1.

1 Istoricul creșterii păsărilor în Republica Moldova

Avicultura ca ramură a sectorului zootehnic asigură populaţia cu produse alimentare de
prima necesitate cum ar fi ouăle şi carnea. Dezvăluirea acestei ramuri se poate constata că din
cele mai străvechi timpuri băştinaşii erau preocupaţi de creşterea păsărilor domestice: găinilor,
raţelor, gâştelor, curcilor şi altor specii de ornament. Toate speciile de păsări provin de la
strămoşii lor sălbatici. Găina – galus bankiwa, gâsca – anser-anser, raţa Anas-baskas şi curca
Mellagris – galopava.
Scopul domesticirii păsărilor a fost favorizat de necesitatea obţinerii produselor
alimentare (de origine animală). Cea mai largă răspândire în ţară au obţinut-o găinile, raţele,
găştile şi curcile.
În procesul domesticirii păsărilor, omul observă că nu toţi indivizii din cadrul aceleaşi
specii au productivităţi egale, adică unele găini produc o cantitate sporită de ouă iar alta au o
producţie scăzută, chiar fiind întreţinute în aceleaşi condiţii, adică au potenţial genetic diferit.
Observând asemenea diferenţe biologice se începe lucrul de ameliorare a păsărilor cu scopul
formării raselor noi cu potenţial genetic valoros. În cadrul aceleaşi specii de păsări (găini) s-au
creat rase de ouă, de carne şi rase cu producţii mixte: carne-ouă. În cadrul altor specii: raţe s-au
creat rase de ouă şi rase de carne, iar în cadrul gâştelor şi curcilor s-au creat rase grele şi rase
uşoare.
Creşterea păsărilor ca ramură a sectorului zootehnic în RM a început să se dezvolte după
al doilea război mondial. Pe teritoriul republicii au fost create ferme specializate de diferite
specii de păsări care au fost împărţite în două categorii:

 Ferme avicole de reproducţie. Scopul acestor ferme a fost şi este de a obţine

material biologic: ouă incubabile şi pui de o zi.
 Ferme de marfă. Scopul acestor ferme este şi a fost obţinerea diferitor producţii:
ouă de consum, carne, ficat gras.
Pe parcursul creşterii şi exploatării păsărilor s-a observat că toate speciile de păsări foarte
uşor se aclimatizează la diferite condiţii de întreţinere, iar calităţile productive şi reproductive
depind de foarte mulţi factori. În baza acestor fenomene au fost create tehnologii care permit
exploatarea păsărilor pe parcursul anului calendaristic, cu condiţii necesare exploatării păsărilor.
În ţară au fost construite fabrici avicole în cadrul cărora au fost optimizate microclima, durata
zilei de lumină, asigurarea cu aer curat, alimentaţie optimală pentru obţinerea producţiilor
maxime. În RM au fost construite 30 de avicole industriale, 4 avicole de prăsilă, dintre care 15
pentru producerea cărnii şi 15 pentru obţinerea ouălor de consum. Cea mai efectivă perioadă de
dezvoltare a sectorului avicol în RM ăi revine anilor 60-90, sec 20. Toate avicolele care au
funcţionat între acest interval au fost rentabile, venitul avicolelor specializate pentru obţinerea
ouălor constituia 35-50%, iar a celor de carne 20-30%.
Începând cu anii 92 până în 2000 toate fabricile avicole din ţară au suferit criză şi au
rămas nepopulate (fără păsări). Principalele cauze care au dus la decăderea acestui sector al
zootehniei au fost:

 Creşterea preţului la energia electrică şi termică;

 Lipsa combifurajelor
 Imposibilitatea realizării productelor la preţuri adecvate.
Statul a anunţat privatizarea a 95% din totalul de avicole, după ce a urmat privatizarea.
Avicolele privatizate au dus la investiţii, reorganizare a producerii şi producerii produselor
calitative. Spre regret nu toate avicolele au fost privatizate, şi până în prezent staţionează un
număr impunător de fabrici, care ar putea şi puse în producere.