Modele/reactii/radiatii nucleare

Dozimetrie si protectie

1. Radioprotectia
Radioprotecţia are drept obiectiv să asigure protecţia persoanelor şi a
mediului ambiant faţă de efectele radiaţiilor ionizante. Întrucât aceste
radiaţii pot reprezenta un pericol pentru om, radioprotecţia acoperă
ansamblul aspectelor tehnice şi de reglementare întreprinse pentru
asigurarea securităţii.

Radiaţii ionizante
Caracterizarea radiaţiilor ionizante
Radiaţiile ionizante pot fi:
 Cu particule încărcate: radiaţii , +, -. Radiaţia  este
formată din particule masive (nuclee de heliu), nu parcurge
decât câţiva centimetri în aer şi poate fi oprită printr-o foaie de
hârtie. Radiaţia , formată din electroni şi pozitroni, parcurge
câţiva metri în aer şi poate fi oprită printr-un perete de lemn sau
sticlă.
 Cu particule neîncărcate: radiaţia este formată din neutroni, cu
mare putere ionizantă, dar este puternic atenuată de către
substanţe hidrogenate, cum ar fi, apa obişnuită şi cea grea.
 Radiaţii electromagnetice: de tip X şi Y. Radiaţia X este
compusă din fotoni, iar pentru a o opri sunt necesare ecrane de
plumb. Radiaţia Y formată tot din fotoni, dar cu o energie mai
mare decât cei X, poate parcurge mai multe sute de metri în aer:
ecrane dense de plumb sau beton sunt necesare pentru a o opri.

Surse de radiaţii:
 Surse nesigilate: sunt surse radiologice, care prin prezentare şi
prin condiţiile normale de utilizare nu permit prevenirea
dispersării de substanţe radioactive. Exemple: Iod125, Fluor18
etc.
 Surse sigilate: invers faţă de precedentele, sunt surse constituite
din substanţe radioactive solid încorporate în substanţe inerte.
Exemplu: radioterapie prin bombe cu cobalt.
  Generatoare de raze X: adică aparate radiologice.
 Acceleratoare de particule.

Protecţia persoanelor
Principii generale

Din punctul de vedere al riscului iradierii, populaţia se împarte în:

 Personalul de categoria A - iradiat profesional, care îşi
desfăşoară activitatea într-un mediu în care este susceptibil de a
primi o doză efectivă mai mare decât 6 mSv.
 Personalul de categoria B -iradiat neprofesional, care suportă o
expunere la radiaţii cu totul întâmplător.
Restul populaţiei.
Potrivit aceluiaşi criteriu, zonele de lucru sunt clasificate după „periculozitate” şi
trebuie să fie uşor identificabile după „treflele” de balizaj, colorate corespunzător:
Tip zonă Debit Culoare Condiţii de acces
echivalent doză „treflă”
Controlată 100 mSvh-1 ROŞIE Zonă cu risc foarte mare,
acces interzis fără acordul
şefului de zonă
Controlată 2 mSvh-1 PORTOCALIE Zonă cu risc mare
Controlată 25Svh-1 GALBENĂ Durată limitată acces
pentru operatori
categoriile A şi B
Controlată 7,5 Svh-1 VERDE Durată limitată acces
pentru categoria B,
permanentă pentru
categoria A, zonă normală
de lucru
Supravegheată 2,5 Svh-1 BLEU Acces permanent pentru
toţi lucrătorii

Ecrane de protecţie

În exploatarea unui aparat Röentgen, pot exista următoarele tipuri de

radiaţii:
  Radiaţiile primare utilizate reprezintă fasciculul util de radiaţii.
 Radiaţiile primare neutilizate reprezintă radiaţiile primare din
afara fasciculului util. Aceste radiaţii împreună cu cele emise de
suportul anodului şi de pereţii tubului, se mai numesc şi radiaţii
de scurgere.
 Radiaţiile secundare sunt produse de materiale iradiate cu
radiaţii primare (de exemplu, corpul pacientului, în timpul
examenului radioscopic, de o sursă de radiaţii secundare).
În vedera obţinerii unei atenuări corespunzătoare a nivelului de
iradiere se folosesc ecrane de protecţie, care pot fi ecrane primare şi ecrane
secundare în corespondenţă cu radiaţiile respective.

DOZIMETRIA

Dozimetria, adică măsurarea dozelor radiaţiilor ionizante, face parte

integrantă dintre mijloacele radioprotecţiei. Are drept obiectiv măsurarea
radiaţiilor într-un loc sau asupra unei persoane, pentru a furniza estimaţii ale
dozelor.
Responsabilul cu radioprotecţia trebuie să aibă la dispoziţie dozimetre
pentru a evalua dozele primite de către personal, şi anume:
 Dozimetre pasive
 Dozimetre active.

Dozimetria pasivă

Principiul dozimetriei pasive constă în măsurarea înnegririi globale a

filmului prin compararea cu un etalon. Dozimetrele termoluminescente sunt
compuse dintr-un material care absoarbe energia radiaţiilor, prin efectul
acestora se produce o schimbare latentă de stare astfel încât după o încălzire
exterioară materialul emite lumină, proporţională cu iradierea.
Un dozifilm integrează ansamblul dozelor primite de un operator pe durata
perioadei de utilizare.

Dozimetria operaţională (activă)

 Dozimetria operaţională a fost stabilită ca modalitate reglementată de
protecţie a operatorilor din domeniul medical contra pericolelor radiaţiilor
ionizante prin Directiva EURATOM 90/641.

Caracteristicile dozimetrelor active care trebuie luate în considerare:

 Datele furnizate de aparat
 Autonomia de funcţionare
 Tipul detectorului
 Gama energiilor măsurate
 Facilitatea de calibrare
 Răspunsul unghiurilor
 Rezistenţa la şoc
 Decontaminarea lejeră
 Greutate şi dimensiuni
Sensibilitatea la interferenţe.