CURS 1. CRESTEREA ANIMALELOR. SCURT ISTORIC.

IMPORTANTA
TEHNOLOGIA DE CRESTERE SI EXPLOATARE A BOVINELOR.
IMPORTANTA CRESTERII BOVINELOR CLASIFICAREA RASELOR DE
TAURINE INMULTIREA TAURINELOR

Creșterea animalelor ca știinţă a luat naștere în anul 1946, odată cu înfiinţarea primei catedre de
specialitate din cadrul institutului Naţional agricol de la Versailles. În anul 1884 termenul de
zootehnie a fost introdus de GASPARIN care provine din limba greacă, din îmbinarea
cuvintelor: zoon= animal și technos =tehnica. În accepţiunea actuală zootehnia este știinţa care
se ocupă cu studierea și stabilirea principiilor și metodelor care stau la baza tehnologiilor de
producere, creștere, înmulţire și ameliorare a animalelor domestice, în scopul obţinerii de
producţii mari, de calitate superioară, la preţuri cât mai mici.
Zootehnia studiază animalele din punct de vedere biologic și din punct de vedere economic.
Necesităţile în produse animaliere impun dezvoltarea formelor intensive bazate pe specializarea
unităţilor productive capabile să răspundă acestor necesităţi. Zootehnia tinde să ia caracterul unei
producţii de tip industrial, să devină o zooindustrie, ce folosește mijloace mecanizate și
automatizate cu tehnologii de mare randament și folosirea de material biologic valoros.
Creșterea animalelor în România a constituit o ramură înfloritoare din cele mai vechi timpuri. În
notele sale de călătorie Herodot face referire la regiunile inundabile ale Dunării care "erau pline
de vite". Caii moldovenești, oile și vacile constituiau o sursă de export, încă din secolul al 18-lea,
fiind foarte apreciate de ţările vecine.
Singurul factor limitator al dezvoltării animalelor în acele timpuri, a fost dominaţia turcească.
Tratatul de pace de Adrianopol (1829) deși a fost un eveniment important în viaţa economică și
politică a principatelor române, a avut consecinţe negative asupra creșterii animalelor,
conducând la reducerea suprafeţelor de furaje în favoarea suprafeţelor cerealiere.
Singurele zone unde animalele s-au dezvoltat au fost Transilvania , Banat și Bucovina , aflate
vremelnic sub ocupaţie austriacă.
Bazele știinţifice ale zootehniei în România au fost puse de Nicolae Filip(1864-1922) care a
elaborat o serie de lucrări valoroase, consacrându-si întreaga viaţă creșterii animalelor.
G.K.Constantinescu (1888-1950) a pus bazele genetice ale ameliorării și a elaborat "Tratatul de
zootehnie generală". La începutul secolului Nicolae Teodoreanu a pus bazele formării și
consolidării Merinosului de Palas. În perioada 1920-1938 în România se înregistrează cel mai
mare număr de animale.
Zootehnia este într-o creștere dinamică, mai mult decât orice alt sector din agricultură. Acest
sector va fi până în 2020 cel mai important sector agricol în termeni de valoare adaugată. Ca
urmare a creșterii populaţiei și veniturilor, a urbanizării rapide și a schimbării obiceiurilor de
hrană, se observă o expansiune fără precedent a industriei zootehnice în ţările dezvoltate, unde
producţia de carne pe cap de locuitor se așteaptă să crească cu aproape 50% între anii 2002 și
2021.
Conform celui mai recent raport al Biroului european de statistică (Eurostat), România
ocupă locul 5 în ceea ce priveşte efectivele de animale din interiorul blocului comunitar.
Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a favorizat ţara noastră, care a urcat o poziţie faţă
de acum un an. Sectorul zootehnic european este dominat de câteva state cu tradiţie în creşterea
animalelor.
În decembrie 2019, existau pe teritoriul Uniunii 143 milioane de porci, 77 milioane de bovine, 62
milioane de ovine şi 12 milioane de capre. Spania este ţara cu cea mai mare populaţie de animale
exploatate în scop comercial sau pentru consum propriu din UE - înregistrând 22% din totalul
efectivelor de suine, 9% din numărul de bovine, 25% din cel de ovine şi 23% din cel de caprine.
Po locul doi se situează Franţa, care deţine cel mai mare efectiv de bovine dintre statele membre
UE (24%), urmată de Germania (cu 18% din numărul de porci înregistrat la nivel european) şi
Italia.
Legea zootehniei nr. 72/2002
Publicare aplicabilă de la 31 ianuarie 2002 până la 01 aprilie 2014, fiind înlocuită
prin republicarea (r1) din Monitorul Oficial, Partea I nr. 235 din 02 aprilie 2014
Zootehnia este o ramură importantă a agriculturii, care implică activitatea de creștere, nutriție,
ameliorare, reproducție și protecția animalelor.
Art. 2. -
Prezenta lege reglementează desfășurarea de către crescătorii de animale a activităților
enumerate la art. 1, pentru animalele din următoarele specii: taurine, bubaline, cabaline, ovine,
caprine, porcine, iepuri, animale de blană, canide, feline, păsări, pești, albine și viermi de mătase.
Art. 3. -
Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor elaborează și promovează politici privind
creșterea și ameliorarea animalelor, coordonează întreaga activitate din domeniu, iar împreună cu
organele administrației publice locale sprijină asociațiile profesionale ale crescătorilor de
animale.
România stă foarte bine la capitolul ovine, cu peste 10 milioane de exemplare, fiind depăşită
doar de Spania, care la sfârşitul anului trecut număra nu mai puţin de 15,48 milioane de capete.
În ceea ce priveşte bovinele, datele Eurostat arată că România avea în decembrie 2019 un efectiv
de 1,922 milioane de exemplare, echivalentul a circa 2,5% din totalul UE-27, din care 1,38
milioane de vaci crescute pentru producţia de lapte.
În pofida obiceiurilor de consum ale populaţiei, sectorul de creştere a porcilor este încă
subdimensionat. Doar puţin peste 3,8 milioane de capete erau înregistrate în România la finalul
anului trecut, cu 1,6 milioane de exemplare mai puţin faţă de acum un deceniu.
Între 2010 şi 2019, au existat fluctuaţii ale populaţiei din cele patru categorii principale de
animale. Astfel, efectivul total de porci din UE (excluzând Marea Britanie) a atins un maxim de
aproape 146 milioane de capete în 2017. În aceeaşi perioadă, populaţia de bovine a atins un vârf
de aproape 80 de milioane de exemplare în 2016, iar anul trecut a fost cu aproximativ 1% mai
mică decât în urmă cu un deceniu. În schimb, populaţia de ovine şi caprine s-a diminuat constant,
astfel încât între 2010 şi 2019 s-a ajuns la o diferenţă de 7 şi, respectiv, 8 procente.
 TEHNOLOGIA DE CRESTERE SI EXPLOATARE A BOVINELOR

Importanta cresterii bovinelor

 Bovinele, prin produsele lor, au o contributie deosebita la asigurarea unui procent

insemnat din hrana populatiei.
 Cresterea bovinelor ocupa si va ocupa locul prioritar in economia productiei
animale.
 Importanta cresteri lor este data de varietatea produselor pe care le furnizeaza ca
 produse principale – lapte, carne,
 produse secundare - piei, gunoi de grajd
 ca subproduse de abator – unghii, coarne, sange, par
Creşterea bovinelor este o activitate tradiţională a populaţiei din zona rurală şi în special din zona
montană.

 Diversitatea producţiilor pe care le realizează, consumul redus de energie şi

natura furajelor pe care le valorifică, conferă creşterii şi exploatării bovinelor
caracterul unei activităţi durabile şi de perspectivă.
 Există posibilitatea realizării de producţii pentru acoperirea necesarului intern
şi de export de carne de bovine, care să aducă venituri mari producătorilor.
 Sursă pentru schimburile comerciale.
 Asigură stabilitatea forţei de muncă în zona rurală şi montană.

Laptele – este cel mai important produs, datorita compozitiei chimice complexe, valorii
biologice si gradului inalt de digestibilitate. El contine peste 100 substante necesare organismului
uman - toti cei 20 aminoacizi esentiali, 10 acizi grasi, 25 vitamine si 45 elemente minerale.
Exprimata in calorii, valoarea nutritiva a unui litru de lapte este echivalentul cu circa 400
g carne de porc, 750 g carne de vitel, 7 -8 oua, 500 g peste, 2,6 kg varza, 125 g paine.
Importanta laptelui consta nu numai in valoarea nutritiva deosebita, ci si in faptul ca poate fi
transformat intr-un numar foarte mare de produse lactate (peste 100), ceea ce contribuie, in mod
deosebit, diversificarea alimentatiei umane.
Vacile transforma in lapte, in modul cel mai economic, hrana consumata. Experientele facute de
Molgard in Danemarca au aratat ca la acelasi consum de hrana vacile pentru lapte dau o
productie echivalenta, din punct de vedere energetic, cu 1000 kcal, pe cand cele puse la ingrasat
produc prin depunerile de carne si grasime, circa 840 kcal.din productia totala de lapte produsa
pe glob, 90 % este data de vaci.
Cresterea bovinelor – are o importanta tot atat de mare ca si productia de lapte. Desi
productia de carne furnizata de bovine reprezinta circa 35 – 40 % din productia mondiala de
carne, se estimeaza o crestere a ponderii acesteia in consumul mondial. Cresterea cerintelor
pentru carnea de bovine se explica prin valoarea nutritiva si dietetica a ecesteia.
Alte produse – bovinele furnizeaza, de asemenea, si produse secundare, deosebit de valoroase, si
anume peste 90 % pieile folosite in industrie si peste 75 % din gunoiul de grajd produs de toate
speciile.
Cresterea bovinelor prezinta insemnatate si prin faptul ca contribuie la cresterea eficientei
economice, prin folosirea cea mai judicioasa a furajelor fibroase si suculentesi a tuturor
produselor secundare ale productiei vegetale, dar si prin folosirea rationala a terenului agricol.
Cresterea vacilor pentru lapte contribuie la rentabilizarea cresterii si a altor specii de animale de
ferma, prin subprodusele ce rezulta din prelucrarea laptelui. Astfel folosirea laptelui smantanit si
a zerului in hrana purceilor si a puilor asigura o crestere mai rapida a acestora, o economie de
furaje concentrate.
Cresterea bovinelor contribuie la folosirea mai economica si mai uniforma a fortei de munca pe
tot parcursul anului.

Clasificarea raselor de taurine

Rasele de taurine se pot clasifica dupa aptitudinea productiva principala, gradul de ameliorare,
origine, provenienta.
1.1. Dupa aptitudine productiva principala
- Rase pentru lapte – Jersey, Angler
- Rase pentru carne – Charolaise, Hereford.
- Rase mixte – Simmental, Baltata romaneasca, Bruna.
- Rase de tractiune – Sura de stepa.

1.2. Dupa gradul de ameliorare, rasele pot fi

- Rase primitive (neameliorate, in evolutia carora omul a intervenit mai putin si
care, de obicei, au o productie scazuta);
- Rase ameliorate, imbunatatite de om (in curs de perfectionare);
- Rase perfectionate, care se caracterizeaza printr-un nivel productiv foarte
ridicat, in directia respectiva de exploatare.
1.3. Dupa provenienta sau tara de formare
- Rase locale (autohtone)
- Rase de import
Rasele de taurine existente la noi in tara vor fi clasificate tinand cont de provenienta lor,
gradul de amelorare si caracterul productiei.
Rase autohtone
a) Primitive – Sura de stepa si rasa de munte (Mocanita);
b) Ameliorate
mixte – Baltata romaneasca, Bruna, Pnzgau de Transilvania, Baltata cu negru
romaneasca;
de lapte – Rosia dobrogena.

Rase importate
- De lapte – Friza, Rosia daneza, Jersey, Rosie bruna letona, Rosie de stepa.
- Mixte – Simmental, Schwyzz;
- Ce carne – Hereford, Aberdeen – Angus, Charolaise, Santa-Gertruda.
 Inmultirea taurinelor

Organizarea procesului de inmultire la taurine urmareste obtinerea de la fiecare vaca a

unui vitel in fiecare an. Organizarea in cele mai bune conditii a acestui proces prezinta o
dubla importanta:
- In primul rand se obtin un numar mare de produsi necesar pentru sporirea
efectivelor si a unui surplus destinat ingrasarii si sacrificarii pentru carne;
- In al doilea rand, productia de lapte a vacilor este legata de desfasurarea
normala a ciclurilor de reproductie; vacile sterile produc pierderi economice
consumand fara sa produca.
Tulburarile in desfasurarea normala a reproductiei, respectiv nerealizarea in fiecare an a
unui vitel de la fiecare vaca, pot fi determinate de cauze de ordin patologic si de acest
aspect se ocupa Patologia obstetricala. Asemenea tulburari pot, insa surveni datorita
hranirii nerationale si lipsurilor in organizarea procesului de reproductie.
Diferitele statistici facute asupra cauzelor care determina sterilitate la vaci au aratat atat la
noi in tara, cat si in alte tari, ca marea majoritate a cazurilor (80 -85 %) sunt determinate
de cauze de ordin nepatologic; de aceea, organizarii procesului de reproductie trebuie sa i
se acorde o importasnta deosebita.
Pentru realizarea obiectivelor legate de inmultirea efectivelor de taurin, trebuie sa se
asigure rezolvarea urmatoarelor actiuni:
- Organizarea judicioase a reproductiei vacilor si junincilor, pentru obtinerea
unui procent ridicat de fecunditate.
- Hranirea si ingrijirea corespunzatoare a vacilor gestante, pentru realizarea unui
procent cat mai ridicat de de natalitate si a unor vitei bine dezvoltati si
sanatosi;
- Cresterea rationala a tineretului taurin, pentru reducerea pierderilor si
imbunatatirea calitatii acestora.

Organizarea reproductiei vacilor si junincilor

De la fiecare vaca, intr-un an, trbuie sa se obtina un vitel. De acest deziderat depinde,
in mare masura, si realizarea productiei de lapte planificate. Pentru realizarea
procesului de reproductie, trebuie, in primul rand, alcatuit un plan de monte si fatari si
in al doilea rand, trebuie organizata urmarirea indeplinirii acestuia in tot cursul anului.
Planificarea montei vacilor si junincilor se poate face numai cunoscand termenul
optim pentru monta sau insamantare a junincilor pe parcursul anului, in functie de
conditiile materiale ale fiecarei unitati.

Termenul optim pentru monta junincilor

Varsta optima pentru prima monta variaza in functie de precocitatea rasei, modul cum a decurs
procesul de crestere, felul in care s-a dezvoltat animalul.
In cazul in care rasa este precoce si conditiile de hranire si intretinere au asigurat o desfasurare
normala a procesului de crestere, monta se poate face mai de timpuriu. Se considera ca monta
poate avea loc atunci cand greutatea junincii reprezinta 65 – 70 % din greutatea medie a
femelelor adulte.
Rasa Varsta (luni) Masa (kg) Masa medie a mamelor (kg)
Baltata romaneasca 16 - 19 380 - 400 600
Bruna 16 - 19 360 – 380 550
Friza 15 – 17 380 – 420 570
Metise Frize x Baltata 16 – 18 370 -400 580
romaneasca
Rosie daneza 16 – 17 380 – 400 575
Rosie dobrogeana 16 - 19 350 – 380 520
Pinzgau 16 – 20 350 - 370 520

Monta la o varsta prea tanara, atunci cand masa corporala este prea mica, are o serie de
consecinte negative, si anume: intarzierea in crestere; debilitatea organismului, fatari distocice,
sterilitate. Produsi obtinuti sunt debili si cu greutate mica la nastere, iar productia de lapte este
mica pe tot parcursul lactatiei.
Monta junincilor la o varsta mai inaintata decat ceea optima are consecinte atat biologice, cat si
economice negative, determinand o fecunditate scazuta.
Productia globala a acestora va fi mai mica, intrucat se obtin un numar mai mic de fatari si
productie de lapte mai mica, datorita dezvoltarii slabe a tesutului granular al ugerului.
In cazul cand din neglijenta, se monteaza junincile la o varsta prea tanara, pentru a micsora
urmarile negative se indica: hranirea lor abundenta pe tot parcursul gestatiei, cat si ulterior, dupa
fatare; prelungirea repausului mamar, scurtarea lactatiei (nu se vor mulge mai mult de 6 -7 luni).
Prin aceste masuri se limiteaza urmarile negative ale montei timpurii, dar fara sa se anuleze
complet. Pentru a preintampina montele timpurii, separarea pe sexe este obligatorie sa se faca la
varsta de 6 luni sau o data cu intarcarea.

Momentul optim pentru monta vacilor dupa fatare

De la fiecare vaca intr-un an, trebuie sa se obtina un vitel, deci intervalul intre doua fatari
consecutive (Calving interval), sa fie de cel mult 12 luni. In acest caz, in primele trei luni dupa
fatare, vaca trebuie sa fie montata. Dac fatarea decurge normal si uterul involueaza normal
caldurile apar dupa fatare la 3 – 4 saptamani si se repeta in medie la intervale de 3 saptamani, in
cazul in care vacile sunt montate sau nu raman gestante.
In principiu toate vacile trebuie montate in primele 3 luni dupa fatare, ceea ce trebuie insa
mentionat, este ca ele se vor monta in aceasta perioada diferentiat, la unul din cel patru cicluri de
calduri, in functie de starea de involutie a uterului, de starea de intretinere, de nivelul productiv,si
de durata lactatiei precedente. Practica a demonstrat ca vacile ramn mai usor gestante daca sunt
montate in unul din primele 3 – 4 cicluri de calduri dupa fatare, dar mai ales la ciclurile II sau III.
Daca nu sunt date la monta la ciclul III sau IV ele raman gestante din ce in ce mai greu.
In acest sens se recomanda respectarea urmatoarelor reguli:
- Vacile primipare care au avut o productie mica de lapte, se vor monta la al II –
lea, al III – lea ciclu de calduri.
- Vacile adulte in stare buna de intretinere, cu productii mijlocii, se vor monta
tot la al II – lea ciclu de calduri.
 - Vacile adulte cu productii mari si cu stare de intretinere buna se vor monta la
al III –lea ciclu de calduri.
- Vacile recordiste se vor monta numai de la al IV – lea ciclu de calduri, se
poate amana monta vacilor dupa al IV – lea ciclu numai cand au o stre de
intretinere necorespunzatoare, au avut fatari distocice si afectiuni post partum.
-
. Sistemul de monte si fatari sezoniere

Planul de monte si fatari

Se intocmeste in fiecare unitate la sfarsitul anului si il el se prevede data cand va fi montata in
anul urmator fiecare juninca apta de reproductive si fiecare vaca.
Se alcatuieste un plan individual de monte si fatari si un centralizator trimestrial al montelor si
fatarilor.
Depistarea vacilor si junincilor in calduri

Ciclul sexual la vaca are in medie o durata de 20 – 21 zile cu variatii intre 2 – 25 zile. Durata
caldurilor este de 12 – 36 ore.

Executarea montei sau insamantarii

Monta libera
Manta dirijata
Hranirea intretinerea si folosirea taurilor de reproductive
Pregatirea vacilor gestante
Repausul mamar
Hranirea si intretinerea vacilor gestante
Fatarea - pregatirea si supravegherea fatarilor

Durata normala a gestatiei la vaci este in medie de 285 zile cu variatii cuprinse intre 270 – 300
zile.