Sunteți pe pagina 1din 20

COLEGIUL ECONOMIC

RMNICU VLCEA
Calea lui Traian nr.91, Rm.Vlcea Tel: (+40)250/733063, Fax: (+40)250/736267 E-mail: colegiuleconomicvl@rdslink.ro

PROIECT PENTRU OBINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONAL


NIVEL 3
CALIFICAREA:TEHNICIAN N ACTIVITATI ECONOMICE

PROFESOR NDRUMATOR: PROF. GEORGESCU LIVIA ELEV: BOIANGIU MARIA-IULIA CLASA A-XII-A B

2010/2011

AMORTIZAREA-SURSA DE AUTOFINANTARE SI CONTABILITATEA AMORTIZARII

CUPRINS

Argument ..................................................................................................................3 CAPITOLUL I.AMORTIZAREA ACTIVELOR 1.1.Metode de amortizare..........................................................................................5 1.2.Contabilitatea amortizarii....................................................................................7 CAPITOLUL II.AMORTIZAREA-SURSA DE AUTOFINANTARE.................11 Aplicatii...................................................................................................................16 Bibliografie ............................................................................................................19 Anexe

ARGUMENT

Am ales aceasta tema deoarece am considerat-o ca fiind de o deosebita importanta. In contextul actual al economiei de piata o unitate economica poate sa obtina rezultate deosebite in conditiile concurentei numai daca produsele finite realizate , lucrarile executate si serviciile prestate sunt de o calitate buna si la un pret acceptabil . Productia destinata vanzarii trebuie sa fie realizata in functie de cerintele pietei . Amortizarea se calculeaza asupra majoritatii imobilizarilor corporale si necorporale (cu exceptia imobilizarilor de natura terenurilor, lacurilor, baltilor, tablourilor si a operelor de arta, caselor de odihna proprii, locuintelor de protocol, navelor, aeronavelor, vaselor de croaziera altele decat cele utilizate in scopul realizarii veniturilor, mijloacele fixe care nu-si pierd valoarea in timp datorita folosirii si fondul comercial), prin includerea in cheltuilelile fiecarui exercitiu a unei cote-parti din valoarea de inregistrare a imobilizarilor. Aceasta inregistrare a cheltuilelilor cu amortizarea primite unitatii refacerea in timp ca capitalului investit in imobilizari, constituind o resursa la dispozitia unitatii pentru inlocuirea imobilizarilor depreciate. Se mai supun amortizarii si investitiile facute la mijloacele fixe luate cu chirie, investitiile facute pentru imbunatatirea parametrilor tehnici initiali sau pentru modernizarea mijloacelor fixe, investitiile facute pentru amenajarea mijloacelor fixe din categoria Terenuri, investitiile puse in functiune partial care nu sunt inregistrate ca mijloace fixe. Exista numeroase concepte privind amortizarea, insa cele mai importante din domeniul contabilitatii sunt urmatoarele: - amortizarea ca proces de corectie al valorii imobilizarilor amortizarea este constatarea contabila a pierderii de valoare suferita de catre activele imobilizate ca urmare a deprecierii in timp, a uzurii fizice (datorita factorilor tehnici, mecanici precum si naturali) sau uzurii morale (datorita evolutiei tehnologiei si aparisia unor masini mult mai performante decat cele utilizate). Privind interpretarea prezentata amortizarea are rolul de a corecta valoarea activelor imobilizate pentru a le readuce la valoare apropiata de realitate. - amortizarea ca proces de transfer sau de reprezentare a costului imobilizarilor asupra cheltuielilor exercitiului. Din perspectiva procesului de alocare, amortizarea

reprezinta o resursa controlabila provenita din trecut care produce beneficii viitoare. Aceasta alocare precum si transferul de valoare se realizeaza pe perioada economica de utilizare a activului. - amortizarea ca sursa de finantare a reinnoirii imobilizarilor. Amortizarea este vazuta prin perspectiva recuperarii investitiei initiale, dar si ca sursa de finantare a reinnoirii imobilizarilor. Datorita amortizarii investitiei initiale aceasta recuperata si reintegrata in ciclul de exploatare, devenind o resursa de autofinantare pentru o noua investitie. La expirarea duratei de amortizare a imobilizarii, amortizarea trebuie sa permita mentinerea unui capital egal cu valoarea nominala la pretul sau de origine sau cu pretul reevaluat. Amortizarea imobilizarilor corporale si necorporale se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare asupra valorii de intrare (costul de achizitie, de productie, valoarea de aport, valoarea actuala pentru bunurile dobandite cu titlu gratuit) sau asupra valorii ramse actualizate. Amortizarea unui activ incepe sa se inregistreze in momentul in care acesta este disponibil pentru consum (atunci cand este in locatia si are caracteristicile necesare pentru a functiona in maniera dorita de management). Deprecierea unui activ inceteaza in momentul in care acesta nu mai este recunoscut in contabilitate. Prin urmare, chiar daca imobilizarea corporala devine inactiva sau este retrasa din circuitul economic, amortizarea se va calcula in continuare pana in momentul in care aceasta va fi in totalitate amortizata. Cu toate acestea, aplicand metoda degresiva valoarea amortizarii poate deveni nula atunci cand nu mai este inregistrata productie. Amortizarea prezinta o serie de particularitati de la o unitate la alta si de la o metoda la alta. In aceasta lucrare am incercat sa prezint cat mai multe elemente cu caracter general. Lucrarea de fata ma ajuta in acelasi timp sa pun in valoare si abilitatile dobandite in orele de laborator si instruire practica , unde am rezolvat probleme cu caracter aplicativ si studii de caz.

Finalizand aceasta lucrare sper ca am demonstrat nivelul de cunostinte si abilitati de care dispun si ca in activitatea viitoare voi putea sa realizez lucrari de calitate in domeniul pentru care m-am pregatit . Avand in vedere ca disciplina contabilitate este o disciplina care se adapteaza permanent conditiilor studiul individual este obligatoriu pentru orice lucrator in domeniul financiar- contabil. CAPITOLUL I.AMORTIZAREA ACTIVELOR 1.1.Metode de amortizare Amortizarea reprezinta deprecierea ireversibila a imobilizarilor, ca urmare a actiunii factorilor naturali si a uzurii morale aparute in cadrul utilizarii lor in procesele economice. Pentru atingerea dezideratului determinarii stiintifice realiste a amortizarii , in practica economica se aplica diverse metode de amortizare a activelor materiale imobilizate , metoda imobilizarii amortizarii constante sau proportionale , metoda regresiva , metoda progresiva , metoda economica , etc .Fiecare metoda abordeaza acelasi proces de amortizare dar in ritmuri diferite ; scopul este acelasi obtinerea fondului de amortizare , procesul fiind insotit insa pe parcurs de influente si consecinte economico financiare diferite de la o metoda la alta . In practica economica din tara noastra se aplica , in cea mai mare parte metoda amortizarii constante sau proportionale .Aceasta metoda presupune calcularea amortizarii in mod uniform cu aceeasi norma de amortizare pe intreaga perioada de functionare a activelor imobilizate . Amortizarea constanta numita si liniara are la baza procesul economic obiectiv de uzare la care sunt supuse activele si care trebuie reflectata in valoarea produselor pe masura producerii ei .Amortizarea accelerata dar proportionala a mijloacelor fixe prezinta chiar avantaje economice sensibile cand se bazeaza pe o folosire intensiva a mijloacelor fixe , pe o uzura fizica reala a acestora , permitand recuperarea valorii lor intr-un timp mai scurt si deci , evitarea uzurii morale . Practicarea unui regim de amortizare accelerata fara a avea la baza un proces de uzare mai intens decat media nu poate prezenta vreun avantaj economic ci dimpotriva

duce la denaturarea marimii pretului de cost transformand o parte din profit in fond de amortizare . In cazul amortizarii constante cheltuielile de amortizare sunt repartizate egal pe intreaga perioada de viata teoretica (normala) . Intrarile eventuale in cursul anului se amortizeaza tot proportional in functie de durata efectiva de functionare pana la sfarsitul anului . Metoda de amortizare regresiva numita si amortizare degresiva se caracterizeaza prin scaderea continua a normelor de amortizare pe masura cresterii gradului de uzura a activelor materile imobilizate .Justificarea unei asemenea metode rezida in aceea ca activele , pierzand din valoarea lor in procesul folosirii transforma tot mai putina valoare asupra noilor produse ;pierderile de valoare suferite de activele imobilizate ca urmare a uzurii fizice si morale urmeaza sa fie reflectata in micsorarea sumei amortizarii in pretul de cost . Metoda de amortizare degresiva asigura concordanta normelor de amortizare descrescand cu starea tehnica mai buna si randamentul mai mare al activelor imobilizate la inceputul perioadei de functionare , preocuparea mai rapida a resurselor pentru inlocuirea activelor respectiva ,micsorarea riscului de pierderi provocate de uzura morala.Amortizarea se calculeaza fie prin aplicarea unei norme de amortizare descrescatoare fie prin aplicarea aceleiasi norme de amortizare nemodificata pentru intreaga perioada asupra valorii ramase din fiecare an. Norma de amortizare constanta se aplica asupra valorii ramase se determina astfel: Na =(100 : Dn) x C Na = norma de amortizare analitica Dn = durata de functionare normala C = coeficientul de regresie Coeficientul de regresie are valori diferite in functie de durata de functionare a activelor imobilizate : - pentru durata de functionare pana la 2-4 ani coeficientul este 1,5 -pentru durata de functionare intre 5 10 ani coeficientul este 2 -pentru durata de functionare peste 10 ani coeficientul este 2,5

Aceasta metoda prezinta insa si dezavantaje transformand o parte din beneficii in fond de amortizare ; in alta ordine de idei amortizarea regresiva contravine desfasurarii obiective a procesului de uzura fizica si morala si complica intr-o oarecare masura munca de calcul si de evidenta reclamand un timp de lucru mai mare . Metoda amortizarii pe unitatea de produs consta in impartirea valorii activelor imobilizate la cantitatea totala de produse la a caror fabricare concura . Aceasta metoda nu ara nimic comun in timpul in care se produc marfurile sau trebuie sa functioneze actul respectiv . Cu cat se produc mai multe bunuri cu atat mai repede se amortizeaza valoarea activelor imobilizate.Spre deosebire de metoda constanta de amortizare unde valoarea amortizarii in pretul de cost al produselor poate varia in functie de marimea productiei realizandu- se in acest fel stimulentul cresterii productiei in metoda amortizarii pe unitate de produs , ponderea amortizarilor in costuri ramane totdeauna constanta urmand ca , necesitatile recuperarii mai rapide a activelor imobilizate in vederea evitarii uzurii normale sa joace rolul pe langa altele de stimulent in dezvoltarea productiei . Metoda de amortizare progresiva presupune cresterea de la an la an si fondului de amortizare si se bazeaza pe ideea ca mijloacele de munca sufera o uzura tot mai accentuata pe masura ce se apropie de limita de functionare normala . Aceasta metoda are o aplicare restransa intrucat pe de o parte presupune eforturi financiare mai mari tocmai cand activele imobilizate datorita gradului de uzura au o productivitate mai scazuta ; pe de alta parte , aceasta metoda nu creeaza certitudinea posibilitatilor de inlocuire in eventualitatea ivirii mai timpurii a uzurii morale. 1.2.Contabilitatea amortizarii Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezinta micsorarea valorii unui element de activ ca urmare a deprecierii prin folosirea lui de catre intreprindere intr-un anumit interval de timp, invechirii, concurentei, schimbarii tehnicii sau a altor cause. Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: Este detinut si utilizat in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;

Are o valoare fiscala mai mare de decat limita prevazuta de lege la data intrarii in patrimoniu; Are o durata normala de utilizare mai mare de un an. Imobilizarile corporale cuprind: - terenuri si constructii; - instalatii tehnice si masini; - alte instalatii, utilaje si mobilier; - avansuri acordate furnizorilor de imobilizari corporale si imobilizari corporale in curs de executie. Terenurile si cladirile sunt active separabile si sunt contabilizate separat, chiar atunci cand sunt achizitionate impreuna. In cazul in care valoarea terenului pe care se afla o cladire va creste, amortizarea cladirii respective nu se va modifica. In cadrul imobilizarilor corporale sunt evidentiate in mod distinct imobilizarile corporale in curs de executie. Sunt reflectate, de asemenea, distinct in contabilitate, acele imobilizari corporale cumparate, pentru care s-au transferat riscurile si beneficiile aferente, dar care sunt in curs de aprovizionare. Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizarilor. Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune si pana la recuperarea integrala a valorii lor de intrare. Nu reprezinta active amortizabile: - terenurile, inclusiv cele impadurite; - tablourile si operele de arta; - fondul comercial; - lacurile, baltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii; - bunurile din domeniul public finantate din surse bugetare; - orice mijloc fix care nu isi pierde valoarea in timp datorita folosirii; - casele de odihna proprii, locuintele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croaziera, altele decat cele utilizate in scopul realizarii veniturilor.

Amortizarea contabila se calculeaza pe baza unui plan de amortizare intocmit pentru intervalul cuprins intre data punerii in functiune a imobilizarilor corporale si data recuperarii integrale a valorii de intrare a acestora. La intocmirea planului de amortizare se va avea in vedere duratele de utilizare economica si conditiile de folosire a imobilizarilor corporale. Din punct de vedere contabil, Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Directiva a VII-a a Comunitatilor Economice Europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, stabilesc modul de determinare a amortizarii contabile. Durata de utilizare economica este durata de viata utila prin care se intelege, fie perioada in care un activ va fi disponibil pentru o entitate in vederea utilizarii, fie numarul produselor sau al unor unitati similare ce se estimeaza ca vor fi obtinute de catre entitate prin utilizarea activului respectiv. O modificare semnificativa a conditiilor de utilizare sau invechirea unei imobilizari corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, in cazul in care imobilizarile corporale sunt trecute in conservare, folosirea lor fiind intrerupta pe o perioada indelungata, poate fi justificata revizuirea duratei de amortizare. In cazuri exceptionale, durata de amortizare stabilita initial se poate modifica, aceasta reestimare conducand la o noua cheltuiala cu amortizarea pe perioada ramasa de utilizare. Din punct de vedere contabil, reglementarilor contabile conforme cu directivele europene adoptate prin OMFP 3055/2009 (pct. 10 alin. (2)), amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in functiune si pana la recuperarea integrala a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizarii imobilizarilor corporale sunt avute in vedere duratele de utilizare economica si conditiile de utilizare a acestora. Legislatia fiscala romaneasca nu face o delimitare clara intre amortizarea fiscala si cea contabila. Din punct de vedere contabil, deprecierea se trece in costuri de fiecare intreprindere. In Codul Fiscal amortizarea fiscala se face fara sa se tina seama de amortizarea contabila. Separarea ar putea avea consecinte pozitive, precum economia de impozit sau disjunctia intreprinderii de regimul fiscal. In OMFP 1752/2005, mijloacele fixe sunt definite din punct de vedere contabil. Prezentarea activelor ca active imobilizate

10

sau ca active circulante depinde de scopul caruia ii sunt destinate. Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizarii pe o baza continua in scopul desfasurarii activitatii entitatii.Imobilizarile corporale reprezinta active care: a) sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. Legea 15/1994 ii atribuie unui mijloc fix urmatoarele caracteristici: a)are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare de guvern (valoarea poate fi actualizata anual, in functie de inflatie); b)are o durata normala de utilizare mai mare de un an. In Codul Fiscal, mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ conditiile a, b si c. Legea 15/1994 nu se aplica din punct de vedere fiscal, cu exceptia valorii minime de intrare si a duratelor normale de functionare. Referitor la durata, in OMFP 1752/2005 se arata ca amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii in functiune a acestora si pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, potrivit duratelor de utilizare economica si conditiilor de utilizare a acestora. Din punct de vedere fiscal se aplica art. 8 din Legea 15/1994, prin care duratele normale de functionare precum si clasificatia mijloacelor fixe se aproba prin hotarare de guvern. Metodele de amortizare, din punct de vedere contabil, pot fi impartite in amortizare liniara, amortizare degresiva sau amortizare accelerata. Din punct de vedere fiscal, deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila. Din punct de vedere contabil, reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea justa de la data bilantului. In Codul Fiscal valoarea fiscala este data de costul de achizitie, de productie sau valoarea de piata a mijloacelor fixe dobandite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, la data intrarii in patrimoniul contribuabilului, utilizata pentru calculul amortizarii fiscale, dupa caz (pe scurt, costul de intrare). In valoarea fiscala se includ si reevaluarile contabile efectuate potrivit legii. In cazul in care se efectueaza reevaluari ale mijloacelor fixe amortizabile care determina o descrestere a valorii acestora sub costul de intrare, valoarea fiscala ramasa neamortizata

11

se recalculeaza pana la nivelul celei stabilite pe baza costului de intrare. Normele de aplicare a Codului Fiscal arata ca pentru determinarea valorii fiscale a terenurilor, respectiv a valorii fiscale ramase neamortizate in cazul mijloacelor fixe amortizabile, vor fi luate in calcul si reevaluarile contabile efectuate dupa 1 ianuarie 2007, precum si partea ramasa neamortizata din reevaluarile contabile efectuate intre 1 ianuarie 2004 si 31 decembrie 2006.

CAPITOLUL II.AMORTIZAREA-SURSA DE AUTOFINANTARE Autofinantarea este cea mai raspandita forma de finantare si presupune ca intreprinderea sa isi asigure dezvoltarea prin forte proprii, folosind drept surse o parte a profitului obtinut in exercitiul expirat si fondul de amortizare, urmarind atat acoperirea necesarului de inlocuire a activelor imobilizate, cat si cresterea activelor de exploatare. Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al tuturor operatiilor de incasari si plati efectuate de intreprindere intr-o perioada de timp, avand in vedere si incidenta fiscala. Marimea autofinantarii degajata de o intreprindere joaca un puternic rol de semnalizare a performantelor acesteia. Ea indica potentialilor investirori ai intreprinderii daca aceasta este capabila sa utilizeze eficient capitalurile incredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare. Din punct de vedere financiar, amortizarea este o sursa de autofinantare a capitalului imobilizat care se constituie chiar si in cazul in care intreprinderea nu realizeaza profit, prin prelevarea asupra rezultatului. Amortizarea este, deci, o componenta esentiala a capacitatii de autofinantare (CAF) . Amortizarea constituie si o problema fiscala, deoarece marimea acesteia afecteaza prin cheltuieli rezultatul, ca baza de impunere fiscala. Principala regula fiscala cere ca imobilizarile sa fie amortizate in functie de durata economica de utilizare, prin cote stabilite pentru fiecare tip de bun. Aceasta are o semnificatie pur fiscala deoarece nu tine seama decat in mica masura de realitatea economica, exprimata prin intensitatea folosirii sau eventualul progres tehnic. De aceea, in afara de aceste amortizari legale

12

fiscal, intreprinderile mai pot face, in anumite conditii, si amortizari suplimentare pentru ca aceasta sa corespunda cu valoarea reala a deprecierilor constatate. Legea fiscala nu scuteste insa de impozite decat cheltuielile cu amortizarile facute dupa cotele stabilite conform prevederilor ei. Amortizarile suplimentare, fara avizul organului fiscal, sunt considerate beneficii si, deci, supuse impozitului pe profit . Elementele amortizabile corespund, cu unele exceptii imobilizarilor corporale si necorporale. Nu sunt amortizate imobilizarile financiare si terenurile fara amenajari ale caror deprecieri constatate nu sunt considerate obligatoriu ireversibile. Sunt asimilate imobilizarilor si se supun amortizarii: a) investitiile efectuate la Imobilizarile corporale luate cu chirie; b) capacitatile puse in functiune partial pentru care nu s-au intocmit formele de inregistrare ca imobilizari corporale. Acestea se cuprind in grupele in care urmeaza a se inregistra, la valoarea rezultata prin insumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor; c) investitiile efectuate pentru descopertare in vederea valorificarii de substante minerale utile, cu carbuni si alte zacaminte ce se exploateaza la suprafata, precum si cele pentru realizarea lucrarilor miniere subterane de deschidere a zacamintelor; d) investitiile efectuate la Imobilizarile corporalein scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali prin majorarea valorii de intrare a mijlocului fix . Amortizarea cheltuielilor de investitii si a modernizarilor la imobilizarile corporale concesionate, inchiriate sau date in locatie de gestiune este in sarcina intreprinderii care a efectuat investitia. Recuperarea acestor cheltuieli se face prin includerea in cheltuielile de exploatare pe perioada initiala a contractului sau pe durata normala de utilizare ramasa, dupa caz. In situatia in care durata de utilizare ramasa este mai mica decat perioada initiala a contractului, recuperarea cheltuielilor de investitii se face pe perioada normala de utilizare ramasa. Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizarii: Imobilizarile corporale aflate in proprietatea publica, iazurile, baltile care nu sunt rezultatul unei investitii, precum si terenurile, inclusiv cele impadurite. IAS 16 Imobilizari corporale precizeaza ca activele supuse amortizarii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

13

se estimeaza ca sunt folosite pe mai mult de o perioada contabila; au o durata de viata utila limitata; sunt detinute de intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru scopuri administrative. Durata amortizarii unei imobilizari corespunde, in principiu, duratei sale de

utilizare exprimata in ani. Aceasta se stabileste in functie de conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea fiecare intreprindere si de regimul de lucru (numarul de schimburi), pe categorii de bunuri. In legatura cu durata de viata utila a unei imobilizari IAS 16 Imobilizari corporale precizeaza ca aceasta reprezinta perioada pe parcursul careia se estimeaza ca intreprinderea va utiliza activul supus amortizarii sau numarul unitatilor produse sau a unor unitati similare ce se estimeaza a se obtine de intreprindere prin folosirea activului respectiv . Aceasta durata se stabileste de intreprindere . IAS 16 Imobilizari corporale precizeaza ca valoarea amortizabila este costul activului sau o alta valoare substituita in situatiile financiare, din care s-a scazut valoarea reziduala. Costul activului reprezinta suma platita in numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestatii efectuate pentru intrarea unui activ, la data achizitiei sau a constructiei acesteia. Valoarea reziduala reprezinta valoarea neta pe care o intreprindere estimeaza ca o va obtine pentru un activ la sfarsitul duratei de viata utila a acestuia, dupa deducerea prealabila a costurilor de cesiune previzionate . Capitalul imobilizat in active corporale si necorporale participa in procesul de productie in intreaga valoare. In procesul de obtinere a produselor finite, valoarea mijloacelor fixe se transfera treptat in valoarea produselor obtinute, in timp ce o parte a valorii lor ramane fixata in corpul material al mijloacelor fixe. Trebuie avut in vedere ca, in perioada functionarii mijloacelor fixe, circula numai valoarea lor. Folosirea mijloacelor fixe in procesul de productie a bunurilor materiale duce la uzura lor, fapt care impune, dupa o serie de cicluri de productie, inlocuirea acestora, nu numai

14

in forma valorica, ci si in naturala. De aceea, valoarea lor inclusa in produsele finite se numeste amortizare. Amortizarea este un proces de recuperare treptata a valorilor activelor imobilizate consumate in procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor in patrimoniu si de constituire, prin acumularea acestor valori, a unui fond de amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci limitele de uzura fizica si morala Amortizarea se desfasoara in timp, in principiu pe intreaga perioada de la intrarea in patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea acestora. In cazul activelor materiale imobilizate amortizarea are drept fundament deprecierea acestora in procesul functionarii sau nefunctionarii lor. Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se tine seama de valoarea reziduala, care poate avea valori insemnate si care majoreaza sursele de finantare pentru inlocuire. In cazul imprumuturilor are loc un proces de amortizare financiara, care reprezinta rambursarea treptata a creditelor conform angajamentelor asumate. Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din activul sau pasivul bilantului. In cazul imobilizarilor materiale este vorba de reducerea valorii unor conturi de activ, in timp ce in cazul imprumuturilor, amortizarea acestora are drept efect micsorarea valorii conturilor de pasiv care reflecta datorii ale intreprinderii. Sistemul de amortizare se bazeaza pe faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la capatul caruia valoarea de exploatare este egala cu zero. Pot fi amortizate activele care se consuma progresiv, in mai multe exercitii financiare, cum este cazul cladirilor, constructiilor utilajelor, mijloacelor de transport etc. Amortizarea anuala trebuie sa acopere deprecierea suferita, fara a subevalua sau supraevalua marimea acesteia. Toate intreprinderile au libertatea de a-si alege metoda de amortizare care corespunde cel mai bine specificului activelor materiale si modului de utilizare. Constituind o insemnata sursa proprie pentru autofinantarea investitiilor, fondul de amortizare trebuie determinat stiintific incat amortizarea sa corespunda atat procesului stiintific incat amortizarea sa corespunda atat procesului obiectiv de uzare fizica si

15

morala, cat si necesitatilor de constituire a fondurilor necesare inlocuirii activelor imobilizate materiale uzate. Imprimarea unui ritm prea accelerat de amortizare conduce la incarcarea excesiva a costurilor, micsorarea profitului si subevaluarea celorlalti indicatori de eficienta, putand sa se ajunga la situatia anormala in care desi fondul de amortizare este constituit integral, activele imobilizate mai prezinta, inca, posibilitati de functionare. Si dimpotriva, aplicarea unui ritm de amortizare prea lent comparativ cu procesul uzurii fizice si morale poate conduce la situatia in care, la un moment dat, activele imobilizate trebuie scoase din functiune, nemaiprezentand caracteristici de intrebuintare, fara sa se fi constituit integral fondul de amortizare.Aceasta din urma alternativa are consecinte neavenite intrucat, diminuand ireal costurile se denatureaza indicatorii de eficienta economica, supraevaluandu-i. Partea din fondul de amortizare care depaseste deprecierea reala a imobilizarilor poate constitui de asemenea o sursa a autofinantarii nete. Trebuie precizat ca amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii : marind costurile cu amortizarea se micsoreaza profitul si invers, astfel incat nu se poate conta pana la urma decat pe resursele generate din exploatare. In schimb, prin politica de amortizare practicata exista posibilitatea intreruperii sau incetinirii ritmului de amortizare, apare posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai mic sau mai mare in functie de nevoile intreprinderii. Principalele avantaje oferite de autofinantare sunt: - constituie un mijloc sigur de finantare, o sursa independenta si stabila de fonduri; - autonomia financiara asigurata prin autofinantare permite intreprinderii independenta de gestionare fata de organismele financiare si de credit; - asigura intreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investitiilor, cu conditia realizarii unor investitii utile, profitabile; - permite franarea indatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare; - permite masurarea randamentului capitalurilor proprii, respectiv a rentabilitatii financiare (autofinantarea neta / capitalul propriu);

16

- reprezinta factorul hotarator in asigurarea accesului pe piata de capital si atragerea de noi capitaluri din afara intreprinderii. Politica de amortizare permite modularea fluxurilor de autofinantare pe ani ,crescator sau descrescator in functie de scopurile urmarite de intreprindere . Cheltuielile cu amortizarea reduc volumul impozitului pe profit si creaza posibilitati de sporire a autofinantarii . Desii pe total amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii aplicarea diverselor metode de amortizare ca si posibilitatea intreprinderii si incetinirii ritmului de amortizare, permite constituirea anuala a unui fond de amortizare mai mare sau mai mic .In cazul cresterii fondului de amortizare scad fluxurile negative reprezentand fiscalitatea asupra profitului , crescand fluxurile de autofinantare .In cazul aplicarii metodei de amortizare regresive se obtine o descrestere treptata a cheltuielilor cu amortizarea , in primii ani fluxurile de autofinantare vor fi mai mari , in timp ce catre sfarsitul duratei de functionare vor creste fluxurile negative de varsamainte in contul impozitului pe profit . APLICATII 1. Operatia 1:Agentul economic Axelen S.A. se aprovizioneaza cu un polidisc de la furnizorul Sthil la pretul de cumparare de 5000 lei.(T.V.A deductibila de 24% in data de 23.03.2011) Documente:factura fiscala,process verbal de receptie. %=404. Furnizori de imobilizri 2131. Echipamente tehnologice 4426. TVA deductibila 6200 lei 5000 lei 1200 lei

Operatia 2:La 31.03.2011 se inregistreaza amortizarea lunara aferenta utilajului achizitionat de la firma Sthil,cunoscand durata normala de functionare 10 ani. Documente:situatie de calcul Na=(1:10)x100=10% Aa=10%x5000=500 lei Al=500:12=41,742 lei 6811.Cheltuieli de exploatare =2813.Amortizarea instalatiilor 17 42 lei

Operatia 3:La sfarsitul lunii se regularizeaza situatia T.V.A. Documente:decont T.V.A. T.V.A. colectata-0 lei T.V.A. deductibila-1200 lei T.V.A. de incasat-1200 lei 4424. T.V.A de recuperate=4426. T.V.A deductibila Operatia 4:Se inchide contul de cheltuieli la sfarsitul lunii. Documente:situatie de calcul 121.Profit sau pierdere=6811.Cheltuieli privind amortizarea imobilizarilor Operatia 5:Dupa amortizarea integrala se scoate din functiune utilajul. 2813. Amortizarea instalatiilor=2131. Echipamente tehnologice 2. La 1.04.2011 S.C. Axelen S.A. acord S.C. Conexvil S.A. la care deine titluri de participare un mprumut de 1000 lei rambursabil n 2 ani cu o dobnd anual de 15%, scadent 1.04.2013 +1 50% , 1.04.n+2 50% . Operatiile contabile : a) n exercitiul 2011: 1.-la 1.04.2011 se inregistreaz acordarea mprumutului : 2671 =512 1000 2.-la 31.12.2011 se calculeaz venitul din dobnzile aferente : 2676 =764 112,5 (1000 *15% *9/12) b) n exercitiul 2012 : 3.- se calculeaz dobnda aferenta perioadei 1.01.-1.04.2011 de 37,5 2676=764 1000 * 15% *3/12 4.-se ncaseaz prima rat 500 lei i dobnda aferent de 150 lei 512 = % 2671 2676 650 500 150 5000 lei 42 lei

18

5.-se nregistreaz dobnda calculat pe perioada 1.04.2011 - 31.12.2011 2676=764 56,25 (5mil *15% *9/12) n 2012 se repet operaia din 2011 ,difer doar suma dobnzii .

19

BIBLIOGRAFIE

1.Cmpeanu Florin, Mandache Octavian, Frsineanu Florin, Clientul nostru, stpnul nostru, Editura Rentrop&Straton, Bucureti, 2008 2.Constantinescu Valeria, Concuren neloial, Editura Rentrop&Straton, Bucureti, 2004 3.Georgescu Roxana, Ilie Camelia Suzana , Negocierea n afaceri, Editura Oscar Print, Bucureti, 2007 4. Ilie Camelia Suzana, Patrascu Daniela, Necula Anda, Popescu Luminia, Georgescu Roxana, Oancea Elena, Finanarea Afacerii, Editura Oscar Print, Bucureti, 2007 5.Rentrop&Straton, Cum s stpneti Managementul la perfecie, Editura Rentrop&Straton, Bucureti, 2001 6.Moteanu Tatiana, Concurena.Abordri practice i teoretice, Editura Economic, Bucureti, 2000 7.Prutianu tefan, Comunicare i negociere n afaceri, Editura Polirom, Iai, 1998 8.Mircea Ristea, Contabilitatea financiar a ntreprinderii, Editura Universitar , Bucureti 2005 9.Contabilitatea - Armonizarea contabilitii cu U.E.,Editura Meteor Press , Bucureti, 2002

20