Sunteți pe pagina 1din 3

Comunicarea și consilierea persoanelor cu tulburare de personalitate borderline

Indivizii care suferă de tulburare de personalitate de tip borderline au o lipsă majoră de afectivitate, o
stimă de sine scăzută și senzația de gol interior. Ei trăiesc în permanență un stres al angoasei de
abandon.

Relațiile acestora sunt fluctuante și instabile, manifestă tot timpul instabilitate emoțională, escaladând
stări diferite la poluri opuse ca intensitate și structură, in timpul aceleiași zile. Tot lor le sunt
caracteristice manifestările necontrolate de agresivitate și furie care duc de multe ori la autovătămare.
Amenință adesea cu suicidul atât direct cât și indirect și acest lucru nu trebuie desconsiderat pentru că
uneori ei chiar o fac.

Tulburarea de personalitate borderline se caracterizează prin:

- Eforturi constante de a evita abandonul real sau imaginar


- Un tipar de relații personale instabile și intense, caracterizat prin alternarea între idealizare și
devalorizare
- Imagine de sine și sentiment al sineului marcat și persistent instabile
- Impulsivitate în cel puțin 2 arii care pot provoca daune personale: cheltuit excesiv,
comportament sexual inadecvat, abuz de substanțe, mancat compulsiv, etc.
- Gesturi sau amenințări suicidare recurente sau comportament de auto-vătămare
- Instabilitate afectivă datorată unei reactivități exacerbate a dispoziției (disforie intensă
episodică, iritabilitate, anxietate care durează de la câteva ore la câteva zile)
- Sentiment cronic de gol interior
- Furie intensă, nepotrivită sau dificultăți de control a furiei (ex. manifestări colerice frecvente,
furie constantă, altercații fizice recurente)

Psihoterapia este tratamentul principal în tulburarea de personalitate borderline, aceasta este de


lungă durată (luni-ani) și intensivă.

Există două tipuri de terapii potrivite:

- terapia comportamentală dialectică: această terapie a fost creată special pentru tratamentul
personalității borderline. A fost introdusă și aprofundată de Marsha M. Linehan la sfârșitul anilor 1980,
având scopul de a ajuta persoanele cu multiple tentative de suicid și auto-vătămare. De obicei se
realizează prin consiliere individuală, de grup sau prin telefon și constă în însușirea unor abilități de bază
pentru învățarea pacientului cum să-și regleze emoțiile, să tolereze sentimentele și să îmbunătățească
relațiile.
Terapia dialectic comportamentală se bazează pe 4 elemente cheie:

- Mindfulness (meditație)
- Reglarea emoțiilor
- Toleranța față de situațiile de criză
- Crearea unor relații interpersonale stabile

Meditația este foarte utilă pentru a ajuta pacienții să fie focalizați pe prezent și nu pe trecut sau viitor,
lucru benefic pentru management-ul stresului.

Reglarea emoțiilor se referă la mijloacele prin care pacienții sunt învățați să preia controlul propriilor
emoții, fără a mai trece prin perioade în care emoțiile oscilează frecvent.

Toleranța față de situațiile de criză este importantă deoarece pacientul învață cum să facă față unei
situații neobișnuite sau neplăcute, acceptând realitatea așa cum este.

Crearea unor relații interpersonale stabile este un pilon esențial în tratarea oricăror tulburări deoarece
relațiile sănătoase cu cei din jur pot favoriza procesul terapeutic.

În primul rând, terapia individuală este obligatorie, deoarece este singura capabilă să analizeze
problemele pacientului în detaliu. Tentativele suicidale și de auto-vătămare sunt primele chestiuni luate
în calcul în cadrul ședințelor individuale. Trebuie stabilită o relație pacient-terapeut sănătoasă pentru ca
procesul terapeutic să decurgă optim.

În al doilea rând, terapia de grup este și ea, importantă, mai ales pentru a îmbunătății relațiile
interumane. Ea este condusă de un specialist în DBT și are la bază cele 4 elemente cheie enumerate mai
sus.

De asemenea, în cazul în care situațiile de criză apar, pacienții sunt îndemnați să ia legătura telefonic cu
terapeutul, astfel încât pacientul să poată depăși acel moment dificil.

- psihoterapia centrată pe transfer: această terapie se centrează pe relația dintre pacient și terapeut –
ajutând pacientul să înțeleagă emoțiile și dificultățile inevitabile într-o relație. Apoi pacientul poate
aplica în relațiile sale ce a învățat în terapie.

Psihoterapia individuală este considerată cea mai eficientă pentru tratarea pacientului cu tulburare de
personalitate borderline (TPB).

Waldinger, (1986) avea în vedere cinci modalități de abordare pentru pacientul care suferă de tulburare
borderline:
- Este foarte importantă abordarea terapeutului, el nu trebuie să fie directiv și este foarte
important să fie prezent și foarte implicat în procesul terapeutic și în modelarea
comportamentului pacientului.
- Este nevoie de o clarificare a condițiilor pentru actul terapeutic, stabilirea limitelor, dar și a
cadrului terapeutic. Dată fiind structura unui pacient cu TPB, pot exista probleme legate de plata
unei ședințe, relația de transfer-contratransfer, programarea ședințelor.
- Trebuie păstrată o limită în legătură cu comportamentele și afectele pacientului.
- Descurajarea comportamentului autodistructiv.
- Este foarte important să se acorde o atenție deosebită contratransferului.

Bibliografie: https://reusesti.ro/1094-2/

https://www.sfatulmedicului.ro/Schizofrenia-si-alte-tulburari-psihice/tulburarea-de-
personalitate-borderline_91

https://www.romedic.ro/terapia-dialectic-comportamentala-0P39205

S-ar putea să vă placă și