TL
4 10/11/2009 28 M 2 SB
Fiecare RÂND reprezintã o INREGISTRARE.

Fiecare COLOANÃ reprezintã o VARIABILÃ.
Odatã stabilitã forma finalã a chestionarului, se poate defini STRUCTURA fiºierului de date.
10.2.2. CREAREA UNUI CHESTIONAR
Un chestionar este o machetã care va curpinde toate variabilele unei înregistrãri:

a. Pentru a crea o noua bazã de date (denumitã proiect) se alege programul Makeview din
meniul principal al lui Epi Info 2002.
b. Se va deschide o nouã fereastrã (a programului Make View) care cuprinde un meniu (partea
de sus a ecranului) ºi un spaþiu gol în care se va crea chestionarul. Pentru a începe crearea chestionarului
(denumit view) se face click pe butonul din dreapta al mouse-ului în spaþiul gol ºi apoi se selecteazã
opþiunea Make New View.
c. Când se va deschide cãsuþa de dialog „Create or Open PROJECT”, se tasteazã numele
fiºierului care va conþine baza de date (de exemplu Epidemie) în spaþiul numit „File Name“ ºi apoi se
face click pe butonul Open. În acest fel a fost creat un proiect nou numit Epidemie.
d. Epi Info va cere apoi sã creaþi un nou chestionar (Name). Puteþi da acelaºi nume ca al
proiectului (Epidemie) sau puteþi da un alt nume (de exemplu Investigaþie) în noua cãsuþã de dialog
care s-a deschis ºi apoi click pe OK cand aþi terminat. Aþi creat în acest fel un chestionar numit
Investigatie în cadrul proiectului Epidemie.
143
10.2.3. TIPURI DE VARIABILE UTILIZATE
Cele mai frecvent tipuri de variabile utilizate în epidemiologie sunt cele din tabelul de mai jos.
Tip variabilã Lungime Exemplu Comentarii

Text ºi UPPER Corespunde Nume Aceste variabile conþin informaþii
CASE TEXT numãrului maxim Judeþ (se poate utiliza de tip text (litere mari sau mici) ºi/
anticipat de litere/ codificarea sau cifre.
cifre a informaþiei automobilisticã) EpiInfo mai lucreazã ºi cu tipul
cuprinse în Starea civilã de variabilã TEXT CU
variabila LITERE MARI (UPPER CASE
respectivã. TEXT). Diferenþa faþã de TEXT
este aceea cã literele mici sunt
convertite automat în litere mari
în momentul introducerii datelor.
Este util pentru a evita
eventualele probleme de
inconsistenþã a datelor. Este
recomandat acest tip pentru
majoritatea informaþiilor de tip
text.
Numeric Corespunde Vârstã Datele numerice pot fi:
(Number) numãrului maxim Greutate • întregi (vârstã, înãlþimea în
anticipat de cifre a Glicemie cm) - ##
informaþiei • reale au ºi parte fracþionarã
cuprinse în (glicemia) ##.#
variabila respectivã
(fiecare #
corespunde unei
cifre a numãrului
respectiv).
Logica (Yes/No) – Vaccinat Aceste variabile conþin numai

Compliant la informaþii de tip Y sau N, adicã
tratament Da sau Nu.
Data – Data naºterii Aceste variabile conþin informaþii
calendaristicã Data internãrii de tip data calendaristicã în 3
(Date/Time) Data instalãrii formate:
simptomelor • American (mm/dd/yyyy)
• European (dd/mm/yyyy)
yyyy/mm/dd.
Titlu (Label/ – Date personale Sunt numai niºte linii de titlu care
Title) nu primesc valori la introducerea
datelor.
Text multilinie Adresa Se pot introduce mai multe linii de

text.
144
10.2.4. VERIFICAREA DATELOR
Dacã datele introduse în baza de date au o calitate indoielnicã, atunci nici rezultatele prelucrãrilor
nu prezintã prea mare încredere, deci trebuie privite cu reticenþã.
Existã în general 6 mari tipuri de erori de introducere a datelor:
1. Eroarea de transpunere în oglindã

Operatorul introduce 93 în loc de 39. Sunt erori uzuale de folosire greºitã a tastaturii, întâlnite în
special în cazul operatorilor neexperimentaþi. Se reduc pe mãsurã ce operatorul capãtã experienþã.
2. Eroarea de transcriere
Operatorul înþelege 1 în loc de 7 sau litera O în loc de cifra 0. ªi acestea sunt erori de manevrare
greºitã a tastaturii, care tind sã se reducã pe mãsurã ce operatorul capatã experienþã. O altã cauzã
frecventã a acestor erori o reprezintã scrisul ilizibil din chestionare.
3. Eroarea de codificare
Uneori datele sunt codificate dupã ce au fost colectate. Aceastã etapã de codificare post-interviu
poate genera erori. Aceste erori se pot minimiza dacã se utilizezã o schemã de codificare încã din
timpul interviului (de exemplu la grupuri etnice, nivel de educaþie etc.).
4. Eroarea indusã
Aceste erori se datoreazã în exclusivitate operatorului de interviu. Acesta fie poate pune întrebãrile
în mod greºit, fie le poate pune într-o ordine greºitã. Aceastã eroare se poate controla fie printr-o
proiectare corectã a chestionarului, fie prin cursuri de pregãtire a operatorilor de interviu înaintea
culegerii datelor.
5. Eroarea de consistenþã
Constã în contradicþia dintre 2 sau mai multe rãspunsuri. De exemplu, se pot înregistra date
despre sarcinã pentru un bãrbat.
Se datoreazã proiectãrii incorecte a chestionarelor.
6. Eroarea de încadrare în limite

Constã în rãspunsuri care nu se încadreazã în limitele posibile de valori.
10.2.4.1. FUNCÞIILE DE VERIFICARE DIN EpiInfo
Chiar fãrã verificãri specifice (programate), EpiInfo face automat un numãr limitat de verificãri.
Va permite doar introducerea de numere în variabilele definite numeric.
Va verifica validitatea datelor calendaristice introduse.
Variabilele de tip logic nu vor accepta decât literele Y sau N.
Acest set de verificãri automate nu este suficient. Este bine sã se proiecteze verificãri specifice
variabilelor din chestionar.
Funcþiile specifice de verificare posibile în EpiInfo sunt:

• Variabile Required (se bifeazã cãsuþa Required a variabilei respective) - aceste variabile
trebuie completate obligatoriu, nu pot fi lãsate goale.
145
• Variabile Repeat Last (se bifeazã cãsuþa Repeat Last a variabilei respective) - aceastã variabilã
ia automat ultima valoare introdusã anterior.
• Legal Values (se da click pe butonul Legal Values) - se poate prestabili de la început o listã
de valori posibile specifice unei anumite variabile (exemplu: Pentru variabila Sex se definesc valorile
legale M ºi F). Valorile acceptate de aceste variabile vor fi numai cele care se regãsesc în listã.
• Range (se bifeazã cãsuþa Range) - pentru variabilele numerice se pot stabili o limitã inferioarã
ºi o limitã superioarã de variaþie (exemplu: Vârsta între 0 ºi 14 ani pentru copii).
În meniul principal al programului MakeView existã sub View opþiunea Check Code. Acest
program permite programarea introducerii valorilor variabilelor.
Cele mai utilizate comenzi pentru controlul introducerii valorilor variabilelor sunt:
• Saltul condiþionat (optiunea IF) - se verificã dacã variabila ia anumite valori, caz în care
cursorul sare automat la o altã variabilã specificatã. În caz contrar, cursorul se mutã la urmãtoarea
variabilã.
• Saltul simplu (optiunea Go To) - utilã atunci când se doreºte saltul peste o anumitã parte a
chestionarului.
• Calcule automate ale unor valori (opþiunea ASSIGN) - de exemplu se poate calcula automat
vârsta, scãzând data naºterii din data curentã.
10.2.5. ANALIZA DATELOR
EpiInfo realizeazã prelucrarea datelor dintr-o bazã de date cu ajutorul programului Analyze
Data.
Pentru a putea începe analiza datelor dintr-o bazã de date, trebuie deschis (comanda Read) un
fiºier cu date. În fereastra corespunzãtoare comenzii Read, se deschide fiºierul creat cu ajutorul
programului Enter Data.
În ecranul unde se afiºeazã rezultatele prelucrãrilor, se va afiºa numãrul de înregistrãri conþinute
de fiºierul deschis în urma comenzii Read.
Reprezentarea datelor: Distribuþii de frecvenþã
Datele (mãsurate pe populaþia generalã sau pe eºantion) sunt de obicei prezentate în distribuþii
de frecvenþã, pentru cã acestea reprezintã formatul cel mai convenabil de sintezã. Comanda care
realizeazã distribuþiile de frecvenþã este Frequencies (din grupul de comenzi Statistics).
În distribuþiile de frecvenþa se prezintã descrierea calitativã sau cantitativã a observaþiilor
(mãsurãtorilor) împreunã cu numãrul de apariþii ale mãsurãtorii respective - frecvenþa absolutã.
Se utilizeazã de obicei ºi frecvenþa relativã obtinutã prin împãrþirea frecvenþei absolute la numãrul
total al observaþiilor, exprimatã în procente.
Reguli pentru construirea intervalelor de variaþie
Pentru variabilele cantitative (numerice) continue (de exemplu Vârsta) este util sã se construiascã
intervale de variaþie. Regulile generale de construire a acestor intervale sunt:
• numãrul de intervale este bine sã fie mai mic de 15;
• limitele fiecãrei clase trebuie sã se potriveascã cu gradul de precizie al datelor mãsurate
(trebuie respectat numãrul de cifre zecimale care a fost utilizat la introducerea datelor);
146
• intervalele de lungime egalã sunt mai convenabile ºi faciliteazã prelucrãrile ulterioare (de
exemplu, pentru Vârstã se utilizeazã grupele cincinale sau decimale);
• intervalele trebuie sã fie mutual exclusive (capetele a 2 intervale succesive sã nu se suprapunã).
Exemplu de distribuþie de frecvenþã
20 de cutii cu fructe au urmãtoarele greutãþi nete în kilograme per cutie:
19.7 19.9 20.2 19.9 20.0 20.6 19.3 20.4 19.9 20.3
20.1 19.5 20.9 20.3 20.8 19.9 20.0 20.6 19.9 19.8
Dacã se vor construi intervale de câte 2 decigrame, în urma comenzii Frequency se va obþine
urmãtorul rezultat:
Greutate Frecvenþa absolutã Frecvenþa relativã % Frecvenþa cumulatã

19.2-19.4 1 5 5
19.5-19.7 2 10 15
19.8-20.0 8 40 55
20.1-20.3 4 20 75
20.4-20.6 3 15 90
20.7-20.9 2 10 100
Total 20 100
Valori caracteristice pentru variabilele cantitative
Orice serie de date cantitative se poate descrie prin douã elemente caracteristice:
1. Indicatorii tendinþei centrale
2. Împrãºtiere sau dispersie
Dacã aceste elemente sunt obþinute dintr-un studiu populaþional, ele se numesc parametri, dacã
sunt obþinute dintr-un eºantion se numesc indicatori statistici.
Indicatorii tendinþei centrale
Aceºti indicatori pun în evidenþã faptul cã toate datele mãsurate tind sã se grupeze în jurul unei
valori centrale.
Valoarea centralã caracterizeazã întregul domeniu al datelor (val.min. - val.max.).
Cele mai utilizate mãsurãtori ale tendinþei centrale sunt:

• media aritmeticã,
• mediana,
• modul,
• cuantilele.
147
Definiþii
Media aritmeticã: este valoarea care dacã s-ar substitui fiecãrei valori a distribuþiei nu ar schimba
suma totalã.
Se lucreazã cu:
1. media aritmetica simplã, pentru distribuþiile de frecvenþã cu frecvenþe unitare (valorile nu se
repetã),
2. media aritmeticã ponderatã pentru distribuþiile de frecvenþã cu frecvenþe neunitare.
Modul: reprezintã valoarea observatã care apare de cele mai multe ori (frecvenþa de apariþie
maximã).
Mediana: pentru o distribuþie de frecvenþã ordonatã (de la cea mai micã valoare la cea mai
mare), mediana reprezintã valoarea de la mijlocul distribuþiei.
Cuartile: plecând de la medianã, se poate defini valoarea care este mediana valorilor de la
stanga medianei; aceastã valoare reprezintã 25% (1/4) din distribuþie ºi se numeºte cuartilã. În orice
distribuþie existã 3 cuartile: prima relativã la 25% din valori, a doua care este de fapt mediana ºi
reprezintã 50% din valori, a treia care corespunde la 75% din valori.
Toate aceste valori sunt calculate prin comanda Means.
Dispersia
Când datele sunt foarte diferite, media nu caracterizeazã bine distribuþia, pentru cã douã seturi
de date pot produce aceeaºi medie, dar pot fi foarte diferite în ceea ce priveºte variabilitatea mãsurãtorilor.
Trebuie construite niºte mãsurãtori care sã arate cât de mult diferã observaþiile de o valoare de
referinþã (de obicei media sau mediana).
Mãsurãtorile care iau în considerare deviaþiile faþã de medie sunt:

• varianta,
• deviaþia standard,
• coeficientul de variaþie.
Cu cât aceºti indicatori au valori mai mici (coeficientul de variaþie < 10%), cu atât media
caracterizeazã mai bine întregul eºantion.
Toate aceste valori sunt calculate prin comanda Means.
Testele de comparaþie statisticã
Demersul necesar construirii unui criteriu de semnificaþie porneºte de la stabilirea ipotezei nule,
H0, care postuleazã faptul cã nu existã nici o diferenþã semnificativã între indicatorii obtinuþi din
eºantion ºi cei populaþionali.
Aceºti indicatori sunt de regulã media (sau proporþia), abaterea standard ºi efectivul.
Pentru verificarea ipotezei statistice se utilizeazã diferite teste de semnificaþie statisticã, constând
din calcularea unui indice statistic (ta, ua, z, etc) ºi din stabilirea de reguli precise de acceptare sau de
respingere a ipotezei nule cu o anumitã probabilitate.
148
Pentru un anumit test statistic, valoarea probabilitãþii sub care se respinge ipoteza nulã se numeºte
prag de semnificaþie ºi este ales de cercetãtor. În cercetarea medicalã, pragul de semnificaþie unanim
acceptat este de 0.05.
Acceptarea ipotezei nule (p > 0.05) presupune cã diferenþa testatã este nesemnificativã, iar
respingerea (p < 0.05) ei ca diferenþã este semnificativã.
Testul t - Student
Se utilizeazã pentru compararea mediilor a douã eºantioane independente. Cu alte cuvinte, se

doreºte sã se aprecieze dacã diferenþa între mediile obþinute din douã eºantioane este semnificativã
statistic sau acest lucru se datoreazã întâmplãrii.
Dacã se constatã cã valoarea calculatã a indicelui t este mai mare decât valoarea teoreticã din
tabele (ua=0.05=1.96), se
poate afirma cã diferenþa este semnificativã statistic. De fapt, interpretarea testului se face în
funcþie de valoarea probabilitãþii calculate (p). Dacã p < 0.05, atunci cele 2 medii diferã statistic
semnificativ.
În cazul a mai mult de douã eºantioane, testul Student devine testul ANOVA.
Testul t - Student este calculat cu ajutorul comenzii Means.
Testul χ2
Acest test se utilizeazã pentru compararea caracteristicilor calitative. Se poate astfel determina
dacã douã caracteristici sunt realmente asociate într-o populaþie sau dacã relaþia observatã este doar
rolul hazardului.
Acest test se aplicã în douã situaþii diferite: pentru tabele de contingenþã de tip 2x2 ºi pentru
tabele de contingenþã cu mai mult de douã rânduri sau douã coloane.
Testul χ2 pentru tabele 2x2
Forma generalã a unui tabel de contingenþã 2x2 este:
Atribut 2
Atribut 1 Varianta I I1 Varianta I I2 Total
Varianta I1 a b a+b
Varianta I2 c d c+d
Total a+c b+d n
Ipoteza nulã comparã varianta I1 cu varianta I2 în ceea ce priveºte rezultatele obþinute, mãsurate
prin Atributul 2. Dacã p < 0.05, atunci diferenþa între I1 ºi I2 este semnificativã, fiind influenþatã de
Atributul 2.
În general, tabelele 2x2 se utilizeazã în testarea asociaþiei dintre o anumitã boalã ºi un anumit
factor de risc. (calculeazã riscul relativ ºi odds ratio, rezultatul se comparã cu 1 þinând cont ºi de
limitele intervalului de încredere sau de valoarea probabilitãþii testului χ2).
Comanda Tables calculeazã testul χ2

149
Reprezentãri grafice
Este un alt mod de prezentare a datelor statistice.

Avantajul graficelor este acela cã oferã o imagine mai sugestivã a unui fenomen.
Graficele reprezintã „partea esteticã“ a statisticii descriptive ºi constituie un element de bazã al
rapoartelor.
În funcþie de tipul datelor de reprezentat existã mai multe tipuri de reprezentãri grafice:
• Graficul prin coloane (Bar) - se utilizeazã pentru compararea mai multor fenomene în
acelaºi loc ºi timp sau acelaºi fenomen în mai multe locuri, dar în acelaºi timp.
• Graficul liniar (Line) - este util în reprezentarea seriilor dinamice, reprezentând de fapt
evoluþia în timp a unui fenomen.
• Diagrama de structurã (Pie) - Acest grafic aratã dimensiunea proporþionalã a unui element
ce constituie o serie de date faþã de suma (totalul) elementelor acelei serii. Utilã când se doreºte
punerea în evidenþã a unui element semnificativ.
• Diagrama XY (Scatter XY) - este utilã pentru a demonstra relaþia dintre douã variabile
numerice continui.
Graficele se realizeazã cu ajutorul comenzii Graph.
10.2.6. COMBINAÞIA EpiInfo 2002, Word ºi Excel
Epi Info 2002 afiºeazã toate rezultatele prelucrãrilor ca documente HTML (HTM), într-un
format accesibil browserelor Internet (Internet Explorer). Atunci când fiºierul cu rezultate nu are un
nume explicit, Analysis pune automat numere consecutive fiºierelor cu rezultate ºi începe un nou
fiºier la fiecare comandã Read sau Closeout.
Comanda Routeout permite denumirea fiºierelor cu rezultate.
Fiºierele HTML cu rezultate produse de EpiInfo2002 pot fi citite direct atât de Word, cât ºi de
Excel (Opþiunea File / Open din meniul principal conþine o listã de tipuri de fiºiere care pot fi citite,
printre care ºi HTML).
De asemenea, programul EpiInfo2002 poate schimba date cu alte SGBD uzuale (dBase, Excel,
FoxPro etc.).
150
PARTEA a II-a
CURS DE TEHNOLOGIA
INFORMAÞIEI COMPUTERIZATE
Autori:
Prof. Traian IONESCU
Alexandra CERNIAN
Radu PIETRARU
Adriana NICOLAE
Dorin CÂRSTOIU
Ioana LAZÃR
151
152
I. P REZENTAREA NOŢIUNILOR DE BAZĂ
I.1. R ECUNOAŞTEREA ŞI UTILIZAREA COMPONENTELOR

CALCULATORULUI
Ce este un calculator? O întrebare la care se poate răspunde în foarte multe feluri, dar la o
privire mai atentă se poate observa că răspunsul nu este atât de simplu...
La ce este bun un calculator?
Corectarea fotografiilor, editarea secvenţelor video, colecţionarea melodiilor, modul în

care oamenii muncesc şi se distrează, modul în care oamenii comunică, în care îşi
organizează activităţile.
Acest capitol are ca scop descifrarea enigmelor referitoare la structura şi

funcţionarea sistemelor de calcul şi a sistemelor de operare. Pentru a ajunge
la utilizarea maximă a beneficiilor oferite de un calculator este necesar să
cunoaştem componentele acestuia:
- Componentele hardware
- Componentele software
- Familiarizarea cu un sistem de operare şi operaţiile de bază în sistemul de
operare Windows XP Professional
I.1.1. Prezentare hardware
Hardware este un termen care acoperă totalitatea componentelor electronice

şi mecanice ale sistemului de calcul (partea fizică);
Componentele Hardware:
- Placa de bază
- Procesor
- Memorie
- Magistrale
- Set de echipamente de intrare/ieşire.
În mod tradiţional, piesa centrală la majoritatea calculatoarelor este placa

de bază. Este temelia fizică şi logică a întregului sistem. Circuitele de pe
placa de bază definesc calculatorul, capabilităţile sale, limitările şi
personalitatea acestuia.
153
Aproape toate calculatoarele personale compatibile se bazează pe un lucru comun: sunt
construite cu o singură placă, de dimensiune importantă, pe care se conectează prin lipire
circuite integrate. Această placă are pe ea cele mai importante componente care definesc
sistemul: microprocesoare, circuite suport şi memorie. Se adaugă la acestea componentele
sistemului de intrare/ieşire, oferind variate moduri de interconectare.
Figura 1. Placa de bază
Aceasta conţine diverse tipuri de conectoare pentru ataşarea altor plăci. Placa de bază
reprezintă centrul de comunicaţii prin care toate celelalte componente ce alcătuiesc
calculatorul transmit informaţii între ele. Fiecare componentă, plecând de la unitatea
centrală de procesare, până la joystick-ul utilizat pentru jocuri, sunt conectate la placa de
bază într-un fel sau altul. Unele componente sunt conectate chiar în slot-urile ce se află
pe placa de bază, altele în port-uri aflate pe partea din spate a carcasei calculatorului.
Microprocesorul este componenta hardware a calculatorului, care identifică

şi execută instrucţiunile aritmetice şi logice din programele sistemului de
calcul. Este esenţa „gândirii“ calculatorului. Viteza de lucru a procesorului se
măsoară în Mhz - megaherţi sau GHz – gigaherţi.
Figura 2. Microprocesor
Memoria este o componentă hardware care preia, stochează şi redă date,

atât pe cele folosite în mod curent la rularea unor aplicaţii, cât şi pe cele de
care vom avea nevoie mai târziu peste câteva zile, luni sau ani. Există două
tipuri de memorie: internă şi externă.
154
Iată cum arată un modul de memorie RAM:
Figura 3. Placă de memorie RAM
Memorie volatilă: cea care îşi pierde conţinutul la dispariţia tensiunii de

alimentare, de exemplu la închiderea calculatorului.
Memoria nevolatilă: cea care păstrează pe timp indefinit conţinutul

informaţional, indiferent de absenţa tensiunii de alimentare.
Figura 4. Exemple de memorii pe suport magnetic şi optic
Magistralele: Reprezintă ansamblul conexiunilor care transferă semnalele

între două componente ale calculatorului.
Set de echipamente de intrare - ieşire:
Monitorul este componenta hardware prin care se prezintă informaţia

generată de calculator, sub formă de imagini şi text (afişare).
Tastatura este cel mai răspândit dispozitiv de introducere a textului pe

calculator.
Mouse-ul este componenta hardware a cărui mişcare pe o suprafaţă plană

este corelată cu deplasarea pe ecran a unui cursor cu o formă anume, de
obicei săgeată, ce constituie cursorul de mouse.
155
Imprimanta este un dispozitiv ataşat unui calculator ce permite tipărirea
imaginilor şi textelor aflate în calculator pe diferite formate standard de
suport, putând fi considerată ca un fel de maşină de scris şi desenat
automată.
Personalitatea calculatorului este definită de totalitatea elementelor

componente. Esenţa sa este difuzată de-a lungul căilor de circuit şi
componentelor enumerate anterior.
I.1.2. Prezentare software
Software-ul este un sistem de programe pentru calculatoare incluzând

procedurile lor de aplicare, sistem furnizat odată cu calculatorul respectiv
sau creat ulterior de către utilizator.
Pentru ca partea fizică, cea vizibilă, adică partea de hardware dintr-un computer, să poata
fi controlată de către utilizator, este nevoie de un program software, şi anume „un şofer“
literar spus driver, care îi dictează componentei cum să funcţioneze şi să ne asculte. Să
luăm, de exemplu, o imprimantă pe care o conectăm la calculator prin cablu: avem partea
de hardware. Pentru ca imprimanta să fie funcţională este nevoie să instalăm driver-ul pe
calculator. Driver-ul este programul imprimantei, prin intermediul căruia calculatorul
transmite datele către imprimantă şi îi dictează să imprime datele primite.
I.2. U TILIZAREA SISTEMULUI W INDOWS XP P ROFESSIONAL
Sistemul de operare reprezintă un produs de tip software care este parte

componentă a unui sistem, echipament sau aparat computerizat şi care se
ocupă de gestionarea şi coordonarea activităţilor acestuia. Sistemul de
operare joacă şi rolul de gazdă pentru aplicaţiile care rulează pe hardware-
ul respectiv.
Sistemul de operare al unui calculator este software-ul calculatorului, prin

intermediul căruia noi comunicăm cu hardware-ul.
Figura 5. Pachetul Windows XP – Microsoft
156
I.2.1. Windows XP
Este o linie de sisteme de operare dezvoltate de Microsoft pentru utilizarea

calculatoarelor personale, a laptopurilor şi a centrelor media. Literele XP provin de la
cuvântul englez Experience (experienţă). Windows XP este succesorul sistemelor
Windows 2000 şi Windows NT (New Techonology). Ceea ce îl deosebeşte faţă de
sistemele de operare anterioare este compatibilitatea cu mai multe programe. A fost în
lucru încă din 1999, a fost lansat la 25 octombrie 2001 şi până în ianuarie 2006 a fost
vândut în circa 400 de milioane de exemplare.
Cele mai întâlnite versiuni de Windows XP sunt:
¾ Windows XP Home Edition: creat pentru utilizatorii care lucrează la domiciliu;

¾ Windows XP Professional Edition: are facilităţi adiţionale faţă de Home Edition făcut
pentru utilizatorii avansaţi precum companiile;
¾ Windows XP Media Center: este îmbunătăţit cu facilităţi multimedia ce permit
utilizatorului să înregistreze şi să vizioneze televiziunea digitală, să vizioneze filme DVD şi
să asculte muzică.
Ca orice sistem imperfect, acesta a fost criticat pentru vulnerabilităţile legate de

securitatea prelucrării datelor.
I.2.2. Lansarea sistemului de operare Windows XP
Sistemul de operare Windows XP se lansează odată cu pornirea
calculatorului, după accesarea butonului de pornire a calculatorului:
Pe monitor va apărea automat imaginea

sistemului de operare Windows XP.
Figura 6. Încărcarea sistemului Windows XP

Bara albastră care se mişcă vă atenţionează că sistemul se
încarcă.
În cazul în care există înregistraţi mai mulţi utilizatori
prima imagine după încărcare va fi cea de selectare a
utilizatorului:
Figura 7. Lista de utilizatori

Pe un calculator pot lucra mai multe persoane - utilizatori
(în limba engleză useri).
Pentru utilizatorii care nu au parolă se intră automat în
ecranul principal, după selectare. Dacă utilizatorul şi-a
setat anterior o parolă, acesta va trebui să tasteze parola
pentru a avea acces în ecranul principal.
157
Figura 8. Introducerea
parolei
După tastarea corectă a

parolei se intră în pagina de
start (desktop).
Figura 9. Desktop
I.2.3. Componente de interfaţă a sistemului de operare Windows XP
¾ Cursorul Reprezintă poziţia mouse-ului pe ecran. Apare în mod implicit sub formă
de săgeată .
Scroll-ul este utilizat pentru navigarea în sus şi în jos în interiorul unei pagini, unei liste
de fişiere/directoare.
¾ Butonul Start
Butonul START reprezintă principalul punct de intrare în Windows XP,

furnizând una din cele mai uşoare modalităţi de lansare a programelor sau
de deschidere a documentelor. Accesarea butonului duce la deschiderea
unei serii de meniuri şi submeniuri.
Figura 10. Butonul Start
Cele mai importante opţiuni ale

meniului Start sunt:
¾ All Programs: reprezintă într-o
structură arborescentă, dezvoltată prin
submeniuri, aplicaţiile instalate pe
discul local şi asigură una dintre
metodele de apelare a lor.
Figura 11. Submeniurile meniului All

Programs
- Search (Căutare): reprezintă una din
modalităţile de căutare rapidă a
fişierelor, dosarelor în funcţie de
anumite criterii.
- Help and Support (Ajutor): asigură
afişarea meniului de ajutor pentru
Windows XP.
- Log Off (Deconectare): permite
158
ieşirea din configuraţia curentă şi oferă posibilitatea conectării sub alt nume de utilizator
(dacă există mai mulţi utilizatori).
- Shut down (Oprire): Închiderea sistemului.
¾ Bara de Taskuri
Bara de task-uri este plasată de
regulă în partea inferioră a
ecranului, dar poziţia ei se poate
modifica în funcţie de
preferinţele utilizatorului.
Figura 12. Bara de task-uri

În această bară se vizualizează toate aplicaţiile deschise de utilizator.
Bara de task-uri dispune şi de un ceas digital în partea dreaptă. Prin dublu click stânga se
activează meniul aferent ceasului. De aici se poate seta ceasul şi data calendaristică.
Figura 13. Setarea ceasului şi a datei
Windows XP dimensionează butoanele de pe

bara de task-uri în mod automat, toate având
aceeaşi dimensiune, indiferent de lungimea
denumirilor. În cazul în care numele
aplicaţiilor sunt prea lungi pentru a încăpea
pe buton, Windows trunchiază denumirile
introducând puncte de suspensie. Dacă
utilizatorul deschide mai multe aplicaţii,
butoanele de pe bara de task-uri se
micşorează. În cazul în care sunt deschise
mai multe aplicaţii de acelaşi fel, pe bara de
task-uri va apărea un contor, care reprezintă
numărul de aplicaţii de acelaşi fel.
¾ Pictograme (icon-uri)
În afara barei de task-uri şi a butonului Start, pe suprafaţa de lucru există pictograme.
Cele mai importante pictograme sunt:
- My Computer (Calculatorul meu): este asociată conţinutului calculatorului.
- My Network Places (Reţeaua mea): este puntea de legătură dintre calculator şi o

reţea de calculatoare.
- Recycle Bin (Coş de gunoi): permite stocarea temporară a dosarelor şterse, de

unde pot fi recuperate sau eliminate definitiv.
- Internet Explorer: navigator de internet.
159
O altă modalitate de lansare în execuţie a programelor constă în crearea pe suprafaţa de
lucru a unor pictograme rapide numite: Shortcut
Sarcină de lucru:
Să se creeze un
shortcut nou pe
spaţiul de lucru,
urmând paşii descrişi
mai jos.
Există două metode de a crea o
pictograma rapidă:
1. Click dreapta pe desktop:
New / Shortcut
Figura 14. Selectarea opţiunii de

creare Shortcut
În ecranul ce apare se
selectează programul pentru
care se doreşte o pictogramă
rapidă, accesând butonul
Browse. Din lista afişată se
alege aplicaţia pentru care se
creează pictograma.
Figura 15. Lista de programe şi

fişiere
Se accesează butonul Next pentru a denumi pictograma
şi se salvează. În acest moment pe ecran apare o noua
pictogramă.
2. Din lista de programe de la butonul START se
selectează aplicaţia pentru care se doreşte crearea
shortcut-ului.
Figura 16. Selectarea unui program
Apăsând click stânga se trage aplicaţia

selectată pe desktop.
Pictogramele rapide - shortcut sunt

specifice prin
imaginea unei săgeţi mici în stânga
pictogramei:.
160
I.2.4. Lansarea aplicaţiilor/programelor
Pe parcursul acestui subcapitol am menţionat în mai multe puncte, diferite

moduri de a lansa un program:
¾ Prin dublu click pe pictogramă;
¾ Prin click dreapta pe pictograma aplicaţiei se deschide lista cu opţiuni şi
se alege Open;
¾ Din meniul Start / All Programs selectând aplicaţia.
I.2.5. Deconectarea şi închiderea sistemului
Deconectarea şi închiderea sistemului se fac din meniul afişat la accesarea butonului

Start.
Deconectarea asigură ieşirea din sistem a utilizatorului curent cu posibilitatea conectării
unui alt utilizator. Se face prin accesarea butonului Log Off.
Figura 17. Butonul Log Off
Sistemul se închide accesând butonul Shut Down. Acesta permite afişarea unei casete de
dialog prin intermediul căreia utilizatorul are posibilitatea de a alege pentru una din
variantele de oprire sau repornire a calculatorului, în funcţie de scopul stabilit, din lista
afişată.
Figura 18. Lista afişată la acţionarea butonului

Shut Down
¾ Log Off - deconectarea unui utilizator;

¾ Shut down - oprirea sistemului;
¾ Restart - reiniţializarea sistemului;
¾ Stand by - consumul de energie va fi redus
şi va putea fi repornit rapid, fără a fi
necesară încărcarea tuturor aplicaţiilor.
I.3. U TILIZAREA OPERAŢIILOR DE GESTIONARE A FIŞIERELOR
Una din sarcinile unui sistem de operare este gestionarea fişierelor.
În informatică un fişier reprezintă o colecţie arbitrară de date. Natura

datelor unui fişier poate fi diferită: cifre, numere, tabele, text, imagini
grafice (desene, fotografii, animaţii, filme), sunete precum şi orice
combinaţie între acestea.
Fişierele sunt salvate pe un dispozitiv de stocare. Un dispozitiv de stocare poate conţine

multe fişiere. Pe parcursul existenţei unui fişier, acesta este supus multor operaţii: creare,
denumire, modificare, copiere, mutare, ştergere etc.
161
I.3.1. Operaţii specifice fişierelor
Deschiderea unui fişier se face în

acelaşi mod ca şi lansarea unei
aplicaţii. Începem prin localizarea
fişierului în calculator. După ce se
localizează fişierul se poate
deschide prin dublu click stânga pe
fişier, sau click dreapta şi din lista
afişată se alege Open (deschide).
Figura 19. Lista de opţiuni – Open
Editarea unui fişier presupune

modificarea conţinutului unui fişier.
Se face prin click dreapta pe fişier şi
selectarea opţiunii Edit.
Figura 20. Lista opţiuni - Edit

Tipărirea fişierelor. După
accesarea opţiunii Print apare
fereastra de setare a opţiunilor de
printare.
Figura 21. Setarea opţiunilor de
printare
De aici se pot selecta paginile ce

se vor printa:
All - toate paginile;
Current page - pagina curentă;
Pages - se completeză numărul
paginii/paginilor care se printează;
Number of copies - numărul de
exemplare.
În cadrul unei aplicaţii active, deschiderea, editarea, salvarea şi printarea

fişierelor se poate face din meniul File.
Aceste funcţii pot fi executate şi prin combinaţiile de taste:
Ctr + N - Fişier Nou;
Ctr + O - Deschiderea unui fişier;
Ctr + S - Salvarea unui fişier;
Ctr + P - Imprimarea unui fişier.
Închiderea unui fişier se face prin combinaţia de taste Alt+F4 sau accesarea
butonului din colţul dreapta sus.
162
I.3.2. Lucrul cu Folderele
Folderul (directorul) este un dosar care poate conţine mai multe

fişiere de orice fel. Acesta apare ca pictogramă sub forma de dosar
Crearea unui folder se face

prin click dreapta pe spaţiu de
lucru sau în interiorul unui
spaţiu de stocare. Din lista
afişată se alege New (nou) -
Folder. Se creează un
director cu nume presetat
New Folder cu posibilitatea
schimbării denumirii.
Figura 22. Crearea unui folder
Copierea unui folder:

Se selectează folderul care urmează a fi copiat: click dreapta - Copy. În locaţia de
destinaţie se dă click dreapta - Paste.
Redenumirea unui folder:
Se selectează folderul ce urmează a fi redenumit prin click dreapta şi click Rename.
Mutarea unui folder:
Se selectează folderul care urmează a fi mutat: click dreapta - Cut. În locaţia de destinaţie
se dă click dreapta - Paste.
Ştergerea unui folder:
Se selectează folderul ce urmează a fi şters: click dreapta - Delete.
În acest capitol aţi învăţat despre:

- Partea fizică a unui calculator (componente principale) şi rolul lor în ansamblu
- Interacţiunea dintre părţile componente
- Operaţii de bază în Windows XP Proffesional
163
II. U TILIZAREA APLICAŢIILOR MULTIMEDIA
Obiective
În acest capitol vom afla ce înseamnă
multimedia şi ne vom familiariza cu
aplicaţii de redare media:
- Windows Media player
- Windows Picture and Fax Viewer
- Paint
- Windows Movie Maker
II.1. M ULTIMEDIA
Etimologic, multimedia este un cuvânt compus format din prefixul „multi“ (mai mult
decât unul, mai multe) şi substantivul „media“ care este pluralul termenului „medium“
(cu sensul de mijloc, intermediar, menire). Deci o traducere brută este aceea de mijloace
multiple. Termenul la plural „media“ are mai multe semnificaţii. În diferite contexte
găsim: massmedia (mijloace de comunicare în masă), communication media (mijloace de
comunicare), computer storage media (mijloace de stocare a informaţiei procesate de
calculator) sau presentation-media (mijloace de prezentare).
II.1.1. Clasificări ale mediilor
Se pot identifica mai multe criterii prin care mediile se deosebesc. Sistemul perceptiv
uman este unul dintre criterii, după care deosebim mediul vizual, audio, etc. De
asemenea, după originea informaţiilor există informaţii captate şi create. De exemplu, la
aceeaşi percepţie vizuală mediul video captează informaţiile, iar animaţia este creată pe
calculator.
Tipurile media mai pot fi clasificate în temporale şi non-temporale. Tipuri media

temporale au un comportament dinamic, dependent de timp şi caracterizat prin
continuitate. Un mediu dependent de timp este descris printr-un flux, între unităţile
fluxului fiind o relaţie de timp. Dacă duratele de prezentare ale tuturor unităţilor
elementelor mediului dependent de timp sunt egale, mediul se numeşte continuu. În
această categorie pot fi incluse tipurile audio şi video.
II.1.2. Sistem multimedia
Se stabilesc trei elemente pentru definirea unui sistem multimedia: numărul de medii,
tipurile acestora şi gradul de integrare a acestor medii. Sincronizarea între medii este dată
de relaţiile dintre tipurile media dependente de timp şi tipurile media independente de
164
timp. Din perspectiva acestei caracteristici şi prin combinarea elementelor stabilite mai
sus, definiţia unui sistem multimedia este:
Sistemul multimedia este un sistem de calcul care prelucrează şi integrează

mai multe tipuri de medii dintre care cel puţin unul este dependent de timp.
Multimedia este termenul folosit pentru combinaţia dintre diferite medii:

text, sunet, imagini şi video.
Proiectele multimedia pot fi înregistrate sau pot fi în direct. Acestea pot fi redate pe
scenă, proiectate cu aplicaţia Media Player.
II.1.3. Windows Media Player
Windows Media
Player (prescurtat
WMP) este un
program dezvoltat de
Microsoft pentru
redarea proiectelor
multimedia
¾ Deschiderea programului WMP
WMP se poate accesa din meniul START

/ All Programs ca în imaginea de mai
jos, cu un simplu click.
Figura 23. Localizarea aplicaţiei WMP
¾ Meniul principal
¾ Redarea fişierelor multimedia cu WMP
Fişiere suportate de WMP
sunt: .asf, .wma, .avi, .mp3,
.mp2, .mpa, .mid, .midi,
.wav, .cda etc.
¾ Crearea unei liste de redat
în WMP
În dreapta spaţiului de lucru:
Now Playing se adaugă
fişierele. Se selectează
fişierul multimedia cu click
stânga şi cu mişcarea mouse-
ului se trage în spaţiul unde
este menţionat: Drag items
Here to create playlist (Adăugaţi aici pentru crearea unei liste de redat).
165
Butoanele de control: se aplică la fişierele aflate
în lista de redare. Figura 24. Butoane de control
- redarea aleatorie,
- repetarea redării,
- oprirea redării,
, - fişierul anterior, următor,
, - pornirea şi oprirea,
- controlul volumului sunetului.
¾ Copierea de pe un CD sau DVD
În meniul principal Rip există

opţiunea de a copia datele de pe CD
sau DVD local, în format ales de
către utilizator.
Figura 25. Meniul Rip
¾ Copiere pe un CD sau DVD

Din meniul principal Burn se pot
copia datele de pe local pe un CD
sau DVD. În partea dreaptă a
spaţiului de lucru se adaugă datele
ce se vor scrie pe CD/DVD (Drag
items here to create burn list).
Burn Now Playing - opţiunea de a

transcrie pe CD/DVD fişierele care
se află în lista de redare.
Figura 26. Meniul Burn
¾ Redarea direct de pe un dispozitiv
Dacă avem deja o listă de redare

salvată pe un dispozitiv: iPod,
mp3Player; nu este necesară
copierea datelor în lista de redare.
În meniul Sync se face
sincronizarea între datele de pe
dispozitiv şi lista de redare a WMP.
Figura 27. Meniul Sync
166
II.1.4. Aplicaţia Paint
Paint este o aplicaţie simplă de desen, permiţând generarea şi editarea

imaginilor, inclusă în toate versiunile de Windows. Acesta deschide şi
salvează fişiere Windows bitmap (24 biţi, 256 culori, 16 culori sau
monocrom) cu extensia .bmp, jpeg, .gif, .png, .tiff.
Datorită interfeţei simpliste a

devenit rapid una din cele mai
accesibile şi utilizate programe.
¾ Lansarea aplicaţiei
Paint se poate accesa din meniul

START / All Programs /
Accessories / Paint cu un simplu
click sau prin dublu click pe
pictograma rapidă de pe desktop.
¾ Interfaţa aplicaţiei
Figura 28. Interfaţa aplicaţiei Paint
¾ Meniul Principal
Submeniul File conţine următoarele comenzi:
New Deschide un nou spaţiu de lucru
Open Accesează o imagine existentă
Save/Save As.. Salvarea imaginii sub anumit format şi nume
Print Preview Previzualizare a imagini pentru printare
Page Setup.. Setări pentru printare: alegerea imprimantei, a

aşezării în pagină
Print.. Trimiterea imaginii spre printare
Send... Trimiterea imaginii prin mail
Set As Background Setarea imaginii ca fundal pe desktop
Exit Ieşire din aplicaţia Paint
167
Submeniul Edit conţine următoarele comenzi:
Undo Anulează ultima/ultimele acţiuni

Redo Activ după acţionarea Undo, presupune refacerea
acţiunii anulată prin Undo
Cut Tăierea selecţiei cu posibilitatea de a lipii în alt loc
Copy Copierea unei selecţii
Paste Lipirea unei selecţii
Clear Ştergerea conţinutului unei selecţii
selection
Select All.. Selectează tot
Submeniul View conţine următoarele comenzi:
Tool Box Dacă este bifată, atunci bara de instrumente este

vizibilă
Color Box Dacă este bifată atunci bara de culori este vizibilă
Zoom Mărirea sau micşorarea imaginii
View Bitmap Afişarea imaginii pe tot ecranul
Submeniul Image conţine următoarele comenzi:
Flip/Rotate Răsucirea imaginii sub un anumit unghi,

orizontal sau vertical
Strech/Skew Lărgirea imaginii
Invert colors Inversarea culorilor
Attributes Proprietăţi ale imaginii (unitatea de măsură, color
sau alb-negru)
Clear image Ştergerea imaginii
Figura 29. Bara de instrumente
În colţul din stânga este culoarea instrumentului selectat. Pentru

a selecta şi utiliza culoarea principală se desenează mişcând
mouse-ul cu click stânga. Pentru a doua culoare vom face click
dreapta.
Figura 30. Paleta de culori
168
III. U TILIZAREA UNOR MIJLOACE MODERNE DE COMUNICARE
– R EŢEAUA INTERNET ŞI W ORLD W IDE W EB
Obiectivele Capitolului
Pe parcursul acestui capitol veţi învăţa despre:
- Ce înseamnă Internet, World Wide Web (WWW),
Browser
- Ce este un motor de căutare şi cum anume se poate
folosi acesta
- Cum puteţi găsi informaţii pe Internet
- Cum se pot crea şi utiliza adresele de email
- Care sunt programele de poştă electronică şi cum se
pot folosi acestea
- Ce reprezintă mesageria instant şi cum se poate utiliza
- Ce sunt grupurile de ştiri
III.1. I NTERNET , W EB , B ROWSER
Internet (scris cu majusculă) reprezintă acea reţea globală, accesibilă

oricărui utilizator şi formată prin interconectarea a milioane de reţele de
calculatoare din toată lumea cu ajutorul unor reguli specifice de
comunicare, numite Protocoale: Transmission Control Protocol şi Internet
Protocol denumite, pe scurt, TCP/IP.
World Wide Web abreviat WWW, numit scurt şi web, în limba engleză
înseamnă „reţea“. WWW-ul este un sistem de documente şi informaţii de
tip hipertext, legate între ele „cu scopul de a permite accesul universal la o
mare diversitate de documente“ (http://www.w3.org ).
O pagină Web este un fişier HTML care conţine informaţii tip text, imagini, sunete,
animaţii, video etc. – ceea ce se afişează atunci când se „navighează“ pe Internet. O
colecţie de pagini Web corelate formează un site. În anul 1991 se raportează primele
pagini Web vizibile „în lume“, la laboratorul de fizică de la Stanford Linear Accelerator
Center (SLAC). Unii consideră ca moment al apariţiei Web-ului anul 1994, când a fost
lansat pe piaţă primul navigator performant.
169
Navigatorul Web sau Browserul este o aplicaţie software ce permite
utilizatorilor să afişeze text, grafică, să redea video, muzică şi alte
informaţii localizate pe o pagină din World Wide Web, dar şi să comunice
cu ofertantul de informaţii şi chiar şi cu alţi utilizatori care accesează acea
pagină.
Figura 31.
Browserul
Internet Explorer
Sarcină de lucru
De la adresa mai sus

menţionată, descărcaţi şi
instalaţi browserul Mozilla
Firefox. După instalare,
identificaţi pe ecranul
calculatorului pictograma
corespunzătoare acestuia .
Prin dublu click acţionat asupra
acestei pictograme, lansaţi
aplicaţia.
Figura 32. Browserul Mozilla Firefox
Sarcină de lucru
Observaţi asemănările şi diferenţele între cele 2 aplicaţii.
Majoritatea browserelor au mai multe elemente comune:

- Butoanele Back şi Forward – care permit utilizatorului explorarea
paginilor înainte şi înapoi.
- Butoanele Refresh sau Reload – prin acţionarea cărora se reactualizează
conţinutul paginii curente.
- Butonul Stop – folosit pentru a opri încărcarea unei pagini. În anumite
browsere funcţionalitatea acestui buton este integrată în butonul Reload.
- Butonul Home – utilizat pentru a încarcă pagina setată pentru a fi
implicită. Pagina implicită este cea care se încarcă la pornirea aplicaţiei.
- Bara de adrese – în care utilizatorul scrie adresa paginii Web dorită a fi
afişată.
- Bara de status – care arată progresul încărcării unei pagini.
170
Figura 33. Alcătuirea ferestrei unui browser
Internetul pune la dispoziţia utilizatorului o multitudine de informaţii în formate diverse:

aplicaţii, documente, imagini, fişiere multimedia etc. De cele mai multe ori o localizare
precisă a celor care interesează, este extrem de dificilă. În ajutorul utilizatorilor vin
motoarele de căutare.
Motoarele de căutare sunt programe specifice care accesează continuu şi

automat Internetul. Acestea sunt menite să minimizeze timpul de acces,
localizare şi prezentare a informaţiilor dorite de utilizatori.
Printre cele mai utilizate motoare de căutare se numără:

Google - http://www.google.ro/
Yahoo - http://m.www.yahoo.com/
Bing - http://www.bing.com/
Ask - http://www.ask.com/ .
Sarcină de lucru
Să presupunem că un utilizator, Marcel, doreşte să afle mai multe informaţii

despre Ministerul Educaţiei din România însă nu cunoaşte adresa acestuia.
Se ridică întrebarea cum poate accesa datele de care are nevoie.
Prin dublu click asupra pictogramei corespunzătoare browserului Mozilla

Firefox, porniţi aplicaţia.
În bara de adrese tastaţi adresa motorului de căutare Google şi apăsaţi tasta

Enter. Imaginea afişată va fi similară cu cea de mai jos.
171
Figura 34. Motorul de căutare Google
În câmpul de căutare se vor introduce următoarele cuvinte: ministerul educatiei romania
Figura 35. Introducere cuvinte cheie într-un motor de căutare
După apăsarea butonului Căutare Google se va afişa o pagină cu legături (linkuri) către
toate paginile web care conţin, fie în titlu, fie în conţinut, cuvintele introduse care sunt
evidenţiate.
172
Figura 36. Rezultate motor de căutare
III.2. E MAIL – TRECUT ŞI PREZENT
E-mail sau poştă electronică reprezintă acel sistem care permite

transmiterea sau primirea de mesaje prin intermediul Internetului.
Emailul îşi are începuturile anterior ARPANet-ului. Nu se poate spune că Internetul a

fost niciodată inventat ci că a evoluat de la cele mai simple date. Iniţial, emailul era o
caracteristică avansată a ceea ce, în prezent, numim un director, în care se lăsau mesaje
pentru un alt utilizator. Acest director era vizibil utilizatorilor în momentul conectării
(logării).
173
Astfel, înainte de apariţia Internet-ului, emailul se folosea doar pentru a trimite mesaje
unor utilizatori diferiţi ale aceluiaşi computer. În momentul în care calculatoarele au
început să comunice între ele, problema a devenit puţin mai complexă. Ca şi în cazul
sistemului poştal uzual, pentru a putea fi trimis un mesaj între două calculatoare ce se
găsesc într-o reţea, era necesar un „plic“ ce conţinea corpul mesajului, dar şi o „adresă“
care indica destinatarul mesajului.
O primă funcţionalitate dezvoltată atunci când au apărut calculatoarele personale

(Personal Computers sau PC) au fost „cititorii offline“. Aceştia permiteau utilizatorilor
de email să stocheze emailurile pe calculatoarele proprii, să le citească şi să pregătească
mesaje de răspuns fără a fi conectat direct la Internet – aşa cum este Microsoft Outlook în
zilele noastre. Această facilitate s-a dovedit utilă mai ales în acele regiuni unde accesul la
Internet se realiza prin dial-up, iar serviciul de telefonie era destul de costisitor.
Odată cu World Wide Web-ul, emailul începe să se prezinte cu interfeţe web prietenoase,
asigurate de furnizori (provider) precum Yahoo, Hotmail, Google etc. Astfel, în ciuda a
aceea ce WWW-ul oferă, emailul rămâne cea mai importantă aplicaţie a Internet-ului, cea
mai des utilizată facilitate a acestuia. În prezent mai mult de 600 milioane de oameni din
întreaga lume folosesc serviciul de email.
III.2.1. Utilizarea serviciilor Web pentru crearea unei adrese de email
Sarcină de lucru
Se doreşte
crearea
unei adrese
de email
pentru utilizatorul Ana-
Maria Georgescu.
Similar paşilor descrişi
în cele ce urmează,
creaţi propria adresă de
email. Pentru aceasta se
va folosi furnizorul
Yahoo, astfel:
1. Se porneşte aplicaţia
Internet Explorer.
2. În bara de adrese se
tastează adresa:
http://www.yahoo.com/
3. În partea stânga a
paginii afişate, se alege
Yahoo!Mail, aşa cum se arată în imaginea următoare.
Figura 37. Pagina www.yahoo.com
174
În pagina afişată se alege Sign Up
pentru a crea o adresă nouă.
Figura 38. Creare adresă email
4. Se completează câmpurile
cerute cu informaţiile
corespunzătoare. Pe măsură ce
se introduc, datele se şi verifică
în mod automat.
Într-o primă etapă sunt cerute

informaţii cu caracter personal:
nume, prenume, data naşterii,
ţara de origine, codul poştal.
Unele dintre aceste câmpuri nu
sunt obligatorii însă sunt
necesare pentru ca Yahoo să vă
furnizeze conţinut din regiunea
dumneavoastră.
Figura 39. Creare adresă

email - introducere date
personale
Ulterior se vor solicită

date cu privire la crearea
contului (a utilizatorului
Yahoo): cum să se
numească contul şi va fi definită parola. Deoarece sunt milioane de utilizatori, este
posibil ca ceea ce se introduce ca denumire de cont de email să fie deja atribuită. Yahoo
sugerează posibile nume de utilizator care, în acel moment, sunt disponibile.
În câmpul „Password“ se
introduce parola dorită
pentru cont.

email - introducere date cont
Pentru utilizatorul Ana-

Maria, s-a creat, în figura
de mai sus adresa de email:
am.georgescu@yahoo.com
şi s-a introdus o parolă.
175
Este de preferat ca atât contul creat cât şi parola introdusă să fie cât
mai uşor de reţinut. Pe de altă parte, se recomandă ca parola introdusă
să nu fie uşor de ghicit. Astfel, contează dacă parola conţine litere
mari sau mici, cifre, diverse simboluri.
Mai departe, Yahoo solicită să fie definite anumite informaţii, extrem de necesare în
cazul în care ID-ul (denumirea contului de email) sau parola este uitată. Astfel se solicită
introducerea unei adrese alternative de email pe care vor fi trimise, selectarea sau
introducerea a 2
întrebări secrete care vor
fi puse atunci când se
încearcă reamintirea
informaţiilor uitate,
precum şi răspunsurile la
acestea.

email - informaţii suplimentare
La final, Yahoo solicită

introducerea unor caractere ca
o măsura de securitate.
Figura 42. Creare adresă email -

introducere cod de securitate
Adresa este creată automat în

momentul în care se
acţionează butonul Create My
Account.
Figura 43. Creare adresă email -

Mesaj de confirmare al contului
creat
Pentru a citi, compune sau

trimite mesaje folosind adresa nou creată, se reiau paşii 1, 2 şi 3 anterior descrişi şi se
introduc datele cerute în câmpurile Yahoo!ID – în cazul prezentat „am.georgescu“ şi
Password.
176
Figura 44. Accesare
adresă de email
Odată accesat contul

de email, se pot citi
mesaje – prin simplu
click asupra acestora,
se pot compune
mesaje noi – folosind
butonul New, se poate
răspunde la mesaje –
folosind butonul
Reply.
Prin accesarea
butonului New, va
apare o fereastră nouă
în care se vor introduce:
¾ În câmpul To: adresa de email a destinatarului.
¾ În câmpul CC (numit şi carbon copy sau copie la indigo): se introduc adresele de

email ale persoanelor cărora dorim să le aducem la cunoştinţă mesajul trimis. Persoanele
ale căror adrese sunt trecute în câmpul Cc: se mai numesc „destinatarii secundari“.
¾ Opţional, în câmpul BCC (prescurtarea de la Blind Carbon Copy sau copie

confidenţală), vizibil dacă se apasă butonul Show BCC: ca şi în cazul precedent, câmpul
poate cuprinde
adresele unor
destinatari
secundari.
Diferenţa faţă
de copia
simplă constă
în faptul că
destinatarii
primari şi
secundari ai
mesajului nu
vor şti că
mesajul este
recepţionat de aceşti corespondenţi.
¾ În câmpul Subject: titlul mesajului.
¾ Conţinutul mesajului în câmpul gol.
Figura 45. Compunere mesaj nou
177
Pentru a răspunde la un
mesaj, după click pe
mesajul primit, se va apăsa
butonul Reply.
Figura 46. Utilizarea

butonului Reply pentru a
răspunde unui mesaj
După acţionarea butonului,

va apare o fereastră în care
câmpurile To şi Subject sunt
precompletate, iar câmpul
mesajului conţine şi mesajul
primit, deasupra căruia se
va putea introduce textul de
răspuns.
III.2.2. Microsoft Outlook
Microsoft Outlook este un program de poştă electronică şi face parte din

suita Office, dezvoltată de compania Microsoft. De asemenea, acesta oferă
un mediu unic atât pentru email cât şi pentru gestionarea calendarelor, a
persoanelor de contact, a informaţiilor personale.
Programul poate fi
accesat urmând calea:
Start / Programs /
Microsoft Office /
Microsoft Office
Outlook 2003 sau
accesând pictograma
de pe ecranul
calculatorului.
Figura 47. Programul de

poştă electronică -
Microsoft Outlook
Microsoft Outlook este

utilizat îndeosebi în
organizaţii corporatiste însă poate fi întrebuinţat cu uşurinţă de către orice utilizator. Una
din facilităţile oferite de acest program este posibilitatea lucrului concomitent cu două
sau mai multe adrese de email ale aceluiaşi furnizor sau ale unor furnizori diferiţi:
Yahoo, Gmail, Hotmail etc.
178
Configurările Microsoft Outlook, necesare pentru a putea accesa aceste
căsuţe de email de la Yahoo, Gmail sau Hotmail, sunt explicate pe larg la
adresele:
http://office.microsoft.com/ro-ro/outlook/HA011133141048.aspx - pentru
utilizarea Outlook cu Yahoo! Mail
http://office.microsoft.com/en-us/outlook/HA011488981033.aspx - pentru
utilizarea Outlook cu Google Gmail
http://support.microsoft.com/kb/287424/ro - pentru utilizarea Outlook cu
Hotmail
III.2.2.1 Crearea unui mesaj nou
Sarcină de lucru
Utilizând link-ul menţionat

anterior, configuraţi Microsoft
Outlook pentru accesarea
adresei de email.
Urmând indicaţiile următoare, trimiteţi un

mail către un prieten.
Pentru a trimite un email folosind Microsoft

Outlook se poate utiliza una din următoarele
căi:
1. Se accesează meniul File / New / Mail

message.
2. Se acţionează butonul New / Mail message.
3. Se apasă concomitent tastele Ctrl + N.
Figura 48. Mesaj nou
Ulterior se vor introduce: adresa de email a destinatarului, subiectul şi conţinutul

mesajului. Emailul va fi
trimis după apăsarea
butonului Send.
Figura 49. Creare mesaj nou
Unui mesaj primit i se poate

răspunde folosind unul
dintre butoanele:
¾ Reply – pentru a
răspunde destinatarului (cel
menţionat în câmpul To),
179
¾ Reply to All – pentru a răspunde tuturor destinatarilor (atât cei din câmpul To cât şi cei
menţionaţi în câmpul CC),
¾ Forward – pentru a trimite emailul mai departe, altor destinatari.
Figura 50. Butoare necesare pentru a răspunde la un mesaj
III.2.2.2 Organizarea căsuţei de email
Emailurile primite pot fi organizate, în cadrul Inbox-ului, într-

o structură de directoare. Pentru a crea un folder (director)
nou, se apasă click dreapta asupra Inbox-ului şi se alege New
Folder.
Figura 51. Organizarea căsuţei de email - creare directoare
Emailurile pot fi mutate din Inbox într-unul din directoare prin

Drag and Drop (se menţine click stânga pe emailul care se
doreşte mutat şi se „trage“ în folderul dorit) sau folosind reguli
cu ajutorul cărora emailul primit de la o anumită persoană se
va muta automat în folderul dorit.
Pentru a crea o regulă nouă din meniul Tools se alege Rules and Alerts, ca în imaginea
de mai jos:
Figura 52. Utilizare Rules and Alerts
În fereastra nou apărută se apasă New Rule ... pentru a începe

configurarea noii reguli. Astfel:
¾ Se pot muta mesaje de la un anumit destinatar sau de la o

listă de distribuţie, într-un anumit folder.
¾ Se pot muta mesaje ce conţin anumite cuvinte în subiect,
într-un folder specific.
¾ Se pot şterge emailuri cu anumite cuvinte în subiect.
¾ Se pot marca emailuri cu steaguri de culori diferite, pentru
atenţionare.
180
Figura 53. Organizare căsuţă
de email prin utilizarea
regulilor
Sarcină de
lucru
Creaţi, în cadrul Inbox-ului,

trei directoare pe care să le
denumiţi astfel: Prieteni,
Familie, Oficiale.
Configuraţi trei reguli

astfel:
1. una care să mute
emailurile primite de la
am.georgescu@yahoo.com
în folderul Prieteni;
2. una care să mute emailurile care conţin în subiect cuvântul colegi în folderul Oficiale;
3. una care să şteargă emailurile care conţin în subiect cuvintele: spam, unsolicited.
III.2.2.3 Gestionarea contactelor
Microsoft Outlook oferă posibilitatea

gestionării persoanelor de contact şi a
informaţiilor personale. Pentru a
introduce, căuta, modifica sau vizualiza
lista contactelor se poate urma unul din
paşii descrişi în cele ce urmează:
1. Se alege opţiunea Contacts din partea

stângă a ferestrei principale a Microsoft
Outlook.
2. Din meniul Go se alege Contacts.
3. Se apasă simultan combinaţia de taste

Ctrl + 3
Figura 54. Definire contacte
4. Ulterior, prin apăsarea butonului New /

Contact sau a combinaţiei de taste Ctrl +
181
N, va apare o fereastră în care se completează datele persoanei care se doreşte a fi salvată
în lista de contacte.
Figura 55. Introducere contact nou
Odată introduse, datele unei persoane de contact pot fi folosite cu

uşurinţă în momentul conceperii unui email. Astfel, dacă se apasă
butonul To, din fereastra nou apărută se poate alege persoana căreia i
se trimite mesajul.
Figura 56. Selectare contact definit în lista de contacte
182
III.2.2.4 Utilizarea Calendarului
Calendarul integrat în Microsoft Outlook oferă posibilitatea creării unei agende

electronice pentru organizarea şi crearea întâlnirilor, programărilor sau a evenimentelor.
Programarea (Appointment) este acel eveniment ce ne priveşte personal, ce

are loc o singură dată pe zi la o ora fixată. O întâlnire (meeting) este o
programare la care urmează să participe mai multe persoane.
Pentru accesarea Calendarului se

poate urma unul dintre paşii descrişi
în cele ce urmează:
1. se alege opţiunea Calendar din

partea stângă a ferestrei principale a
Microsoft Outlook
2. din meniul Go se alege Calendar
3. se apasă simultan combinaţia de

taste Ctrl + 2
Figura 57. Accesare calendar
Pentru organizarea unei întâlniri, sunt

necesare trei elemente de bază: un
organizator, participanţi şi o
amplasare. Există mai multe
posibilităţi pentru a stabili o întâlnire,
pornind de la o programare, în
Microsoft Outlook:
1. se accesează meniul Actions / New

Appointment
2. se acţionează butonul New /

Appointment
3. se dă dublu click pe un interval

orar din fereastra implicită a
calendarului
Figura 58. Creare întâlnire
183
În fereastra apărută se introduc primele
date ale întâlnirii: subiectul întâlnirii
(câmpul Subject), locaţia (câmpul
Location), tipul de întâlnire (câmpul
Label), localizarea în timp – data de
start, de finalizare, ora de început şi de
sfârşit. De asemenea se poate specifica
şi un timp de reamintire a întâlnirii,
înainte ca aceasta să aibă loc (câmpul
Reminder).
Figura 59. Introducere date întâlnire
Participanţii la întâlnire se introduc la accesarea tabului Scheduling. Într-o întâlnire

Outlook fiecare persoană implicată are un rol clar care dictează ce face acea persoană şi
ce grad de control are. Astfel există participanţi obligatorii (Required Attendee) şi
participanţi opţionali (Optional Attendee). La acestea se adaugă resursele – echipamente
sau săli.
Resursele se pot adăuga direct din lista de contacte prin apăsarea butonului Add Others şi
selectarea opţiunii Add from Address Book.
Figura 60. Adăugare participanţi
După adăugarea participanţilor se

apasă butonul Send şi astfel
organizatorul întâlnirii le trimite
participanţilor o solicitare de
întâlnire. Solicitarea merge atât în
Inbox-urile cât şi în calendarele
participanţilor.
În momentul în care participanţii

au citit solicitarea, Outlook le
solicită un răspuns care se întoarce
la organizator. Organizatorul
poate verifica sau modifica statusul răspunsurilor în fereastra corespunzătoare tabului
Tracking.
184
IV. U TILIZAREA PROCESORULUI DE TEXTE
WORD
Aplicaţia Microsoft Word 2003 este un editor de

texte complex şi eficient care oferă instrumentele
necesare pentru a produce documente de diferite tipuri
de la scrisori şi referate, la cărţi şi pagini Web.
Documentele rezultate pot fi printate, transmise prin
email şi fax sau vizualizate pe Internet ca pagini Web.
Această aplicaţie vă ajută să creaţi documente text

care includ imagini, ecuaţii matematice, tabele sau
simboluri grafice.
IV.1. M ODUL 1 - U TILIZAREA PROCESORULUI DE TEXTE W ORD
Obiectivele Modulului 1
După parcurgerea acestui modul veţi fi capabili:
- Să lansaţi aplicaţia
- Să identificaţi elemente din interfaţă (meniuri, bara de instrumente)
- Să salvaţi documentul
- Să închideţi aplicaţia
Înainte de a începe să scrieţi documentul în Word este necesar să schiţaţi pe hârtie sau
măcar în minte design-ul documentului. Pentru aceasta veţi avea în vedere răspunsul la
următoarele întrebări:
- Care este scopul documentului şi de ce este el necesar?

- Care este audienţa?
- Ce fel de informaţii va conţine?
- Care este formatul general?
- Ce tip de grafică este necesară şi câtă?
- Care sunt cerinţele de imprimare?
185
IV.1.1. Lansarea
aplicaţiei
Pentru a lansa aplicaţia

Word puteţi folosi una
dintre cele trei opţiuni:
- click pe Start / All
Programs / Microsoft
Office / Microsoft
Word 2003
- dublu click pe
shortcut-ul Word de pe
desktop
- accesând un fişier text
din Windows Explorer
Figura 61. Deschiderea aplicaţiei Microsoft WORD
IV.1.2. Familiarizarea cu interfaţa
Deoarece Microsoft Office Word poate fi personalizat, fereastra aplicaţiei poate arăta
diferit de la un utilizator la altul, dar ea prezintă toate elementele cunoscute ale
ferestrelor.
Fereastra aplicaţiei prezintă un

document nou cu numele
Document1 aşa cum apare în
figura următoare.
Figura 62. Pagina de început
Fiecare document va avea una

sau mai multe pagini.
Pentru a vă familiariza cu
interfaţa, vom enumera unele
dintre cele mai importante
elemente:
Bara de titlu apare în partea de sus unde aveţi denumirea documentului curent
(Document 1) şi următoarele butoane:
- minimizare (respectiv maximizare ),

- redimensionare şi
- închidere aplicaţie.
186
Meniul de comenzi cuprinde meniurile: File, Edit, View, Insert, Format, Tools, Table,
Windows şi Help.
Bara de instrumente permite accesarea rapidă a unor comenzi uzuale din meniuri.
Aceste comenzi sunt reprezentate prin icon-uri.
Suprafaţa de lucru efectiv este spaţiul unde se scrie textul, se adaugă imagini sau tabele.
Această suprafaţă este delimitată de două rigle de poziţionare, o riglă verticală şi una
orizontală.
În partea dreaptă se găseşte o secţiune de ajutor care poate fi folosită pentru a obţine
informaţii despre utilizarea aplicaţiei. Această secţiune poate fi ascunsă şi afişată oricând
se doreşte.
Bara de stare afişează informaţii legate de modul de editare şi parametrii documentului

(numărul de pagini, pagina curentă, dimensiunea dintre rânduri, limba selectată ş.a.m.d).
Lucrarea Document1 are implicit o pagină. Pagina următoare apare automat atunci când
se umple cu informaţie prima pagină. La dorinţa utilizatorului se poate adăuga oricând o
pagină nouă folosind combinaţia de taste Ctrl + Enter.
Este important unde se află cursorul text (punctul de inserţie) în pagină, în momentul
inserării unei pagini noi prin acest procedeu. Cursorul text apare sub forma unei liniuţe
verticale pulsatoare.
IV.1.3. Deschiderea unui document existent
Această operaţie poate fi folosită numai dacă

există un fişier text creat anterior şi salvat pe hard
disk.
Pentru a deschide fişierul existent, este necesar
să urmaţi paşii:
- Click pe meniul File / Open
- Selectaţi fişierul dorit urmând calea unde este
salvat pe hard disk (exemplu: C:\Documents
and Settings\Administrator\My
Computer\Cerere)
- Click pe butonul .
Figura 63. Deschiderea documentelor
187
IV.1.4. Salvarea unui document
Salvarea documentului curent se poate realiza în orice moment. Pentru prima salvare,
utilizatorul va trebui să denumească documentul şi să aleagă destinaţia unde va fi salvat; orice
salvare ulterioară va păstra cele două setări iniţiale (nume fişier şi locaţia unde se află pe
hard disk). Pentru a salva documentul curent urmaţi paşii:
- Click pe meniul File / Save
- urmaţi calea unde doriţi să salvaţi fişierul (exemplu: Desktop)
- click pe butonul .
Aplicaţia oferă
posibilitatea salvării
documentului curent
într-o altă locaţie pe
hard disk şi cu o altă
denumire. Acest lucru se
realizează prin comanda
Save as. De asemenea,
există şi opţiunea de
salvare a documentului
ca Web Page, folosind
comanda Save As Web
Page rezultând un fişier
HTM.
Figura 64. Salvarea unui

document
IV.1.5. Crearea unui document nou
Pentru a crea un nou document Word accesaţi meniul File / New.

În cazul operaţiilor de:
- Deschidere fişier nou
- Salvare document
- Creare document nou
puteţi folosi comenzile rapide de pe bara de instrumente
IV.1.6. Închiderea documentelor
Fereastra documentului activ se închide

astfel:
- Click pe meniul File / Exit
- Click pe butonul Close.
Dacă fişierul nu a fost salvat sau dacă s-au
operat modificări de la ultima salvare atunci veţi fi întrebaţi dacă doriţi să salvaţi sau nu.
Figura 65. Salvarea documentului înaintea închiderii aplicaţiei
188
În cazul în care aveţi mai multe documente deschise şi doriţi închiderea unui singur
document, accesaţi butonul Close Window.
IV.1.7. Utilizarea şi crearea şabloanelor
Şablonul este un document care defineşte caracteristicile textului (dimensiunea şi stilul

fontului), dimensiunea paginii, text preformatat.
Aplicaţia conţine o serie de şabloane predefinite, însă utilizatorul poate adăuga propriile
şabloane sau poate modifica şabloanele existente. Documentele Word folosesc implicit un
şablon normal.
Pentru a crea un nou
şablon, este necesar să
urmaţi paşii:
- click pe meniul File /
New
- din caseta de ajutor (în
dreapta paginii), alegeţi
Templates/On my
computer...
- din fereastra Templates,
accesaţi tab-ul General,
selectaţi Blank Document şi
bifaţi caseta Templates
- click pe butonul Ok
Figura 66. Creare templată
- în noul document setaţi opţiunile dumneavoastră de formatare şi stil aşa cum veţi vedea
în activităţile următoare din acest capitol
- salvaţi documentul folosind opţiunea Save.
ATENŢIE! în momentul creării unui document, acesta nu este salvat pe hard

disk. După introducerea informaţiilor în document, salvaţi-1 pe hard disk,
altfel, în cazul închiderii aplicaţiei sau al sistemului, toate informaţiile din
document se vor pierde.
Concluzii:
Primii paşi în învăţarea aplicaţiei Word i-aţi făcut prin familiarizare cu
interfaţa; aţi învăţat să lansaţi aplicaţia folosind cele trei posibilităţi; să
deschideţi un document existent folosind comanda Open, să creaţi un
document Word şi să-l închideţi.
Următorul modul arătă cum să folosiţi câteva operaţii de bază necesare
prelucrării informaţiilor.
189
IV.2. M ODUL 2 - APLICAREA OPERAŢIILOR DE BAZĂ NECESARE PRELUCRĂRII UNUI
TEXT
Obiectivele Modului 2
În această etapă veţi învăţa:
- Să iniţializaţi pagina de lucru
- Selectarea informaţiilor
- Copierea, mutarea, ştergerea informaţiilor
- Căutarea şi înlocuirea în document
IV.2.1. Iniţializarea paginii de lucru
Iniţializarea paginii se realizează din meniul

File / Page Setup. Această opţiune este
structurată pe mai multe părţi:
- Tab-ul Margins - puteţi seta manual

marginile paginii, orientarea paginii, modul
cum paginile vor fi afişate pe foaie (normal,
în oglindă, câte două etc);
- Tab-ul Paper - se pot alege: dimensiunea

foii de lucru (A4, letter etc), sursa de hârtie
pentru imprimare.
Figura 67. Iniţializarea paginii de lucru
- În tab-ul Layout puteţi seta diferite opţiuni

pentru pagini pare şi impare;
- Tab-ul Document Grid oferă posibilitatea vizualizării unor paginii sau a întregului
document pe verticală sau puteţi seta manual grila.
IV.2.2. Selectarea informaţiilor
Înainte de a muta, copia, formata sau de a efectua alte operaţii cu un text acesta trebuie
mai întâi selectat. Word permite atât selectarea textului care se află în secvenţă
(consecutiv), cât şi a blocurilor (secvenţelor) de text care nu sunt consecutive.
De asemenea, puteţi selecta zone de text poziţionând cursorul text la începutul zonei
respective şi apăsând tasta Shift împreună cu tastele cu săgeţi în sensul selecţiei.
Pe lângă aceste modalităţi de selecţie există variante mai rapide, unele dintre acestea
fiind prezentate în continuare.
Un cuvânt se selectează dacă se execută dublu-click pe cuvântul respectiv.
O propoziţie se selectează prin Ctrl + click oriunde în interiorul propoziţiei.
190
Selectarea unui număr de rânduri se face astfel: se mută cursorul mouse-ului pe
marginea din stânga a primului rând, apoi se execută click şi se glisează mouse-ul (în
zona din stânga) în dreptul rândurilor ce se doresc a fi în selecţie.
Un paragraf se poate selecta executând triplu click în interiorul lui sau dublu click în
stânga lui.
Pentru selectarea întregului text există trei variante:

- se accesează meniul Edit / Select All sau
- se dă triplu click în stânga textului sau
- folosind combinaţia de taste Ctrl + A
Pentru a deselecta zona selectată se execută un click în document sau se apasă o tastă
săgeată.
IV.2.3. Copierea, mutarea, ştergerea
Copierea - Această comandă se foloseşte pentru a copia o informaţie din document şi

folosirea ei într-un alt loc (în acelaşi document sau într-un alt document). Pentru a copia
un fragment din document, este necesar ca mai întâi să-l selectaţi, iar apoi să accesaţi
butonul din dreapta al mouse-ului. Din lista accesată, accesaţi Copy. O altă metodă este
folosirea combinaţiei de taste Ctrl + C .
Pentru a lipi informaţia copiată, accesaţi locul unde va fi lipită,

apăsaţi butonul din dreapta al mouse-ul, iar din lista alegeţi
comanda Paste sau folosiţi combinaţia de taste Ctrl + V
Mutarea - Pentru a muta o informaţie din document, selectaţi

fragmentul care doriţi să-1 mutaţi, apăsaţi butonul din dreapta al
mouse-ului şi accesaţi comanda Cut sau folosiţi Ctrl + X
Ştergerea informaţiilor selectate se realizează prin apăsarea

tastei Delete.
Aceste comenzi le găsiţi şi în meniul Edit şi pe bara de instrumente.
Figura 68. Prezentare comenzi tăiere, copiere, lipire
Sarcină de lucru:
1. Deschideţi un document nou Word

2. Selectaţi şi copiaţi din această fereastră următorul text: „Microsoft Office
reprezintă o suită de aplicaţii de birou.“
3. Lipiţi informaţia copiată în documentul nou
191
4. Mutaţi cuvintele din această propoziţie folosind comanda Cut, astfel încât
să rezulte textul: „o suită de aplicaţii de birou Microsoft Office“, ştergând
cuvântul „reprezintă“
5. Salvaţi documentul nou cu numele Exercitiul 1
6. Închideţi documentul Exercitiul 1
IV.3. M ODULUL 3 – FORMATAREA TEXTULUI
În etapa următoare veţi învăţa cum să aplicaţi diferite modalităţi de

formatare a textului precum:
- Inserarea simbolurilor
- Schimbarea dimensiunii şi tipului de caractere
- Folosirea stilului
- Marcarea vizuală
- Alinierea textului în cadrul documentului
- Copierea formatului unui text selectat
- Folosirea şi setarea tabulatorilor
IV.3.1. Introducerea caracterelor speciale, a simbolurilor
Prin caracter special înţelegem orice caracter care nu apare pe tastatură. De exemplu € №
® ά ≈ ∂ ∏ sunt caractere
speciale.
Pentru a introduce în document

caractere speciale sau simboluri
parcurgeţi paşii:
1. Plasaţi cursorul text în locul
unde doriţi să inseraţi caracterul
2. Accesaţi meniul Insert /
Symbol…
3. O să se deschidă următoarea
fereastră
Figura 69. Fereastra Symbol
4. Accesaţi unul din cele două tab-uri Symbols sau Special Characters
192
5. În lista caracterelor şi simbolurilor, daţi click pe simbolul dorit, apoi click pe butonul
Insert.
IV.3.2. Formatarea caracterelor
Formatarea textului se referă atât la

alegerea tipului de font, a stilului
fontului, a dimensiunii sau culorii
lui, cât şi la alegerea distanţei
(spaţierii) dintre caractere.
Înainte de face orice formatare

textul trebuie selectat. Dacă nu este
selectat un text, atunci formatările
stabilite se vor aplica textului care
se va introduce începând cu poziţia
curentă a cursorului text (punctului
de inserţie).
Formatările se realizează din meniul

Format / Font. Unele comenzi de
formatare se află pe bara de
instrumente .
Figura 70. Fereastra Font
IV.3.2.1 Schimbarea aspectului textului: dimensiune

şi tip font
Pentru schimbarea tipului de font aplicat textului
urmaţi paşii:
- Se selectează textul ce urmează să se modifice
- Din bara de instrumente accesaţi lista fonturilor
- Alegeţi tipul de font pe care doriţi să-l folosiţi.
Figura 71. Alegerea fontului

IV.3.2.2 Schimbarea dimensiunii (mărimii) fontului aplicat
Şi în acest caz puteţi folosi fereastra Font (click pe meniul Format / Font), însă
varianta cea mai rapidă este accesând bara de instrumente.
Figura 72. Schimbarea dimensiunii fontului aplicat
Exemplu: Acest text este scris cu fontul Times New Roman de

dimensiune 14.
193
IV.3.3. Folosirea formatării textului de tip: Bold, Italic, Underline
Grupul Font conţine butoane şi liste derulante care permit scrierea cu

caractere aldine, cursive sau subliniate.
1. Cum aplicăm formatare de tip Bold (aldină, îngroşată)?
- Selectăm textul pe care dorim să-l modificăm.
- pe bara de instrumente facem click pe butonul Bold .
2. Cum aplicăm formatare de tip Italic (cursivă)?
- pe bara de instrumente facem click pe butonul Italic.
3. Cum aplicăm formatare de tip Underline (subliniere)?
- pe bara de instrumente facem click pe butonul Underline.
IV.3.4. Alinierea textului în cadrul documentului
La introducerea textului în document, trecerea la o altă linie se realizează automat, în

momentul în care cursorul text (punctul de inserţie) ajunge la capătul liniei.
Totuşi există numeroase situaţii în care indiferent de formatările aplicate textului, se

doreşte ca un anumit aliniat să înceapă întotdeauna într-o linie nouă. Din perspectiva
Microsoft Word acest lucru se realizează inserând un nou paragraf.
Un paragraf nou se introduce prin apăsarea tastei Enter. Aceasta provoacă o întrerupere
de linie în text (în poziţia în care se află punctul de inserţie) şi trecerea cursorului text
(punctul de inserţie) la linia următoare.
Altfel spus Paragraful reprezintă textul introdus între două apăsări

consecutive ale tastei Enter. Word-ul tratează fiecare paragraf ca o
entitate separată, ce are informaţii proprii de formatare.
Alinierea orizontală a textului dintr-un paragraf determină aspectul marginilor liniilor

paragrafului: aliniere la stânga, aliniere la dreapta, la centru sau aliniere stânga-dreapta.
¾ Align Left (alinierea textului la stânga) - liniile paragrafului vor fi aliniate

în partea stângă.
¾ Align Right (alinierea textului la dreapta) - liniile paragrafului vor fi aliniate

în partea dreaptă.
¾ Center (aliniere centru) - liniile paragrafului vor fi centrate.
194
¾ Justify (stânga-dreapta) - liniile paragrafului vor fi aliniate atât în partea
stângă cât şi în partea dreaptă (spaţiile dintre cuvintele textului selectat vor fi condensate
sau extinse).
1. Primul pas pentru a modifica alinierea

textului, este selectarea acestuia.
2. Apoi accesaţi meniul Format /

Paragraph..
Figura 73. Selectarea opţiunii de aliniere a

textului
3. În tab-ul Indents and Spacing, daţi

click pe caseta corespunzătoare opţiunii
Alignment.
4. Alegeţi din lista disponibilă, tipul de

aliniere dorit.
5. Click pe butonul pentru a

închide fereastra Paragraph..
Varianta cea mai rapidă şi uşoară este folosirea comenzilor de pe bara de instrumente
.
IV.3.4.1 Indentarea
Liniile cu text ale unui paragraf se întind în mod obişnuit de la marginea din stânga a
paginii până la marginea din dreapta. În unele situaţii dorim ca anumite paragrafe să aibă
o aliniere diferită de a celorlalte (de exemplu să înceapă mai din interiorul marginilor
paginii, sau să se termine înainte de marginea din dreapta a paginii). Acest lucru se poate
face prin operaţia de indentare.
195
Indentarea stabileşte distanţa la care se află un paragraf faţă de marginea din stânga şi
faţă de marginea din dreapta. Există de asemenea posibilitatea de a crea o indentare
diferită pentru prima linie din paragraf faţă de celelalte linii (sau un indent agăţat, în care
prima linie a paragrafului nu este indentată, iar restul liniilor sunt).
Aplicaţia Word vă pune la dispoziţie mai multe modalităţi de a indenta textul dintr-un
paragraf:
A. Rigla gradată (Ruler). Pe rigla orizontală sunt patru marcatori (butoane glisante)
pentru stabilirea indentărilor, după cum apar în figura următoare:
Figura 74. Rigla
¾ First Line indent (indent prima linie) produce deplasarea primei linii din paragraf
spre dreapta sau stânga; are acelaşi efect ca şi apăsarea tastei Tab în faţa primei linii
din paragraf.
¾ Hanging indent (indent agăţat) trimite celelalte linii din paragraf spre dreapta
primei linii atunci când acest marcator este poziţionat în dreapta marcatorului de First
line indent.
¾ Left Indent (indent stânga) delimitează un paragraf de restul textului prin

îndepărtarea tuturor liniilor de text de marginea stângă a documentului.
¾ Right Indent (indent dreapta) îndepărtează textul de marginea din dreapta a

documentului.
¾ Right indent este folosit, în general, cu un indent stânga (Left indent) pentru a
crea o indentare duală (indentările duale se folosesc în general pentru scoaterea în
evidentă a unor citate).
Pentru a modifica indentările pentru un text existent folosind rigla urmaţi paşii:
1. Selectaţi paragraful ce urmează a fi indentat.
2. Glisaţi cu mouse-ul spre stânga respectiv spre dreapta marcatorul (butonul)

corespunzător de pe riglă.
Figura 75. Modificarea inentării folosind rigla
196
B. Caseta de dialog Paragraph (paragraf)
1. Pentru a folosi instrumentele din această fereastră, selectaţi mai întâi paragraful pe
care doriţi să-l indendaţi.
2. Accesaţi meniul Format / Paragraph.. şi se va deschide fereastra de dialog
Paragraph..
3. Faceţi click pe tab-ul Indents and Spacing.
4. În zona Indentation (indentare), în casetele Left:, Right: se modifică distanţa de
indentare (se efectuează click pe săgeţile orientate în sus sau în jos sau se pot introduce
numere cu zecimală direct în casete).
În lista Special se poate selecta:
- First Line (prima linie) pentru o indentare a primului rând de text din paragraf.
- Hanging (agăţat) pentru a indenta restul liniilor din paragraf mai puţin prima linie.
- distanţa de indentare se
precizează în caseta By:.
5. Se face click pe butonul
.
Figura 76. Opţiuni de indentare
Indentările se pot stabili şi înainte de a introduce textul. Se

poziţionează punctul de inserţie în locul dorit; se stabilesc indentările;
se tastează în continuare textul. Aceste indentări se vor aplica textului
ce se va introduce până la modificarea parametrilor de indentare.
IV.3.4.2 Spaţierea rândurilor unui paragraf
Distanţa dintre rândurile unui paragraf poate fi modificată. Spaţierea rândurilor stabileşte
dimensiunea spaţiului vertical dintre liniile textului unui paragraf. În mod obişnuit liniile
de text sunt spaţiate la un rând.
Spaţierea rândurilor unui paragraf se realizează astfel:
1. Se selectează paragraful
2. Se accesează meniul Format / Paragraph.. şi se va deschide fereastra de dialog

Paragraph
3. Faceţi click pe tab-ul Indents

and Spacing
4. În zona Spacing (spaţiere) se

alege una dintre variante.
Figura 77. Opţiuni de spaţiere
197
Se execută click pe butonul OK pentru a închide fereastra şi a salva opţiunea.
Spaţierea Single (la un rând) înseamnă că se oferă spaţiu pentru cel mai mare font folosit
în acea linie, la care se adaugă un mic spaţiu suplimentar. Spaţierea Double (la două
rânduri) oferă spaţiu dublu faţă de spaţierea la un rând.
Se pot aplica şi alte spaţieri dacă în lista Line spacing se selectează

una din variantele: At least (cel puţin), Exactly sau Multiple
(multiplă). Pentru fiecare dintre aceste variante se poate introduce o
valoare în caseta (At:).
IV.3.4.3 Aplicarea spaţierii înainte şi după paragraf
Când se apasă tasta Enter pentru a începe un paragraf nou, spaţierea de dinaintea,
respectiv, de după paragraful anterior este continuată şi la noul paragraf. Această spaţiere
se poate modifica pentru fiecare paragraf în parte.
Pentru a modifica manual această spaţiere, urmaţi paşii:

1. Se selectează paragraful sau paragrafele pentru care dorim să schimbăm spaţierea
2. Se accesează meniul Format / Paragraph..
3. Se face click pe Indents and Spacing:
4. În zona Spacing se poate stabili o spaţiere între paragrafe: în lista Before (înainte) se
stabileşte dimensiunea spaţiului de deasupra fiecărui paragraf selectat, iar în lista After
(după) se stabileşte dimensiunea spaţiului de după fiecare paragraf selectat.
5. Se închide fereastra Paragraph.. prin apăsarea butonului OK.
Meniul Paragraph se poate accesa mai rapid astfel:
- apăsaţi butonul din dreapta al mouse-ului şi accesaţi Paragraf.
IV.3.5. Folosirea şi setarea tabulatorilor
Pentru alinierea textului se pot folosi şi stopurile de tabulare (tabulatori). Pentru aceasta
se apasă tasta Tab. Tasta Tab se utilizează în mod obişnuit asemănător tastei Space. Prin
apăsarea tastei Tab se poate insera în document un spaţiu mai mare, a cărui lungime
implicită este de 0.5 inch. Astfel prin apăsarea tastei Tab se fac salturi în document spre
dreapta, în poziţii care se află la o distanţă multiplu de 0.5 inch.
În afară de tabulatorii impliciţi pot fi stabiliţi şi alţi tabulatori (stopuri de tabulare).

Aceştia determină saltul în document (cu ajutorul tastei Tab) într-o poziţie precizată
anterior. Ei permit alinierea textului în raport cu tipul lor: la stânga, la dreapta, la centru
sau după un marcator zecimal (sau caracter bară).
198
IV.3.5.1 Afişarea şi ascunderea
marcajului de Tabulare în
document
Se pot face vizibile pe ecran
caracterele de tabulare (introduse în
text ca urmare a apăsării tastei Tab ),
sub forma unor mici săgeţi ( ).
Există două posibilităţi pentru a
efectua această operaţie:
1. Se accesează meniul Tools /
Options …, iar din tabul View,
secţiunea Formatting marks, se
bifează Tab characters.
Figura 78. Modalitatea de afişare a

marcatorilor de tabulare
2. Se activează butonul din bara

de instrumente.
IV.3.5.2 Ştergerea unui caracter tab din document

1. Se afişează marcajele pentru caracterele Tab (a se vedea aliniatul anterior).
2. Se poziţionează punctul de inserţie (cursorul text) în faţă sau după marcajul Tab (care
apare sub forma unei mici săgeţi) ce trebuie şters.
3. Se şterge marcajul prin acţionarea tastei Delete sau Backspace.
IV.3.6. Marcarea vizuală a textului
Marcarea textului se poate realiza folosind mai multe instrumente:
1. Schimbarea culorii de fond a textului

- Primul pas: se selectează textul a cărui culoare de umbrire se doreşte a fi modificată.
- Se accesează meniul Format / Borders and Shading..
- Din tab-ul Shading selectaţi culoarea dorită.
- Click pe butonul .
199
Pentru renunţarea la culoarea de fundal se alege No Color (fără culoare). Pentru a avea
acces la alte culori se alege More Colors (mai multe culori).
Sarcină de lucru:
Deschideţi documentul Exerciţiul 1 creat la sarcina de lucru anterioară.
Aplicaţi textului „o suită de aplicaţii de birou Microsoft Office“ următoarele
caracteristici:
1. Underline cu linie dublă
2. Bold
3. Fondul textului să fie Yellow
2. Evidenţierea textului prin marcarea lui cu un marker colorat
Dacă doriţi să atrageţi atenţia asupra unei anumite regiuni din text, se poate
evidenţia textul respectiv prin utilizarea butonului Highlight de pe
bara de instrumente.
Pentru a folosi acest instrument, este necesar să selectaţi textul care doriţi
să-l evidenţiaţi, apoi accesaţi butonul Highlight; textul va fi marcat în
culoarea curentă.
Dacă se doreşte marcarea cu o anumită culoare se dă click pe săgeata din

dreapta butonului şi se alege culoarea dorită.
Dacă se doreşte renunţarea la culoarea de marcare se alege din lista de

culori asociată „marker-ului“ varianta No Color (fără culoare).
Se poate obţine acelaşi efect şi procedând astfel: fără a selecta text se alege
culoarea pentru „marker“ apoi se glisează peniţa deasupra textului ce se
doreşte evidenţiat (se pot marca mai multe texte). Indicatorul de evidenţiere
va fi activ până la efectuarea unui nou clic pe butonul.
IV.3.7. Utilizarea culorilor în text
Ca şi în cazul schimbării culorii fondului şi a marcării folosind

„markerului“, modificarea culorii textului presupune ca precondiţie
selectarea informaţiilor pe care doriţi să le modificaţi. După selectare,
accesaţi butonul de pe bara de instrumente, iar textul va fi marcat în
culoarea curentă.
Pentru a alege o altă culoare, se dă click pe săgeata din dreapta butonului şi

se alege culoarea dorită.
Această opţiune o găsiţi şi în meniul Format / Font.
Exemplu: Acest test este scris cu verde
200
IV.3.8. Copiere formatului unui text selectat
Dacă vă place cum este formatat un text, aveţi posibilitatea să copiaţi formatul acestui
text şi să-l aplicaţi altui text. Această facilitate este oferită de funcţia Format Painter
(descriptor de formate).
Pentru a copia formatul de la un text la un alt text, urmaţi paşii:
1.Selectaţi textul al cărui format doriţi să-l aplicaţi unui alt text.
2. Accesaţi butonul Format Painter pe bara de instrumente.
3. Se selectează textul destinaţie (cel căruia i se va aplica noul format).
Formatarea poate fi copiată la mai multe porţiuni de text ce nu se află una în continuarea
celeilalte parcurgând paşii:
1.Selectaţi textul al cărui format doriţi să-l aplicaţi unui alt text.
2. Faceţi dublu click pe butonul Format Painter de pe bara de instrumente.
3. Se selectează pe rând fiecare porţiune de text la care se va aplica formatarea.
4. Când s-a terminat de aplicat formatul se apasă tasta ESC sau se face click pe butonul
Format Painter pentru a-l dezactiva.
IV.3.9. Introducerea şi ştergerea marcatorilor şi a numerotărilor pentru o listă

simplă
În Microsoft Word se pot

crea automat liste cu
marcatori sau liste
numerotate în timpul
tastării textului, sau se pot
adăuga rapid marcatori sau
numere la liniile de text
deja introduse. Un marcator
sau o numerotare va apărea
în faţa primului rând din
paragraf.
Figura 79. Folosire Bullets şi Numbering
Pentru a adăuga Bullets sau Numbers unui text introdus, selectaţi mai întâi
textul ce urmează a fi marcat sau numerotat, apoi accesaţi meniul Format
.
Aceste butoane se găsesc şi pe bara de instrumente .
Listele puse la dispoziţie prin utilizarea acestor butoane conţin un anumit

marcator (sau un anumit tip de numerotare) şi folosesc un spaţiu prestabilit
între marcator (sau număr) şi textul care urmează.
201
IV.3.9.1 Liste cu marcatori sau numerotare, introduse în timpul tastării
1. Se activează unul dintre butoanele Bullets sau Numbering înainte de a
introduce elementele listei.
2. Se introduce apoi textul, tastând Enter după fiecare element din listă.
După ce se termină de introdus toată lista se dezactivează butonul corespunzător: Bullets
sau Numbering
IV.3.9.2 Ştergerea (eliminarea) marcatorilor sau a numerotărilor din faţa textului
1. Se selectează textul de la care se elimină marcatorii sau numerotarea.
2. Se dezactivează prin click butonul corespunzător tipului de listă respectiv sau

din lista asociată butonului se alege None (fără).
Se pot crea automat în timpul tastării liste cu marcatori sau numerotare şi prin altă
metodă:
1. Se poziţionează punctul de inserţie la începutul unui rând nou. Se accesează: Format /

Bullets and Numbering…, se
selectează din lista Bullets sau
Numbering oferta dorită.
2. Se introduce textul dorit

pentru un element din listă. Se
apasă Enter după fiecare
element al listei (pentru a
introduce următorul element în
listă). Următorul număr sau
marcator se va insera automat.
3. Pentru a termina lista, se

apasă de două ori Enter, sau o
singură dată tasta Backspace
(pentru a şterge ultimul
marcator sau ultimul număr din
listă).
Figura 80. Lista Bullets and Numbering
202
IV.4. M ODUL 4 - U TILIZAREA AVANSATĂ A EDITORULUI DE TEXTE
Acest modul vă învăţă:
- Inserarea tabelor şi formatarea lor
- Folosire opţiunea Draw
- Adăugarea şi formatarea graficilor şi imaginilor
- Importul obiectelor, tabelelor, graficelor, fişierelor
IV.4.1. Adăugarea de borduri (chenare) şi umbriri unui paragraf
Există situaţii în care se doreşte evidenţierea unui anumit text. Pentru aceasta se pot
utiliza font-uri diferite de restul textului, o altă mărime de font, o altă culoare a
caracterelor, se pot folosi caractere aldine, cursive sau subliniate. Se pot utiliza liste
numerotate sau marcate, se pot indenta paragrafe, spaţia rânduri şi paragrafe. În afară de
acestea mai există şi alte posibilităţi cum ar fi adăugarea unui chenar, a unei umbre
şi/sau a unei culori de fundal unui paragraf.
IV.4.1.1 Adăugarea unei borduri prestabilite unuia sau mai multor paragrafe
1. Se selectează paragraful (paragrafele) la care se va aplica bordura (chenarul).
2. Din meniul Format, se accesează Borders and Shading.
3. Se alege din lista cu
modele de borduri varianta
dorită.
În tab-ul Borders:
- modelul de chenar din lista
Setting (setare), sau varianta
None (fără) pentru a elimina
chenarul existent la un
paragraf;
- stilul de linie din lista
Style (stil);
- culoarea din lista Culoare
(Color);
- grosimea de linie din lista
Width (lăţime);
- Paragraph din lista Apply
to: (se aplică la:).
Figura 81. Fereastra Borders and Shading
Pentru a adăuga sau elimina o anumită linie din chenar se poate executa click pe
butoanele din secţiunea Preview (examinare).
4. click pe butonul .
203
Sarcină de lucru:
1. Creaţi un document nou şi salvaţi-l cu numele Sarcina de lucru.
2. Introduceţi următorul text: „Recomandăm parcurgerea acestui curs celor ce
acum iau prima dată contact cu Microsoft Word.“
3. Pentru acest paragraf, adăugaţi un chenar de culoare roşie cu lăţimea 1 pt.
IV.4.1.2 Adăugarea unei

umbriri unui paragraf
1. Se selectează paragraful
la care se va
aplica umbrirea.
2. Se accesează Borders
and Shading.
3. Din tab-ul Shading, lista
Fill (umplere) a casetei de
dialog se adaugă sau se
elimină culori de fundal.
4. Din lista Apply to: se
alege Paragraph.
Figura 82. Fereastra
Shading
5. Se închide caseta de
dialog prin click pe butonul
OK.
IV.4.2. Crearea unui tabel standard
O modalitate simplă de organizare şi prezentare a

textului şi a graficii o reprezintă tabelele. Un tabel
este alcătuit din rânduri şi coloane de celule. Celulele
pot conţine text, numere, reprezentări grafice sau
formule de calcul.
IV.4.2.1 Crearea unui tabel

Un tabel poate fi creat în mai multe moduri:
1. Se poziţionează punctul de inserare în locul în care
se doreşte să apară tabelul
2. Se alege meniul Table / Insert / Tabel
3. Se selectează un număr de rânduri - Number of
rows şi coloane - Number of colums pentru a indica
dimensiunea tabelului.
Figura 83. Fereastră inserare table
O altă modalitate de inserare a unui tabel este mult mai rapidă prin accesarea butonului
de pe bara de instrumente.
204
IV.4.2.2 Introducerea şi editarea informaţiilor dintr-un tabel
După ce tabelul a fost creat, se pot introduce date în celulele acestuia. Pentru aceasta este
necesar să vă poziţionaţi mai înainte în celula în care doriţi să introduceţi informaţia.
Poziţionarea într-o celulă se poate face în mai multe moduri:
- Click în celulă
- Utilizând tastele săgeţi
- Utilizând tasta Tab se trece dintr-o celulă în alta spre dreapta
- Shift+Tab se trece dintr-o celulă în alta spre stânga.
Pentru a edita o celulă a unui tabel, vă poziţionaţi în celula respectivă şi apoi se editează
conţinutul în mod obişnuit. Pentru poziţionarea într-o celulă e suficient să se execute
click în celula respectivă.
Fiecare celulă a tabelului poate fi formatată separat. Orice acţiune aplicabilă textului
dintr-un paragraf este valabilă şi pentru textul dintr-o celulă.
Textul dintr-o celulă poate avea orice aliniere din lista asociată butoanelor de alinieri.
IV.4.2.3 Selectare rândurilor, coloanelor, celulelor şi a întregului tabel
Pentru a selecta:
O celulă - Se deplasează mouse-ul în marginea din stânga a celulei şi când se transformă
într-o săgeată orientată spre dreapta se execută click sau faceţi triplu click în celulă;
Un rând - Se deplasează mouse-ul în marginea din stânga, în afara tabelului, se indică
spre rând şi se efectuează click;
Mai multe rânduri - Se selectează primul rând, se execută click şi se glisează peste restul
rândurilor pe care le dorim în selecţie;
O coloană - Se poziţionează mouse-ul deasupra coloanei şi când cursorul se orientează
către coloană se execută click
Mai multe coloane - Ca pentru mai multe rânduri sau pentru coloane adiacente, se
selectează prima coloană, apoi se ţine apăsată tasta Shift şi se selectează ultima coloană;
Întregul tabel - Click pe butonul selecţie tabel din colţul de sus stânga-sus al tabelului .
IV.4.2.4 Inserarea, ştergerea rândurilor şi coloanelor
Dacă se doreşte adăugarea de rânduri în tabel se selectează în tabel un număr de
rânduri câte urmează a fi inserate şi se alege meniul Table / Insert / Rows Above (rânduri
deasupra) sau Rows Below (rânduri dedesubt).
Pentru ştergerea rândurilor, se selectează rândurile care urmează a fi şterse şi se
selectează fila Table / Delete / Rows.
Pentru a şterge o celulă din tabel, se selectează celula şi se
accesează meniul Table / Delete / Cells. O să apară o
fereastră de dialog din care se va alege cum se vor deplasa
celulele rămase.
Figura 84. Alegere pentru deplasarea celulelor
205
Pentru a şterge tot tabelul se alege meniul Table / Delete /
Table.
Aşa cum s-au inserat şi s-au şters rândurile se pot insera şi
şterge şi coloanele.
Dintr-o celulă a unui tabel se pot crea mai multe celule
executând click în celula dorită şi selectând comanda Split
Cells (scindare celule) din meniul Tabel. În fereastra care
apare se alege numărul de rânduri şi coloane în care se
împarte celula selectată.
Figura 85 Opţiune Split Cells
Din mai multe celule alăturate se poate forma o singură celulă selectând celulele ce se
doresc unite şi apoi selectând comanda Merge Cells.
IV.4.2.5 Modificarea lăţimii coloanei şi înălţimii rândului

Cea mai simplă metodă de a ajusta o coloană sau un rând este de a deplasa punctul de
inserţie la limita de jos a rândului sau la
limita din dreapta a coloanei. Punctul de
inserţie se va transforma într-o săgeată cu
două capete (pentru coloana , pentru rând
), care permite deplasarea marginilor,
prin drag and drop (glisare şi fixare), în
oricare din cele două direcţii posibile.
Pentru a se afişa în riglă lăţimile
coloanelor sau înălţimile rândurilor (în timp
ce le modificăm dimensiunea) se ţine
apăsată tasta ALT când se glisează
marginile.
Alte metode care permit precizarea cu
exactitate a dimensiunilor:
Pentru a modifica lăţimea unei coloane la o
anumită mărime:
1. Se efectuează click pe o celulă din
coloană
2. Se accesează meniul Table / Table
Properties...
Figura 86. Fereastra proprietăţi tabel
3. Din fereastra de dialog Table Properties, se accesează tab-ul Column
4. Se selectează opţiunile dorite.
Din aceeaşi fereastră puteţi modifica înălţimea unui rând, accesând tab-ul Row.
IV.4.2.6 Pentru a face coloanele dintr-un tabel să se potrivească automat la conţinut:

1. Se execută click într-o celulă din tabel
2. Se alege meniul Table / AutoFit / AutoFit to Contents
206
IV.4.3. Modificarea chenarului
Într-un tabel se pot schimba

stilul, lăţimea şi culoarea
bordurii (chenarului) uneia
sau mai multor celule precum
şi a întregului tabel.
Pentru aplicarea unei margini,

se selectează celulele cărora
urmează să li se aplice
marginea, se alege Table /
Table properties. Din
fereastra de dialog Table
properties, se accesează tab-
ul Table şi se apasă butonul
.
Figura 87. Opţiuni borduri şi

umbrire pentru table
Va apărea o casetă de dialog de unde se va selecta stilul de linie, grosimea şi culoarea

care urmează a fi folosite şi apoi se efectuează click pe tipul de margine dorit.
Pentru a încheia se apasă butonul OK.
IV.4.4. Adăugarea unei umbriri (culori de fond) celulelor
Pentru a adăuga culori de fundal se selectează celulele, rândurile sau coloanele dorite şi
din fereastra de dialog Table se accesează butonul Borders and Shading …mai apoi tab-ul
Shading.
Se alege în secţiunea Fill culoarea dorită şi se apasă butonul OK.
Sarcină de lucru:
Vă imaginaţi că aveţi de introdus un tabel cu cei 6 angajaţi din firmă.

Pentru a alcătui lista aveţi la dispoziţie numele lor, data naşterii, adresa şi
numărul de telefon.
Pentru aceasta veţi realiza un tabel cu 4 coloane şi 6 rânduri. În acest tabel treceţi pe
coloane datele solicitate ale angajaţilor.
Pentru a evidenţia tabelul dumneavoastră, modificaţi chenarul folosind culoarea albastru.
IV.4.5. Inserarea şi formatarea graficelor şi imaginilor
Într-un document Word se pot insera imagini (Picture), miniaturi (Clip Art), forme
(Shapes), ilustraţii (Smart Art), diagrame (Chart), casete text (Text Box), text decorativ
(Word Art), obiecte (Object) etc.
207
IV.4.5.1 Introducerea graficii în document
¾ Introducerea unei miniaturi (ClipArt)
Microsoft Word pune la dispoziţia utilizatorului o serie de miniaturi (ClipArt-uri).
Acestea sunt picturi de dimensiuni mici organizate pe categorii.
În document se poate introduce o miniatură dacă se alege: meniul Insert / Picture /
ClipArt. Din panoul de activităţi Clip Art ce va apărea în partea dreaptă se poate alege
Organize Clips care conţine
colecţia Microsoft Office de
miniaturi. Acestea sunt grupate
pe mai multe categorii ce se
deschid cu click pe simbolul
categoriei respective.
Miniatura dorită poate fi
glisată cu mouse-ul în
document. De asemenea poate
fi copiată dacă se face click-
dreapta pe miniatură şi din
meniul contextual se alege
opţiunea Copy, se poziţionează
apoi în document cursorul de
inserare şi se face din nou
click-dreapta şi se alege
opţiunea Paste.
Figura 88. Fereastra Clip
Organizer
¾ Introducerea unei imagini dintr-un fişier
Imaginile sunt reprezentări grafice care se inserează dintr-un alt fişier. Aceste fişiere cu
imagini se pot afla pe hard-disc, pe CD-uri, pe dischete etc.
Pentru a insera o imagine în document urmaţi paşii:
Se execută click în poziţia în
care se doreşte să fie inserată
imaginea
Se alege Insert / Picture /
From File…
Se selectează calea prin care
se ajunge la imagine (pentru a
localiza imaginea pe care
dorim să o inserăm)
Se selectează fişierul şi apoi
se dă click pe butonul
sau dublu click
pe fişierul imagine.
Figura 89. Inserare imagine în
document
208
¾ Introducerea unei diagrame
Se alege meniul Insert / Picture /

Chart. Se va afişa o diagramă
(grafic) şi o foaie de calcul
tabelar în Microsoft Excel ce
conţine date pentru exemplificare.
Figura 90. Fereastră inserare

diagramă
Pentru a înlocui datele afişate se
efectuează click într-o celulă din
foaia de calcul şi apoi se tastează
textul sau numărul dorit (repetăm
operaţia până introducem toate
datele). Pentru a reveni în
documentul Word, se închide
aplicaţia Excel.
Datele din diagramă pot fi oricând
modificate. După ce foaia de calcul a fost închisă poate fi reafişată dacă se execută click
dreapta pe diagramă şi apoi pe Chart Object / Open sau Edit.
¾ Caseta Text
În aplicaţia Word se pot folosi casete de text pentru poziţionarea textului oriunde în
pagină. O casetă text permite rotirea textului, aplicarea unei culori de fundal, bordură etc.
O casetă text poate fi de formă dreptunghiulară, circulară sau de orice formă care
reprezintă un contur închis.
Pentru a construi o casetă text se alege: meniul Format / Insert / Text Box. Se alege una
dintre cele două opţiuni pentru direcţia în care va fi scris textul: vertical sau orizontal. Se
execută click în locul în care
dorim introducerea casetei şi
se glisează mouse-ul în
direcţia dorită până se
stabileşte dimensiunea
acesteia. Caseta de text va
avea în interior un cursor de
scriere.
Caseta se încadrează în textul
din pagină selectând-o şi
alegând Text Wrapping din
opţiunea Draw.
Figura 91. Inserare casetă text
209
Din meniul Format / TextBox se pot stabili culori şi grosimi de linii pentru contur sau
culoarea de fundal.
Figura 92. Opţiuni casetă text

Caseta de text se poate şterge rapid dacă se
selectează cu click pe marginea ei şi se
apasă tasta Delete.
¾ Text decorativ WordArt
Textul decorativ se utilizează pentru
secvenţe scurte de text.
Se introduce astfel: se alege meniul Insert /
Picture / Word Art click pe imaginea uneia
dintre oferte, se apăsă butonul OK.
Figura 93. Stiluri WordArt
Din fereastra care apare după alegerea

stilului, se tastează textul la care
doriţi să-i aplicaţi stil WordArt. Din
aceeaşi fereastră puteţi alege
dimensiunea şi stilul fontului.
Exemplu:
¾ Forme
Într-un document Word se pot introduce obiecte
desenate folosind instrumentele din lista
AutoShapes. Pentru a le accesa urmaţi paşii:
Click pe meniul Insert / Picture / AutoShapes.
Pentru a desena o formă se alege prin click una dintre
variante, se efectuează clic în pagină şi se glisează mouse-
ul pentru a stabili dimensiunea formei.
Figura 94. Opţiuni AutoShapes
Dacă se doreşte desenarea de forme geometrice regulate se poate ţine apăsată tasta Shift
în timpul desenării
Orice obiect desenat se selectează cu click pe el.
Exemple:
210
Odată selectat, un obiect poate căpăta o culoare de fundal dacă se alege din meniul
Format / AutoShape, tab-ul Colors and Lines culoarea din lista asociată secţiunii Fill.
Linia de contur se modifică dacă se face o alegere din lista Line. Punctul colorat în verde
care apare pe unele obiecte se numeşte punct de rotaţie şi permite rotirea obiectului prin
glisare şi fixare, iar punctele galbene se numesc puncte active şi modifică înclinarea
obiectului selectat.
Pentru a selecta mai multe obiecte se ţine tasta Shift apăsată în timpul selecţiei.
Sarcină de lucru:
Într-un document nou adăugaţi următorul text folosind un stil WordArt:
„Prezentarea editorului de text Word“. Acest text să fie de culoare albastră.
Adăugaţi un paragraf din acest manual în documentul dumneavoastră.
Paragraful să aibă în partea stângă simbolul unei săgeţi îndreptate spre text.
Săgeata să aibă contur galben, iar interiorul alb.
IV.4.5.2 Selectarea graficii într-un document
O imagine, o miniatură, o casetă text se selectează astfel: se plasează cursorul mouse-ului

pe obiect şi se execută click. Obiectul selectat are afişat în jurul său un cadru cu pătrate
mici la colţuri şi în mijlocul laturilor (ghidaje de dimensionare).
Observaţie: Pentru o formă inserată în text se poate alege stilul de

încadrare a imaginii respective în text. Pentru aceasta se selectează obiectul
(click pe el) şi se alege meniul Format / AutoShape, apoi tab-ul Layout sau
se accesează bara de desenare Draw.
Figura 95. Stiluri de încadrare

¾ In line With Text (în linie cu textul) - Plasează
obiectul în linia de text în poziţia punctului de
inserare. Obiectul rămâne în acelaşi plan cu textul.
¾ Square (pătrat) - Încadrează textul în jurul
tuturor laturilor casetei pătrate de delimitare
pentru obiectul selectat
¾ Tight (strâns) - Încadrează strâns textul în jurul
marginilor imaginii curente (în loc să îl aranjeze în
jurul chenarului dreptunghiular care înconjoară
obiectul).
¾ Behind text (în spatele textului) - Elimină încadrarea obiectului în text şi plasează
obiectul în document, în spatele textului. Obiectul este mobil în propriul său plan. Mutaţi
obiectul în faţa sau în spatele textului, în faţa sau în spatele altor obiecte, utilizând
comenzile Order din meniul contextual al obiectului (click-dreapta pe obiect).
¾ In front of text (în faţa textului) - Elimină încadrarea obiectului în text şi plasează
obiectul în document, în faţa textului. Obiectul poate ascunde secvenţe de text care astfel
nu mai sunt vizibile. Obiectul este mobil în propriul său plan.
211
¾ Top and Bottom (sus şi jos) - Plasează obiectul în punctul de inserare într-o linie de
text în document. Obiectul rămâne singur pe rând.
¾ Through (printre) - Textul încadrează obiectul pe toate laturile urmărind forma
obiectului.
Figura 96.
Exemplu de
încadrare a
imaginii în text
IV.4.5.3 Editarea graficii dintr-un document

Pentru a redimensiona un obiect se urmează paşii:
- Se selectează obiectul prin click pe el
- Se poziţionează indicatorul mouse-ului peste unul din ghidajele de redimensionare care
apar (pentru a se transforma într-o săgeată dublă)
- Se glisează ghidajul de dimensionare până când obiectul ajunge la forma şi dimensiunea
dorită.
Pentru a muta un obiect glisaţi-l cu mouse-ul în locul dorit.
Concluzii:
După ce aţi parcurs modulul 4 aţi învăţat să personalizaţi documentul
dumneavoastră folosind instrumentele de pe bara de desenare, să inseraţi
tabele şi să le formataţi, să inseraţi grafice, diagrame, casete de text.
Următoarele 2 module vă vor învăţa ultimii paşi pentru a definitiva
documentul dumneavoastră.
IV.4.6. Adăugarea sau modificarea unui text în antet şi subsol
În paginile lucrării create în Word se pot adăuga anteturi şi subsoluri. Aceste elemente se
tipăresc în mod obişnuit pe toate paginile documentului. De obicei în una din aceste zone
se face numerotarea automată a paginilor documentului.
Alegerea Header respectiv Footer va marca zonele de antet respectiv subsol din pagină
cu linii întrerupte şi va activa aceste zone pentru a se putea lucra în ele. Textul din afara
zonelor de antet şi subsol se va dezactiva.
Pentru a adăuga Header şi Footer se accesează meniul View / Header and Footer.
Figura 97. Header
and Footer
Se va activa zona de Header (antet) sau Footer (subsol) care va fi marcată cu linie
întreruptă şi va apărea tab-ul Antet şi subsol (Header & Footer Tools)
Din secţiunea Insert AutoText vi se oferă mai multe opţiuni predefinite (numerotare
pagină, autor lucrare, dată etc). În plus unele opţiuni sunt reprezentate prin butoane:
212
- inserare număr pagină
- afişare număr total de pagini ale documentului
- alegerea formatului pentru numerotare
- inserarea datei
- afişare oră
- scurtătură către meniul Page Setup, tab-ul Layout. De aici puteţi opta pentru
inserarea unui tip de antet sau subsol pentru paginile cu numerotare pară şi un antet sau
un subsol diferit pentru paginile cu numerotare impară.
- afişare/reafişare text când antetul sau subsolul este activ
- comutare între antet şi subsol
- comutare între mai multe tipuri de antet sau subsol.
Pentru a adăuga text poziţionaţi cursorul în caseta Header sau Footer şi tastaţi informaţi
dorită.
Când se finalizează crearea sau modificarea antetului respectiv a subsolului se revine în
document cu click pe butonul sau se execută dublu click în zona de text.
Modificarea ulterioară a antetului sau subsolului se realizează accesând din nou meniul
View / Header and Footer sau se execută dublu click în zona de antet/subsol.
IV.4.7. Inserarea notelor de subsol sau de final de text
Această opţiune o puteţi folosi pentru a adăuga note de subsol sau note de final ca şi cele
bibliografice din cărţi.
Pentru a insera o notă de subsol primul pas este selectarea textului asupra căruia doriţi să
aduceţi comentarii, explicaţii, apoi accesaţi meniul Insert / Reference / Footnote.
În fereastra care se va deschide puteţi alege în
primul rând locaţia unde se va afla informaţia pe
care doriţi să o introduceţi. Acest lucru este
reprezentat în secţiunea Location prin cele două
casete Footnotes (note de subsol) şi Endnotes
(note de final).
În cazul notei de subsol, informaţia suplimentară
va apărea în josul paginii, iar în cazul notei de
final, va apărea la finalul textului.
În secţiunea Format puteţi alege modalitate de
numerotare a notelor de subsol/final.
Ultima secţiune vă dă posibilitatea să aplicaţi
modificarea textului selectat, a unui paragraf sau
a întregului document.
Figura 98. Opţiuni Footnote şi Endnote
Pentru a închide fereastra, apăsaţi butonul OK.
213
IV.5. M ODUL 5 - P REGĂTIREA DOCUMENTELOR PENTRU TIPĂRIRE
Acum veţi învăţa:
- Verificarea ortografică a documentului
- Vizualizarea documentului înainte de tipărire
- Imprimarea documentului
Pentru a vă asigura că documentul va fi imprimat în forma dorită, se recomandă ca

înainte de această acţiune să mai faceţi o ultimă verificare. Veţi verifica conţinutul,
aspectul (layout) şi modul de prezentare a documentului, precum şi ortografia.
Această verificare presupune să citiţi cu atenţie întreg documentul să să-i editaţi

neconformităţile.
IV.5.1. Verificarea ortografică a documentului
Pe măsură ce utilizatorul creează documente pot apărea situaţii în care este necesară
corectură pentru textul introdus.
Depistarea erorilor de ortografie se poate face automat. Funcţia Spelling and Grammar
(verificarea ortografiei) din meniul Tools este de regulă activă şi ea face ca în text
cuvintele scrise incorect ortografic să apară subliniate cu o linie roşie ondulată. Cuvintele
subliniate cu roşu sunt cele care nu sunt în dicţionarul predefinit al aplicaţiei (fie că sunt
cuvinte incorect scrise, fie sunt corect scrise, dar reprezintă nume proprii, termeni
tehnici, prescurtări ale unor nume de
firme, cuvinte scrise într-o limbă
diferită de cea a dicţionarului folosit
etc.).
Această funcţie se
activează/dezactivează din fereastra
de dialog Spelling and Grammar
după ce urmăm paşii:
1. Click pe meniul Tools / Spelling
and Grammar
2. Se accesează butonul Options
pentru a bifa/debifa caseta Check
spelling as you type (verifică
ortografia în timp ce tastezi).
Figura 99. Fereastra Spelling and

Grammar
214
Greşelile se pot corecta
automat din următoarea
fereastră
Figura 100.
Corectarea automată
a greşelilor
În fereastra de mai
sus trebuie aleasă
limba dicţionarului
din lista
corespunzătoare (de
exemplu: Romanian
(Romania).
În partea de sus a ferestrei, în zona Not in Dictionary: apar marcate pe rând greşelile, iar
în partea de jos în zona Suggestions: apare o listă ce cuprinde sugestii de modificare
pentru cuvântul marcat.
1. Greşeala se poate modifica astfel: din lista de sugestii se alege cuvântul corect şi se
execută click pe Change.
2. Greşeala poate fi ignorată (se trece la următoarea greşeală fără a o modifica pe cea
selectată) cu ajutorul butonului Ignore Once
3. Dacă un cuvânt se repetă imediat, atunci în casetă apare butonul Delete care permite
eliminarea celei de-a doua apariţii a cuvântului.
Dacă la acest pas s-a efectuat o acţiune greşită atunci aceasta se poate
anula cu click pe butonul Undo.
Corectarea ortografică se poate termina:

¾ Imediat după ce a fost lansată, prin click pe butonul Cancel.
¾ În orice moment (după ce s-a efectuat cel puţin o modificare sau o
ignorare) prin click pe butonul Close.
¾ După ce tot textul a fost parcurs şi apare fereastra de mai jos se dă
click pe OK.
Figura 101. Fereastra de atenţionare a

finalizării corectării greşelilor
Dacă acţiunea de alegere a limbii eşuează

atunci se parcurg paşii:
215
1. Click pe meniul Tools / Language / Set
Language
Figura 102. Selectarea limbii
2. Din lista derulantă alegeţi limba dorită şi

accesaţi butonul OK
3. Se debifează caseta Detect language

automatically (detectare automată a limbii) şi
Do not check spelling or grammar (fără
verificare ortografică sau gramaticală).
4. Click pe butonul OK
IV.5.2. Examinarea documentului înaintea

imprimării
Înainte de a imprima un document, acesta ar trebui examinat. Opţiunea Print Preview

oferă utilizatorului posibilitatea de a urmări modul de separare a textului în pagini,
precum şi de a detecta unele probleme legate de aşezarea în pagină a textului şi a
obiectelor inserate cum ar fi: imagini, grafice, diagrame, casete text etc.
Pentru a face această examinare se alege meniul File / Print Preview.
Figura 103. Bara de instrumente în modul de
previzualizare
¾ Din fereastra Preview se poate modifica procentul de vizualizare din grupul Zoom
(panoramare). Dacă se doreşte la un moment dat examinarea unei singure pagini atunci se
selectează butonul One Page.
¾ Butonul Multiple Pages vă dă posibilitatea vizualizării mai multor pagini în

acelaşi timp.
Pentru a vizualiza alte pagini, sau pe rând toate paginile din document, folosim barele de
defilare.
¾ Opţiunea Magnifier va mări suprafaţa pe care aţi accesat-o, respectiv o va

micşora .
Pentru a reveni din modul de previzualizare în fereastra de editare Word daţi click pe
butonul .
216
IV.5.3. Alegerea opţiunilor de
imprimare
Opţiunile pentru imprimare se

stabilesc în caseta de dialog
Print care apare dacă se
accesează meniul File / Print.
Figura 104. Fereastra de

configurare a imprimării
În fereastra Print se stabilesc:

- numele imprimantei din lista
Name;
- paginile ce se vor imprima,
în zona Page range, selectând
una din variantele:
1. toate paginile - All
2. pagina curentă - Current page
3. paginile selectate anterior comenzii Print - Selection
4. anumite pagini - în caseta Pages - (Exemplu: 2,5,7,10-15)
- tipărirea paginilor pare (Even pages) sau impare (Odd pages) se alege din lista Print;
- numărul de copii (exemplare) în caseta Number of copies;
Collate – imprimă toate paginile specificate pentru un exemplar, apoi imprimă
următoarea copie (exemplar) etc.
Print to file – opţiunea se foloseşte în cazul în care utilizatorul nu are imprimantă
disponibilă. Se salvează de fapt documentul într-un fişier, cu un nume indicat de
utilizator, sub un format pe care îl poate utiliza imprimanta. Utilizatorul poate folosi apoi
acest fişier pentru a-l imprima de la un alt calculator.
După ce aţi selectat toate opţiunile dumneavoastră legate de imprimare, puteţi accesa
butonul .
Asiguraţi-vă mai întâi că imprimanta este pornită şi pregătită pentru

imprimare.
Dacă pentru imprimare s-a selectat Print to file, atunci documentul nu este
trimis la imprimantă, ci într-un fişier pe disc.
Imprimarea se poate face rapid accesând butonul de pe bara de instrumente sau se

accesează combinaţia de taste Ctrl+ P
Concluzii:
Modulul 6 a încheiat lecţia despre editorul de text Word. În această ultimă
parte aţi învăţat să verificaţi ortografic lucrarea dumneavoastră şi să o
printaţi.
217
V. U TILIZAREA APLICAŢIILOR SPECIALIZATE
PENTRU REALIZAREA PREZENTĂRILOR –
M ICROSOFT P OWER POINT
Microsoft PowerPoint este un program produs de

Microsoft care face parte din suita de programe
Microsoft Office fiind un pachet complet dedicat
prezentărilor grafice care permite schimbul de
informaţii cu Word, Excel, Access.
„Prezentarea“ este un mod de reprezentare a unui

conţinut informaţional (noţiuni, date) cu ajutorul textelor,
imaginilor grafice şi a sunetelor prin intermediul
diapozitivelor, care se desfăşoară automat sau interactiv.
V.1. M ODULUI 1 - A PLICAREA OPERAŢIILOR DE BAZĂ NECESARE REALIZĂRII UNEI

PREZENTĂRI
Pe parcursul acestui modul veţi învăţa:

- Să deschideţi şi să închideţi o prezentare în Power Point
- Crearea unei noi prezentări în Power Point
- Imprimarea unei prezentări din Power Point
V.1.1. Pornirea aplicaţiei

Pentru a lansa aplicaţia PowerPoint puteţi folosi aceleaşi metode ca şi în cazul aplicaţiei
Microsoft Word.
- Start / Programs / Microsoft Office
- Se alege Microsoft Office
PowerPoint 2003.
Se va deschide fereastra
principală a aplicaţiei Power
Point. O fereastră este o zonă
din ecran utilizată pentru
afişarea unui program
PowerPoint sau a unei ferestre
de prezentare. Fereastra de
prezentare este pânza
electronică pe care tastaţi text,
desenaţi forme, creaţi grafice,
adăugaţi culori şi inseraţi
obiecte.
Figura 105. Interfaţa aplicaţiei
PowerPoint
218
De asemenea puteţi accesa comandă rapidă (shortcut) de pe spaţiul de lucru Windows.
Pentru a crea o comandă rapidă, din calea de unde unde lansaţi aplicaţia Start
/ Programs / Micosoft Office / Microsoft Office PowerPoint 2003 faceţi un
click dreapta şi alegeţi opţiunea Send to după care alegeţi opţiunea Desktop
(create shortcut).
Figura 106. Shortcut Microsoft Office PowerPoint
V.1.2. Deschiderea unei prezentări
Modalitatea de deschidere a prezentărilor este similară

cu cea prezentată în Capitolul Word: se accesează
meniul File / Open.
Figura 107. Modalitatea de deschidere a unei prezentări
Se va deschide fereastra Open prin intermediul căreia

alegeţi mai întâi calea unde se află salvată prezentarea
(exemplu C:\My Documents), apoi selectaţi fişierul pe
care vreţi să îl deschideţi, iar la final apăsaţi butonul
Open.
Figura 108. Deschiderea

unei prezentări
V.1.3. Salvarea şi
modificarea unei
prezentări
Pentru prima salvare a
unui fişier, la fel ca şi în
celelalte aplicaţii Office,
urmaţi paşii:
1. Click pe meniul File
2. Click pe Save deschide
o listă de tipuri de fişiere
posibile pe care le poate
crea aplicaţia
3. din câmpul Save as type alegeţi unul din tipurile propuse, implicit Prezentare
PowerPoint - Presentation (*,ppt)
4. daţi un nume fişierului în File Name
5. alegeţi locaţia unde va fi salvat fişierul (exemplu: My Documents)
În final, după ce aţi stabilit diferite opţiuni, click pe butonul .
219
În situaţia în care o prezentare nu corespunde din punct de vedere al conţinutului sau al
aspectului, aceasta poate fi modificată. Se pot adăuga/şterge diapozitive, se poate
schimba ordinea lor de apariţie, se poate modifica conţinutul/aspectul unuia sau mai
multor diapozitive, se pot anima diapozitivele, etc.
Dacă într-o prezentare aţi efectuat diverse modificări este indicat să salvaţi modificările
făcute. Puteţi salva modificările în acelaşi fişier, dacă alegeţi comanda Save sau într-un
alt fişier dacă alegeţi Save As..
Pentru a obţine alte formate de fişier, în caseta Salvare cu tipul: (Save as

type) se selectează formatul dorit. De exemplu pentru a crea o prezentare ce
poate fi publicată pe un site trebuie ales formatul de Pagină web(Web page)
(extensia html).
V.1.4. Imprimarea unei prezentări

Deşi în mod normal prezentările nu sunt dorite într-o formă imprimată, Microsoft
PowerPoint vă oferă posibilitatea imprimării; pentru aceasta se vor urma paşii:
- Se accesează meniul File / Print
- din fereastra Print se vor alege următoarele opţiuni:
o în zona Printer: se va selecta din listă, imprimanta la care doriţi să imprimaţi
o în zona Print Rage: se poate opta pentru imprimarea totală a prezentării (All), doar a
slide-ului curent (Curent Slide, listaţi selecţia efectuată (Selection) sau doar a anumitor
slide-uri (Slides:)
o din zona Copies puteţi alege numărul de copii dorite (Number of copies) sau puteţi
alege imprimarea paginilor pe ambele părţi (Collate).
- click pe butonul OK.
V.1.5. Închiderea aplicaţiei

Ca şi în cazul celorlalte aplicaţii Microsoft Office, închiderea se poate realiza fie
accesând butonul Close din colţul dreapta al ferestrei; fie accesând meniul File / Exit
sau se foloseşte combinaţia de taste Alt + F4 pentru închiderea ferestrei curente.
În cazul în care alegeţi să închideţi
fereastra aplicaţiei fără a salva
fişierul înainte, aplicaţia va afişa o
fereastră de atenţionare.
Figura 109. Atenţionare înaintea
închiderii aplicaţiei
Concluzii
După parcurgerea modulului de mai sus ar trebui să ştiţi cum se porneşte
aplicaţia PowerPoint precum şi deschiderea unei prezentări, imprimarea
acesteia şi închiderea prezentărilor deschise în PowerPoint.
În continuare în modulul următor o să învătăm cum se crează o nouă
prezentare, cum se aleg caracteristicile slideurilor folosite, cum se
inserează un text precum şi o imagine în cadrul unei prezentări din aplicaţia
PowerPoint.
220
V.2. M ODULUL 2 - A PLICAREA ELEMENTELOR DE BAZĂ
- Să creaţi o prezentare nouă
- Alegerea caracteristicilor pentru diapozitiv
- Inserarea textelor şi a imaginilor în prezentare
V.2.1. Creare unei prezentări

Prezentările în Microsoft Office PowerPoint sunt alcătuite din diapozitive (slides) -
acestea fiind „paginile“ fişierului. Un diapozitiv poate conţine texte, elemente grafice,
obiecte multimedia (elemente video, audio etc.), elemente ce sunt repartizate pe suprafaţa
diapozitivului conform aspectelor standard oferite de aplicaţie numite cu termen general
Slide Layout.
Aspectele sunt folosite la aranjarea obiectelor într-un diapozitiv. Un aspect reprezintă o
parte a unui coordonator de diapozitive, care stabileşte amplasarea informaţiilor pentru
un conţinut care urmează să apară într-un diapozitiv. Aspectele
diapozitiv conţin substituenţi (casete cu bordura punctată sau
haşurată) pentru text şi celelalte elemente: imagini, diagrame,
tabele, imagini SmartArt, forme automate. Substituenţii de
texte şi obiecte se pot adăuga la un aspect sau la un
coordonator de diapozitive.
Aplicaţia PowerPoint oferă aspecte predefinite, standard, dar
puteţi să creaţi aspecte particularizate care să corespundă
cerinţelor dvs. Înainte de a crea un diapozitiv trebuie să ştiţi
cum va fi acesta alcătuit şi apoi alegeţi formatul pentru aspect
diapozitiv.
La lansarea aplicaţiei PowerPoint se deschide automat şi un
fişier de tip PowerPoint Presentation în baza unui şablon
Blank Presentation, cu numele implicit Presentation.
La crearea unei noi prezentări
aveţi la dispoziţie mai multe
modalităţi: prin intermediul
ferestrei Task Pane.
Figura 110. Crearea unei prezentări noi
Create a new prezentation… permite crearea unei noi

prezentări folosind şabloane (template) predefinite,
şabloane folosite în alte prezentări salvate etc.
Şablonul este un fişier sau un set de fişiere care conţine
informaţii despre temă, aspect şi alte elemente ale unei
prezentări finalizate.
Figura 111. Opţiuni pentru template
221
V.2.2. Inserarea textului
Când creaţi o prezentare

necompletată în PowerPoint,
diapozitivul propus implicit este
Title Slide, dar există şi alte
aspecte standard pe care aveţi
posibilitatea să le aplicaţi şi să le
utilizaţi.
Figura 112. Spaţii de adăugare text

Diapozitivul titlu conţine
substituenţi pentru titlu şi subtitlu
text box-ul din partea de sus este
un substituent pentru textul titlului
slide-ului. Text box-ul din partea de jos este un substituent pentru textul subtitlului slide-
ului. După ce introduceţi un text într-un substituent, substituentul devine un obiect text,
un text box ce conţine un text într-un slide.
Adăugarea efectivă a unui text se face prin apăsarea unui click în text box-ul Click to
add title şi tastarea informaţiilor dorite.
Inserarea textelor se poate face şi în condiţiile în care nu sunt prestabilite text box-uri. Se
inserează prima dată un text box şi apoi se trece textul în cadrul acestuia.
Pentru a insera un text box se accesează Insert / Text Box.
V.3. M ODULUL 3 - U TILIZAREA OPERAŢIILOR DE BAZĂ NECESARE PENTRU

REALIZAREA UNEI P REZENTĂRI - COPIERE , MUTARE , ŞTERGERE

- Copierea, decuparea şi lipirea în cadrul unei prezentări
- Reordonarea slide-urilor într-o prezentare
- Ştergerea unui obiect selectat, a unui slide
V.3.1. Folosirea comenzilor Copy, Cut şi Paste în cadrul unei prezentări
Copierea (Copy) în cadrul unei prezentări se face prin selectarea a ceva ce există, care
poate fi un slide, text, imagine etc. şi copierea acestuia într-o altă locaţie. Astfel, pentru
copierea unui text din cadrul unui slide într-un alt slide se procedează astfel:
¾ se selectează textul dorit

¾ se apasă un click dreapta şi se alege opţiunea Copy
¾ se alege opţiunea Copy din meniul Edit.
Decuparea (Cut) în cadrul unei prezentări se face prin selectarea a ceva ce există, care
poate fi un slide, text, imagine etc. şi mutarea acestuia într-o altă locaţie. Astfel pentru
decuparea unui text din cadrul unui slide pentru a fi mutat într-un alt slide se urmează
paşii:
222
¾ se selectează textul dorit
¾ se apasă un click dreapta şi se alege opţiunea Cut
¾ se alege opţiunea Cut din meniul Edit.
Lipirea (Paste) în cadrul unei prezentări se face prin alipirea a ceva ce există în cadrul
unei prezentări cu condiţia să existe o operaţie de copiere sau decupare făcută înainte.
Astfel, pentru copierea unui text din cadrul unui slide într-un alt slide se face în felul
următor, după ce iniţial s-a selectat textul care urmează a fi copiat sau mutat:
¾ se apasă un click dreapta şi se alege opţiunea Copy sau Cut
¾ se poziţionează mouse-ul în locul unde se doreşte a fi copiat sau mutat textul şi se
apasă click dreapta de unde se alege opţiunea Paste
¾ se alege opţiunea Paste din meniul Edit.
Cele trei operaţii de Copy, Cut şi Paste folosite de aplicaţia
PowerPoint au aceleaşi funcţionalităţi ca în restul pachetului
Microsoft Office. Cele trei operaţii se aplică şi la obiecte,
imagini, slide-uri etc.
Rezolvările exerciţiilor le găsiţi la finalul acestui capitol!
V.3.2. Ştergerea unui obiect selectat
Pentru ştergerea unui obiect din cadrul unei prezentări se

procedează astfel:
¾ se selectează obiectul care urmează a fi şters, se apasă tasta

Delete sau tasta Backspace
¾ se selectează obiectul care urmează a fi şters, se alege
opţiunea Clear ... din meniul Edit.
Figura 113. Meniul Clear
Se pot şterge mai multe obiecte odată prin selectarea acestora prin apăsarea
tastei CTRL + click pe obiectele dorite a fi şterse după care se apasă tasta
DELETE.
Un obiect poate fi un slide, un text box, un text etc.
Sarcină de lucru
Copiaţi un slide din cadrul unei prezentări, faceţi modificări în cadrul

acestuia după care ştergeţi slide-ul.
223
V.3.3. Reordonarea slide-urilor într-o prezentare
Într-o prezentare la un moment dat există necesitatea reordonării slide-urilor.
Reordonarea se poate face fie prin intermediul decupării unui slide şi lipirea acestuia
după slide-ul dorit, astfel:
¾ se selectează slide-ul care urmează a fi mutat
¾ se apasă un click dreapta şi se alege opţiunea Cut
¾ se selectează slide-ul după care urmează să apară
¾ se apasă un click dreapta şi se alege opţiunea Paste.
O modalitate de reordonare mai simplă care ne dă posibilitatea de privire în ansamblu a
prezentării o reprezintă meniul View din care alegem opţiunea Slide Sorter.
Figura 114. Afişarea Slide Sorter
Această opţiune permite reordonarea slide-urilor prin

tehnica drag&drop care presupune selectarea slide-
ului dorit a fi mutat (se ţine apăsat cu mouse-ul) şi se
trage în locul în care doriţi a fi afişat.
V.3.4. Ştergerea slide-urilor
La crearea unei prezentări în aplicaţia PowerPoint,

din diferite motive există necesitatea de eliminare a
unor slide-uri. Pentru ştergerea unor slide-urile se
procedează astfel:
- se selectează slide-ul care urmează a fi şters
- se apasă un click dreapta şi se selectează opţiunea
Delete slide
- sau din meniu se alege Edit după care se selectează
opţiunea Delete slide.
Figura 115. Ştergerea slide-ului
224
V.4. M ODULUL 4 - A PLICAREA MODALITĂŢILOR DE FORMATARE A UNEI P REZENTĂRI

- Modificarea design-ului unui şablon
- Formatarea textului precum şi mutarea de casete într-un slide
- Setarea stilului unei casete text
V.4.1. Modificarea aspectului unui slide

În cadrul unei prezentări există posibilitatea de stabilire a unui
design care ulterior poate fi modificat. Modificarea design-ului
unei prezentări se poate face la nivel de slide sau pentru toată
prezentarea.
Pentru modificarea design-ului în momentul când o prezentare
este deschisă se procedează în felul următor:
- se accesează opţiunea Slide
Design din meniul Format
Figura 116. Meniul Slide Design
- Se deschide fereastra Task
Pane pe opţiunea Slide Design
Figura 117. Opţiunea Slide Design din fereastra Task Pane
Se alege una din templatele existente sau se poate căuta
printre prezentările existente prin intermediul butonului
Browse.. din josul ferestrei .
Se apasă un click dreapta pe template-ul ales pentru
prezentare şi se selectează Apply to All Slides în cazul în
care se doreşte ca toate slide-urile din cadrul prezentării să
folosească template-ul ales sau se selectează Apply to
Selected Slides în cazul în care se doreşte ca doar pentru
slide-ul selectat să se aplice template-ul ales.
V.4.2. Formatarea textului, redimensionarea şi mutarea

unui text box (caseta text) într-un slide
În aplicaţia PowerPoint este posibilă modificarea textului

unei prezentări sau adăugarea unor noi texte astfel încât mesajul transmis să producă
efectul scontat.
PowerPoint oferă mai multe alternative pentru plasarea textului în slide-uri:

substituente text pentru introducerea titlurilor şi a subtitlurilor slide-urilor,
etichete text pentru note şi fraze scurte şi casete text pentru text mai lung.
225
Aveţi posibilitatea de a crea o etichetă text într-un slide cu ajutorul instrumentului Text
Box, pentru a selecta un loc în slide unde să începeţi să tastaţi textul. De asemenea, aveţi
posibilitatea de a crea un text box de procesare text utilizând instrumentul text box pentru
a glisa indicatorul, astfel încât să creaţi o casetă text cu lăţimea adecvată.
Introducerea unui text box în cadrul unui slide se face în felul următor:
- Se alege slide-ul după care se selectează opţiunea Text Box din meniul Insert
- Se apasă un click în cadrul slide-ului după care apare text box-ul în cadrul
căruia se tastează textul dorit.
După crearea unui text box de procesare text sau a unei etichete text, este
posibil să transformaţi un obiect în altul modificând opţiunile încadrare text
şi potrivire text din text box-ul de dialog Format / Text Box. De asemenea,
este posibil să reduceţi dimensiunea unei etichete text la cea a unui text box
de procesare text, prin glisarea unuia dintre ghidajele de redimensionare din
colţ. Textul se reîncadrează pentru a se ajusta la noua dimensiune.
După ce aţi terminat de introdus textul, aveţi posibilitatea de a-i modifica aspectul
aplicând formatări, ca de exemplu font, size (dimensiunea fontului) şi style (tipul de
marcatori), selectând obiectul text şi făcând click pe unul sau mai multe butoane de
formatare din meniul Format.
Este posibil să adăugaţi sau să eliminaţi marcatorii sau numerotarea într-un obiect text. În
cazul unei liste numerotate, atunci când îi adăugaţi sau eliminaţi o linie, PowerPoint
reordonează numerele.
Puteţi să adăugaţi text în interiorul obiectelor, cum ar fi cercuri, dreptunghiuri sau alte
forme. De obicei, slide-urile conţin text box-uri pentru titlu şi text cu marcatori, în care
să introduceţi ideile principale.
Este indicat să utilizaţi text box-urile pentru a include adnotări sau aspecte
minore ce nu se regăsesc pe o listă.
226
VI. U TILIZAREA FOILOR DE CALCUL TABELAR – M ICROSOFT EXCEL
Multe proiecte din domeniul afacerilor necesită

utilizarea unor programe de „calcul tabelar“.
Un asemenea program este aplicaţia Excel care este

un produs al firmei Microsoft şi este destinat pentru
tratarea datelor în formă tabelară (aşa numita
foaie/registru de calcul - Sheet), cât şi prezentării
grafice a informaţiei. De asemenea aplicaţia Excel
este dotată cu funcţii pentru calcularea, sortarea şi
afişarea datelor introduse în foaia de calcul.
VI.1. M ODULUL 1 - APLICAREA OPERAŢIILOR ELEMENTARE ŞI A CONCEPTELOR DE

BAZĂ ALE APLICAŢIEI E XCEL
În acest modul veţi învăţa să efectuaţi următoarele operaţiuni:

- Să deschideţi şi să închideţi aplicaţia Excel
- Să identificaţi elementele unei foi de calcul Excel
- Să salvaţi un document Excel sub diverse formate
- Să utilizaţi moduri diferite de vizualizare ale datelor într-o foaie de calcul
- Să protejaţi foia de calcul.
VI.1.1. Familiarizare cu Microsoft

Excel
Deschiderea aplicaţiei Microsoft Excel

se poate realiza cu usurinţă urmând
calea: Start / Programs / Microsoft
Office->Microsoft Office Excel 2003
sau accesând pictograma
corespunzătoare de pe desktop
Figura 118. Document Microsoft Excel
227
VI.1.2. Elementele unei ferestre EXCEL
Multe elemente din fereastra aplicaţiei Excel sunt similare cu cele întâlnite în celelalte
programe din suita Microsoft Office. Imaginea următoare evidenţiază componentele
principale ale unui document Excel: fereastra registrului de lucru, bara de meniu
principal, bara de formule, barele de instrumente Standard şi Formatare şi panoul de
activitate.
Figura 119. MSExcel - Elementele unui document Microsoft Excel

¾ Bara de titlu este dispusă în partea superioară a ferestrei documentului Excel. Ea
informează ce fişier (document) este activ în acel moment. Implicit, orice document nou
creat poartă numele de Book1 şi va rămâne neschimbat până în momentul salvării sub o
denumire diferită. De asemenea, bara de titlu conţine şi următoarele butoane:
- butonul de minimizare a documentului;
- butonul de maximizare - readuce documentul la forma maximă;
- butonul de redimensionare - prin accesarea acestuia se revine la dimensiunea
iniţială a documentul;
- butonul pentru închiderea aplicaţiei.
¾ Bara de meniu este situată sub bara de titlu şi conţine meniuri care permit accesul la
toate comenzile care se pot efectua în EXCEL.
Figura 120. MSExcel - Bara de
meniu
¾ Bara de instrumente conţine diferite butoane pentru o varietate de funcţii. Implicit,
un document nou conţine:
o Bara Standard
228
o Bara de formatare
Prin utilizarea acestora se furnizează acces rapid la funcţiile utilizate frecvent, cum ar fi
deschiderea sau salvarea unui document, printarea documentului, formatarea, alinierea şi
totalizarea înregistrărilor din celule dintr-un registru de calcul etc.
¾ Bara de defilare - permite vizualizarea celulelor care nu sunt vizibile în zona activă.
¾ Panoul de activitate este o zonă care colectează acţiunile frecvent utilizate într-un
singur loc. Panoul de activitate vă permite să creaţi sau să modificaţi un document, să
efectuaţi o căutare sau pentru să vizualizaţi un document. Comenzile de pe panoul de
activitate sunt evidenţiate de culoarea albastră, acestea sunt subliniate atunci când vă
deplasaţi cu mouse-ul.
¾ Bara de stare se regăseşte în partea inferioară a ecranului şi este de culoare gri.
Această bară afişează informaţii despre o comandă selectată. Indică, de asemenea, starea
(activată sau dezactivată) a tastelor Caps Lock şi Num Lock.
¾ Celulă activă reprezintă acea celula, marcată de o bordură groasă, care va fi afectată
când se vor tasta sau edita date.
¾ Etichetele (Sheet1, Sheet2, etc.) - Sunt situate deasupra barei de stare. Vă permite
deplasarea dintr-o foaie de calcul în alta făcând clic pe eticheta corespunzătoare.
¾ Zona de introdus date reprezintă totalitatea celulelor în care se pot introduce şi edita
datele necesare creării unui proiect.
VI.1.3. Salvarea unei foi de calcul
Un lucru esenţial pentru fiecare foaie de calcul creată de un utilizator este acela că
aceasta trebuie salvată atât pentru istoric, cât şi pentru deschideri ulterioare. Ori de câte
ori se termină de introdus datele necesare în foaia de calcul, aceasta trebuie denumită şi
salvată pe discul fizic pentru ca informaţiile să fie disponibile pentru eventualele
utilizări.
Când se salvează pentru prima oară un registru de lucru, acesta trebuie denumit şi
specificat în ce folder se va realiza salvarea. Există posibilitatea să se salveze pe discul
fix local sau, în cazul în care computerul este conectat la o reţea, pe un disc fix de pe alt
computer sau alt suport magnetic. Există şi posibilitatea să se creeze un folder în care se
doreşte salvarea registrului de lucru, utilizând instrumente din cadrul Excel.
Sarcină de lucru
Deschideţi aplicaţia Microsoft Excel şi salvaţi registrul de calcul cu
denumirea: „Exercitiul1“, urmând paşii de mai jos:
1. Vă poziţionaţi cu mouse-ul pe meniul
File din bara de meniuri şi alegeţi din
listă opţiunea Save As;
Figura 121. MSExcel - Salvare foaie de calcul
229
2. Prin selectarea opţiunii
Save As va apare o fereastră
în care veţi putea alege
locaţia pentru salvarea
documentului;
Figura 122. MSExcel -
Alegerea locaţiei de salvare a
unui document
3. Numele documentului se
va introduce în câmpul File
Name. Ulterior se va accesa
butonul Save.
VI.1.4. Salvarea unei foi de

calcul ca pagina Web
Aplicaţia Excel are

încorporată şi facilitatea de
salva foile de calcul sub
forma unei pagini Web.
Pentru a salva documentul în
format Web, se vor efectua
următorii paşi:
1. Se accesează meniul File /
Save As
În fereastra care apare, se va
selecta opţiunea Web Page
(*.htm; *.mhtml) din dreptul
câmpului Save as type.
Salvarea unui document Excel
ca pagină Web
2. După salvarea
documentului în format web,
fişierul se va deschide sub
forma de pagina Web, similar
ca în imaginea următoare:
Figura 124. MSExcel - Fişier

Excel vizualizat ca pagină
Web
230
Un fişier Microsoft Excel se poate recunoaşte după extensia .xls inclusă în
denumire.
VI.1.5. Deschiderea unui registru de calcul

După salvarea registrului de lucru Excel, acesta
poate fi oricând redeschis pentru revizuirea
conţinutului şi/sau pentru a efectua modificări.
Excel păstrează evidenţa ultimelor patru registre
de lucru pe care le-aţi deschis şi plasează numele
de fişiere ale acestora în partea inferioară a
meniului Fişier.
Pentru a deschide un fişier care nu este în listă, din
meniul File se alege opţiunea Open.
Figura 125. MSExcel - Deschiderea unui fişier salvat
anterior
Din fereastra nou apărută, se va selecta locaţia unde documentul dorit a fi deschis, a fost
salvat.
VI.1.6. Moduri de vizualizare
Există mai multe tipuri de vizualizare a datelor, cât şi a fişierelor Excel. În cele ce
urmează vor fi prezentate aceste modalităţi.
VI.1.6.1 Moduri de vizualizare a foii de calcul
Modurile de vizualizare a foii de calcul pot fi controlate de către fiecare utilizator în
parte. Controlul asupra modurilor de vizualizare înseamnă posibilitatea de a stabili ce
anume să fie vizibil pe foaia de calcul la un moment dat şi ce foaie de calcul să fie
vizibilă la un moment dat. Se poate comuta între ferestrele foilor de calcul prin plasarea
lor alăturată sau una în spatele celeilalte.
Se pot vizualiza, de asemenea, mai multe foi de calcul simultan, fiecare în propria
fereastră.
Sarcină de lucru
Pentru uşurinţă în corelarea informaţiilor pe care
le are în mai multe fişiere, un utilizator doreşte să
vizualizeze cele 3 fişiere simultan. Pentru aceasta
se accesează meniul Windows / Arrange, conform
figurii următoare:
Figura 126. MSExcel - Meniul Windows
Din fereastra care se deschide se pot

alege una din modalităţile de vizualizare a foilor de calcul:
231
1. Tiled – va aranja şi redimensiona foile
de calcul deschise astfel încât acestea să fie
aranjate alăturat atât pe orizontală, cât şi pe
verticală.
Figura 127. MSExcel - Aranjarea Tiled a

foilor de lucru
2. Horizontal – permite aranjarea

ferestrelor pe orizontală, conform imaginii
de mai jos:
Figura 128. MSExcel - Aranjarea Horizontal

a foilor de lucru
3. Vertical – permite aranjarea pe verticală

a foilor de calcul, conform figurii de mai
jos:
Figura 129. MSExcel - Aranjarea Vertical a

foilor de lucru
232
4. Cascade – permite aranjarea foilor de
calcul în format cascadă.
Figura 130. MSExcel - Aranjarea

Cascade a foilor de lucru
5. Windows of activ workbook permite

numai afişarea ferestrei registrului de
calcul activ.
Figura 131. MSExcel-Opţiunea Windows of

active workbook la aranjarea foilor de lucru
Este recomandat să se utilizeze această facilitate de aranjare a

ferestrelor de lucru pentru cel mult trei foi de calcul deschise la un
moment dat, pentru ca fiecare fereastră să ofere spaţiu suficient de
vizualizare a datelor.
VI.1.6.2 Moduri de vizualizare personalizată
Deoarece datele introduse într-o foaie de calcul duc la creşterea unui document şi doar o
parte a informaţiei trebuie vizualizată la un moment dat, EXCEL va permite
utilizatorului să îşi construiască mai multe moduri de vizualizare personalizate care să
prezinte doar datele relevante la un moment dat. De asemenea se pot chiar denumi aceste
moduri de vizualizare în funcţie de situaţie.
Sarcină de lucru
În tabelul următor se prezintă o situaţie a alimentelor cumpărate într-un an,
pe luni şi trimestre.
Figura 132. MSExcel - Tabel

model
Pentru a ascunde informaţia

de susţinere şi pentru a
vizualiza numai
subtotalurile pe trimestre şi
totalul pe an, se poate crea
o vizualizare personalizată,
parcurgând paşii:
1. Se stabileşte vizualizarea
care se doreşte a fi personalizată. Trebuie să rămână vizibile doar totalurile pe trimestre.
233
2. Din meniul View din bara de
meniu se alege opţiunea Custom
View din lista derulantă pentru a
se deschide caseta de dialog
Custom View la fel ca în
imaginea de mai jos:
Figura 133. MSExcel - Crearea

unei vizualizări personalizate
3. Se va da click pe butonul Add

pentru a deschide caseta de dialog
Add View.
Figura 134. MSExcel - Adăugarea denumirii

vizualizări noi
4. În dreptul Name se va introduce un

nume pentru noua vizualizare
personalizată. Apoi se apasă butonul OK.
Rezultatul aplicării modului de vizualizare
nou creat este următorul:
Figura 135. MSExcel - Viualizare
nou creată
Vizualizările personalizate sunt
salvate împreună cu foaia de
calcul. Pentru a vedea o
vizualizare personalizată, se va
deschide registrul de calcul şi se
selectează vizualizarea dorită din
caseta de dialog care se deschide
şi execută click pe butonul Show.
Pentru a şterge o vizualizare
personalizată, se selectează
numele vizualizării şi se execută
click pe butonul Delete.
Vizualizările personalizate stochează următoarele informaţii:
¾ Dimensiunea/poziţia ferestrei, inclusiv împărţirile în mai multe panouri şi panourile
blocate;
¾ Coloanele, liniile şi foile ascunse din registrul de calcul;
¾ Lăţimea coloanelor;
¾ Opţiunile de afişare;
¾ Celulele selectate, dacă există;
¾ Criteriile de filtrare a listei.
Caseta de dialog Add View oferă şi posibilitatea de salvare a parametrilor de tipărire, a
liniilor ascunse şi a parametrilor de filtrare.
234
VI.1.7. Închiderea aplicaţiei
La finalizarea lucrului pe un fişier, acesta se poate închide folosind una din metodele de
mai jos:
1. Prin dublu-clic pe
pictograma situată în partea
stângă a barei de meniu,
conform imagini:
2. Din lista derulantă se va alege opţiunea Close.
3. Se dă clic pe butonul , ce poartă denumirea Close şi este situat în partea dreaptă a

barei de titlu.
4. Se accesează meniul File din bara
de meniu şi se alege opţiunea Close
din lista derulantă conform figuri:
Figura 136. MSExcel - Închidere
aplicaţie
5. De asemena se poate tasta şi combinaţia de taste ALT + F4.
În cazul în care există informaţii introduse într-un document Excel care nu fost
salvate şi se acţionează una din modalităţile de închidere, aplicaţia Microsoft
Excel afişează o fereastră prin care vă solicită să confirmaţi salvarea modificărilor
realizate.
VI.2. M ODULUL 2 - P ROTEJAREA FOILOR DE CALCUL
Prin protejarea informaţiilor se înţeleg mecanismele de care dispune un utilizator în

momentul creării unui document Excel pentru limitarea accesului altor utilizatori.
Accesul poate fi limitat atât în ceea ce priveşte vizualizarea informaţiilor, cât şi în ceea
ce priveşte posibilitatea de modificare a acestora.
Aplicaţia Microsoft Excel oferă trei niveluri de protecţie:

¾ la nivel de document (registru de lucru);
¾ la nivel de foaie de calcul;
¾ la nivel de partajare a documentului între mai mulţi utilizatori.
VI.2.1. Securitatea la nivel de document
Asigurarea parolelor de acces la un document se efectuează în momentul salvării

documentului în format Excel. Se pot stabili mai multe tipuri de parole, cum ar fi: pentru
deschiderea documentului, pentru modificarea şi salvarea documentului, precum şi
ataşarea unei recomandări de a deschide documentul Excel doar în modul de citire (read-
only).
235
VI.2.1.1 Parolarea documentului pentru deschidere
Sarcină de lucru
Un registru de lucru Excel protejat prin parolă pentru deschidere nu poate fi

accesat, în mod legal, decât de utilizatorii care cunosc parola. Pentru
stabilirea acestui tip de parolă se urmează următorii paşi:
1. Se accesează meniul File / Save

As şi se acţionează butonul Tools;
Figura 137. MSExcel - Introducerea

unei parole pe un fişier Excel
2. Din lista derulantă se va alege

opţiunea General Options similar
cu imaginea de mai jos:
Figura 138. MSExcel - Opţiuni generale la salvarea unui fişier

Excel
3. Va apare o fereastră unde, în dreptul zonei editabile

Password to open se va introduce parola dorită şi se va apasă
butonul OK pentru confirmare:
Figura 139. MSExcel - Introducere

parolă la deschiderea fişierului
4. În fereastra de confirmare se mai

introduce încă odată parola şi se
apasă butonul OK.
236
Figura 140. MSExcel - Reconfirmare parolă
de deschidere fişier
5. Se va acţiona butonul Save din fereastra

de salvare a documentului, confirmând,
dacă se cere, prin selectarea butonului Yes
înlocuirea versiunii precedente a
documentului:

Suprascriere fişier la salvare
Parola poate conţine orice combinaţie de litere, cifre, spaţii si simboluri.

Parola poate avea o lungime de până la 15 caractere. De asemenea textul introdus
ca parolă este sensibil dacă este scris cu Caps Lock (adică cu litere mari) sau nu.
VI.2.1.2 Parolarea documentului pentru salvare
Stabilirea unei parole la salvarea documentului are ca efect interzicerea salvării

documentului sub aceaşi denumire. Astfel orice modificare fiind neinclusă în versiunea
originală. În acest mod se poate asigura faptul că fiecare utilizator deschide mereu aceeaşi
versiune a registrului de calcul Excel.
Sarcină de lucru
Pentru introducerea
unei astfel de parolă
se parcurg
următoarele etape:
1. Se accesează meniul File /

Save As şi se acţionează butonul
Tools;

Introducerea unei parole pe un
fişier Exce
237
2. Din lista derulantă se va alege opţiunea General Options similar cu imaginea de mai
jos:
Figura 143. MSExcel - Opţiuni generale la salvarea unui fişier

Excel
3. În fereastra Save Options în dreptul zonei editabile

Password to modify se va introduce parola dorită şi se va
apăsa butonul OK pentru confirmare:
Figura 144.
MSExcel -
Introducere parolă
la modificarea
fişierului
4. În fereastra de confirmare se mai introduce

încă o dată parola şi se apasă butonul OK.
Figura 145. MSExcel - Confirmare introducere

parolă la modificarea fişierului
5. Se va acţiona butonul Save din fereastra de

salvare a documentului, confirmând eventual
prin Yes înlocuirea versiunii precedente a
documentului:

Confirmare
suprascriere fişier
Un document Excel protejat poate fi deschis doar în mod „citire“ (read-only),

modificat şi salvat ulterior sub un alt nume. Noua versiune, cu un nou nume, nu
mai este protejat prin parolă. Se poate astfel spune că securitatea la acest nivel nu
are decât rolul de a păstra mereu versiunea originală şi nu acela de a interzice total
accesul la informaţiile, uneori complexe (macro-uri), din registru de calcul.
238
VI.3. M ODULUL 3 - U TILIZAREA OPŢIUNILOR DE FORMATARE ŞI GESTIONARE A
DATELOR DIN FOILE DE CALCUL

- Să formataţi datele numerice într-un document Excel
- Să creaţi Hiperlegături (Hiperlink-uri)
- Să inseraţi şi să ştergeţi celulele, rândurile şi coloanele
- Să căutaţi şi să înlocuiţi conţinutul din celule
VI.3.1. Formatarea numerelor

Aplicaţia Microsoft Excel este folosită în cea
mai mare parte pentru numere şi calcule. Datele
numerice care se introduc într-un document
Excel pot fi cifre financiare, date calendaristice,
fracţii, procente şi alte informaţii care apar de
obicei cu o combinaţie de numere şi simboluri.
Precizarea formatului dorit de afişare a datelor
numerice se realizează urmând paşii de mai jos:
1. Din meniul Format din bara de meniu se
alege opţiunea Cells din lista derulantă pentru a
se deschide caseta de dialog Format Cells la fel
ca în imaginea de mai jos:
Figura 147. MSExcel - Formatarea celulelor
2. Se alege opţiunea dorită din tabul Number, lista Category. Opţiunile sunt descrise în
tabelul de mai jos:
Format Exemplu Descriere
General Formatul GENERAL afişează

datele exact aşa cum au fost
introduse de către utilizator.
Număr Formatul Număr afişează numerele
introduse implicit cu două
zecimale.
Simbol Afişează simbolul monetar şi alte
monetar simboluri, corespunzător pentru
diverse regiuni ale lumii (inclusiv
Euro).
Contabil Afişează simbolurile monetare şi
aliniază punctele zecimale ale
intrărilor dintr-o coloană.
239
Dată Afişează zilele, lunile şi anii în
diverse formate.
Oră Formatul ORĂ afişează sub forma
oră:minute şi se poate afişa
utilizând forma cu AM (PM)
Secundele şi (HH:MM:SS).
Procent Formatul Procent se obţine făcând
conversia prin înmulţirea cu 100
valorile din celule şi adaugând % la
rezultatul afişat.
Fracţie Afişează intrările ca fracţii cu
diverse valori şi cu diverse grade de
precizie.
Ştiinţific Afişează intrările în notaţie

ştiinţifică sau exponenţială.
Text Datele introduse se afişează exact
aşa cum au fost introduse, chiar
dacă sunt numere.
Special Afişează şi formatează liste şi
valori din baza de date, cum ar fi
coduri poştale, numere de telefon şi
numere de asigurări sociale din
Statele Unite.
Particular Permite crearea de formate care nu
sunt disponibile în nici una din
categoriiele enumarate mai sus.
Opţiunile definite mai sus se pot utiliza înainte de a se introduce datele în celulă sau după
ce introduceţi un număr în ea. Din lista de opţiuni de formatare aveţi posibilitatea să
alegeţi numărul de zecimale care doriţi să-l utilizaţi, să selectaţi simbolul monetar
internaţional şi să setaţi formatul pentru numere negative.
Toate datele introduse sunt formatate implicit cu opţiunea General, care afişează
datele exact aşa cum au fost introduse. Dacă la introducerea unui număr s-a inclus
o dată sau un caracter special ($ % / , E e), Microsoft Excel va formata automat
numărul cu opţiunea adecvată.
VI.3.2. Ajustarea dimensiunilor rândurilor şi coloanelor
Într-o celulă din foaia de lucru Excel se pot introduce până la 32.000 de caractere, cu
toate acestea lăţimea implicită a coloanei este numai de 8,43 caractere.
Din acest motiv dacă se introduc date care au o lungime mai mare decât lăţimea implicită
a coloanei, informaţia va „trece peste“ în coloana următoare:
240
Se poate observa că în funcţie de formatul textului introdus, informaţia este afişată ca o
serie de semne diez , indicând faptul că textul este prea lung pentru lăţimea
curentă a coloanei.
Când un număr apare ca o serie de simboluri diez, aceasta nu afectează informaţia

introdusă, care este stocată intern; există posibilitatea să se vizualizeze oricare din
aceste intrări prin modificarea lăţimii coloanei, astfel intrările apar în totalitate aşa
cum au fost introduse.
Se întâlnesc şi cazuri când lăţimea implicită a coloanei este mai mare decât textul
introdus. În aceste cazuri, nu este necesar ca lăţimea coloanei să fie de 8,43 caractere.
Prin reducerea lăţimii coloanei, există posibilitatea să se vizualizeze pe ecran mai multe
coloane simultan.
Excel oferă multiple metode pentru

ajustarea lăţimii coloanei după preferinţa
fiecărui utilizator:
1. Redimensionarea lăţimii coloanei se

poate realiza prin accesarea meniului
Format din bara de meniuri, se alege
opţiunea Column din lista derulantă ca
în imaginea următoare:
Figura 148. MSExcel - Redimensionare

laţime coloană
În fereastra de mai sus se alege opţiunea Width pentru a se

deschide caseta de dialog Column Width, la fel ca în imaginea
de mai jos:
Figura 149. MSExcel - Stabilire dimensiune coloană
În dreptul câmpului Column width din fereastra de mai sus se poate introduce lăţimea
dorită.
2. Dimensionare prin selectarea opţiunii

Standard Width din lista derulantă
rezultată în urma accesării comenzii
Column din meniul Format
Figura 150. MSExcel - Stabilire lăţime

standard a coloanei
241
În urma selecţiei efectuată mai sus va apărea caseta de
dialog de mai jos în care puteţi să introduceţi lăţimea
dorită
Figura 151. MSExcel - Introducere lăţime standard a
coloanei
3. Dimensionare prin glisare cu marginea din dreapta a selectorului de coloană la dreapta
sau la stânga, pentru a mări sau micşora lăţimea coloanei. În momentul poziţionării cu
indicatorul de la mouse pe marginea din dreapta a unui selector de coloană, apare un
indicator de redimensionare care indică faptul că există
posibilitatea de redimensionare a lăţimii coloanei.
Figura 152. MSExcel - Redimensionare lăţime coloană prin
glisare
4. Dimensionare prin dublu clic pe marginea din dreapta a selectorului de coloană, pentru
ajustare automată a coloanei.
De asemenea, există posibilitatea de ajustarea a
înălţimii rândului pentru un anumit rând,
utilizând aceleaşi metode elementare.
Excel oferă multiple metode pentru ajustarea
înălţimii unui rând după preferinţa fiecărui
utilizator.
1. Redimensionarea înălţimii unui rând se poate
realiza prin accesarea meniului Format din bara
de meniuri, se alege opţiunea Row din lista
derulantă ca în imaginea următoare:
Figura 153. MSExcel - Redimensionare înălţime coloană
În fereastra de mai sus se alege optiunea Height pentru a se
deschide caseta de dialog Row Height, la fel ca în imaginea
de mai jos:
Figura 154. MSExcel - Stabilire înălţime coloană
În dreptul câmpului Row Height din fereastra de mai sus se poate
introduce înălţimea dorită.
2. Redimensionare prin glisarea marginii unui rând în sus sau
jos, pentru a mări sau micşora înălţimea rândului.
Figura 155. MSExcel - Redimensionare înălţime coloană prin
glisare
3. Redimensionare prin ajustare automată a rândului, astfel încât să se potrivească cu cea
mai lungă intrare din celulă, făcând dublu clic pe marginea inferioară a rândului.
Aceste modificări se realizează când se doreşte ajustarea înălţimii rândului pentru a
cuprinde caractere mai mari, cum ar fi titlul unei foi de lucru sau titlurile de rând care
apar cu caractere mai mari. Totuşi, mai obişnuit este să se ajusteze lăţimea coloanei
pentru a ţine seama de etichete sau numere, lungi sau scurte.
242
VI.3.3. Alinierea conţinutului celulelor
Microsoft Excel oferă posibilitatea de a se schimba modul de aliniere, relativ la marginile
celulelor, pentru informaţia introdusă de către utilizator.
1. Astfel, un text introdus într-o celulă activă poate fi aliniat orizontal la stânga, la
dreapta sau centrat.
¾ Într-o celulă, informaţiile care sunt de tipul text sunt în mod normal aliniate orizontal
la stânga, ceea ce înseamnă că primul caracter din celulă apare lângă marginea din stânga
a celulei.
¾ Într-o celulă aliniată la centru, caracterele din celulă sunt centrate simetric faţă de
marginile din stânga şi din dreapta ale celulei.
¾ Dacă informaţia introdusă este de tip numeric aceasta este în mod normal aliniată la
dreapta, ceea ce înseamnă că ultimul caracter din celulă apare lângă marginea din dreapta
a celulei. În mod normal, alinierea la dreapta este folosită pentru datele
care au format numeric, deoarece toate numerele dintr-o coloană sunt
aliniate sub aceleaşi poziţii ale cifrelor, după cum este prezentat mai jos:
Figura 156. MSExcel - Aliniere caractere numerice într-o celulă
Sarcină de lucru:
Pentru a alinia textul dintr-o
celulă se fac următorii paşi:
a) Din bara de meniu se accesează meniul
Format opţiunea Cells din lista derulantă
pentru a se deschide caseta de dialog Format
Cells la fel ca în imaginea următoare:
Figura 157. MSExcel - Alinerea textului într-o
celulă
b) În tabul Alignment se alege din lista
corespunzătoare opţiunii Horizontal una din
opţiunile de aliniere a textul dintr-o celulă.
2. De asemenea, există şi posibilitatea de

modificare a alinierii pe verticală a
conţinutului din celule - adică modul în care
este poziţionată informaţia dintr-o celulă între
marginea superioară şi cea inferioară a
celulei.
a) În fereastra Format Cells se va da clic pe
eticheta Vertical, iar din lista derulantă se va
putea alege una din opţiunile: Center
(centrat), Bottom (jos), Justify (aliniere
stânga-dreapta), Distributed (aliniere
distribuită) ca în fereastra următoare:
Figura 158. MSExcel - Alinierea textului pe
verticală într-o celulă
243
Dacă din listă se alege opţiunea Center, textul introdus va
fi afişat în formatul următor:
Figura 159. MSExcel - Poziţionarea centrată a textului
într-o celulă
b) În fereastra Format Cells se poate bifa
opţiunea Wrap Text (Incadrare text) la fel
ca imaginea următoare:
Figura 160. MSExcel - Utilizarea Wrap text
pentru încadrarea textului într-o celulă
Astfel, oricât de lung ar fi textul introdus

într-o astfel de celulă acesta se va încadra
pe mai multe rânduri în celula respectivă,
la fel ca în imaginea de mai jos:
Figura 161. MSExcel - Încadrarea textului

într-o celulă
3. Pentru ca textul introdus să fie afişat

pe verticală, în loc de orizontală, se va apela tot la fereastra Format Cells, în care, în
dreptul opţiunii Orientation, se poate alege orientarea textului la orice unghi dorit de
către utilizator.
Figura 162. MSExcel - Modificarea

orientării textului într-o celulă
o La o orientare la un unghi de 90°

informaţia introdusă este afişată astfel:
Figura 163. MSExcel - Orientarea la 900 a

textului
244
o La o orientare la un unghi de 45° informaţia
introdusă este afişată astfel:
Figura 164. MSExcel - Orientarea la 450 a textului
Această modalitate de aliniere a textului este folosită când se realizează tabele mai
complexe.
VI.3.4. Inserarea şi ştergerea celulelor, rândurilor şi coloanelor

Aplicaţia Microsoft Excel are inclusă facilitatea de a insera sau de a
şterge o celulă pentru a se introduce date suplimentare, respectiv
eliminarea acestora.
Sarcină de lucru:
Pentru a se insera un rând sau mai multe într-o foaie
de lucru Excel se vor urma paşii de mai jos:
1. Se accesează meniul Insert, iar din lista derulantă
se alege opţiunea Rows, la fel ca în imaginea de mai
jos:
Figura 165. MSExcel - Inserare rând nou prin
meniul Insert
O altă modalitate de inserare a unui nou rând în foaia de calcul este

următoarea:
1. Se selectează rândul deasupra căruia se vor insera noile rânduri
2. Se va da clic dreapta cu mouse-ul pe rândul selectat şi din lista
derulantă se va alege opţiunea Insert
Figura 166. MSExcel - Inserare rând nou
Inserarea noilor rânduri se va realiza întotdeauna deasupra

primului rând selectat.
Pentru a se insera un număr mai mare de rânduri în foaia de calcul se

realizează selectând numărul de rânduri care se doresc a fi adăugate.
Sarcină de lucru:
Pentru a se insera o coloana sau mai multe într-o foaie de
lucru Excel se vor urma paşii de mai jos:
1. Se accsează meniul Insert, iar din lista derulantă se
alege opţiunea Columns, la fel ca în imaginea de mai
jos:
Figura 167. MSExcel - Inserare coloană nouă prin meniul Insert
245
O altă modalitate de inserare a unei coloane în foaia de calcul este
următoarea:
a. Se selectează coloana în faţa căreia se vor insera noile coloane
b. Se va da clic dreapta cu mouse-ul pe respectiva coloană şi din lista
derulantă se va alege opţiunea Insert
Figura 168. MSExcel - Inserare coloană nouă
Pentru a se insera un număr mai mare de coloane în foaia de
calcul se va realiza selectând numărul de coloane care doresc a
fi adăugate.
Inserarea noilor coloane se va realiza întotdeauna înaintea (la
stânga) primei coloane care a fost selectată.
În aplicaţia Excel există şi posibilitatea de a se insera şi celule într-o
foaie de calcul.
1. Se accesează meniul Insert din bara de meniu şi se alege opţiunea

Cells la fel ca în imaginea următoare:
Figura 169. MSExcel - Inserare celulă nouă prin meniul Insert
În caseta de dialog Insert se pot alege patru opţiuni:

¾ Shift cells right – acesând această comandă toate coloanele se vor
deplasa la dreapta
¾ Shift cells down – acesând această comandă toate coloanele se vor
deplasa în jos
¾ Entire row – acesând această comandă se va introduce un rând
întreg
¾ Entire column – acesând această comandă se va introduce o
întreaga coloană.
Figura 170. MSExcel - Modalităţi de inserare celule
De asemenea, în Excel există posibilitatea de a se şterge un rând

sau o coloană care nu mai este necesar(ă).
Sarcină de lucru:
Pentru a şterge un rând sau mai multe dintr-o foaie
1. Se selectează rândul care se doreşte a fi şters.
2. Se accesează meniul Edit, iar din lista derulantă se alege
opţiunea Delete, la fel ca în imaginea de mai jos:
Figura 171. MSExcel - Ştergere rând prin meniul Edit
246
O altă modalitate de ştergere a unui rând dintr-o foaia de calcul este
următoarea:
1. Se selectează rândul care se doreşte a fi şters.
2. Se va da click dreapta cu mouse-ul pe rândul selectat şi din lista
derulantă se va alege opţiunea Delete
Figura 172. MSExcel - Ştergere rând
Sarcină de lucru:
Pentru a se şterge o coloana sau mai multe dintr-o foaie
1. Se selectează coloana care se doreşte a fi ştearsă.
2. Se accesează meniul Edit, iar din lista derulantă se alege
opţiunea Delete, la fel ca în imaginea de mai jos.
Figura 173. MSExcel - Ştergere coloană prin
meniul Edit
O altă modalitate de ştergere a unei coloane din
foaia de calcul este următoarea:
1. Se selectează coloana care se doreşte a fi

ştearsă.
2. Se va da clic dreapta cu mouse-ul pe

respectiva coloană şi din lista derulantă se va alege opţiunea Delete.
Figura 174. MSExcel - Ştergere coloană
Pentru a şterge mai multe coloane sau rânduri se vor selecta toate
acestea după care se va acţiona comanda Delete.
VI.3.5. Decuparea, copierea, lipirea şi golirea celulelor

Sunt cazuri când datele introduse într-o foaie de lucru trebuie modificate sau să fie
amplasate în altă parte. Mai sunt şi cazuri în care aceste date au fost greşit introduse şi se
doreşte a fi şterse.
Când se doreşte a se schimba modul în care au fost amplasate datele în foaia de lucru, nu
este necesar să se şteargă datele existente şi să fie reintroduse în noua locaţie.
Aplicaţia Microsoft Excel oferă posibilitatea de a muta conţinutul dintr-o celulă sau mai
multe celule într-o altă locaţie în foaia de lucru. Această operaţie se poate realiza prin
procedura de decupare, copiere şi lipire.
a) Modalitatea de decupare a informaţiilor dintr-o celulă sau o zonă selectată se poate
realiza:
247
¾ Accesând butonul Cut ( ) din bara de stare Standard.
¾ Accesând meniul Edit -> Cut ( )

Figura 175. MSExcel - Decuparea informaţiilor dintr-o celulă
O modalitate de decupare a datelor dintr-o parte în alta

este utilizarea combinaţiei de taste: Ctrl + X
b) Modalitatea de copiere a informaţiilor dintr-o celulă sau o zonă

selectată se poate realiza:
¾ Accesând butonul Copy ( ) din bara de formatare.
¾ Din meniul Edit, se alege opţiunea: Copy ( )
Figura 176. MSExcel - Copierea informaţiilor dintr-o celulă
O modalitate rapidă de copiere a datelor dintr-o parte în

alta este utilizarea combinaţiei de taste: Ctrl + C.
c) Modalitatea de lipire a informaţiilor dintr-o celulă sau o zonă

selectată se poate realiza:
¾ Accesând butonul Paste ( ) din bara de stare Standard.
¾ Accesând meniul Edit / Paste ( )
Figura 177. MSExcel - Lipirea informaţiilor dintr-o celulă
O modalitate de lipire a datelor dintr-o parte în alta

este utilizarea combinaţiei de taste: Ctrl + V .
d) Modalitatea de ştergere a informaţiilor dintr-o celulă sau o

zonă selectată se poate realiza:
¾ accesând meniul Edit, iar din lista derulantă se alege opţiunea:
Delete
Figura 178. MSExcel - Ştergerea informaţiilor dintr-o celulă
O modalitate de ştergere a datelor dintr-o celulă se poate

realiza prin accesarea tastei Delete de pe tastatură.
248
VI.3.6. Lucrul cu rânduri, coloane, foi de lucru şi registre de lucru
VI.3.6.1 Ascunderea şi reafişarea rândurilor şi a coloanelor

Se întâmplă ca uneori să se ivească necesitatea ascunderii anumitor date din foaia de
calcul. De exemplu, într-o foaie de calcul pe care o vor vedea mai multe persoane s-ar
putea să existe anumite informaţii confidenţiale şi se doreşte ca
acestea să nu fie vizibile sau modificate. În asemenea situaţii, există
posibilitatea să se ascundă aceste rânduri sau coloanele, astfel încât
acestea să nu apară pe ecran sau la imprimare. Când se doreşte să fie
din nou vizualizate se va folosi opţiunea de reafişare.
Sarcină de lucru:
Pentru ascunderea unei coloane sau a unui rând dintr-o
foaie de lucru se selectează coloana/rândul care se
doreşte a fi ascunsă/ascuns, se dă click dreapta pe
coloana/rândul selectată/selectat, iar din lista disponibilă
se accesează opţiunea Hide.
Figura 179. MSExcel - Ascundere coloană/rând
Ulterior se poate observa că rândul/coloana nu mai este
vizibil/vizibilă în interfaţă, dar coloanele rămase şi-au păstrat numele.
Astfel, coloanele respective nu mai sunt vizibile în interfaţă.
Sarcină de lucru:
Pentru a reafişa datele ascunse se vor parcurge următorii
paşi:
1. Se selectează coloanele între care se regăseşte coloana
care se doreşte a fi reafişată
2. Se va da clic dreapta cu mouse-ul, iar din lista derulantă
se va alege opţiunea: Unhide
Figura 180. MSExcel - Unhide (reafişare)
VI.3.6.2 Imobilizarea coloanelor şi rândurilor

Când se lucrează cu foi de calcul foarte mari, în mod normal, la deplasarea indicatorului
de celulă titlurile foilor se derulează până acestea nu mai sunt vizibile pe ecran.
Aplicaţia Microsoft Excel, va permite imobilizarea unei zone din fereastra de afişare,
delimitarea fiind realizată prin selecţia rândurilor şi coloanelor, astfel încât aceasta va
rămâne tot timpul vizibilă, indiferent cât de mult se va derula foaia de calcul.
Partea cea mai des imobilizată a unei foi de calcul este rândul cu titlurile de coloane din
partea de sus a listei. Imobilizând acest rând se vor putea vizualiza ce reprezintă datele
din celule atunci când se derulează lista. Imobilizarea păstrează titlurile pe ecran
indiferent câte înregistrări conţine lista.
249
Sarcină de lucru:
Pentru a imobiliza rândurile şi coloanele dintr-o foaie de calcul trebuie
parcurşi următorii paşi:
1. Se va executa click pe celula care se situează imediat
sub rândul care se doreşte imobilizat şi la dreapta
coloanei care se doreşte imobilizată.
2. Se accesează meniul Window, iar din lista derulantă
se alege opţiunea Freeze Panes (Imobilizare panouri),
la fel ca în imaginea de mai jos:
Figura 181. MSExcel - Opţiunea Freeze Panes din meniul Window
Această secvenţă are ca rezultat imobilizarea rândurilor de deasupra celulei selectate şi a

coloanelor din dreapta aceleeaşi celule.
Sarcină de lucru:
Dacă doriţi să renunţaţi la imobilizare într-o foaie de calcul trebuie
executaţi următorii paşi:
1. Se accesează meniul Window, iar din lista
derulantă se alege opţiunea Unfreeze Panes (Anulare
imobilizarea panouri), la fel ca în imaginea de mai
jos:
Figura 182. MSExcel – Opţiunea Unfreeze Panes din meniul Window
Această operaţiune se poate realiza ori de câte ori este necesar într-o foaie de lucru Excel.
VI.3.7. Crearea de hiperlink-uri (hiperlegături)
O hiperlegătură este o selecţie de text sau un element grafic care este asociat cu
un alt fişier sau cu o pagină Web din Internet sau din Intranet-ul companiei.
Un hiperlink reprezintă o metodă foarte importantă de legare a datelor.
Sarcină de lucru:
Pentru a crea o hiperlegătură trebuie parcurşi
următorii paşi:
1. În registrul de calcul deschis selectează datele dintr-o celulă sau
un element grafic pentru a le utiliza la crearea unei hiperlegături.
2. Se accesează meniul Insert, iar din lista derulantă se alege
opţiunea Hyperlink, la fel ca în imaginea de mai jos, sau execută
click pe butonul Hyperlink din bara Standard.
Figura 183. MSExcel - Inserare hiperlegătură
250
3. În caseta de dialog Insert
Hyperlink (Inserare
hiperlegătură) se va introduce
un nume de folder şi un nume
de registru de calcul către care
se va crea hiperlegătura.
Stabilire adresă pentru
hyperlink
4. Dacă nu se cunoaşte calea
exactă se apasă butonul File
situat în partea dreaptă a
casetei de dialog.
5. După ce s-a introdus sau selectat registrul de calcul pentru hiperlegătură inserează
OK.
VI.3.7.1 Folosirea hiperlegăturilor pentru acces la domenii de celule

Hiperlegăturile pot fi folosite şi în interiorul unui registru de calcul deschis, nu numai
între regiştri. Hiperlegăturile dintr-o foaie de calcul indică alte celulele din cadrul
aceluiaşi registru.
Sarcină de lucru:
Pentru a crea o hiperlegătură către un domeniu de celule trebuie parcurşi
următorii paşi:
1. În registrul de calcul
deschis se va executa
click în celula sau pe
elementul grafic care
va servi ca
hiperlegătură.
2. Se accesează meniul
Insert, iar din lista
derulantă se alege
opţiunea Hyperlink.
3. În caseta de dialog
Insert Hyperlink se
selectează butonul
Place in This Document (Plasare în acest document).
Figura 185. MSExcel - Inserare hyperlink din cadrul registrului de lucru
4. Selectează numele foii de calcul şi se va introduce adresa celulei în câmpul Type the
cell reference. Poate fi o celulă unică sau un domeniu.
251
5. Alege butonul ScreenTip…(Sfat ecran) şi
se introduce textul care se doreşte să apară în
indicaţia de ecran când se va indica
hiperlegătura.
Figura 186. MSExcel - Inserare sfat ecran
În timp hiperlegăturile pot deveni invalide din

diferite cauze.
Sarcină de lucru:
Pentru a se actualiza o hiperlegătură trebuie să executaţi următorii paşi:
1. Se va executa click dreapta pe hiperlegătura pe care se doreşte a fi
editată.
2. Din meniul rapid se va executa secvenţa Hyperlink\Edit Hyperlink
(Editare hiperlegătură).
3. Se va deschide caseta Edit Hyperlink şi se va da click pe butonul Link to
pentru a alege tipul de legătură.
Dacă o hiperlegătură nu mai este folositoare aceasta se poate şterge. Ştergerea unei
hiperlegături nu elimină textul sau elementul grafic ce serveşte în mod curent ca
hiperlegătură, ci doar elimină rolul de indicator către alt registru de calcul sau domeniu
de celule.
VI.4. M ODULUL 4 - R EALIZAREA DE GRAFICE ŞI DIAGRAME

- Să realizaţi o diagramă în Excel
- Să modificaţi o diagramă
- Să formataţi datele dintr-o diagramă
VI.4.1. Diagrame şi grafice realizate cu ajutorul datelor din registru de calcul
În general, diagramele se creează atunci când se doreşte o reprezentare grafică (în

imagini) a datelor cuprinse în tabele create. Pentru a crea diagrame trebuie apelată
aplicaţia Chart Wizard.
VI.4.1.1 Crearea diagramelor utilizând aplicaţia CHART WIZARD

Aplicaţia Chart Wizard (Expert diagramă) va permite crearea, pas cu pas, a unei diagrame
şi oferă opţiuni care să ajute la modificarea acesteia după cerinţele utilizatorului. De
asemenea, se poate reveni oricând să se modifice diagrama, după ce aceasta a fost creată.
După ce s-a creat tabelul sursă – care conţine informaţia ce urmează a fi reprezentată
grafic – se lansează aplicaţia Chart Wizard pentru a se crea diagrama dorită. Aplicaţia
are anumite tipuri prestabilite de diagrame din care se poate alege acel tip care oferă o
reprezentare cât mai apropiată de cerinţă.
252
Sarcină de lucru:
Pentru a crea o diagramă trebuie executaţi următorii paşi:
1. Se creează tabelul care se doreşte a fi
reprezentat grafic.
2. Se selectează tabelul sau numai ceea ce se
vrea a fi reprezentat din componenţa tabelului.
3. Se va accesa meniul Insert, iar din lista
derulantă se va alege opţiunea Chart.
Figura 187. MSExcel - Inserare diagramă
De asemenea se poate executa click pe
butonul ChartWizard de pe bara
standard.
1. Se va deschide caseta de dialog Chart
Wizard la fel ca în imaginea de mai jos:
Figura 188. MSExcel - Chart Wizard
¾ Secţiunea Standard Types (Modele
standard) conţine modele standard de
diagrame cărora le este necesar să se aplice
diferite formate şi opţiuni, cum ar fi: etichete
sau culori care se vor să apară pe diagramă.
¾ Secţiunea Custom Types (Modele
Personalizate) conţine modele de diagrame
personalizate care sunt similare cu un şablon
sau un stil şi conţin formate adiţionale şi
opţiuni de diagramă. Se pot salva diagramele personalizate sau pot crea altele noi.
Pentru a realiza o diagramă, trebuie parcurşi paşii din casetele de dialog ale aplicaţiei
Chart Wizard completând orice detalii în funcţie de cerinţe. Casetele de dialog ale
aplicaţiei Chart Wizard sunt prezentate în subcapitolele care urmează.
A) Pasul 1 – Selectarea tipului de diagramă
Primul pas în crearea unei diagrame este alegerea tipului diagramei. Pentru a utiliza unul
din tipurile predefinite de diagramă trebuie să executaţi click pe unul din tipurile de
diagrame (Chart Type) din secţiunea din stânga a
primei casete de dialog. Aplicaţia Excel oferă o
gamă largă de tipuri de diagrame printre care:
¾ Diagrame pe coloane (Column). O diagramă

pe coloană are bare verticale şi este reprezentată
fără continuitate în timp. Acest tip se utilizează, în
general, pentru prezentarea comparativă a datelor.
Figura 189. MSExcel - Diagramă în coloane
253
Un tip important de diagramă pe coloane
este cel p e c o l o a n e s t r a t i f i c a t e . O
astfel de diagramă este potrivită atunci
când se doreşte să se ştie cât mai este de
realizat până la un plafon maxim şi cât s-
a realizat până la momentul creării
diagramei.
Figura 190. MSExcel - Diagramă în coloane
stratificate
¾ Diagrame cu bare (Bar). O diagramă cu bare este similară uneia pe coloane prin
faptul că reprezintă barele ca elemente separate, însă ea trasează barele în format
orizontal. Barele pot fi aşezate
alăturat, în straturi sau 3D (viziune
în spaţiu). Diagramele cu bare sunt
foarte utile pentru afişarea
măsurătorilor, ca de exemplu,
procentul de finalizare a unui
anumit proiect.
Figura 191. MSExcel - Diagramă
sub formă de bare
¾ Diagrame linie (Line). Acest tip de

diagrame este foarte potrivit pentru
măsurarea sau reprezentarea datelor în
timp, în mod continuu. Ele realizează
combinaţii bune cu diagramele pe coloană
sau pe linii multiple. De asemenea,
diagramele linie sunt excelente pentru
prezentarea informaţiei ce implică
tendinţe sau modificări în timp cu unul
sau două seturi de date.
Figura 192. MSExcel - Diagramă linie
¾ Diagrame cu structură radială (Pie). Diagramele cu

structură radială sunt folosite pentru prezentarea unui
procent dintr-un întreg. Tipurile de diagramă cu structură
radială disponibile sunt 2D standard, 2D descompusă,
3D, 3D descompusă, radială din radială – care extrage un
subset al unui sector – şi bară din structură radială – care
extrage un subset şi îl reprezintă sub forma unei diagrame
cu coloane suprapuse.
Figura 193. MSExcel - Diagramă cu structură radiară
254
¾ Diagrame de tip inelar (Doughnut). Diagramele de tip
inelar sunt variaţii ale diagramelor cu structură radială.
Diferenţa constă în faptul că diagramele inelare sunt pentru
mai multe seturi de date – oarecum asemănătoare reprezentării
mai multor structuri radiale, una peste cealaltă.
Figura 194. MSExcel - Diagramă de tip inelar
¾ Diagrame prin puncte (Scatter). Diagramele prin puncte

sunt folosite pentru prezentarea datelor pe intervale inegale de
timp. Acest tip de diagramă este cel mai des întâlnit în
activităţile ştiinţifice şi
inginereşti.

Diagramă în puncte
¾ Diagrame
stratificate (Area).
Diagramele stratificate
se utilizează asemănător
diagramelor linie prin
faptul că acestea reprezintă datele în timp într-o manieră continuă. Singura diferenţă este
că zona de sub linie este
umplută.

Diagramă stratificată
¾ Diagrame radar
(Radar). Diagramele
radar prezintă relaţiile
dintre seturi separate de
date. Relaţia este prezentată în raport cu o
serie întreagă, similar modului în care
diagramele de tip inelar reprezintă datele
dintr-o serie comparativ cu seria întreagă.
Figura 197. MSExcel - Diagramă radar
¾ Diagrame suprafaţă (Surface).

Diagramele suprafaţă măsoară două
variabile sub forma unei hărţi topografice,
255
oferind o reprezentare 3D a
valorilor înalte şi joase. Există
două tipuri de diagramă
suprafaţă, cu două variante
pentru fiecare tip.

suprafaţă
¾ Diagrame cu bule (Bubble).

Diagramele cu bule compară
valorile în seturi de câte trei.
Primele două seturi sunt folosite
în diagramă, al treilea
determinând dimensiunea
bulelor.

cu bule
¾ Diagrame stoc (Stock). Diagramele stoc sunt create, prin definiţie, pentru piaţa
bursieră şi au patru variante:
o minim-maxim-închidere,
o deschidere-minim-maxim-
închidere,
o volum-maxim-minim-
închidere,
o volum-deschidere-maxim-
minim-închidere.

stoc
¾ Diagrame cilindru, con şi

piramidă. Diagramele
cilindru, con şi piramidă sunt
diagrame 3D cu formă unică.

Diagramă con
B) Pasul 2 - Stabilirea sursei de date
256
După ce s-a stabilit tipul de diagramă se apasă
butonul Next din caseta Chart Type şi se va
deschide a doua casetă din succesiune, care se
numeşte Chart Source Date.
Figura 202. MSExcel - Alegere sursă de date
Deşi, în mod obişnuit, se selectează datele care

urmează a fi reprezentate grafic, înainte de
lansarea aplicaţiei Chart Wizard, este posibil ca,
după lansare, să trebuiască modificat domeniul
de date.
Pasul doi al aplicaţiei Chart Wizard va permite

să se modifice domeniul de date ce va fi
reprezentat ca diagramă utilizând butonul
Collaps Dialog aferent câmpului Data Range.
O serie de date este o categorie din tabel. Prin selectarea uneia dintre coloanele
din diagramă, se va putea selecta o serie de date.

Modificarea orientării
datelor
De asemenea se poate
schimba orientarea
datelor din linii
(Rows) în coloane
(Columns) în tabul
Data Range. În
exemplul de mai sus
se poate observa cum
se modifică aspectul
unei diagrame atunci
când se schimbă orientarea datelor din linii pe
coloane.
În tabul Series (Serii) se poate manevra seriile dintr-

o diagramă fie prin adăugarea, fie prin eliminarea
acestora. Dacă s-a selectat întreg domeniul unui tabel
şi de fapt se vrea a se vedea o singură serie din tabel,
se pot elimina seriile de date selectându-le şi
executând click pe butonul Remove (Eliminare).
Figura 204. MSExcel - Adăugare sau eliminare serii

într-o diagramă
257
De asemenea, se pot adăuga serii la o diagramă executând click pe butonul Add
(Adăugare). Opţiunile din această fişă se modifică în funcţie de tipul diagramei şi de
seriile selectate în caseta Series. În lista următoare sunt descrise opţiunile disponibile:
¾ Series, Add sau Remove va permite să se adauge sau să se elimine seriile din
diagramă.
¾ Name (Nume). Atunci când se selectează o serie în lista Series din partea stângă a
casetei de dialog, această intrare se modifică pentru a afişa adresa celulei (celulelor) ce
conţine titlul pentru respectiva serie.
¾ Value (Valoare) oferă adresa ce conţine valorile pentru seria selectată. Valorile sunt
datele folosite la construirea coloanelor. Pentru anumite tipuri de diagrame aplicaţia
Chart Wizard afişează o casetă X Values (valori pe axa X) şi una Y Values (valori pe
axa Y).
¾ Category (X) Axis Labels (Etichetele axei categoriilor). Această casetă afişează
referinţa de celulă pentru categoriile axei X.
¾ Second Category (X) Axis labels (Etichetele axei secundare a categoriilor)
precizează locaţia celulei (celulelor) ce conţin etichetele ce vor fi utilizate pentru a doua
axă X, de exemplu, în diagramele Stoc sau diagramele personalizate tip coloană-
suprafaţă.
¾ Sizes (Dimensiuni). La diagramele cu bule, această opţiune precizează celula ce
conţine o valoare care stabileşte dimensiunea reperelor de bulă.
C) Pasul 3 - Alegerea
opţiunilor de diagramă
Alegerea opţiunilor de
diagramă reprezintă pasul
al treilea al aplicaţiei
Chart Wizard. Aceste
opţiuni vor permite
prelucrarea în mai multe
moduri a diagramei, să se
adauge şi să se şteargă
caracteristici.
De asemenea, această
casetă va permite să se
vizualizeze toate
modificările, pe măsură ce
ele se efectuează, înainte
de a crea diagrama pe foia
de calcul.
Figura 205. MSExcel - Alegerea opţiunilor diagramei
258
Fereastra Chart Options conţine şase
fişe despre care sunt informaţii
detaliate în cele ce urmează.
¾ Titlurile diagramelor (Title) va

permite să se introducă un titlu pentru
diagramă, pentru axa categoriilor şi
cea a valorilor. Este recomandat să se
completeze toate câmpurile acestei
fişe.
Figura 206. MSExcel - Denumirea

diagramei in tabul Titles
¾ Axe (Axă) Afişează automat datele

într-un format de scară de timp dacă
acestea sunt formatate ca date de
timp. Prin deselectarea opţiunii
Category (X) Axis va putea elimina
etichetele axei. Atunci când opţiunea
este selectată, butonul radio selectat
sub opţiune indică ce va afişa axa.
Figura 207. MSExcel - Opţiuni axe

diagram
Atunci când este selectată opţiunea Time-scale aplicaţia Excel transformă

formatul text în format dată calendaristică. Dacă data este formatată pentru a afişa
numele lunii ca text sau dacă ai date care trec dintr-un an în altul, este mai bine să
se transforme categoria în format scară de timp pentru a reprezenta anii.
¾ Linii de grilă (Gridlines) va

permite să se adauge pe axe linii de
grilă majore sau minore. Ca să se
obţină o diagramă curată,
neaglomerată, este mai bine să se
evite liniile de grilă. În mod normal
se păstrează liniile de grilă majore
pentru axa Y sau Z fără a aplica linii
suplimentare de grilă.
Figura 208. MSExcel - Opţiuni de

afişare a liniilor celor 2 axe
259
¾ Legenda (Legend) oferă o
explicaţie despre diferitele serii de
date din diagramă. Dacă diagrama
conţine mai multe categorii este
necesară o legendă care să arate
modelul sau culoarea fiecărei
categorii.
Figura 209. MSExcel - Opţiuni afişare

legendă
Tabul Legend oferă următoarele

facilităţi:
o Show legend – dacă este bifată, va permite să se afişeze legenda pentru o diagramă.
Placement – va permite să se stabilească locaţia legendei, în cazul în care opţiunea Show
legend este bifată. În caz contrar, câmpurile din secţiunea Placement sunt dezactivate.
o Bottom – va permite afişarea legendei în partea de jos a diagramei.
o Corner – va permite afişarea legendei în colţul din dreapta sus al diagramei.
o Top – va permite afişarea legendei deasupra diagramei.
o Right – va permite afişarea legendei în dreapta diagramei (implicit).
o Left – va permite afişarea legendei în stânga diagramei.
Legenda nu este obligatoriu să

fie plasată pe perimetrul unei
diagrame. Formatată
corespunzător o diagramă se
poate situa şi în interiorul
zonei de reprezentare.
¾ Etichetele de date (Data

Labels) va oferi posibilitatea
de a afişa etichete sau valori
în dreptul fiecărei serii de date
din diagramă.
Figura 210. MSExcel - Opţiuni

etichete serii de date
Tabul Data Labels oferă următoarele facilităţi:

o None – nu se afişează nici o valoare sau etichetă.
o Show value – se afişează valorile aferente seriei.
o Show percent – se afişează valoarea procentuală.
o Show label – se afişează etichetele seriei.
o Show label and percent – se afişează atât etichetele, cât şi procentele seriei.
o Show bubble sizes – se afişează mărimea bulelor.
260
¾ Tabelul de date (Data Tabel) – va permite să se ataşeze tabelul diagramei create.
Această caracteristică aliniază datele
numerice sub seriile corespunzătoare
de date. Este o cale de a afişa
etichetele de date fără a aglomera
zona de reprezentare şi, de
asemenea, o modalitate de
combinare a unei diagrame cu datele
sale într-o formă compactă, de
exemplu pentru înglobarea datelor
într-un diapozitiv PowerPoint.
Figura 211. MSExcel - Opţiune ataşare

tabel la diagramă
D) Pasul 4 - Alegerea unei locaţii pentru diagramă
Alegerea unei locaţii pentru diagramă reprezintă pasul al patrulea al aplicaţiei Chart
Wizard. Din această casetă se pot alege următoarele opţiuni, ca să se specifice unde se
doreşte amplasarea diagramei:
¾ As Object In (Ca obiect

în) – permite înglobarea
diagramei în aceeaşi foaie
de calcul cu datele sursă.
De asemenea, se poate
specifica şi altă foaie de
calcul ca locaţie pentru
această diagramă, prin
deschiderea listei
derulante şi selectarea foii
dorite.
Figura 212. MSExcel - Inserare diagramă într-o nouă foaie de calcul
¾ As New Sheet (Ca foaie nouă) – creează în registrul de calcul o foaie de diagramă
independentă. În cazul acestei opţiuni, aplicaţia Chart Wizard inserează automat o foaie
denumită Chart 1, denumire care poate fi modificată în aşa fel încât să fie cât mai
intuitivă.
261
VI.5. M ODULUL 5 - I MPORTUL OBIECTELOR

- Să introduceţi într-o foaie de calcul imaginile de tip CLIPART
- Să introduceţi imagini în foaia de calcul
Într-un foaie de calcul Excel se pot insera:
o imagini (Picture),
o miniaturi (Clip Art),
o forme (Shapes),
o ilustraţii (Smart Art),
o diagrame (Chart),
o casete text (Text Box),
o text decorativ Word Art,
o obiecte (Object) etc.
VI.5.1. Introducerea imaginilor CLIPART
Introducerea imaginilor ClipArt se face:
¾ cu ajutorul butonului ClipArt de pe bara Drawing
¾ accesând meniul Insert / Picture/ ClipArt.
Sarcină de lucru:
Ca să se introducă
o miniatură din
bara de
instrumente
trebuie să se
parcurgă paşii:
1. Se execută click pe butonul
Insert ClipArt.
2. Din caseta de dialog Insert
ClipArt se selectează unul
dintre cele 58 de butoane de
categorii de pe fişa Pictures.
Bibliotecă ClipArt
Din lista care apare la acţionarea săgeţii din dreptul clipart-ului,
execută click pe butonul Insert Clip.
Figura 214. MSExcel - Inserare ClipArt
După ce s-a inserat o miniatură aceasta poate fi redimensionată

trăgând de punctele sale de manevrare sau se poate muta indicând
şi trăgând într-o nouă poziţie pe foaia de calcul.
262
VI.5.2. Adăugarea imaginilor
Introducerea imaginilor
(Pictures) se realizează
executând comanda Insert /
Picture / From File. Se va
deschide o casetă de dialog
care va permite să se ajungă la
fişierul care conţine imaginea
dorită a fi inserată după care se
finalizează apăsând butonul
Insert.
Figura 215. MSExcel - Inserare
imagine
După ce s-a inserat o imagine
într-o foaie de calcul, aceasta poate fi redimensionată cu ajutorul punctelor de manevrare,
mutată, formatată sau ştearsă.
Pentru a efectua modificări asupra unei imagini inserate poţi utiliza facilităţile barei de
instrumente Picture. Orice imagine, o
dată inserată, apare o dată cu bara
Picture.
Figura 216. MSExcel - Bara de instrumente pentru formatarea imaginii
Această bară permite să se controleze luminozitatea imaginii, culorile, contrastul şi altele

elemente care se regăsesc în tabelul care urmează:
Buton Funcţie Descriere
Insert Picture from Afişează caseta de dialog

File Insert Picture.
(Inserare imagini)
Image Control Permite afişarea imaginii
(Controlul imaginii) în nuanţe de gri, alb şi
negru sau ca filigran.
More Contrast Măreşte diferenţa între
(Mai mult constrast) zonele deschise şi închise
ale imaginii, sporind
claritatea.
Less Control Micşorează diferenţa
(Mai puţin contrast) dintre zonele deschise şi
închise ale imaginii,
reducând claritatea
imaginii.
More Brightness Luminează imaginea.
(Mai multă
luminozitate)
263
Less Brightness Întunecă imaginea.
(Mai puţină
luminozitate)
Crop Ascunde marginile
(Trunchiere) imaginii selectate (dar nu
le elimină).
Line style Modifică stilul liniilor sau
(Stil de linie) al bordurilor pentru a le
face mai groase, mai
subţiri sau altfel.
Format Object Afişează caseta de dialog
(Formatare obiect) Format Picture.
Set Transparent Stabileşte drept
Color transparentă culoarea unui
(Stabilire culoare pixel dintr-o imagine
transparentă) inserată.
Reset Picture Readuce imaginea la starea
(Reiniţializare iniţială.
imagine)
VI.6. M ODULUL 6 - T IPĂRIREA UNEI FOI DE CALCUL

- Cum se tipăreşte o foaie de calcul
- Cum se previzualizează o foaie de calcul
VI.6.1. Fixarea opţiunilor pentru tipărire

Înainte de a imprima un document, acesta ar trebui examinat. Opţiunea Print Preview
oferă utilizatorului posibilitatea de a urmări modul de separare a datelor din foile de
calcul, precum şi de a detecta unele probleme legate de aşezarea în pagină a textului şi a
obiectelor inserate cum ar fi: imagini sau diagrame.
Pentru a vizualiza conţinutul foilor de calcul selectate, înainte de a le tipări, execută click
pe butonul Print Preview din bara standard sau prin accesarea meniului File\Print
Preview.
Figura 217. Bara
instrumente în modul
Print Preview
După ce s-a intrat în modul de previzualizare înaintea tipăririi, se apasă succesiv butonul
Next pentru a putea vizualiza conţinutul tuturor paginilor.
Pentru a reveni din modul de previzualizare în fereastra de calcul Excel se va da click pe
butonul .
264
VI.6.2. Tipărirea unei secţiuni a foii de calcul sau a intregii pagini
Opţiunile pentru imprimare se

stabilesc în caseta de dialog
Print care apare dacă se
accesează meniul File / Print.
Figura 218. Opţiuni de tipărire

În fereastra Print se stabilesc:
1. Numele imprimantei din
lista Name;
2. Paginile ce se vor imprima,
în zona Print range, selectând
una din variantele:
i. toate paginile - All
ii. anumite pagini - în caseta
Pages – (Exemplu: 2,5,7,10-
15)
iii. numărul de exemplare în caseta Number of copies;
3. Collate – imprimă toate paginile specificate pentru un exemplar, apoi imprimă
următoarea copie (exemplar) etc.;
4. După ce s-au selectat toate opţiunile legate de imprimare, se va putea accesa butonul
.
Imprimarea se poate face rapid accesând butonul de pe bara de

instrumente sau se accesează combinaţia de taste Ctrl+ P
Pentru a grupa mai multe foi de calcul trebuie executaţi paşii de mai jos:
1. Se va da click pe prima pagină care se doreşte a fi tipărită.
2. Se ţine tasta CTRL apăsată dacă se vrea să se selecteze foi de calcul care nu se succed
şi execută click pe fiecare din foile de calcul care trebuie selectate.
Pentru a tipări foi de calcul multiple trebuie selectate conform instrucţiunilor de mai sus
şi apoi executată comanda File/Print.
În caseta de dialog care apare se activează comanda Active Sheet(s) din secţiunea Print
What, după care execută click pe butonul OK.
Pentru a tipări întregul registru de calcul, nu este necesar să se selecteze toate foile de
calcul pentru a le grupa, ci este suficient să se execute comanda File/Print şi din
secţiunea Print What se alege opţiunea Entire Workbook.
Concluzii
În urma parcurgerii acestui supcapitol aţi învăţat următoarele:
- cum se poate vizualiza foaia de calcul înainte de imprimare,
- cum se poate imprima o foaie de calcul sau mai multe.
265
VI.7. HTML
HyperText Markup Language (HTML) este, aşa cum îi spune şi numele, un

limbaj de marcare utilizat pentru crearea paginilor web care pot fi afişate într-un
browser.
HTML a fost dezvoltat iniţial de Tim Berners-Lee la CERN (European Organization for
Nuclear Research), în 1989, şi a fost văzut ca o posibilitate pentru fizicienii care
utilizează computere diferite să schimbe între ei informaţii, utilizând Internetul. Proiectul
a avut un succes cu mult mai mare decât şi-a imaginat iniţiatorul. Prin inventarea HTML,
acesta avea să pună bazele web-ului, aşa cum îl ştim azi.
Prima referire la HTML s-a realizat într-un document numit „HTML Tags“ care descrie
22 de elemente ale acestui limbaj, care includ designul simplu. 13 din aceste elemente se
regăsesc şi în limbajul HTML actual. Elementele sunt cele care dau structura unui
document HTML şi spune navigatorului cum să fie prezentată pagina web.
VI.7.1. Structura unei pagini web
O pagină w – etichetă de sfârşit.
Exemple de etichete sunt:
BREAK ROW (rând nou): "<br>" …. </br>

UNDERLINE (subliniere): <u> .... </u>
BOLD (aldine): <b> .... </b>
ITALICS (cursive): <i> .... </i>
Strikethrough (tăiat): test :

<STRIKE>test</STRIKE> sau <S>test</S> sau <DEL>test</DEL>
Superscript (exponent): testsup: test<SUP>sup</SUP>
Subscript (indice): testsub : test<SUB>sup</SUB>
Small (mic): test : <SMALL>test</SMALL>
Text intermitent: <BLINK>test</BLINK>
În afara de aceste etichete de formatare, paginile HTML mai au şi alte feluri de etichete,
dintre care cele mai importante sunt cele care alcătuiesc structura unui document HTML.
Astfel, structura unui document HTML este următoarea:
<HTML>
<HEAD>
<title>Titlul paginii</title>
</HEAD>
<BODY>
Aici apare textul vizibil
</BODY>
</HTML>
Alte elemente importante sunt titlurile. De obicei într-o pagină web se găsesc titluri şi
subtitluri, ca de exemplu:
266
Titlu foarte mare
Titlu mai mic
Subtitlu mai mic
Subtitlu şi mai mic
... şi mai mic...
Cel mai mic titlu
Toate etichetele pentru titluri încep cu litera „h“ (de la „heading“) şi se încheie cu un
număr de la unu la şase. În plus, atunci când un text este prins între etichete de acest tip,
textul care urmează (după eticheta care spune „sfârşit titlu“) este automat prezentat mai
jos, după un rând liber.
Textul dintre etichetele <html> şi </html> descrie pagina web.

Textul cuprins între etichetele <body> şi </body> reprezintă conţinutul vizbil al
paginii web.
Textul ce se află între etichete <h1> şi </h1> va fi vizualizat ca şi titlu (heading)
Textul dintre etichetele <p> şi </p> reprezintă un paragraf.
După ordinea mărimii (de la cel mai mare la cel mai mic) titlurile sunt numerotate de la 1
la 6, astfel încât eticheta „<h1> </h1>“, este folosită pentru titlul cel mai mare, iar
eticheta „<h6> </h6>“ este folosită pentru titlul cel mai mic.
Sarcină de lucru
1. Într-un fişier Notepad scrieţi următoarele:

<HTML>
<BODY>
<h1>Primul meu document HTML</h1>
<p>Un prim paragraf: acest document este scris
folosind ca editor de text, Notepad.In acest
document voi folosi caractere: </p>
<i>inclinate, </i>
<b>ingrosate, </b>
<u>subliniate.</u>
</BODY>
</HTML>
2. Salvaţi fişierul cu numele index.html
3. Vizualizaţi fişierul cu un browser.
VI.7.2. Atribute HTML
Atributele furnizează informaţii suplimentare despre elementele HTML.

Atributele sunt întotdeauna specificate în cadrul etichetei de început sub forma
nume = „valoare“.
Spre exemplu, eticheta <BODY> poate avea atributul BGCOLOR ce indică ce culoare va
avea fundalul (background în limba engleză) viitoarei pagini web. Culorile, în HTML,
sunt definite specific. Astfel, dacă se doreşte ca fundalul paginii să fie verde, se va scrie
astfel: <BODY BGCOLOR=”#347C17”>.
267
Codurile culorilor se pot găsi, pe internet, la adrese diverse printre care:
http://www.computerhope.com/htmcolor.htm, http://html-color-codes.info/ etc.
Eticheta paragraf introduce un paragraf care poate avea aliniere diferită: spre stânga
(„left”), centrat („center”), spre dreapta („right”) sau stânga – dreapta („justify”). Astfel,
pentru a scrie un paragraf cu aliniere la stânga, se va scrie astfel: <p align=”left”></p>.
Asemănător, se pot scrie litere colorate sau litere din de diferite dimensiuni, folosind
atribute ale tag-ului FONT:
<FONT color=yellow size=12>. Am scris un text galben de dimensiune 12</FONT>
Sarcină de lucru
1. Vizualizaţi conţinutul HTML al unei pagini Web: alegeţi o pagină nu

prea complicată. Pentru a vizualiza conţinutul unei pagini, în browserul
Internet Explorer faceţi click dreapta pe pagină şi alegeţi opţiunea „View
source“. În Firefox, în acelaşi mod, alegeţi optiunea „View Page Source“.
Identificaţi etichetele folosite.
2. Construiţi o întreagă pagină, de la început şi până la sfârşit, care să

conţină textul următor (formatat exact aşa cum îl vedeţi mai jos):
Titlu obişnuit
Iată acum câteva cuvinte introductive.
Subtitlu în care unele cuvinte apar subliniate
Un text mai lung, care cuprinde deopotrivă cuvinte cu litere
îngroşate, cuvinte cu litere aplecate, precum şi combinaţia
celor două. Urmează un rând liber.
Iar acum urmează încheierea, cu o combinaţie a celor trei
etichete folosite pentru afişarea diferită a literelor. La final,
câteva cuvinte scrise cu caractere obişnuite însă unul este
tăiat.
VI.7.3. Liste
Listele constituie o formă simplă de organizare a enumerărilor. În HTML se pot defini 3
tipuri de liste şi anume:
- liste ordonate, cu buline sau fără: introduse cu ajutorul etichetelor <OL>…</OL>;
- liste neordonate: introduse cu ajutorul etichetelor <UL>…</UL>;
- liste de definiţie, similară intrărilor într-un dincţionar: introduse cu ajutorul etichetelor
<DL>…</DL>.
Între tagul de început şi de sfârşit al unei liste (ordonată, neordonată sau de definiţie), se
introduc elementele listei, fiecare încadrat între tagurile <LI></LI> (LI = list item).
268
Sarcină de lucru
Pe un site, al cărui titlu este „Scriitori români“, se găseşte următoarea
informaţie: „Cronicarii: cei mai cunoscuţi cronicari sunt cei moldoveni şi
cei munteni. Printre cronicarii moldoveni se numără: Miron Costin, Grigore
Ureche şi Ion Neculce. Printre cronicarii munteni putem enumera pe: Radu
Greceanu, Radu Popescu, Constantin Cantacuzino, Stoica Ludescu şi Zilot
Românul“.
Proprietarul site-ului este nemulţumit de acest paragraf, pe care îl consideră lung şi
doreşte o organizare mai clară a acestuia, sub formă de liste.
Pentru a îndeplini cerinţele proprietarului site-ului, într-un Notepad se va scrie următorul
cod:
<html>
<head>
<title>Scriitori romani</title>
</head>
<body>
<h1 size=12>Cronicarii</h1>
<p>Cei mai cunoscuţi cronicari sunt: </p>
<ol>
<li>moldoveni</li>
<ul>
<li>Miron Costin</li>
<li>Grigore Ureche</li>
<li>Ion Neculce</li>
</ul>
<li>munteni</li>
<ul>
<li>Radu Greceanu</li>
<li>Radu Popescu</li>
<li>Constantin Cantacuzino</li>
<li>Stoica Ludescu</li>
<li>Zilot Romanul</li>
</ul>
</ol>
</body>
</html>
Fişierul se va salva cu denumirea „Pagina

cronicari.html“. Acesta se va vizualiza cu
ajutorului unui browser.
Precum se observă şi în imaginea următoare,

pagina creată va purta denumirea „Scriitori
români“, aşa cum a fost definit între etichetele
<title></title>.
Figura 219. Vizualizare pagina HTML ce conţine

liste
Proprietarul doreşte ca, la sfârşitul listei, să

apară un link numit „Informaţii suplimentare“,
către pagina din wikipedia cu scriitorii români.
269
Pentru a realiza acest fapt, în cadrul
codului anterior scris, se va introduce,
înainte de eticheta </body> următoarele
linii:
<a href =
"http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%
83_de_scriitori_rom%C3%A2ni">Infor
maţii suplimentare
</a>
unde <a href = adresa site> Denumirea

linkului care va apare în pagina </a>
După inserarea acestor linii, pagina web

va arăta ca în figura următoare:
Figura 220. Inserare link într-o pagină Web
270
152
Editura „Dobrogea”
Trustul de Presã „Cuget Liber“
Constanþa, I.C. Brãtianu nr. 5, cod 900711
Tel: 0241/582.130 Fax: 0241/619.524
E-mail: office@cugetliber.ro
Web: www.cugetliber.ro/edituradobrogea
Bun de tipar: februarie 2012
Apãrut: februarie 2012
Format: 8 / 64 x 44
Coli tipar: 34
152

Manual de Curs - Medici Epidemiologi

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual de Curs - Medici Epidemiologi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FORMAREA PROFESIONALÃ

Manual de curs pentru medicii epidemiologi

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Editura Dobrogea este recunoscutã CNCSIS.

PARTEA I. NOÞIUNI DE BAZÃ ÎN EPIDEMIOLOGIE

Modul 2 - RECOMANDÃRI SPECIFICE PRIVIND VACCINÃRILE

Modul 4 - GESTIONAREA VACCINURILOR ªI PROGRAMUL

Modul 6 - TESTAREA IPOTEZELOR

Modul 8 - ALERTÃ ªI COMUNICARE

Modul 9 - ANALIZA DE RISC

PARTEA A II-A. CURS DE TEHNOLOGIA INFORMAÞIEI

I. PREZENTAREA NOÞIUNILOR DE BAZÃ

II. UTILIZAREA APLICAÞIILOR MULTIMEDIA

IV. UTILIZAREA PROCESORULUI DE TEXTE WORD

V. UTILIZAREA APLICAÞIILOR SPECIALIZATE PENTRU

Modul 1 – RECOMANDÃRI GENERALE PRIVIND

1.1. OBIECTIVE EDUCAÞIONALE

La sfârºitul modulului cursanþii vor cunoaºte:

1.2. TEME ABORDATE

Beneficii la nivel de individ

1.2.2. INDICAÞIILE VACCINÃRII

1.2.2.1. VACCINARE DE RUTINÃ. CALENDARUL DE VACCINÃRI

• Vaccinarea se face conform calendarului de vaccinãri.

1.2.2.2. VACCINARE SELECTIVÃ

Recomandatã unor anumite persoane/grupuri populaþionale sau în anumite situaþii epidemiologice cu

1.2.2.3. VACCINARE OPÞIONALÃ

VACCINURILE UTILIZATE ÎN PROGRAMELE DE VACCINÃRI TREBUIE

• Sã îndeplineascã criteriile de calitate;

• Antigenul vaccinal (vezi tipuri de vaccinuri)

1.2.3. BENEFICII VS RISCURI

1.2.3.1. VACCINURI INACTIVATE

1.2.3.2. VACCINURI VIRALE VII

1.2.3.3. AVANTAJELE UTILIZÃRII VACCINURILOR COMBINATE

1.2.4.1. MOD DE ADMINISTRARE

Când nu este posibil acest lucru se va þine seama de urmãtoarele:

1.2.4.2. INTERVALELE DINTRE DOZE

Antigen Interval minim recomandat între doze

1.2.5. CONTRAINDICAÞII ªI PRECAUÞII

• Contraindicaþia - este determinatã de existenþa unei afecþiuni/condiþii pe care o are persoana

• Contraindicaþiile absolute, permanente sunt rare ºi sunt reprezentate de:

• Contraindicaþiile temporare sunt cele mai numeroase.

• Precauþia - este determinatã de o afecþiune/condiþie pe care o are persoana care se prezintã la

1.2.6. REACÞII ADVERSE

1.2.6.1. REACÞIILE LOCALE

• Sunt cele mai frecvente, dar mai puþin severe.

1.2.6.2. REACÞIILE DE TIP SISTEMIC

1.2.6.3. REACÞIILE ALERGICE

1.2.7. ÎNREGISTRAREA ªI RAPORTAREA VACCINÃRILOR

• Efectuarea vaccinãrii se înregistreazã în documentele medicale de la nivelul cabinetului medicului

1.2.7.1. VACCINURI CU UTILIZARE APROBATÃ ÎN ROMÂNIA, 2011

1. Vaccin BCG 14. Vaccin diftero-tetano-pertussis (DTP)

• Vaccinurile trebuie administrate la vârsta ºi la intervalele recomandate.

CRITERII PENTRU ALCÃTUIREA UNUI CALENDAR DE VACCINÃRI

De asemenea un rol important îl au factorii economici ºi recomandãrile internaþionale:

CALENDARUL DE VACCINARE ÎN ANUL 2006

CALENDARUL DE VACCINARE VALABIL DE LA 1 DECEMBRIE 2008

CALENDARUL DE VACCINARE PENTRU ANUL 2010

CALENDARUL DE VACCINARE PENTRU ANUL 2011

6. Jawetz, Melnick, & Adelberg’s - Medical Microbiology, 24th Edition, 2007.

2.1. OBIECTIVE EDUCAÞIONALE

La sfârºitul modulului cursanþii vor cunoaºte:

2.2. TEME ABORDATE

2.2.1. VACCINAREA ªI SARCINA

2.2.1.1. SCOPUL VACCINÃRII ÎN SARCINÃ