Introducere

În speța de față, vom analiza succint cadrul procesual pasiv în contencios administrativ.
Calitatea procesuală este una dintre condițiile exercitării acțiunii civile. În esență, aceasta
presupune o identitate între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în
raportul juridic dedus judecății, respective, o identitate între persoana pârâtului (persoana
chemată în judecată) şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii sau persoana faţă de
care se urmăreşte să se stabilească un drept.

1. Analiza stării de fapt

În speță, reclamanții Liceul A și B, au solicitat pârâtelor Guvernul României prin SGG,

Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, obligarea
la acordarea finanțării de bază, mai exact a sumei de 193,467 RON, aferentă anului școlar 2015-
2016, emiterea tuturor actelor administrative necesare în vederea finanțării și plata sumei de
5000 RON cu titlu de daune morale.
În fapt, instanța de fond, mai exact Curtea de Apel Oradea, a admis excepția lipsei de
obiect capătului de cerere privind obligarea Ministerului Educației, în calitate de pârât, să
elaboreze norme metodologice pentru a determina costul per elev în perioada 15 septembrie
2015-31 decembrie 2015 cât și obligarea Guvernului la emiterea unei hotărâri de guvern de
aprobare a acestor norme, contrasemnată de Ministerul Finanțelor.
De asemenea, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâților Guvernul României și Ministerul Educației cu privire la capătul de cerere ce viza
acordarea de daune morale.
Totodată, s-a admis în parte actțiunea formulată de Liceul A si B în contradictoriu cu
pârâții Guvernul prin SGG, Ministerul Finanțelor și Ministerul Educației. Astfel, instanța de
fond a hotărât ca Ministerul Finanțelor să achite liceului suma de 208.188,46 RON, suma care
semnifica finanțarea de bază reglementată de Legea 1/2011. De asemenea, restul pretențiilor
reclamantului au fost respinse.

1
 Astfel, împotriva sentinței de fond s-a formulat recurs de către Ministerul Educației și
Mministerul Finanțelor prin AJFP Bihor pe motivul nelegalității și netemeiniciei. În fapt,
Ministerul Educației motivează că în mod nelegal s-a respins excepția calității procesuale pasive
a sa, în raport de obiectul acțiunii. De asemenea, el a mai motivat că față de solicitările inițiale
ale reclamantei, el nu este titularul vreunei obligații legale, iar faptul că metodologia privind
finanțarea se elaborează de către Ministerul Educației nu justifică existența unei calități
procesuale pasive, deoarece reclamanta nu cere elaborarea unei metodologii ci solicită acordarea
efectivă a finanțării de bază.
Ori în speță, atât Ministerul Educației cât și Guvernul au calitate procesuală pasivă
deoarece așa cum prevede și art 36 din OUG 83/2014, statul este obligat, începând cu anul școlar
2015-2016 să asigure finanțarea de bază reglementată de Legea 1/2011, ar.t 101 care prevede
„Statul asigură finanțarea de bază pentru toți antepreșcolarii, preșcolarii și pentru toți elevii din
învățământul primar, gimnazial, profesional și liceal de stat, particular sau confesional acreditat,
pentru elevii din învățământul postliceal de stat, precum și, după caz, pentru beneficiarii
cursurilor de pregătire pentru examenul național de bacalaureat. Finanțarea de bază se face în
limitele costului standard per elev/preșcolar/antepreșcolar, conform metodologiei elaborate de
Ministerul Educației Naționale.„1
Chiar dacă ulterior formulării acţiunii, pe parcursul procesului a fost emisă de pârâtul
Guvernul României hotărârea prin care a fost aprobată metodologia vizând determinarea costului
standard per elev/preşcolar şi stabilirea formulării de bază de la bugetul de stat a şcolilor şi
liceelor particulare, acest fapt nu determină înlăturarea a obligaţiei de plată a daunelor morale
solicitate.
Așadar, ambele autorităţi implicate au calitate procesuală pasivă pe această cerere
subsidiară chiar dacă capătul principal al acţiunii privind refuzul nejustificat a fost apreciat ca
lipsit de obiect şi respins ca atare de prima instanţă.
Referitor la recursul Ministerului Finanțelor, acesta motivează că insanța de fond în mod
greșit a admis obligarea acestuia la plata sumei de 208,188,46, sumă ce reprezintă finanțarea de
bază, deoarece instanța nu a respectat dispozițiile gotărârii de govern date. Astfel, acordarea
finanțării de bază nu se putea da fără existența unor norme metodologice, iar după apariția
hotărârii de guvern s-a aplicat o procedură special în acest sens.

1
Art. 101 din Legea 1/2011.

2
 De asemenea, recurentul-pârât susține și că admiterea acestui capăt al acţiunii şi obligarea
direct a lui la plata sumei solicitate de reclamanţi este nelegală, hotărârea fiind dată cu aplicarea
greşită a dispoziţiilor hotărârii de govern. Aceasta deoarece actul normativ privind aprobarea
normelor metodologice pentru determinarea cocsului standard per elev/preşcolar şi stabilirea
finanţării de bază de la bugetul de stat nu prevede posibilitatea obligării directe a Ministerului
Finanţelor Publice la plata directă a sumei stabilite ci arată procedura care trebuie îndeplinită în
mod obligatoriu pentru plata acestei finanţări.
În concluzie, instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a respins excepția lipsei
calității procesuale passive a Mministerului Educației și a Guvernului, această autoritate având
calitate procesuală pasivă în raport de cererea subsidiară de acordare a daunelor morale astfel
cum a fost solicitată prin acţiune. Așadar, Faptul că ulterior formulării acţiunii, pe parcursul
procesului a fost emisă de pârâtul Guvernul României - H.G. nr. 136/2016 prin care a fost
aprobată metodologia vizând determinarea costului standard per elev/preşcolar şi stabilirea
formulării de bază de la bugetul de stat a şcolilor şi liceelor particulare, nu determină înlăturarea
de plano a obligaţiei de plată a daunelor morale solicitate.
Ambele autorităţi implicate au calitate procesuală pasivă pe această cerere subsidiară
formulată în baza art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă capătul principal al acţiunii
privind refuzul nejustificat a fost apreciat ca lipsit de obiect şi respins ca atare de prima instanţă.
Cu privire la plata de către Ministerul Finanțelor a sumei ce reprezintă finanțarea de bază,
instanța de recurs constată că recurentul-pârât ca autoritate centrală nu are competenţă de
stabilire şi obligaţia de plată a acesteia, deoarece finanțarea poate fi acordată numai după ce au
fost îndeplinită procedura special reglementată de hotărârea de govern, nefiind legală obligația
de plată în baza unei hotărâri judecătorești.
Astfel, se respinge recursul declarat de Ministerul Educației. Se admite recursul
Ministerului Finanțelor, se casează în parte sentința și rejudecând se respinge capătul de cerere
privind obligarea Ministerului de Finanțe la plata finanțării de bază și se mențin celelalte
dispoziții. Ale sentinței atacate.  

2. Analiza stării de drept

3
 În drept speța se bazează în principiu pe reglementările Legii nr. 1/2011 ce reprezintă
legea educației naționale, unde sunt prevăzute ,la art. 101 condițiile de obținere a finanțării de
bază pentru toți elevii. De asemenea, s-au avut în vedere și prevederile OUG 83/2014 , mai exact
art. 36 și art. 9 care evidențiază perioda de la care statul trebuie să asigure finanțarea de bază.

3. Aspecte teoretice

În procedura contenciosului administrativ trebuie îndeplinite condiţiile generale de

exercitare a acţiunii civile prevăzute în Codul de procedură civilă, respectiv aspectele referitoare
la capacitatea procesuală, calitatea procesuală, interesul de a acţiona şi afirmarea unui drept, cu
luarea în considerare a trăsăturilor specifice raportului de drept public dedus judecăţii(1).
Această particularitate a fost explicată prin aspectul că dreptul administrativ operează cu
noţiunile de "capacitate de drept public" şi de "capacitate administrativă", care au un conţinut
diferit faţă de capacitatea juridică civilă, iar raportul de drept administrativ este caracterizat de
preeminenţa interesului public.
Legea nr. 554/2004 prevede şi condiţii speciale de admisibilitate ale acţiunii directe în
contenciosul administrativ, care sunt cerinţe legale şi de fapt ce trebuie îndeplinite la momentul
promovării acţiunii în justiţie.
Potrivit actualei reglementări a contenciosului administrativ, aceste condiţii de
admisibilitate sunt următoarele: a) calitatea procesuală; b) vătămarea unui drept sau a unui
interes legitim; c) existenţa unui act administrativ sau a unui refuz nejustificat de a satisface o
cerere privitoare la un drept sau la un interes legitim; d) îndeplinirea procedurii administrative
prealabile; e) introducerea acţiunii în termenul legal.
În conformitate cu art. 36 din C. pr. civ., calitatea procesuală "rezultă din identitatea
dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii". Astfel
cum s-a arătat în literatura de specialitate, prin noţiunea de calitate procesuală a părţilor
(legitimatio ad causam) se înţelege "atât îndreptăţirea unei persoane de a ridica pretenţii şi de a
reclama în justiţie împotriva altei persoane, cât şi obligaţia acesteia din urmă de a se apăra şi de a
răspunde faţă de pretenţiile care au fost îndreptate împotriva sa".2
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana
reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat sau pretins, iar calitatea procesuală

2
Art. 36 din CPCP.

4
pasivă o are persoana chemată în judecată şi care este cel obligat în raportul juridic de drept
substanţial. Sarcina indicării calităţii procesuale a părţilor în procesul civil revine reclamantului,
dar instanţa este obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală
pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega, de regulă, în mod valabil decât
între subiectele dreptului ce rezultă din raportul dedus judecăţii.
Regula determinării calităţii procesuale prin calitatea de subiecte ale raportului juridic
litigios dedus judecăţii nu este absolută, deoarece prin lege se poate conferi calitate procesuală
(activă sau pasivă) şi unor "organe sau persoane care nu figurează ca subiecte în cadrul raportului
juridic de drept material, devenit litigios şi dedus judecăţii". În doctrina dreptului procesual civil
această formă de calitate procesuală este numită legitimare procesuală extraordinară.3
Din analiza acestor dispoziţii legale se poate observa că principalul subiect de sesizare al
instanţei de contencios administrativ sunt particularii (persoane fizice sau persoane juridice) care
se consideră vătămaţi în drepturile sau în interesele lor legitime printr-un act administrativ, prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri sau printr-o ordonanţă a Guvernului
neconstituţională.
Există mai multe opinii cu privire la calitatea procesuală pasivă în contenciosul
administrativ. Astfel, într-o primă opinie, această calitate aparține emitentului actului
administrativ contestat4. Această orientare este grefată pe conceptul de capacitate administrativă
ori capacitate de drept administrative. Într-o altă opinie calitatea procesuală pasivă aparține
unității administrative teritoriale, actele autorităților administrației publice locale fiind actele
unității administrative-teritoriale.5

Concluzii
În concluzie, până la armonizarea acestei practici neunitare, destinatarului nemulțumit de
un act administrativ al autorităților administrației publice locale nu ii rămâne decât să cheme în
judecată, atât unitatea administrativ-teritorială, cât și emitentul actului. Aceasta se prefigurează
ca fiind cea mai bună cale pentru a se asigura că cererea formulată nu va fi respinsă ca fiind
introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
3
C. Dumitrescu, Elemente de contencios administrativ, Editura Sitech, Craiova, 2011, p.55.
4
V.M. Ciobanu, M.N. Nicolae, Noul Cod de procedură civilă, Comentariu pe articole, vol. I, p. 174, ed. Universul
Juridic, București 2016, p.52.
5
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, Decizia nr. 12/2015, publicată în M. Of. nr. 773 din
16 octombrie 2015.

5
 Bibliografie
1. C. Dumitrescu, Elemente de contencios administrativ, Editura Sitech, Craiova, 2011.
2. V.M. Ciobanu, M.N. Nicolae, Noul Cod de procedură civilă, Comentariu pe articole, vol.
I, p. 174, ed. Universul Juridic, București 2016.
3. Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, Decizia nr. 12/2015,
publicată în M. Of. nr. 773 din 16 octombrie 2015.
4. Noul Cod de Procedură civilă.
5. Legea educației naționale nr.1/2011.
6. OUG 83/2014.