Tema 3: Uzura şi amortizarea mijloacelor fixe

3.1. Uzura fizică a mijloacelor fixe;

3.2. Uzura morală a mijloacelor fixe;
3.3. Amortizarea mijloacelor fixe;
3.4. Metode de amortizare.

3.1.Uzura fizică a mijloacelor fixe

În procesul exploatării mijloacelor fixe se uzează. În astfel de procese există
două tipuri de uzură: fizică şi morală.
Uzura fizică – este pierderea treptată de către mijloacele fixe a valorii lor
iniţiale, ce are loc nu numai în procesul funcţionării utilajului, dar şi în timpul
staţionării (corozie, arşiţă, ger, umeditate). Uzura fizică depinde de calitatea
mijloacelor fixe şi de nivelul îngrijirii şi deservirii lor. Mijloacelor fixe pot fi uzate
complet sau parţial. În cazul uzurii complete mijloacele fixe în funcţiune sunt
lichidate şi se înlocuiesc cu altele noi. Uzura parţială se compensează prin reparaţii.
Uzura morală – este reducerea valorii mijloacelor sub acţiunea scăderii
cheltuielilor social necesare pentru reproducerea lor (în I caz) şi reducerea valorii lor
ca rezultat al implimentării unor mijloace progresiste şi mai eficiente din punc de
vedere economic (în II caz).
La etapa actuală uzura morală capătă o importanţă mai mare, deoarece apariţia
noilor tipuri de utilaje mai performante, cu o productivitate sporită şi atribuţii
eficiente face înlocuirea mijloacelor fixe vechi înainte de termen, fiind mai raţional
din punct de vedere economic. Înlocuirea cu întîrziere a mijloacelor fixe de producţie
uzate moral, duce la creşterea cheltuielilor de producţie şi la o calitate mai joasă a
produselor în comparaţie cu producţia fabricată cu mijloacelor fixe de producţie mai
performante. Iar acest lucru este inadmisibil în economia de piaţă, rişti să nu răspunzi
la aşteptările şi nevoile consumatorului.
Sursele de finanţare în condiţiile economiei de piaţă sunt mijloacele proprii ale
întreprinderii. Ele se acumulează în decursul întregii perioade de exploatare a
mijloacelor fixe sub forma defalcărilor de amortizare.
 Amortizarea – este compensarea bănească a uzurii mijloacelor fixe, prin
includerea unei părţi din valoarea lor în cheltuielile de producţie. Aşadar amortizarea
este expresia bănească a uzurii fizice şi morale a mijloacelor fixe în cazul lichidării
lor. Suma cheltuielilor de amortizare depinde de valuarea mijloacelor fixe, perioada
lor de exploatare şi de cheltuielilor pentru modernizare. În preţul de cost a producţiei
finite se includ defalcările de amortizare, conform normelor stabilite.
Norma de amortizare - este raportul dintre suma anuală a defalcărilor de
amortizare şi valuarea mijloacelor fixe, se exprimă în %.
Norma de amortizare a utilajelor se calculează conform relației:
V i .m . f . −V l .m . f .
N a .= ∙100 %
T n .ex . ∙ V i .m . f .
unde Na. – norma de amortizare a mijloacelor fixe;
Vm.f.i. – valoarea iniţială a mijloacelor fixe, lei;
Vl.m.f. – valoarea de lichidare a mijloacelor fixe, lei;
Тn.ex. – termenul normativ de exploatarea mijloacelor fixe, ani.
Suma defalcărilor de amortizare (lei) pentru restabilirea completă sau
înlocuirea mijloacelor fixe, se calculează conform relației:
Da . =N a . ∙ V m . a. m .

unde Da. – Defalcările de amortizare a mijloacelor fixe, lei;

Na. – norma de amortizare a mijloacelor fixe, %;
V m . a .m .– valuarea medie anuală a mijloacelor fixe, lei.

3.4......................................
Mărimea defalcărilor de amortizare se determină prin trei metode, ce sunt
reprezentate în figura 2

METODE DE AMORTIZARE

1.neregulată 2. accelerat regulată 3. accelerată

Figura 2 – Metode de amortizare
Metoda amortizării accelerate a mijloacelor fixe se aplică pentru înlocuirea
utilajului învechit, pentru 3 ani se aplică 2/3 din costul lor iniţial. Valuarea rămasă se
calculează conform normelor stabilite de amortizare pe toată perioada anilor de
amortizare.
Metoda amortizării neregulate în prezent este cea mai răspîndită, deoarece se
include în cheltuielile de producţie în 1 an se includ - 50%, al 2-lea an - 30% şi în al
3-lea an se includ 20%. Această metodă permite întreprinderii, după perioada inflaţiei
să-şi recupereze mai repede cheltuielile şi renovarea mijloacelor fixe.
Cu ocazia acestor reparaţii se recomandă şi efectuarea unor lucrări de
modernizare ale utilajului de fiecare dată când utilajele se defectează, în cazul
utilizări sau întreţineri mijloacelor fixe incorecte, fie din cauza unor calamităţi
naturale cum ar fi cutremure, incendii, inundaţii, etc.
În astfel de cazuri trebuie de realizat următoarele activităţi:
1. creşterea perioadei de timp în care utilajul este în stare de funcţionare şi
realizează producţia conform graficelor;
2. creşterea randamentului şi a preciziei de funcţionare a utilajelor;
3. întreţinerea şi repararea utilajului de calitate superioară;
4. asigurarea menţinerii utilajului în stare de funcţionare o perioadă mai mare
de timp;
5. evitarea uzurii excesive şi a ieşirii utilajului în mod accidental din funcţiune;
6. creşterea timpului de funcţionare a utilajului, fie prin mărirea duratei dintre
două intervenţii tehnice, fie prin micşorarea perioadei de timp de menţinere a acestora
în reparaţii;
7. întreţinerea şi repararea utilajelor cu cheltuieli cât mai reduse şi de o calitate
cât mai bună, prin creşterea productivităţii muncitorilor care execută aceste activităţi
8. modernizarea maşinilor şi utilajelor învechite;
9. creşterea volumului anual de producţie;
10. creşte productivitatea muncii şi se reduce preţul de cost al produsului;
11. creşterea rentabilităţii.
Uzura planificată pe unitate de utilaj, se determină conform relației:
V u . ∙ α uz . ∙ D o .
U p .= ;
D a . ∙100 %
 unde Up. – Uzura planificată pe unitate de utilaj (lei);
Vu. – Valoarea utilajului (lei);
Do.– Durata utilă a operațiilor pentru efectuarea unui utilaj, norma – ore;
Da.– Durata anuală de funcţionare a utilajului, norma – ore;
αuz. – Coeficientul de uzură, care se stabileşte de întreprindere în limitele
de la 8 ... 10%.
Subiecte de autoevaluare
1. Diferenţiaţi noţiunile: uzura fizică, uzura morală, amortizare;
2. Utilizaţi metodele de calculare a indicilor de utilizare a mijloacelor amortizabile.