UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ

ÎN AGRICULTURĂ SI DEZVOLTARE RURALĂ

Domeniul: INGINERIE ŞI MANAGEMENT ÎN AGRICULTURĂ SI

DEZVOLTARE RURALĂ

Specializarea: MANAGEMENTUL CALITĂTII ŞI INOVATIEI ÎN

DOMENIUL AGROALIMENTAR

Analiza pietei nationale si europene a carnii

Profesor coordonator: Cretu Romeo

Student: Mitrea Silvia

1
INTRODUCERE
Abatorizarea animalelor și procesarea carcaselor asigură transformarea animalelor vii în produse
alimentare finite sau intermediare, destinate consumului direct sau după tratamente culinare.
Unitățile de industrializare a cărnii sunt dependente de baza de materii prime provenită din
sectorul zootehnic intern sau din importuri.

Calitatea materiei prime, tehnologia și condițiile de procesare din industria cărnii, respectarea
criteriile de igienă impuse pentru producția alimentară pot influența decisiv calitatea produselor
finite și siguranța consumatorului. O derulare corespunzătoare a procesului tehnologic este
importantă în realizarea caracteristicilor senzoriale, nutritive, biologice, energetice sau igienice,
esențiale în definirea calității produselor destinate pieței alimentare.

În unitățile de procesare primară a cărnii valoarea adăugată se obține prin procese tehnologice
simple, în mod uzual printr-o tranșare și ambalare corespunzătoare, ce permit diferențierea
claselor de calitate, condiții igienice de transport-comercializareexpunere și facilitează actul de
comerț printr-o prezentare corespunzătoare, respectiv o mai bună accesibilitate pentru
consumator. Unitățile complexe de procesare secundară a cărnii valorifică superior resursa
animalieră, având drept obiective obținerea produselor din carne și o bună utilizare a produselor
secundare de abatorizare.

Cererea de carne existentă pe piața mondială poate fi parțial acoperită prin creșterea producției
unităților zootehnice, care este limitată de factori biologici de capacitatea terenurilor agricole de
asigurare a cantităților de nutreț necesare sau de factori ecologici. Extinderea fermelor
zootehnice și micșorarea ciclurilor de producție nu pot depăși anumite limite, fiind necesare alte
variante de creștere a volumului producției destinate pieței.

Alternativele posibile sunt o mai bună utilizare a resurselor disponibile de carne, reducerea la un
nivel minim a pierderilor de părți comestibile ale animalelor sacrificate sau folosirea unor
subproduse rezultate de la abatorizarea păsărilor, în special la sortimentele de produse cu prețuri
mai scăzute, destinate consumatorilor cu venituri modeste. Consumatorii solicită în permanență
produse noi, cu caracteristici senzoriale și funcționale superioare.

Industria cărnii reprezintă astfel unul din dintre cele mai importante sectoare din economia
românească. O dezvoltare corespunzătoare a industriei alimentare, corelată cu utilizarea optimă a
resurselor agricole de care dispune România poate reduce dependența pieței interne de importuri
și asigura securitatea alimentară a națiunii. Suprafața agricolă generoasă, tradiția în domeniul
zootehnic și disponibilitatea populației pentru creșterea animalelor, resursa umană din domeniul
rural, specialiștii proveniți dintrun învățământ tehnic din domeniul agroalimentar recunoscut sunt
factori care pot readuce României statutul de exportator de produse animaliere procesate și pot
asigura disponibilitatea unor resurse alimentare valoroase pentru populația țării.

2
Scurt istoric

Pregătirea şi consumul cărnii au schimbat cursul istoriei umane. De la resturile pe care strămoşii
noştri le strângeau de pe urma prădătorilor mai mari, până la preparatele din restaurantele de lux,
măcelăria a trecut de la o abilitate necesară supravieţuirii la artă.
Evoluţia umană este strâns legată de consumul cărnii, unii autori care tratează  evoluţia speciei
umane sunt de părere că evoluţia noastră a fost condiţionată de hrana consumată. Astfel, Yuval
Noah Harari, în cartea sa „Sapiens: Scurtă Istorie a Omenirii”, argumentează că oamenii
primitivi au dezvoltat unelte pentru a putea extrage resturile de carne şi măduva osoasă din
leşurile prădătorilor mari. 
Conform unor descopriri din regiunea Afar, din Etiopia, realizate în anul 2010, cercetătorii au
stabilit că oamenii foloseau unelte din piatră pentru a desprinde carnea animalelor de pe oase şi
pentru a ajunge la măduva din oasele acestora. Conform unui studiu publicat în „Scientific
American”, această descoperire sugerează că consumul de carne cu ajutorul uneltelor de piatră a
început cu aproximativ 800.000 de ani mai devreme decât se preconiza până la publicarea
articolului.
In secolul al doilea al erei noastre, măcelăria reprezenta un meşteşug înfloritor în Roma. Cetatea
Eternă a fost locul de naştere şi perfecţionare a multor arte şi meşteşuguri, iar măcelăria nu face
excepţie. În această perioadă, porţionarea şi pregătirea cărnii s-a rafinat şi standardizat. Tot
această perioadă marchează apariţia şi răspândirea unor unelte precum stirul.
Evul Mediu a fost caracterizat la nivel economic de agricultură ca mod de producţie principal.
Totuşi, în oraşele acelei perioade, producţia de bunuri şi servicii era coordonată şi reglementată
cu ajutorul breselor profesionale. 
Înregistrările istorice sugerează că anul 975 al erei noastre marchează începuturile ascoiaţiilor
meşteşugăreşti ale măcelarilor. Odată cu trecerea timpului, meşterii măcelari au pus bazele unor
ghilde profesionale. Dintre acestea, Venerabila Companie a Măcelarilor a reuşit datorită
coordonării şi resurselor membrilor să joace un rol important în formularea politicilor publice din
Londra medievală.
In secolele XVII-XVIII în America, s-a trecut de la vânat la vitele pentru carne. Coloniştii
europeni ajunşi în Europa şi-au bazat la început avansul către vest pe vânătoarea faunei locale.
Odată cu timpul, aceştia au început să aducă vite din Europa pe care să le înmulţească pentru
carne odată ce au început să se stabilească aşezări.
Secolul XX a marcat, la nivel mondial, extinderea lanţurilor de magazine care fie au preluat
măcelăriile locale sau au început să ofere bucăţi de carne ambalate în plastic care au făcut ca
meştesugul acesta să fie depăşit.
Ultimii ani, însă, marchează o renaşterea a acestui meşteşug, cererea unor bucăţi de carne tăiate
şi pregătite în mod special a creat o nevoie de noi măcelari bine pregătiţi care să satisfacă aceaste
nevoi.

3
Productia si consumul de carne in Europa
Uniunea Europeană este unul dintre principalii producători și consumatori de carne, contribuind
cu circa 14% la producția înregistrată pe plan mondial. Producția comunitară de carne,
înregistrată la nivelul anului 2018, a fost de 44 milioane tone, în creștere cu aproape 300000 tone
față de anul 2017, fiind parțial recuperată pierderea înregistrată anterior.

Prognozele pentru anul 2019 prevăd o ușoară creștere a producției și o rată anuală de creștere de
0,9%, apropiată de valoarea medie înregistrată pe plan mondial.

Media consumului anual de carne pe cap de locuitor este superioară celei înregistrate pe plan
mondial, la un grad supraunitar de acoperire a consumului din producția internă.

România ocupă un loc modest în cadrul UE 28, la Oficiul Național al Registrului Comerțului
ONRC fiind înscrise 398 de companii cu Cod CAEN 1013 în anul 2014, reprezentând 3,28% din
totalul comunitar. Comparând numărul de firme înregistrate în țara noastră cu cel din Ungaria
(83 de firme) sau Bulgaria (238 de firme), sectorul național de procesare a cărnii ocupă a doua
poziție în Europa de SE, după Polonia, cu 1060 de firme de profil.

Producția și consumul de carne în România

Integrarea comunitară a pus la dispoziția producătorilor autohtoni o piață potențială de 500
milioane de consumatori, dar și restricții datorate normele comunitare și concurența unor
producători comunitari cu tradiție în domeniu. În ultimii ani sectorul autohton de procesare a
cărnii s-a confruntat cu o serie probleme, datorate scăderii consumului intern și crizei economice
– financiare.

Conform cercetărilor, manifestarea unor incidente critice de siguranță alimentară, pe plan

internațional (gripa aviară, gripa porcină, contaminanți alimentari, falsificări și fraude alimentare
etc.) sau național (carne alterată, carne de pasăre contaminată cu Salmonella) au afectat
producătorii autohtoni și încrederea consumatorilor.

Producția de carne a României, estimată pentru anul 2018 a fost de 931 milioane tone,
reprezentând circa de 2,1 % din totalul producției realizate la nivelul UE 28.

Ca pondere, carnea de porc reprezintă aproape jumătate din cantitatea totală produsă la nivel
național, urmată de carnea de pasăre și de vită. Carnea de vită și de ovine au înregistrat reducerea
producției în ultimul an, pe fondul epidemiilor ce au afectat sectorul zotehnic autohton.

4
Analiza sectorului autohton al procesarii carnii

Cu o rată de creștere de 6,2% înregistrată în ultimul an, industria cărnii de pasăre este cel mai
dinamic domeniu al producției alimentare naționale.

Sectorul avicol este singurul care a prezentat o creștere constantă în perioada 2011-2018,
înregistrând și o balanță comercială pozitivă în 2014. Astfel, conform statisticilor INS, anul 2014
este primul an după perioada 1990 în care exportul românesc depășește valoric importurile la
carnea de pasăre.

După integrarea României în comunitatea europeană se observă și o relativă redresare a

producției cărnii de porcine, care, după minimul înregistrat în 2010 cunoaște o ușoară tendință de
creștere.

Conceptul de proces de producţie poate fi definit prin totalitatea acţiunilor conştiente ale
angajaţilor unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul diferitelor maşini, utilaje sau instalaţii asupra
materiilor prime, materialelor sau a altor componente în scopul transformării lor în produse,
lucrări sau servicii cu o anumită valoare de piaţă.

Comerțul exterior al României cu produse animaliere este orientat preponderent către partenerii
comunitari, peste 95 % din produsele tranzacționate fiind destinate pieței comunitare. Structura
exporturilor din sectorul cărnii este dezechilibrată, produsele preferate de partenerii comerciali
externi fiind în principal animale vii sau carne sub formă de carcasă.

După scăderile înregistrate pe parcursul anului 2010, datorate în principal lipsei de eficiență a
sectorului autohton și crizei financiare, concretizate în reducerea cu 11% a numărului de firme,
disponibilizarea a 14% din efectivele de salariați și diminuarea volumului vânzărilor cu 1%,
companiile din sector au reușit echilibrarea activității din punct de vedere comercial si al
productivității muncii.

Ultimii 3 ani sunt caracterizați de o evoluție pozitivă a sectorului, cu creșterea numărului de

agenți economici și a volumului de vânzări.

5
Concluzii

Analiza sectorului autohton al procesării cărnii a fost realizată pentru perioada 2010-2018.

Au fost prezentate și analizate sumar piața internațională a cărnii și locul României pe piața
comunitară.

Piața autohtonăeste dependentă de importurile de carne, deși au fost înregistrate progrese în

ultimii ani, în special în producțiași procesareacărnii de pasăre și de ovine.

Consumatorul român preferă în special carnea de porc, urmată de cea de pasăre, carnea de
vită și de oaie fiind mai puțin consumate, comparativ cu media europeană.

Sectorul cărnii din România a înregistrat în ultimii ani o serie de progrese, evidențiate prin
creșterea numărului de agenți economici, a cifrei de afaceri și a profitabilității firmelor.

Dezvoltarea sectorului a avut o influență pozitivă asupra echilibrării balanței comerciale a

comerțului extern cu carne, fiind înregistratăo creștere valorică a exporturilorde produse
procesateși o tendință de diminuare a importurilor.