Despre coerciție (II)

3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui

Foucault (I)
„problemele de spaţiu ,,s-ar putea spune aşa, la o
primă privire şi într-un mod puţin cam schematic:
suveranitatea se exercită în limitele unui teritoriu,
disciplina se exercită pe corpurile indivizilor şi, în
sfârşit, securitatea se exercită pe ansamblul unei
populaţii”;
 Despre coerciție

3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui

Foucault (II)

,, avem, de fapt, de-a face cu un triunghi:

suveranitate-disciplină-gestiune guvernamentală, a
cărui principală ţintă o constituie populaţia şi ale
cărui mecanisme esenţiale sunt dispozitivele de
securitate”
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault (III);
,, prin guvernamentalitate, eu înţeleg ansamblul format din
instituţiile, procedurile, analizele şi reflecţiile, calculele şi tacticile
care permit exercitarea acestei forme absolut specifice, deşi
complicate, de putere care are ca ţintă principală populaţia, ca
formă majoră de cunoaştere economia politică, iar ca instrument
tehnic esenţial dispozitivele de securitate”

- guvernamentalitatea a dezvoltat serii de aparte de guvernare

specifice şi serii întregi de domenii de cunoştinţe;
- transformarea statului ( din stat administrativ în stat ,,
guvernamentalizat”)
- guvernamentalizarea este în legătură cu distincţia între ceea ce
este public şi ceea ce este privat;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault (IV);
- de aici atenţia acordată sexului, ,, o piesă absolut capitală; căci, până
la urmă, sexul se află plasat exact în punctul de articulare dintre
disciplinele individuale ale corpului şi regularizarea populaţiei”
- ,, pornind de la sex se poate asigura supravegherea indivizilor”;

,,sexul va deveni, prin urmare, un instrument de ,,disciplinarizare”, va fi

chiar unul dintre elementele esenţiale ale acestei anatomopolitici
despre care vorbeam; dar pe de altă parte, sexul este cel care asigură
reproducerea populaţiilor....”;

,,Sexul se află la joncţiunea dintre anatomopolitică şi biopolitică, este

la intersecţia disciplinelor şi a regularizărilor şi tocmai prin aceasta
funcţie a lui va deveni, la sfârşitul secolului al XIX-lea, o piesă politică
de primă importanţă pentru transformarea societăţii într-o maşină de
producţie”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault (V);

..imediat după apariţia sistemului închisorilor, s-a observat că închisoarea nu

conducea absolut deloc la acest rezultat, ci producea, de fapt, rezultatul perfect
opus: cu cât individul petrecuse mai mult timp în închisoare, cu atât era mai puţin
reeducat şi cu atât devenea mai delincvent. Deci nu doar productivitate nulă, ci
chiar productivitate negativă”

- sistemul închisorilor a continuat să existe!

,,de ce s-au menţinut închisorile, în ciuda acestei contraproductivităţi? Aş spune:

dar tocmai pentru că, de fapt, ea produce mai mulţi delincvenţi, iar delincvenţa
are o anumită uitlitate economico-politică în societăţile pe care le cunoaştem.
Utilitatea economico-politică a delincvenţei poate fi lesne dezvăluită: în primul
rând, cu cât vor exista mai mulţi delincvenţi, cu atât şi delictele vor fi mai multe;
cu cât vor fi mai multe delicte, cu atât va exista mai multă frică în populaţie şi cu
atât mai de dorit va deveni sistemul de control poliţienesc.Existenţa acestui mic
pericol intern permanent este una din condiţiile de acceptabilitate a acestui
sistem de control”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault (VI);

,,delincvenţa este utilă şi din punct de vedere economic”

-ex. traficul de droguri, prostituţia, banii intrând in circuite

economice, hoteluri, bănci,
,,traficul de arme, traficul de droguri, pe scurt o serie
întreagă de traficuri care, dintr-un motiv sau altul, nu pot fi
efectuate direct sau legal de către societate trec prin
delincvenţă, care în felul acesta le asigură”
- la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea,
delincvenţa cuplează cu lumea politică ( ex. spargerea de
greve sau lipirea afişelor )
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault
(VII);
,, Dispozitivele de securitate, aşa cum am încercat să le
reconstitui sunt invers, au mereu tendinţa să se
lărgească, sunt centrifuge.
Ele integrează fără încetare noi elemente, integrează
producţia, psihologia, comportamentele, modurile de
acţiune ale producătorilor, ale cumpărătorilor, ale
consumatorilor, ale importatorilor, ale exportatorilor,
integrează piaţa mondială.
Este vorba deci, de a organiza sau, în orice caz, de a
lăsa să se dezvolte circuite din ce în ce mai largi”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault (VIII);
„Disciplina nu lasă să-i scape nimic. Nu numai că nu lasă
ceva să se întâmple, dar principiul ei este că nici lucrurile
cele mai mici nu trebuie să fie abandonate lor însele.
Cea mai mică încălcare a disciplinei trebuie atenţionată cu
atât mai multă grijă, cu cât este mai mică.

Dispozitivul de securitate, din contra, este văzut, este

îngăduitor. Nu în sensul în care îngăduie totul, dar există un
nivel la care îngăduinţa este indispensabilă.

A permite creşterea preţurilor, a permite instaurarea rarităţii,

a permite flămânzirea oamenilor cu scopul de a împiedica
instalarea generală a penuriei”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault (IX);
,,S-ar mai putea spune că legea lucrează în imaginar, pentru că legea
imaginează şi nu se poate formula decât imaginând toate lucrurile care ar
putea fi făcute şi nu trebuie făcute. Ea imaginează negativul.

Disciplina lucrează întrucâtva în complementarul realităţii. Omul este

dăunător, omul este rău, are gânduri răutăcioase, înclinări rele etc. În
interiorul spaţiului disciplinar se va constitui complementarul acestei
realităţi, al prescripţiilor, al obligaţiilor, cu atât mai artificiale şi cu atât mai
constrângătoare cu cât realitatea este ceea ce este, insistentă şi greu de
învins.

Şi, în sfârşit, securitatea spre deosebire de lege, care lucrează în imaginar

şi în disciplină, care lucrează în complementarul realităţii, va încerca să
lucreze în realitate, făcând să actioneze, datorită şi prin intermediul unei
întregi serii de analize şi de dispoziţii specifice, elementele realităţii unele
faţă de altele”.
 Despre coerciție

3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui

Foucault (X);
,, Libertatea, în acelaşi timp ideologică şi tehnică
de guvernare, trebuie înţeleasă în interiorul
mutaţiilor şi transformărilor tehnologiilor puterii.
Şi,într-un fel, mai presus şi mai particular,
libertatea nu este altceva decât corelativul
instaurării dispozitivelor de securitate”;
,, deci nu pe axa suveran-supus şi nici în forma
interdicţiei încep să acţioneze mecanismele de
securitate”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault (XI);
,,aceste mecanisme nu tind ca cele ale legii, ca cele ale disciplinei, să repercuteze
în cel mai omogen mod şi cel mai continuu, în cel mai exhaustiv posibil, voinţa
unuia asupra celorlalţi.

Este vorba de a face să apară un anumit nivel la care acţiunea celor guvernează
este necesară şi suficientă. Acest nivel de pertinenţă pentru acţiunea unei
guvernări nu este totalitatea efectivă şi punct cu punct a supuşilor, este populaţia
cu fenomenele şi procesele ei proprii.

Ideea de panoptic, idee modernă într-un sens, poate fi considerată şi cu totul

arhaică, pentru că este vorba în fond, în mecanismul panoptic, de a plasa în
centru ceva, un ochi, o privire, un principiu de supraveghere care-şi va putea
întrucâtva exercita suveranitatea asupra tuturor indivizilor ( situaţi) în interiorul
acestei maşini de putere.

În această măsură se poate spune că panopticul este cel mai vechi vis al celui mai
vechi suveran: nici unul dintre supuşii mei să nu-mi scape şi nici unul din gesturile
vreunui supus al meu să nu-mi fie necunoscut. Suveran şi mai aproapre de
perfecţiune, într-un anume fel, decât punctul central al panopticului. ”
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault (XII);
„În schimb, ceea ce se vede apărând acum ( nu) este ideea unei
puteri care ar lua forma unei supravegheri exhaustive a indivizilor
pentru ca, într-un fel, fiecare dintre ei, în fiecare moment, în tot
ce face, să fie prezent ochilor suveranului, ci ansamblul
mecanismelor care vor face pertinente pentru guvernare şi
pentru cei care guvernează fenomene specifice, care nu sunt
exact fenomenele individuale, deşi – şi aici va trebui să revenim,
pentru că este foarte important-, deşi indivizii figurează în ele
într-un anumit fel şi procesele de individualizare sunt specifice.

Este un cu totul alt mod de a face să acţioneze raportul colectiv/

individ, totalitate a corpului social/ fragmentare elementară, este
un alt mod care va acţiona în ceea ce se numeşte populaţie”;
 Despre coerciție

3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui

Foucault (XIII);
seria ,,mecanism de securitate-populaţie-
guvernare şi deschiderea câmpului, aceea ce se
numeşte politici”
- în câmpul reflecţiei se trece de la analiza
bogăţiilor la economia politică;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault (XIV);
,, Mai întâi, statul de drept, născut din teritorialitatea de tip
feudal şi care ar corespunde în mare unei societăţi a legii - legi
cutumiare şi legi scrise-, cu un întreg joc de aranjamente şi de
litigii; în al doilea rând, statul administrativ, născut din
teritorialitate de tip frontalier şi nemaifeudal, în secolele al XV-lea
şi al XVI-lea, acest stat administrativ care corespunde unei
societăţi de reglemente şi de discipline; în sfârşit, un stat de
guvernare, care nu mai este definit de teritorialitatea sa, de
suprafaţa ocupată, ci de masă: masa populaţiei, cu volumul său,
densitatea sa, cu, bineînţeles, teritoriul pe care se întinde, dar
care nu este decât o componentă.

Şi acest stat de guvernare, care ţine esenţialmente de populaţie

care se referă (la) şi foloseşte instrumentaţia ştiinţei economice,
ar corespunde unei societăţi controlate de dispozitivele de
securitate”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault
(XV);
,,Începând cu secolul al XVII-lea va începe să se
numească ,,poliție” ansamblul de mijloace prin care se
poate face să crească forțele statului menținând
ordinea cuvenită în stat. Altfel spus, poliția va fi
calculul și tehnica ce vor permite să se instaureze o
relație mobilă, dar cu toatea acestea, stabilă și
controlabilă, între ordinea interioară a statului și
creșterea forțelor sale. Există un cuvânt, de altfel, care
aproape acoperă acest obiect, acest domeniu, care
desemnează adecvat relația dintre creșterea statului și
buna lui ordine”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault (XVI);
„instaurarea unor mecanisme de securitate în jurul acestui aleatoriu
inerent unei populaţii de fiinţe vii, de optimizarea, dacă vreţi, stării vieţii”;

,,acum nu mai e vorba, spre deosebire de discipline, de un dresaj

individual care s-ar opera printr-un travaliu asupra corpului însuşi; ”

,, nu mai este, aşadar, câtuşi de puţin vorba de a privi individul la nivelul

detaliului, ci dimpotrivă, prin intermediul unor mecanisme globale, de a
acţiona în aşa fel încât să se obţină stări globale de echilibrare, de
regularitate; de a lua, pe scurt, în stăpânire viaţa, procesele biologice ale
omului-specie şi de a asigura asupra lor nu o disciplină, ci o regularizare”;

,,suveranitatea îi făcea pe oameni să moară şi îi lăsa să trăiască. Şi iată

că acum, îşi face apariţia o putere pe care aş numi-o de regularizare, care
constă, dimpotrivă, în a-i face pe oameni să trăiască şi a-i lăsa să moară”;

-ideea rasială, rase care trebuie să trăiască și rase care trebuie să moară!
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault
(XVII);
începând cu secolul al XVIII-lea, aveam de-a face cu
o ,,somatocreaţie”;
descoperirea antibioticelor este contemporană cu
naşterea marilor sistem de securitate socială;

,,într-un mod mai general, se poate afirma că

sănătatea s-a transformat într-un obiect al intervenţiei
medicale. Tot ceea ce garantează sănătatea individului,
bunăoară asanarea apei, condiţiile de viaţă sau
regimul urban este astăzi un câmp de intervenţie
medicală care, prin urmare, nu mai este legat de boli”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault
(XVIII);
-medicii secolului al XX-lea sunt pe cale să inventeze o
societate a normei şi nu a legii: ,, ceea ce guvernează
societatea nu sunt codurile, ci distincţia permanentă între
normal şi anormal, întreprinderea perpetuă de restituire a
sistemului normalităţii” ;

,, în situaţia actuală, ceea ce este diabolic este faptul că,

atunci când vrem să recurgem la un domeniu pe care-l
credem exterior medicinei, ne dăm seama că el a fost
medicalizat. Iar când i se reproşează medicinei slăbiciunile
sale, inconvenientele şi efectele ei nocive, aceasta se face în
numele unei cunoaşteri medicale mai complete, mai rafinate
şi mai difuze”;
 Despre coerciție

3.2 dispozitive de securitate; perspectiva lui Foucault (XIX);

• trăim în ,,state medicale deschise”, în care
medicalizarea nu are limite;
• „individualizarea cadavrului, a sicriului, a
mormântului a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-
lea, din motive nu teologico-religioase de respect
faţă de cadavru, ci din motive politico-sanitare
pentru cei vii. Pentru a proteja viii de influenţa
celor morţi trebuie ca aceştia din urmă să fie la fel
de bine repertoriaţi – şi chiar mai bine dacă se
poate – ca primii”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; dispozitive de
securitate; perspectiva lui Foucault (XX);
„ al doilea obiectiv al medicinei urbane este controlul
şi stabilirea unei bune circulaţii a apei şi a aerului”;

„ prin intermediul medicinei sociale urbane, profesia

medicală a intrat în mod direct în contact cu alte
ştiinţe vecine, îndeosebi chimia” şi acest lucru s-a
produs prin mijlocirea urbanizării;

„ nu s-a trecut la o medicină ştiinţifică pornind de la o

medicină privată, individualizată sau de la un mai
mare interes pentru individ”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; dispozitive de securitate;
perspectiva lui Foucault (XXI);
problema salubrităţii, care nu înseamnă acelaşi lucru cu
sănătatea;

„salubritatea este baza materială şi socială capabilă să asigure

cea mai bună sănătate cu putinţă indivizilor. În legătură cu
aceasta apare conceptul de igienă publică, înţeleasă ca tehnică de
control şi de modificare a elementelor mediului care pot favoriza
această sănătate sau care pot, dimpotrivă, să-i dăuneze”;

,, salubritatea şi insalubritatea desemnează starea de lucruri şi de

mediu în măsura în care afectează sănătatea; igiena publică este
controlul politico-ştiinţific al acestui mediu”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; dispozitive de securitate;
perspectiva lui Foucault (XXII);
Începând cu secolul al XIX-lea „problema sărăciei se pune ca
ameninţare, ca pericol”;
- cauze: capacitatea sărăcimii de a se transforma într-o forţă
politică, capabilă de revoltă, în al doilea rând, tehnologiile
comunicaţiei ( poştaş, transportul) îi afecta direct, în al treilea
rând, epidemiile;
-în secolul al xix-lea , ,,coabitarea între săraci şi bogaţi într-un
mediu urban nediferenţiat a fost considerată atunci ca un pericol
sanitar şi politic pentru oraş. De-acum datează stabilirea de
cartiere sărace şi cartiere bogate. Puterea politică a început
atunci să intervina în dreptul proprietăţii şi al locuinţei private”;

„ garantarea sănătăţii săracilor era şi o protecţie a populaţiei

privilegiate: „ bogaţii se eliberau de riscul de a fi victime ale
fenomenelor epidemice apărute în clasa defavorizaţilor”
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; dispozitive de
securitate; perspectiva lui Foucault (XXIII);
- cele două axe ale,, politicii de
sănătate” , ,,constituirea unui aparat care poate să
ia în grijă bolnavii ca atare ( sănătatea are sensul
unei stări de restituit şi a unui scop de atins, în
raport cu acest obiectiv) şi organizarea unui
dispozitiv care permite observarea, măsurarea şi
îmbunătăţirea în permanenţă a unei ,,stări de
sănătate” a populaţiei, în care boala nu este decât
o variabilă dependentă de o lungă suită de factori”;
 Despre coerciție
3.2 dispozitive de securitate; dispozitive de securitate; perspectiva lui
Foucault (XXIV);
,,oraşul cu principalele sale variabile spaţiale apare ca un obstacol ce
trebuie medicalizat”;

,,în jurul societăţii, al sănătăţii şi bolilor sale, al condiţiilor sale de viaţă, al

locuinţelor şi al obiceiurilor sale, începe să se formeze o
cunoaştere ,,medico-administrativă” care a servit de nucleu
originar ,,economiei sociale” şi sociologiei din secolul al XIX-lea, şi se
constituie în egală măsură un control politic-medical asupra populaţiei
încadrată cu o serie de prescripţii care privesc nu numai boala, ci şi
formele generale ale existenţei şi comportamentului ( alimentaţia şi
băutura, sexualitatea şi fecunditatea, felul de a se îmbrăca, amenajarea tip
a locuinţei)”;

,,medicul devine marele consilier şi marele expert, dacă nu în arta

guvernării, cel puţin în cea a observării, a corectării, a
îmbunătăţirii ,,corpului” social şi a menţinerii într-o stare permanentă de
sănătate”;
 Despre coerciție
4. Câteva idei despre putere; perspectiva lui Foucault (I);
despre puterea religioasă:
,, cea care pretinde a-i conduce şi a-i călăuzi pe oameni de-a
lungul întregii lor vieţi şi în fiecare împrejurare a acestei vieţi,
o putere care constă în a vrea să se îngrijească de existenţa
oamenilor până la cele mai mici detalii şi în toată
desfăşurarea ei, de la naştere şi până la moarte, şi aceasta
pentru a-i constrânge la adoptarea unui anumit mod de a se
comporta, pentru a-i obliga să se salveze. Este ceea ce am
putea numi puterea pastorală”

- puterea pastorală a apărut odată cu apariţia creştinismului;

- puterea pastorală s-a dezvoltat în Evul mediu în raporturi
strânse şi dificile cu societatea feudală;
 Despre coerciție
4. Câteva idei despre putere; perspectiva lui
Foucault (II);
,,puterea pastorală, deşi se exercită la fel ca oricare
altă putere de tip religios sau politic asupra
întregului grup, are ca preocupare şi ca sarcină
principală de a nu veghea la salvarea tuturor decât
ocupându-se de fiecare element în parte, de
fiecare oaie din turmă, de fiecare individ, nu doar
pentru a-l constrânge să acţioneze într-un fel sau
altul, ci şi pentru a putea să-l cunoască, să-l
descopere, a-i reliefa subiectivitatea şi a-i structura
propriul raport cu sine însuşi şi cu propria-o
conştiinţă. ”
 Despre coerciție

4. Câteva idei despre putere; perspectiva lui

Foucault (III);
„Tehnicile păstoririi creştine privind direcţia de
conştiinţă, îngrijirea sufletelor, cura sufletelor,
toate acele practici care merg de la examenul de
conştiinţă până la confesiune trecând prin
mărturisire, acea raportare obligatorie de sine
însuşi la sine însuşi în termeni de adevăr şi de
discurs obligatoriu, acesta este, cred eu, unul din
punctele fundamentale ale puterii pastorale şi ceea
ce face din ea o putere individualizantă”;
 Despre coerciție
4. Câteva idei despre putere; perspectiva lui Foucault (IV);
Puterea de suveranitate este specifică societăţilor feudale şi este o relaţie ,, care
leagă suveranul de supus în funcţie de un cuplul de relaţii asimetrice: pe de o
parte, prelevare, de cealaltă, cheltuire”. Suveranul prelevează resurse, fără a
restitui la rândul său nimic, ci doar la cheltuire. În schimbul prelevării suveranul
acordă protecţie sau privilegii.

Pentru a putea funcţiona în acest fel, este necesară, susţine Foucault, ca raportul
de suveranitate să poarte marca unei puteri fondatoare.

Chiar în aceste condiţii, raportul de suveranitate ,,trebuie să fie reactualizat

printr-un anumit număr de gesturi mai mult sau mai puţin rituale, este necesar ca
acest raport să fie oarecum intangibil, să fie dat odată pentru totdeauna, în
acelaşi timp,să fie fragil,mereu susceptibil de desuetitudine, de ruptură.

Pentru ca acest raport de suveranitate să dureze cu adevărat, în afara ritualului de

reîncepere, de reactualizare, în afara jocului semnelor ritualice, există întotdeauna
necesitatea unui anumit supliment de violenţă sau a unei ameninţări cu violenţa,
care se află în spatele raportului de suveranitate, care îl animă şi-l face să dureze.
Reversul suveranităţii este violenţa, este războiul”.
 Despre coerciție
4. Câteva idei despre putere; perspectiva lui Foucault (V);

,, Despotismul este o guvernare economică, dar care nu este circumscrisă, care nu

este delimitată în graniţele ei decât de o economie pe care ea însăşi a definit-o şi
pe care o controlează în totalitatea ea însăşi”;

Raporturile de suveranitate nu sunt izotopice, susţine Foucault, adică ,,ele se

întrepătrund, se îmbină unele cu altele de aşa manieră încât nu se poate stabili
între ele un sistem în care ierarhia să fie exhaustivă şi planificată.

Altfel spus, raporturile de suveranitate sunt raporturi perpetue de diferenţiere,

însă nu sunt raporturi de clasificare; ele nu constituie un tablou ierarhic unitar, cu
elemente subordonate şi supraordonate. Pentru a fi non-izotopice, ele trebuie mai
intâi, să fie lipsite de măsură comună, eterogene, unele în raport cu altele” (ex.
raporturile suveranului nu nobilii nu sunt similare raporturilor nobilului cu şerbii
sau ale preotului cu laicii)”.

Raportul de suveranitate este ,, este un raport în care elementul-subiect nu este

tocmai un individ, nu este aproape niciodată un individ, ci un corp individual”.
 Despre coerciție
4. Câteva idei despre putere; perspectiva lui Foucault (VI);
,,Într-un raport de suveranitate, ceea ce aş numi funcţia- subiect se
deplasează şi circulă dedesubtul şi deasupra singularităţii somatice. Şi
invers, corpurile vor circula, se vor deplasa, îşi vor căuta un punct de sprijin,
vor fugi”.

,, Pentru a-şi asigura suveranitatea, regele trebuie să fie un individ cu un

corp, însă trebuie ca acest corp să nu piară odată cu singularitatea
somatică a regelui; atunci când monahul dispare, trebuie ca monarhia să
subziste; este necesară o anumită permanenţă a corpului-regelui”;,,

,,astfel încât individualizarea care se vede schiţându-se în vârful raportului

de suveranitate implică multiplicarea corpului regelui”;

,,pe de o parte, există corpuri fără individualitate ( ale supușilor, n.n.) de

cealaltă parte, există individualitate şi o multiplicitate de corpuri”;
- Filmul lui Kurosawa, ,, Kagemusha”;
 Despre coerciție (II)
4. Câteva idei despre putere; perspectiva lui Foucault
(VII);
,,Odată cu sfârşitul absolutismului, puterea începe să
fie exercitată prin intervenţia unei anumite cunoaşteri
guvernamentale, care îmbrăţişează cunoştinţele
despre procesele economice, sociale şi demografice,
puterea începe să se împletească cu cunoaşterea” ;
Din perspectiva liberalismului: reducerea puterii
suveranității;
,, vom limita, într-o oarecare măsură, din punct de
vedere geografic, suveranitatea suveranului şi vom
fixa un fel de fixă graniţă a exerciţiului puterii sale; el
va putea să se atingă de orice, cu excepţia pieţei”;
 Despre coerciție (II)
4. Câteva idei despre putere; perspectiva lui Foucault
(VIII);
Cele trei principii ale raţiunii de stat: mercantilismul,
poliţia şi balanţa europeană;
,,mercantilismul nu e o doctrină economică, ci mai
mult şi altceva decât o doctrină economică. Este un
anumit mod de organizare a producţiei şi a circuitelor
după principiul conform căruia: 1) statul trebuie să se
îmbogăţească prin acumulare monetară; 2) el trebuie
să se întărească prin creşterea populaţiei şi 3) trebuie
să se afle şi să se menţină într-o stare de continuă
concurenţă cu puterile străine”;
 Despre coerciție (II)
4. Câteva idei despre putere; perspectiva lui Foucault
(VIII);
,, a doua modalitatea a guvernării în funcţie de
raţiunea de stat de a se organiza şi de a se întrupa într-
o practică o reprezintă gestionarea internă, altfel spus,
ceea ce în epocă se numea ,,la police”, adică
reglementarea nelimitată a ţării după modelui unei
organizări urbane aglomerate, compacte.

În sfârşit, în al treilea rând, organizarea unei armate

permanente şi a unei diplomaţii la rândul ei
permanente, organizare, dacă vreţi, a unui aparat
diplomatico-militar permanent, al cărui obiectiv îl
constituie menţinerea pluralităţii statelor în afara
oricărei absorbţii imperiale”;