Prunici Dan

An I

MODELE ALE COMUNICĂRII

Cultura comunicarii interpersonale si organizationale!

 INTRODUCERE

În lucrarea de faţă, ne propunem o abordare a conceptului de comunicare pornind de la

trecerea în revistă a diferitelor modele care şi-au propus tocmai explicarea acestui concept. În
plus, vom aborda şi conceptul de informaţie, cu exemplificarea unui studiu ce dezvoltă teoria
gestionarii constrâns-motivate în comunicarea interpersonală.

MODELE ALE COMUNICĂRII

Ne bazăm analiza de faţă pe lucrarea omonimă (McQuail, Windahl, 2004) a celor doi
autori Denis McQuail şi Sven Windahl, din care am selectat câteva modele pe care le vom
rezuma în cele ce urmează.

1. Definiţia comunicării

Este deja cunoscut faptul că nu există o definiţie exhaustivă a comunicării, o definiţie

care, succint, să poată epuiza toate faţeletele acestui fenomen complex. Ne vom opri totuşi la
definiţia la care s-au oprit şi cei doi autori şi pe baza căreia au fost elaborate şi primele
modele, aceea a existenţei unui emiţător, a unui receptor, a unui canal, a unui cod şi, în cele
din urmă, a unui feedback.
Cei doi autori au simţit nevoia ca, pornind de aici, să evidenţieze şi caracteristicile
comunicării de masă, citând definiţia lui M. Janovitz: „Comunicarea de masă cuprinde
instituţiile şi tehnicile prin care grupuri specializate folosesc mijloace tehnice (presă, radio,
filme, etc) pentru a transmite un conţinut simbolic către audienţe numeroase, eterogene şi
puternic dispersate.

2
 2. Avantajele şi dezavantajele modelelor

Pentru a putea evalua, explica, sesiza diversele faţete ale comunicării literatura de
specialitate a elaborat de-a lungul timpului mai multe tipuri de modele, centrate fie pe
emiţător, fie pe receptor, fie pe sursele de informaţie, etc. Aceste modele pot fi structurale sau
funcţionale, după cum pot fi generale, descriptive sau grafice.
Printre avantajele modelelor amintim:
- funcţia de organizare – modelele ne permit să avem o imagine de ansamblu asupra
unui fenomen, permiţindu-ne să ordănam şi să punem în relaţie elementele acestuia;
- funcţia euristică – prin care modelele permit cercetătorului să se orienteze spre
punctele-cheie ale unui sistem;
- funcţia de anticipare – prin care poate fi sesizată în avans evoluţia sau rezultatul unui
eveniment.
Dezavantajele modelelor se referă la:
- limitarea cadrului fenomenului descris;
- prezentarea comunicării drept un fenomen unidirecţional
- suprasimplificarea.
Cu toate acestea, modelul poate fi văzut ca un ghid pentru activitatea de cercetare şi
înţelegere, Severin şi Tankard (McQuail, Widahl apud Severin, Tankard, 2004, p. 10) făcând
o distincţie semnificativă între un model şi o teorie: modelul este mai limitat şi reprezintă în
special o cale de a identifica şi de a descrie elementele majore ale unui fenomen, în vreme ce
teoria explică fenomenul.

3. Exemple de modele

3.1 Modelul lui Lasswell: cine? (emiţător) – ce spune? (mesaj) – prin ce canal? (mijloc
de comunicare) – cui? (receptor) – cu ce efect? (efect).
Avantaje:
- delimitează câmpurile distincte ale cercetării comunicării: cine = cercetarea instituţiilor
mass-media, ce spune = analiza de conţinut, prin ce canal = analiza mijloacelor de
comunicare, cui = analiza audienţei, cu ce efect = analiza efectelor.
Dezvantaje:
- comunicarea este tratată doar ca proces de persuasiune;
- presupunerea că mesajele au tot timpul efecte;

3
 - omisiunea feedback-ului.

3.2 Modelul lui Shanon şi Weaver: sursă de informaţii – mesaj – emiţător – semnal –
sursă de bruiaj – semnar recepţionat – mijloc de receptare a mesajului – destinatar.
Avantaje:
- identifică un factor disfuncţional: bruiajul.
Dezavantaje:
-este liniar;
- absenţa feedback-ului.
Acest model a fost îmbunătăţit de către De Fleur, care a introdus feedback-ul, ceea ce îi
oferă emiţătorului posibilitatea de a-şi adecva mesajele potrivit cu înţelgerea receptorului său.

3.3 Modelul circular al lui Osgod şi Schramm: este centrat pe comportamentul celor
care comunică.
Avantaje:
- distincţia între sursă şi emiţător, precum şi între destinatar şi receptor;
- subliniază caracterul circular al comunicării, diferit de liniaritate.
Dezavantaje:
- vede comunicare drept un proces simetric;
- nu este foarte potrivit pentru situaţiile în care feedback-ul este redus sau inexistent.

3.4 Modelul elicoidal lui Dance: rezolvă problema simetriei comunicării.

Avantaje:
- subliniază natura dinamică a comunicării;
- ilustrează decalajele informaţionale;
- vede omul ca pe un comunicator activ, creativ şi capabil să stocheze informaţia
Dezavantaje:
- nu poate fi folosit pentru analize detaliate.

3.5 Modelul multi funcţional al lui Gerbner: 1. cineva 2. percepe un eveniment 3. şi

reacţionează 4. într-o situaţie 5. cu anumite mijloace 6. pentru a pune la dispoziţie 7. într-o
anumită formă 8. şi într-un anumit context 9. un anumit conţinut 10 a cărui transmitere are
anumite consecinţe.
Avantaje:

4
 - contribuie la delimitarea unor câmpuri distincte ale comunicării;
- vede procesul de comunicare umană ca fiind subiectiv, selectiv, variabil şi
imprevizibil, cu alte cuvinte, deschis;
- poate fi folosit pentru a descrie comunicarea interpersonală şi cea mediată tehnologic
- este flexibil şi poate fi utilizat mai mai multe niveluri: interpersonal, societal, etc.

3.6 Modelul lui Newcomb: este un triunghi în care A şi B sunt două persoane, iar X un
obiect din existenţa lor comună.
Avantaje:
- comunicarea este concepută ca un proces ce susţine natura relaţiei (este important dacă
există o puternică atracţie între cele două persoane, dacă obiectul este important pentru cel
puţin unul dintre comunicatori);
- susţine ideea că oamenii tind să se îndrepte către sursele de informare ce susţin
poziţiile lor şi caută informaţii care să le sprijine manifestările.
Dezavantaje:
- nu ţine seama de disonanţa cognitivă (înccertitudine, disconfort);
- este specific grupurilor mici şi nu poate fi generalizat la nivel societal.

3.7 Modelul corelaţiei dinamice: presupune concentrarea pe comunicarea

interpersonală sau dintre grupuri (bidirecţională şi interactivă), include simultan trei elemente:
sursele de informare (elitele), emiţătorii (media) şi receptorii (public), focalizând interesul
asupra dinamicii de comunicare (temele).
Avantaje:
- subliniază faptul că membri publicului dobândesc informaţia, fie prin contact direct, fie
de la elite, fie din mas-media, fie prin combinaţia acestora;
- urmăreşte problema decalajelor cognitive, fiind relevant pentru convergenţa sau
divergenţa dintre nivelurile de opinie şi de informaţie ale diferitelor categorii de public;
- poate fi aplicat şi în domeniul relaţiilor publice (elite = client, media = agenţia de
relaţii publice).

3.8 Teoria consonanţei şi a disonanţei: consonanţă = mesajele transmise sunt filtrate şi

analizate de către receptori, care evită mesajele considerate inacceptabile, ceea ce duce la
menţinerea consonaţei cu mediul; disonanţă = datorită ineficienţei consonanţei sau ca urmare
a schimbării contextului, sunt receptate opinii noi sau divergente, ce duc la disonanţă;

5
restabilirea echilibrului are loc în două forme: fie se schimbă atitudinea faţă de sursa de
informaţii şi se menţine opinia, fie se schimbă atitudinea sau opinia iniţială.
Alţi factori care influenţează aceste fenomene:
- selectivitata percepţiei şi a receptării;
- apelul la normele de grup pentru consolidarea şi sprijinirea opiniei existente;
- implicarea personală;
- amploarea discrepanţelor între opinii.

3.9 Modelul convergenţei: presupune că majoritatea schimburilor de informaţii au loc

într-un context consonant, al acordului, cu scopul de a se ajunge la o înţelegere reciprocă.
Avantaje:
- accentul pus pe consens şi pe înţelegerea reciprocă;
- feedback-ul.

3.10 Modelul lui Westley şi MacLean: porneşte de la modelul lui Newcomb pe care îl
dezvoltă cu următoarele premise: în comunicarea de masă feddback-ul este minim sau
întârziat, există un număr mare de surse media altenative.
Avantaje:
- implică tot felul de selecţii succesive din partea comunicatorilor;
- sistemul se autoreglează;
- distincţia dintre comunicarea cu scop şi cea fără scop, ambele specifice comunicării de
masă;
- importanţa feedback-ului;
Dezavantaje:
- pierde din vdere faptul că relaţia dintre comunicatori nu este întotdeauna armonioasă şi
echilibrată;
- accentuează excesiv caracterul integrat al comunicării de masă;
- oferă o viziune idealistă şi normativă a instituţei media;
- supraevaluează independenţa instituţiei media faţă de societate.

3.11 Modelul lui Maltzke: este unul dintre cele mai complexe modele, care ţine cont şi
caracterizează toţi factorii implicaţi în comunicare, din mai multe perspective: socială,
tehnologică, psihologică, etc.
Avantaje:

6
 - este o sinteză a cercetărilor comunicării de masă, abordată din perspectivă psihologică;
- este foarte detaliat, analizând fiecare factor implicat în comunicare.
Dezavantaje:
- este depăşit.

În continuare, vom trece în revistă, pe scurt, şi alte modele ale comunicării de masă:
- modelul ritual al comunicării: vede comunicarea ca pe un ritual în funcţie de normele
culturale ale unei societăţi;
- modelul câştigării atenţiei: subliniază un al treilea scop al comunicării de masă, acela
de a menţine antenţia vizuală şi auditivă a publicului faţă de o anumită sursă (canal media),
contând însă mai puţin calitatea atenţiei (concentrarea acesteia);
- modelul alocuţiunii: informaţia este distribuită de la un centru către mai multe puncte
periferice;
- modelul conversaţiei: specific persoanelor dintr-o reţea de discuţie (electronică), în
care doi parteneri intră în discuţie, ocolind punctul central sau intermediarul;
- modelul consultării: este inversul modelului alocuţiunii – un partener de la periferie
încearcă să obţină informaţii de la centru.
- modelul înregistrării: este paralel cu cel al consultării – centrul solicită şi primeşte
informaţie de la un partener aflat la perfierie (specific calculatoarelor legate în reţea la un
server).

ÎNCHEIERE

Societatea actuală a evoluat, transformându-se într-o societate informaţională, din care

comunicarea de masă este numai un element. Societate informaţională nu înseamnă însă că
membri săi sunt mai bine informaţi, ci doar că ei sunt asaltaţi de informaţii de toate felurile,
pe toate canalele şi din toate sursele. Acest fapt creează o povară informaţională ce depăşeşte
cu mult capacitatea unei persoane de a recepta şi procesa informaţiile vehiculate. Se creează
astfel un dezechilibru între cererea şi oferta de informaţie.
Acest tip de societate are şi unele avantaje, precum interactivitatea care a reuşit să
înlocuiască caracterul unidirecţional al comunicării de masă, internaţionalizarea comunicării
(tehnologie, industrializare, globalizare, glocalizare), creşterea ofertei de informaţie şi a
consumului de informaţie.

7
 La nivelul receptorilor, avantajele acestui model de societate sunt: o mai mare libertate
de alegere, costul scăzut al informaţiei, accesul larg la multiple canale media. Dezavantajele
se referă la: dificultatea de a găsi informaţia potrivită sau utilă, creşterea timpului necesar
căutării şi selectării informaţiei utile de cea de balast, costul ridicat al procesării şi stocării
informaţiei.