Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cristale artificiale
Din cele mai vechi timpuri, omenirea a folosit cristale. Inițial, acestea erau cristale
naturale, care au fost folosite ca instrumente și instrumente pentru tratament și meditație.
Ulterior, pietrele rare și metalele prețioase au început să acționeze în numerar. Cercetarea
științifică fundamentală și descoperirile secolului al XX-lea au permis dezvoltarea metodelor de
obținere a cristalelor artificiale și extinderea semnificativă a domeniilor de aplicare a acestora.
Cristalele naturale sunt formate la temperaturi joase prin cristalizarea unor solutii,
uneori in decursul a sute sau mi de ani.
Astazi, cristalele sunt produse artificial pentru a satisface nevoia in stinta, tehnologie si
industria bijuteriilor, acestea devenind un aspect central in tehnologia bazata pe cristale.
Un singur cristal este un cristal omogen care are o latură continuă de cristal și o
anizotropie a proprietăților. Forma exterioară a unui singur cristal depinde de structura atomică-
cristalină și de condițiile de cristalizare. Exemplele de cristale unice pot servi ca cristale unice de
cuart, sare de rocă, Island spar, diamant, topaz.
Dacă viteza de creștere a cristalului este ridicată, vor apărea policriști care au un număr
mare de cristale unice. Cristalele unice de substanțe de înaltă puritate au aceleași proprietăți
indiferent de metoda de preparare.
Până în prezent există aproximativ 150 de moduri de obținere a cristalelor unice: faza de
vapori, faza lichidă (soluții și topiri) și faza solidă.
Alexandru Catalin Timis Cristale Artificiale Anul 1 Master APEPCP
Cristalele artificiale sunt crescute de obicei prin transformari de faza controlate din faza
initiala de “fluid “ cu mobilitate atomica mare. Daca materialele din forma bruta sunt
transformate intr-un fluid, gaz sau lichid, se ajunge la o stare virgina in care constituentii atomici
pot fi ordonati prin convectie termala sau fortata, acestia “uitand “ fosta structura.
Procesul poate fi initiat utilizand o mostra de cristal din acelasi material pentru a defini o
orientare cristalografica si pentru a se evita supraracirea fazei de fluid care ar putea sa genereze
reactii nucleare necontrolate.
Alexandru Catalin Timis Cristale Artificiale Anul 1 Master APEPCP
Gradul de libertate pe care o poseda un cristal in faza de creatie, pe o scara microscopica sau
macroscopica, trebuie sa fie reduse pe cat posibil prin design-ul sistemului de creatie. In
majoritatea cazurilor cristalele sunt create la un gradient de temperatura cu fluid superincalzit si
un cristal superracit pentru a defini pozitia si geometria interfatei de crestere. Doar o regiune
mica de fluid este superracit aproape de interfata de crestere pentru a produce forta atomica
necesara cristalizarii.
Metoda “ Bridgman” foloseste metoda racirii prin gradient in care cristalele sunt
crescute prin solidificare directionala in regiunea gradientului de temperatura a unui furnal a
carei teperatura este redusa treptat.
Cresterea unui cristal artificial insemna cristalizare controlata. Aceasta poate fi impartita
in 8 etape.
1. Reducerea reactiilor nuleare in fluidul superracit al cristalului de crestere prin
folosirea unei mostre de cristal cu superracire minima a interfatei de racire.
5. Cel mai simplu mod de modelare a geometriei cristalului este folosirea metodei
Bridgman. Pot apărea probleme din cauza contactului creuzetului cu granița cu
faza triplă. Metoda Czochralski evită această problemă prin utilizarea creșterii
fără creuzet dintr-un menisc topit. Forma meniscului este controlată de relația
Gauss-Laplace dintre presiunea hidrostatică, presiunea gazului și tensiunea
superficială din cauza curburii meniscului. Variind supraîncălzirea fluidului,
înălțimea interfeței de creștere se modifică cu variațiile corespunzătoare ale
presiunii hidrostatice.