Sunteți pe pagina 1din 4

AMORTIZAREA

Liniara,degresiva si accelerate
Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptata a valorii activelor imobilizate consumate in procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor in patrimoniu si de constituire , prin acumularea acestor valori , a unui fond de amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci cand exprima durata de viata economica a acestora , sau cand ating limite de uzura fizica si morala

Amortizarea se desfasoara in timp , in principiu pe intreaga perioada de la intrarea in patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea acestora. In cazul activelor materiale imobilizate amortizarea are drept fundament deprecierea acestora in procesul functionarii sau nefunctionarii lor . Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se tine seama si de valoarea reziduala , care poate avea valori insemnate si care majoreaza sursele de finantare pentru inlocuire . In cazul imprumuturilor are loc un proces de amortizare financiara , care reprezinta rambursarea treptata a creditelor conform angajamentelor asumate . Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din activul sau pasivul bilantului ; in cazul imobilizarilor materiale este vorba de reducerea valorii unor conturi de activ , in timp ce in cazul imprumuturilor , amortizarea acestora are drept efect micsorarea valorii conturilor de pasiv care reflecta datorii ale intreprinderii . Sistemul de amortizare se bazeaza pe faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la capatul careia valoarea de exploatare este egala cu zero . Pot fi amortizate activele care se consuma progresiv , in mai multe exercitii financiare , cum este cazul cladirilor , constructiilor , utilajelor , mijloacelor de transport etc. Amortizarea anuala trebuie sa acopere deprecierea suferita , fara a subevalua sau supraevalua marimea acesteia . Toate intreprinderile au libertatea de a-si alege metoda de amortizare care corespunde cel mai bine specificului activelor materiale si modului de utilizare . Uzura fizica privata sub aspect tehnic nu poate fi un criteriu suficient pentru determinarea duratei de functionare a activelor materiale imobilizate si a momentului scoaterii lor definitive din functiune ; pentru aceasta este necesar sa avem in vedere si factorul economic , stiut fiind ca mentinerea in functiune a unui activ pe o perioada de timp prea indelungata in raport cu

caracteristicile sale , presupune totdeauna cheltuieli suplimentare cu intretinerea si reparatiile care la un moment dat , il pot face nerentabil . Alaturi de uzarea fizica activele materiale imobilizate sunt supuse de regula unui puternic proces de uzura morala care influenteaza atat asupra valorii cat si asupra duratei de functionare a activelor respective . Fondul de amortizare ce se constituie trebuie sa exprime in convarsitoarea lui majoritate valoarea transferata , ca urmare a uzarii fizice , iar pierderile generale de uzura morala trebuie reduse la maximum . Pentru atingerea dezideratului determinarii stiintifice realiste a amortizarii , in practica ecomamica se aplica diverse metode de amortizare a activelor materiale imobilizate , metoda imobilizarii amortizarii constante sau proportionale , metoda regresiva , metoda progresiva , metoda economica , etc .Fiecare metoda abordeaza acelasi proces de amortizare dar in ritmuri diferite ; scopul este acelasi obtinerea fondului de amortizare , procesul fiind insotit insa pe parcurs de influente si consecinte economico financiare diferite de la o metoda la alta . In practica economica din tara noastra se aplica , in cea mai mare parte metoda amortizarii liniare(constante sau proportionale) . Aceasta metoda presupune calcularea amortizarii in mod uniform cu aceeasi norma de amortizare pe intreaga perioada de functionare a activelor imobilizate . Amortizarea liniara are la baza procesul economic obiectiv de uzare la care sunt supuse activele si care trebuie reflectata in valoarea produselor pe masura producerii ei. Amortizarea accelerata dar proportionala a mijloacelor fixe prezinta chiar avantaje economice sensibile cand se bazeaza pe o folosire intensiva a mijloacelor fixe , pe o uzura fizica reala a acestora , permitand recuperarea valorii lor intr-un timp mai scurt si deci , evitarea uzurii morale . Practicarea unui regim de amortizare accelerata fara a avea la baza un proces de uzare mai intens decat media nu poate prezenta vreun avantaj economic ci dimpotriva duce la denaturarea marimii pretului de cost transformand o parte din profit in fond de amortizare . In cazul amortizarii constante cheltuielile de amortizare sunt repartizate egal pe intreaga perioada de viata teoretica (normala) . Intrarile eventuale in cursul anului se amortizeaza tot proportional in functie de durata efectiva de functionare pana la sfarsitul anului . Metoda de amortizare regresiva numita si amortizare degresiva se caracterizeaza prin scaderea continua a normelor de amortizare pe masura cresterii gradului de uzura a activelor materile imobilizate . Justificarea unei

asemenea metode rezida in aceea ca activele , pierzand din valoarea lor in procesul folosirii transforma tot mai putina valoare asupra noilor produse ;pierderile de valoare suferite de activele imobilizate ca urmare a uzurii fizice si morale urmeaza sa fie reflectata in micsorarea sumei amortizarii in pretul de cost . Metoda de amortizare degresiva asigura concordanta normelor de amortizare descrescand cu starea tehnica mai buna si randamentul mai mare al activelor imobilizate la inceputul perioadei de functionare , preocuparea mai rapida a resurselor pentru inlocuirea activelor respectiva , micsorarea riscului de pierderi provocate de uzura morala . Amortizarea se calculeaza fie prin aplicarea unei norme de amortizare descrescatoare fie prin aplicarea aceleiasi norme de amortizare nemodificata pentru intraga perioada asupra valorii ramase din fiecare an . Norma de amortizare constanta se aplica asupra valorii ramase se determina astfel : Na =(100 : Dn) x C Na = norma de amortizare analitica Dn = durata de functionare normala C = coeficientul de regresie Coeficientul de regresie are valori diferite in functie de durata de functionare a activelor imobilizate : - pentru durata de functionare pana la 2-4 ani coeficientul este 1,5 -pentru durata de functionare intre 5 10 ani coeficientul este 2 -pentru durata de functionare peste 10 ani coeficientul este 2,5 Aceasta metoda prezinta insa si dezavantaje transformand o parte din beneficii in fond de amortizare ; in alta ordine de idei amortizarea regresiva contravine desfasurarii obiective a procesului de uzare fizica si morala si complica intr-o oarecare masura manca de calculare si de evidenta reclamand un timp de munca mai mare . Metoda de amortizare accelerata consta in includerea in cheltuielile de exploatare, in primul an de functionare, a unei amortizari de pana la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Conform legislatiei romanesti, valoarea ramasa dupa primul an de functionare se recupereaza prin includerea in cheltuielile de exploatare a unor sume calculate prin aplicarea regimului liniar, in functie de durata de utilizare ramasa. Utilizarea regimului de amortizare accelerata se aproba de catre organul teritorial al Ministerului Finantelor, la propunerea consiliului de administratie al agentului economic sau al

responsabilului cu gestiunea patrimoniului, in cazul persoanelor fara scop lucrativ, pe baza unei documentatii de fundamentare. Similar amortizarii liniare si celei degresive, amortizarea accelerata este reglementata prin HG 909/1997 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii Nr.15/1994, modificata si completata prin OG 54/1997.