Seminar 3, Curs 3 08.04.2021, 01.04.

2021

Rolul si importanta amortizarii

Pe langa sarcina crearii si dezvoltarii de capitaluri la nivel de firma gestiunea financiara are ca scop
administrarea acestor capitaluri respectiv structurarea acestora ( sumelor mobilizate ) catre procese investitionale in
urma carora se obtin active imobilizate, cealalta parte ramasa fiind orientata spre gestiunea financiara pe termen
scurt ale carei sarcini sunt studierea activelor circulante.
Caracteristic activelor imobilizate este faptul ca acestea se amortizeaza treptat ca urmare a consumului prin
utilizare de aceea este necesara studierea amortizarii si a constituirii fondului de amortizare a carui destinatie este
aceea de a inlocui periodic activele imobilizate consumate. ( reproductia acestora care poate fi simpla sau largita )
Reproductia simpla vizeaza inlocuirea unui activ corporal cu un altul cu parametrii similari, largita cu
parametrii superiori.
Rotatia activelor imobilizate presupune participarea la mai multe cicluri de productie, pe mai multi ani in
care acestea isi transfera treptat o parte a valorilor asupra utilitatilor create ca urmare a uzurii.

In cadrul intreprinderilor private, evolutia activelor imobilizate presupune participarea acestora la mai
multe cicluri de productie pe perioada mai multor ani in care in mod treptat acesetea isi transfera valoarea asupra
produselor create prin aceste procese ele uzandu-se.

Uzura constituie baza economica a amortizarii activelor imobilizate si se concretizeaza prin scaderea
treptata a parametrilor activelor ca urmare a utilizarii sau neutilizarii sau ca urmare a progresului tehnic aparand
active imobilizate mai ieftine sau mai performante.

Caracteristici ale uzurii:

- Uzura nu afecteaza intreaga masa a activelor imobilizate, ci doar pe cele supuse deprecierii( exemplu: la
activele necorporale nu se uzeaza fondul commercial, iar la imobilizarile corporale nu se supun uzurii si
amortizarii terenurile)
- Uzura este caracteristica in principal unor mijloace fixe de natura caldirilor, constructiilor speciale, masini,
utilaje , mijloace de transport care pot fi regasite in firmele cu profil industrial, de constructii, transport, comert.

Uzura poate imbraca doua forme:

- Fizica( materiala) datorata utilizarii sau timpului

- Morala aparuta ca efect al invechirii activelor prin evolutia tehnicii si aparitia de active cu caracteristici
superioare.

In gestiunea financiara a firmei si in contabilitate, uzura fizica este baza care poate fi evaluata in procesul de
pierdere a valorii activelor, ea fiind influentata de intensitatea folosirii activelor si de factori naturali de gradul de
solicitare si de modul de pastrare al activelor.(se cuantifica aceasta uzura in functie de mediul umed sau coroziv in
care sunt exploatate activele).

In ceea ce priveste uzura morala, se considera ca si aceasta actioneaza asupra patrimoniului de active
imobilizate, astfel ca in timp are loc un proces de reproducere a valorii activelor in raport de reproductie a valorii de
intrebuintare.
 In practica amortizarea poate avea mai multe sensuri, de exemplu ea poate fi o reducere ireversibila a valorii
activelor repartizata pe o perioada determinata a sumei anumitor posturi de bilant. Se utilizeaza aceasta acceptiune
atunci cand se amortizeaza un imprumut sau se amortizeaza activele imobilizate caz in care trebuie facuta diferenta
intre conceptul de amortizare si provizion. In cazul provizionului, se procedeaza la constituirea unor rezerve datorate
unor cauze care nu pot fi considerate ireversibile asa cum este cazul cresterilor de preturi sau cresterilor cursurilor de
schimb valutar.

In legea amortizarii, in GIF exista 3 abordari ale amortizarii :

1. Abordarea juridico-contabila: este aceea conform careia amortizarea este un proces de depreciere a activelor,
prin urmare, in timp trebuie corectata valoarea activelor
2. Abordarea economica: conform careia amortizarea este un proces de repartizare a consumului de capital pe o
perioada data, caz in care amortiarea repartitie este considerata un procedeu care permite repartizarea costului
unei investitii pe o anumita durata estimate de exploatare a investitiei
3. In abordarea financiara, amortizarea este o tehnica de reinoire a imobilizarilor, astfel ca prin amortizare se
creaza sursele de care are nevoie o firma pentru a-si reinoi cel putin in mod identic activele consumate. Aceasta
reinoire poate fi simpla, caz in care se considera ca activele pot fi inlocuite cu altele identice sau o reproductie
largita cand activele consumate sunt inlocuite cu altele mai performante si mai scumpe.

Amortizarea este un proces complex de cuantificare a uzurii fizice si morale de exprimare a unei politici
financiare a statului in raport cu firma care cuprinde mai mute operatiuni:
- Stabilirea amortismentului fiecarui exercitiu
- Inregistrarea amortismentului in costurile de fabricatie
- Recuperarea sa prin preturi si tarife ale produselor vandute
- Afectarea lui pe destinatia legala
Legea care sta la baza aplicarii amortizarii este legea 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in
active corporale si necorporale, prin urmare amotizarea va fi definita ca o suma ce trebuie recuperata din rezultatele
fiecarui exercitiu in cadrul unor durate normate de functionare.

D
V a =∑ A i (1) V= A*D
i=1

Va= valoarea amortizabila a activului imobilizat, D= durata normala de functionare a acestuia, Ai= amortismentul
din anul 1, A= amortismentul anual

Cea de-a doua relatie este valabila doar in cazul sistemului de amortizare liniar in care valoarea amortizarii este
aceeasi in fiecare an.
Suma valorilor de recuperat este colecatta conducand la obtinerea unui fond de amortizare care poate fi folosit
pentru noi investitii, pentru finantarea activitatii de exploatare sau poentru achizitia unui protofoliu de active
financiare insa la finele fiecarui exercitiu sumele trebuie reconstitiute in fondul de amortizare chiar daca ele
temporar au avut si alte destinatii.
Amortismentul are un dublu caracter contradictoriu, el fiind un element al cheltuielilor de exploatare si un
element al finantarii investitiilor. Ca element al cheltuielilor trrebuie sa scada , iar ca element al finantarii valoarea
lui trebuie sa creasca.
Politica financiara a firmelor ar recomanda recuperarea masiva a acestuia cu scopul de a finanta inlocuirea
mijloacelor fixe ( insa aceasta ar duce la reducerea profitului si impozitului pe profit) insa politica statului este
limitarea amortizarii la nivelul scazut, liniar pentru a nu pierde din impozitul pe care firmele il datoreaza.
Amortizarea este un proces de reconstituire a valorii activelor ce are ca finalitate constituirea unui fond de
amortizare pe baza cotelor de amortizare.
 De asemenea este necesara evaluarea realista a valorii amortizarii in functie de valoarea de intrare in functie de
intrarile si iesirile de active imobilizate de pe parcursul anului.
Amortizarea constituie o resursa de autofinantare, prin urmare intre politica de amortizare si politica de
investitii trb sa existe o permanenta corelatie. Politica de amz la nivelul unei firme influenteaza metoda de calcul a
amz adoptate. Interesul firmelor este acela de a practica o cota cat mai ridcata cu scopul de a recupera cat mai rapid
valoarea activelor imobilizate, insa statul prin lege limiteaza aceasta tendinta deoarece ea conduce la o supraevaluare
a chelutielilor.

Amortizarea nu este o rezerva statica in sensul ca nu se acumuleaza, ci se foloseste in mod continuu pe masura
recuperarii sale..

In practica, fondul de amortizare fiind in general constituit prin urmarirea valorii de inventar( initiala sau de
achizitie).

Fondul e amz este o sursa proprie de autofinantare. Subevaluarea sa diminuand acest fond si nepermitand
constituirea unor surse solide de inlocuire a valorii activelor imobilizate consumate.

In economie se urmareste stabilirea unei relatii optime intre politica de investitii si politica de amortizare in
sensul ca amortizarea fiind un element al cheltuielilor de exploatare are ca efect reducerea bazei impozabile in
momentul determinarii profitului si implicit firma isi reduce impozitul pe profit datorita statului.

In anumite momente economice favorabile, statul permite firmelor o metoda de determinare a amortizarii
avantajoasa asa cum este cazul amortizarii accelerate, dar de cele mai multe ori statul impune firmelor o amortizare
treptata liniara. In astfel de cazuri efectul fiind cresterea imp/ profit, lucru benefic statului dar care afecteaza
interesele economice ale firmei.

ELEMENTELE SISTEMULUI DE AMORTIZARE

Sistemul de amortizare presupune o grupare in mod particular a 3 elemente : valorile de amortizare, duratele de
serviciu (de functionare), normele de amortizare.

a) Valoarea de amortizat poate fi :

- valoarea de intrare sau contabila- activul este nou
- Valoarea de intrare diminuata cu o valaore reziduala estimata- nu este nou
- Valoarea de intrare majorata cu valoarea reparatiilor capitale
- Valoarea contabila neta neamortizata inca – il avem in gest, lucram la recuperarea lui

La randul sau valoarea unei IC poate fi (val de intrare) :

- costul de achizitie cuprinde pretul de cumparare, chelt de transport aprovizionare, chelt cu punerea in stare
de utilitate
- Costul de productie in cazul in care activul este realizat in intreprindere prin regie proprie
- Valoarea de utilitate stabilita in functie de pretul pietei de amplasare pt activele dobanite cu titlu gratuit
- Valoarea de aport convenita de parti pentru activele intrate in contabilitate cu ocazia asocierii( aport in
natura la CS) sau cu ocazia fuziunii unor firme.
- Valoarea de inlocuire a activului obtinuta ca suma a cheltuielilor necesare pentru inlocuirea unui activ uzat
cu unul nou identic.

Inlocuirea activelor presupune parcurgerea unor procedee de reevaluare respectiv un proces de stabilire a
valorii actuale a activului in functie de pretul pietei pentru activele similare noi.
 Valoarea contabila neta este parte din valoarea de intrare a activului inca neamortizata la un moment dat pe
parcursul utilizarii acesteia. Se utilizeaza la intocmirea bilantului contabil si la calculul unor indicatori de eficienta .

Valoarea reziduala reprezinta suma ce se recupereaza din lichidarea mijlocului fix la finele procesului de
exploatare prin valorificarea materialelor si pieselor de schimb obtinute din dezmembrari sau demolari.

Valoarea medie anuala se utilizeaza atunci cand o firma aplica in activitate sistemul liniar sau proportional de
amortizare si desemneaza volumul mediu anual de active in functie, evaluate la valorile de intrare, aceasta valoare
este influentata cu valoarea intrarilor si iesirilor in functiune in anul de calcul a amortizarii si se stabileste astfel:

V ma=V 0+ V mi−V me

Va= valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente la inceputul anuluiâ

Vmi= valoarea medie a intrarilor de mijloace fixe in functiune in cursul anului

Vme= valoarea medie a iesirilor de mijloace fixe din functiune in cursul anului

La randul ei, valoarea medie a intrarilor respectiv iesirilor de mijloace fixe, se calculeaza cu ajutorul
relatiilor:

n
Vi∗If
V mi=∑
i=1 12
n
Vi∗Inf
V me =∑
i=1 12

Se considera luni de functionare sau nefunctionare, intervalul care incepe cu luna urmatoare celei in care a
avut loc intrarea sau iesirea de active imobilizate pana la sfarsitul anului.

a) Duratele de serviciu influenteaza marimea amortismentului in sensul ca o durata mica implica un amortisment
In practica se opereaza cu mai multe categorii de durate de serviciu
- Durata se serviciu tehnica( fizica de exploatare) este perioada de timp potentiala, totala de serviciu a unui activ.
Nu ia in calcul si amortizarea prin uzura morala. Aceasta poate fi prelungita in timp ca efect al reparatiilor
capitale.
- Durata economica de exploatare este perioada de timp in care activul aduce profit ( apoi cresc chelt si se
diminueaza profitul)
- Durata de serviciu optima este intervalul de timp in care folosirea activului are eficienta maxima ( raportul intre
rezultate si cheltuieli este maxim)
- Durata de serviciu admisibila interval de timp intre momentul punerii in functiune si cel in care exploatarea
activului nu mai contine profit fiind necesara inlocuirea sa.

Duratele de serviciu se stabilesc prin hotarare de guvern 964/1998 privind aprobarea clasificatiei duratelor
normale de functionare.

Legea a stabilit ca aceste durate pot fi diferentiate in raport de anumite conditii speciale, de mediu in
care este exploatat un activ imobilizat.
- Mediul neutru si coroziv
- Puternic coroziv
 Se reduce cu 20% durata de catalog. In acelasi timp aceste durate pot fi prelungite cu pana la 20% ca efect
al efectuarii de catre detinatorii activelor, a unor cheltuieli legate de reparatii curente si capitale, in contabilitate
urmand sa creasca valoarea amortizabila a activului cu valoarea cheltuielilor angajate.

Pt stabilirea duratei optime se pot utiliza 3 criterii :

1. Criteriu profitului
2. Cheltuielilor
3. Metoda coeficientilor cheltuielolor specifice

b) Normele de amortizare. In practica se pot folosi norme analitice determinate pentru fiecare activ sau grupa
omogena de active care au aceeasi durata de functionare sau norme medii pentru tot ansamblul activelor firmei.
Norma este marimea amortizarii exprimata in procente fata de valoarea de intrare. In sistemul liniar, norma este
invers proportionala cu durata normata de functionare.
Vi
Dn 1
N a= ∗100= ∗100
Vi Dn

Na= norma de amortizare

Dn= durata normala de functionare a mijlocului fix
Norma unica de amortizare ( cota medie anuala de amortizare) se calculeaza ca:

Aceasta se aplica la firmele cu un nr mare de active imobilizate pentru a usura calculul marimii amortizarii
lunare.
 CURS 5 29.04.2021

Fondul de rulment

Este un indicator de analiza financiara utilizata in studiul echilibrului financiar al firmei si

se obtine din compararea lichidiatii activelor pe termen scurt cu exigibilitatea pasivelor pe
termen scurt. Desemneaza fondul de casa pe care-l are firma respectiv suma disponibila utilizata
pentru asigruarea continuitatii platilor curente. Fondul de rulment este si indicator de lichiditate,
cu cat marimea sa este mai mare cu atat mai mici vor fi datoriile pe termen scurt pe care le va
angaja firma pentru finantare AC. El poate fi determinat ca pondere in total CA = Fond de
rulment/CAx360 .

In marimea absoluta se poate calcula in doua variante:

Fondul de rulment= Capitalul permanent - Activele imobilizate

Fondul de rulment= -Activele circulante - Resursele de trezorerie

Cea dea doua varianta de calcul surprinde mai clar echilibrul financiar pe termen scurt.

Daca firmele fac o analiza bilantiera constata ca pot utiliza 4 feluri de fond de rulment: brut,
net, propriu si strain.

1. Fondul de rulment brut (FRB) poarta si denumirea de fond de rulment total sau economic,
include toate elementele de active circulante care se vor transforma in numerar in mai putin
de un an de la avansarea lor efectuand astfel o rotatie (un ciclu ec, un rulment). In aceasta
forma el cuprinde stocuri diverse, creante de la clienti, avansuri acordate furnizorilor,
disponibil banesc in casa si in cont si carnete de cecuri eliberate.
2. Fondul de rulment net (FRN) sau permanent reprezinta partea din capitalul permanent
folosita pentru finantarea activelor circulante adica excedentul activelor circulante cu
lichiditati pe termen mai mic de un an comparativ cu datoriile exigibile sub 1 an. Il putem
determina in doua variante:
FRN= Capitalul permanent – Active imobilizate
FRN = Active circulante sub 1 an - Datorii pe termen scurt
3. Fondul de rulment propriu (FRP) semnifica excedentul capitalului propriu fata de activele
imobilizate si indica autonomia firmei in materie de finantare a investitiilor proprii. Se
calculeaza:
 FRP = Capitalul propriu – Active imobilizate
FRP = Fondul de rulment net – Datorii la terment
4. Fondul de rulment strain (FRS) poate semnifica datoriile la termen deduse din capitalul
permanent sau diferenta dintre fondul de rulment net si cel propriu.
FRS = Capital permanent – Capital propriu ( Datorii la termen)
FRS = Fond de rulment net – Fond de rulment propriu

Corelatii ale fondului de rulment net

Intre volumul activelor circulante, resursele de trezorerie si fondul de rulment pot exista
diverse corelatii care indica echilibrul financiar sau nu la nivel de intreprindere.

Situatii, variante:

a) Daca activele circulante sunt egale cu resursele de trezorerie => FRN = 0 => FRN neutru

In aceasta situatie, firma are o solvabilitate pe termen scurt relativ asigurata, dar echilibrul
sau este relativ. Unele elemente de activ pot compromite echilibrul. De exemplu, firma poate
avea stocuri de marfuri care ar putea sa nu se vanda datorita conjuncturii de piata nefavorabile
( aceasta si-a supraevaluat anticipat cererea pe piata de produse).

In activitatea firmei pot aparea dificultati in recuperarea creantelor de la clienti, firma

destabilizandu-si propria lichiditate datorita dificultatii trezoreriei debitorilor sai.

Creditorii firmei pot cere incasarea accelerata a sumelor pe care firma le o datoreaza fara a
prelungi scadenta incasarii acestor sume.

Pentru a combate aceste situatii este necesar ca firma sa urmareasca, sa isi creeze lichiditati
suplimentare , acestea devenind o marja de siguranta pentru echilibrul financiar in situatiile in
care firma nu-si constituie activele circulante in mod optim din resursele de trezorerie.

b) Daca AC > resursele de trezorerie, FRN => pozitiv, adica firma are un excedent potential de
lichiditate pe termen scurt comparativ cu exigibilitatea potentiala pe termen scurt. Aceasta
corelare este favorabila firmei, asigura lichiditati care vor face posibile anihilarea datoriilor
pe termen scurt, ori de cate ori este cazul.
c) AC< resursele de trezorerie =>FRN => negativ, <0 ceea ce pentru firma semnifica ca
lichiditatile potentiale nu acopera exigibilitatile ( datoriile pe termen scurt) ceea ce conduce
la dezechilibrul financiar.
Concluzii
 Daca firma are un FRN pozitiv, aceasta prezinta solvabilitate si echilibru financiar
 Daca FRN este neutru solvabilitatea devine fragila
 Daca FRN este negativ firma are dificultati financiare privind solvabilitatea si
lichiditatea.
 Aceste concluzii se verifica cand viteza de rotatie a activelor circulante este identica sau
apropiata de cea a pasivelor (datoriilor) . Daca activele circulante au viteza de rotatie mai mare
decat datoriile pe termen scurt, firma realizeaza lichiditati mai repede decat datorii, situatia fiind
pozitiva. Determinarea fondului de rulment trebuie sa puna in evidenta gradul de lichiditate si
solvabilitate a firmei si capacitatea ei de plata.

Politica fondului de rulment

Ciclul de exploatare ( MP=>PF) implica un necesar de AC cu caracter permanent si

temporar. Prin politica de fond de rulment se indica firmelor oportunitatea acoperirii AC prin
fondul de rulment constituit, iar daca apar AC temporare, firma poate face apel la credite pe
termen scurt.

Se pot adopta mai multe strategii:

- Se poate constitui un fond de rulment care sa finanteze nivelul mediu al AC, daca
activitatea este sezoniera si prezinta necesitati de finantare suplimentare peste aceasta
medie ,se va face apel la credite ( politica prudentiala a FR).
- Firmele ar putea sa si adopte un FR > decat orice oscilatie a necesarului de AC (politica
conservatoare care presupune renuntarea totala la creditele pe termen scurt.
- Firmele pot sa si constituie un FR cu valoare constant inferioara a AC, caz in care este
necesar apelul la credite de trezorerie pe terment scurt ( politica riscanta ce poate fi
adoptata doar daca nivelul rentabilitatii firmei > rata dobanzii). In acest caz, firma
realizand un efect pozitiv de indatorare .

Interpretari ale FRN

I Daca comparam elementele bilantiere, putem avea urmatoarele situatii>
1. Cap permanent > activele imobilizate => FRN pozitiv, >0

In acest caz, capitalul permanent poate asigura finantarea integrala a AI iar excedentul
pest e valoarea AI, va fi folosit in finantarea partiala/totala a AC

2. Cap permanent < activele imobilizate => FRN negativ, <0

Firma are un FRN negativ care indica o stare de dezechilibru, aceasta putand ajunge la
imposibilitatea finantarii AC, iar sub aspect financiar al solvabilitatii la imposibilitatea
returnarii, rambursarii datoriilor pe termen scurt, credite < 1 an catre banci.

3. Cap permanent = activele imobilizate => FRN =0

 Situatie rara care denota echilibrul intre cele doua mase bilantiere, echilibrul putand fi
destabilizat oricand.

II. Activele circulante pot fi privite ca lichiditate potentiala si trebuie permanent

comparate cu egigibilitatea datoriilor pe termen scurt

Cazuri:

1. AC > datoriile pe terment scurt =>FRN pozitiv, >0

Firma are excedent de lichiditati fata de rambursarile pe care trebuie sa le faca in

perioada de gestiune, mai mult decat atat, unele riscuri de AC permit rambursarea
datoriilor si pot degaja o lichiditate excedentara

2. AC < datorii pe termen scurt => FRN negativ, <0

Firma are dificultati prezinta risc de faliment putand ajunge sa nu mai poata initia plati.
Redresarea se poate face doar daca aceasta renegociaza scadenta imprumuturilor si daca
accelereaza viteza de rotatie a AC.

3. AC = datorii pe termen scurt, FRN neutru, = 0, solvabilitatea este partial asigurata,

dar se poate deregla echilibrul financiar datorita nerealizarii, neincasarii creantelor.

Necesarul de fond de rulment

Este un indicator de echilibru care stabileste corelatia dintre nevoile temporare si

resursele temporare de finantare.

NFR= alocarile ciclice (AC cu exceptia lichiditatilor, sunt stocuri si creante) – surse ciclice de
finantare ( datorii pe termen scurt compuse din datorii de exploatare si credite de trezorerie)

Indicatorul se poate determina separat pentru exploatare poarta denumirea NFR din
exploatare sau din afara exploatarii.

NFRE cuprinde stocuri la care se adauga creante de incasat de la clienti – avansuri

acordate furnizorilor – datoriile pentru furnizori si alte decontari.

NFRAE se det ca diferenta dintre utilizari in afara exploatarii si resurse in afara

explotarii.

Elementele din afara exploatarii cuprind resurse ce trebuie achitate cu titlu de obligatii
fata de stat( imp si taxe) div platite actionarilor, drepturi salariale pt personal, constituirea
fondului pt participare la profit, datorii fata de alti creditori.
 Daca valoarea indicatorului este pozitiva, exista surplus care poate achita datoriile in
afara exploatarii, daca nevoia de fond de rulment este negativa situatia este nefavorabila
deoarece nu se acopera nici macar stocurile minime de AC.

In general este un indicator static ( se determina la un moment dat, de aceea pt a fi mai

eficient, trebuie sa aiba un caracter dinamic, ceea ce presupune determinarea lui permanenta in
functie de volumul efectiv de activitate.

Seminar 4 22.04.2021

Gestiunea pe termen scurt a Activelor circulante

Dimensionarea stocurilor de valori de exploatare prin metoda sintetica(globala)

Gestiunea financiară pe termen scurt referitoare la activele circulante presupune ca orice

firmă să isi evalueze la inceputul activitatii anuale, eforturile materiale si financiare pe care le are
de facut legat de procurarea si utilizarea stocurilor. Se poate utiliza o metoda analitica care
presupune evaluarea individuala a fiecarui stoc cantitativ si valoric ( se cuantifica separat
stocurile pe materii prime, materiale, piese de schimb, obiecte de inventar, productie
neterminata, produse finite etc) la final insumandu-se valoarea acestora obtindandu-se necesarul
anual cu defalcare pe trimestre pentru totalul valorilor de exploatare. Procedeul se aplica pentru
firmele nou infiintate.

La firmele aflate deja in functiune, determinarea necesarului financiar se poate face

simplificand calculele prin transferul rezultatelor datelor din contabilitate pentru primul an,
plecand de la ideea ca volumul de activitate al firmei ramane constant motiv pentru care si
volumul activelor circulante ar trebui sa ramana la acelasi nivel.

Daca totusi trebuie facute corectii, acestea vor fi operate in functie de productia
exercitiului sau de cifra de afaceri, influentate cu modificarile datorate conditiilor de
aprovizionare, productie si desfacere.

Balanta acestor calcule care va fi costul complet al productiei exercitiului care va fi

influentata cu viteza de rotatie a activelor circulante, astfel:

1. Se calculeaza viteza de rotatie a activelor circulante pentru anul de baza(primul an de

functionare):

N 0∗T (360)
Vz 0=
PE0
 N0 = necesarul financiar de active circulante din anul de baza
PE0= productia exercitiului exprimata in cost complet din anul de baza

2. Viteza de rotatie din anul de baza cu modificarile previzibile in anul de plan rezultate din
conditiile de aprovizionare, productie si desfacere:
n
Vz 0 C=Vz❑0 + ∑ c i
i=1

Vz0c= viteza de rotatie din anul de baza corectata

Ci= corectiile exprimate in zile ce se aplica vitezei de rotatie exprimate in anul de baza
Corectiile pot fi:
a) Influenta generata de inlocuirea materiilor prime si materiale(360 zile):
( N 1−N 0 )∗1
c 1=
PE 0
N1= Necesarul financiar pentru materialul ce se utilizeaza in anul curent
N0= .. anul de baza
b) Influenta eliminarii stocurilor fara miscare inregistrate in anul de baza:
m ∗T
c 2= 0
PE 0

m 0=stocul mediu al materialelor fara miscare in anul de baza

Eliminarea stocurilor fara miscare contribuie la cresterea miscarii de rotatie

c) Calcului inlocuirii unui produs in fabricatie cu altul nou:

-Influenta datorata modificarii necesarului financiar de materiale ca urmare a inlocuirii
produsului
( N 1−N 0 )∗1
c 3=
PE 0

N1= Necesarul financiar aferent materialelor pentru fabricarea noului produs

N0= produsului inlocuit
-Influenta modificarii valorii productiei exercitiului ca urmare a inlocuirii

d) Influenta modificarii conditiilor de aprovizionare la unul din materiarele folosite:

( I 1−I 0 ) P
c4 =
100
I1= intervalul de aprovizionare in anul de plan
P=ponderea necesarului financiar al materialului respectiv in totalul necesarului financiar
pentru materii prime si materiale
 e) Influenta modificarii ciclului de fabricatie la un produs ca urmare a schimbarii
tehnologiei:
( d 1−d 0 ) P
c 5=
100

D1= durata ciclului de fabricatie dupa introducerea noii tehnologii

D0= inaintea schimbarii tehnologiei
P=ponderea necesarului financiar pentru productie nedeterminata la care se schimba
tehnologia in totalul necesarului financiar pentru productia nedeterminata

3. Se determina necesarul financiar anual al valorilor de exploatare in anul curent:

PE1 c
N 1= ∗Vz 0
360
PE1= productia exercitiului in cost complet programata pt anul curent
4. Dupa obtienrea rezultatului anual acesta va fi defalcat pe trimestre pe elemente materiale
conform structurii activelor circulante din bilantul firmei.

Optimul investirii in stocuri

Dimensionate intr un mod cat mai optim pentru a asigura o rotatie normala a acestora si o
viteza de rotatie corespunzatoare. Forme specifice ale vitezei de rotatie:
- Viteza de rotatie in zile (V)
S∗T
V=
CA

T
V=
NC

- Coeficientul vitezei de rotatie (Nr de circuite pe care le parcurg AC intr o perioada de

timp)

CA T
NC = NC =
S V

In vederea obtinerii acestori indicatori unitatile economice calculeaza stocurile medii

dupa urmatoarele formule:

Str=
S 1+SF
S . AN =
∑ S TR
2 4
 Str= stocul mediu trimestrial
Si= stocul initial al trimestrului
SF= Stocul final trimestrial
San=stoc mediu anual

Calculul periodic al vitezei de rotatie urmareste sa surprinda eliberarile de timp absolute

si relative de resurse financiare care pot contribui la reducerea blocajelor financiare si la
cresterea profitului firmei. O problema specifica a optimului investirii in stocuri este si aceea a
structurii si calitatii acestor stocuri urmarindu-se posibilitatea vanzarii sau transformarilor in bani
sens in care firmele determina gradul de lichiditate al stocurilor cu precadere la marfuri si
ambalaje.

Acest grad de lichiditate poate fi derminat ca raport intre totalul activelor circulante si
totalul datoriilor pe termen scurt.

In acelasi sens se determina si fondul de rulment obtinut ca diferenta intre totalul AC si

datoriile pe termen scurt.

Cu cat fondul de rulment este mai mare cu atat mai mici vor fi datoriile pe termen scurt,
firma reusind sa evite creditele pe termen scurt.

Seminar 6 27.05.2021

Continutul echilibrului financiar al firmei

Echilibrul financiar al firmei este o componenta a echilibrului macroeconomic, fapt ce

impune ca toate firmele sa tinda catre aceasta stare.

Echilibrul financiar al firmei poate fi definit ca o stare de corespondenta permanenta intre

volumul nevoilor de resurse financiare necesar desfasurarii obiectului de activitate al firmelor si
posibilitatile de procurare a acestor resurse. Echilibrul este influentat de modul in care o firma
utilizeaza resursele atrase (legislatia din domeniul bancar, precum si prevederile legale legate de
procurarea si utilizarea fondurilor.

Starea de echilibru permanent este greu de realizat si de mentinut. Echilibrul poate fi

structural, reflectand aceasta stare la un moment dat, caz in care el poate fi definit ca echilibru
static. Din punct de vedere al gestiunii financiare, acest echilibru va urmari elementele care
privesc activitatea firmei legata de formarea, sporirea, diminuarea fondurilor, obtinerea si
repartizarea pe destinatii a rezultatelor financiare, ceea ce face ca echilibrul financiar sa fie
abordat intr-o forma dinamica functionala pe tot parcursul perioadei de gestiune financiara.

Forme de manifestare a echilibrului: solvabilitate, capacitate de plata, lichiditate.

Echilibrul financiar static poate fi estimat cu ajutorul bugetului de venituri si cheltuieli

repartizat pe trimestre, cu ajutorul acestuia urmarindu-se egalitatea, corespondenta dintre
necesitatile si existentul de resurse pentru fiecare fond financiar al firmei. Dimensionarea tuturor
fondurilor se va face in functie de criteriile de eficienta ale activitatii financiare alte firmei, iar
acest proces este urmarit pe parcursul fazelor bugetare.

Exemplu. In faza de elaborare a bugetului de venituri si cheltuieli sarcina dimensionarii

necesarului de fonduri se face din bugetul de venituri si cheltuieli respectand cerintele de
echilibru structural, in timp ce, in etapa de executie, devine importanta asigurarea fondurilor in
cuantum prestabilit(gasirea surselor de finantare si alocarea lor).

O forma concreta de manifestare a echilibrului static este solvabilitatea care reflecta

capacitatea firmei de a face fata tuturor obligatiilor asumate prin contracte sau care i se impun in
virtutea legii( plata salariilor, impozitelor si taxelor) pe seama fondurilor existente in circuitul
sau economic. Solvabilitatea este expresia calitatii activitatii financiare dintr-o perioada de
gestiune privitor la gestionarea si asigurarea fondurilor banesti. In faza de programare bugetara,
solvabilitatea se estimeaza prin bugetul de venituri si cheltuieli, dar in etapa de executie si
desfasurare a activitatii, aceasta poate fi surprinsa pe baza datelor din bilantul contabil.

Cuantificarea starii de solvabilitate se face prin calculul coeficientului solvabilitatii care

in forma relativa, procentuala:

Cs
Csb= x 100
Epc+ Cs

Csb= coef solvabilitatii

Cs= capital social

Epc= elemente patrimoniale constituite din credite

Nivelul indicatorului poate fi supraunitar sau subunitar. Supraunitar indica solvabilitate,

subunitar reflecta depreciere de diferite grade a solvabilitatii si echilibrului financiar.

In ceea ce priveste echilibrul financiar dinamic, acesta trebuie inregistrat pe tot

parcursul activitatii de gestiune financiara si poate fi pus in evidenta prin intermediul capacitatii
de plata si lichiditatii.
 Capacitatea de plata reflecta capacitatea firmei de a onora la termen obligatiile care
devin scadente pe seama disponibilitatilor proprii si imprumutate. In acest sens se calculeaza
indicatorul capacitate de plata:

Dmb+ Si+Tcn+ Ea
Ccp= x100
Credite +dat pe termen scurt

Ccp= coef cap de plata

Dmb= disponibilitati si alte mijloace banesti

Si= sume de incasat

Tcn= titluri de credit negociabile

Ea= elemente de activ

De preferat ar fi ca nivelul sa fie unitar sau supraunitar, fapt ce indica un echilibru

desavarit intre disponibilitatile existente si platile scadente ale fiecarui moment. Nivelul
subunitar al coeficientului inregistrat in mod repetat pe durata unor perioade de gestiune reflecta
deprecierea capacitatii de plata respectiv situatii succesive in care firma nu a fost capabila sa si
onoreze platile scadente datorita lipsei de disponibilitati. Lipsa disponibilitatilor poate fi atribuita
perturbatiilor in circuitul fondurilor firmei si arata o deteriorare a echilibrului financiar dinamic
ce poate avea consecinte si asupra echilibrului static. Nivelul supraunitar al coeficientului
reflecta o situatie foarte buna in onorarea platilor scadente, dar ar putea sa indice si o
supraevaluare a fondurilor banesti. Pentru a caracteriza un interval de gestiune dat, firmele vor
calcula o medie a capacitatii de plata respectiv, un coeficient mediu al acesteia ca medie
aritmetica simpla a nivelurilor individuale inregistrate in fiecare moment al perioadei de gestiune
spre exemplu trimestrul.
n

∑ C cpt
C cp= t=1
n

C cp= coef mediu al cap de plata

C cpt = nivelul individual al coeficientului operativ al capacitatii de plata, inreg in mom t,

al intervalui de timp al analizei.
n = numarul momentelor de referinta t inregistrat in intervalul studiat

Din determinarea acestui indicator, pot rezulta abateri ale nivelului individual ai
capacitatii de plata fata de nivelul mediu acesta putand fi analizat statistic prin dispersia starilor
de moment fata de medie rezultand explicatii legate de incasarile si platile mometnului si
perioadei analizate. Orice firma isi poate asigura capacitatea de plata daca indeplineste
concomitent 2 conditii de baza:

- Sa-si asigure solvabilitatea

- Activul patrimoniului sau sa aiba o lichiditate corespunzatoare

Lichiditatea realizeaza la randul sau conexiunea dintre echilibrul static si dinamic.

Prin lichiditatea financiara a firmei se intelege capacitatea acesteia de a-si transforma

activele ce ii compun patrimoniul in disponibilitati banesti pe masura derularii rotatiei activelor
si fondurilor. Lichiditatea caracterizeaza acea stare de disponibilitate baneasca rezultata din
rotatia activelor care poate face posibila relaurea continua a procesului de productie. Fondurile
banesti trec prin forma materiala si revin la forma de bani intr-un interval mai scurt sau mai lung
caracterizat de viteza de rotatie care influenteaza astfel starea de lichiditate asigurand implicit si
echilibrul financiar.

Lichiditatea este direct influentata de structura activelor circulante. Fiecare element de

AC avand o lichiditate proprie. Schimbarea acestei structuri la o firma poate atrage modificarea
lichiditatilor individuale si totale. Deprecierea lichiditatii conduce la o deteriorare a capacitatii de
plata manifestata prin lipsa fondurilor banesti necesare onorarii obligatiilor scadente pentru
refacerea lichiditatii fiind necesare atrageri de resurse financiare suplimentare temporare de
preferat credite bancare pe termen scurt. Si in acest caz, pentru a determina echilibrul dinamic se
va determina un coeficient al lichiditatii

1
C l= ❑
x 100
∑
❑
❑ Dai∗f ai

Dai= viteza in zile, a elem de AC in perioada de gestiune i

Fai= ponderea fiecarui element de activ in totalul AC in per de gestiune i

Acest coeficient semnifica ponderea din AC gestionat de intreprindere care revine zilnic
la forma de bani pe durata de gestiune( trimestru). Daca nivelul tinde spre 1, lichiditatea este in
crestere, daca tinde spre 0 este in scadere.

Modalitati de abordare a echilibrului financiar microeconomic

Analiza ech. Fin microec are ca sursa informationala bilantul. Desi bilantul ofera
informatii multiple privitoare la resursele financiare si modul lor de utilizare, acest document nu
permite stabilirea directa a unui diagnostic financiar, acesta fiind posibil dupa anumite retratari si
regrupari ale unor posturi si conturi din bilant, in functie de cerintele analistilor care studiaza
echilibrul financiar. In practica financiara s au consacrat doua abordari ale notiunii de echilibru
financiar.

- O abordare lichidativa care decurge din analiza statica a activitatii firmei si care
scoate in prin plan notiunea de fond de rulment
- O abordare functionala bazata pe analiza in dinamica a activitatii firmei si care scoate
in prim plan notiunea de nevoie de fond de rulment

Diferenta dintre abordari este data de scopul analizei financiare, anume surprinderea
echilbrului financiar prin prisma patrimoniala a solvabilitatii la un moment dat, sau prin evolutia
ciclurilor de exploatare cand se analizeaza activitatea in dinamica.

In ambele abordari se pleaca de la bilantul contabil si in functie de abordare se

construieste un bilant financiar care poate fi bilantul lichiditatii si bilantul functional.

1) Bilantul lichiditatii este construit conform opticii creditorilor banci sau alti agenti
economici cu care firma vine in contact plecand de la ideea ca activele circulante ale
firmei pot sa asigure in caz de nevoie rambursarea datoriilor contractate. In aceasta
viziune, AC sunt clasificate dupa rapiditatea transformarii lor in moneda, iar pasivele
dupa exigibilitatea crescanda a resurselor in decursul unui an.

Capitalul intreprinderii:

a) Capital propriu reprezentand resursele cele mai putin exigibile

b) Datorii pe termen mediu si lung

CURS 6+Seminar 5 20.05.2021,13.05.2021

REZULTATE FINALE ALE ACTIVITATII INTREPRINDERII

Rentabilitatea unei activitati consta in capacitatea acesteia de a produce venituri mai mari
decat cheltuielile ocazionate, diferenta intre acestea generand un venit net.(p brut, net, val
adaugata).

Indicatorul este impus atat la nivelul macroeconomic, dar mai ales la nivel
microeconomic determina firmele sa maximizeze volumul de utilitati unor servicii lucrari incat
sa realizeze venituri independente.

Formula generala de exprimare a eficientei economice este raportul dintre efecte obtinute
si eforturile depuse.
 La nivel microeconomic in caracterizarea eficientei, numitorul raportului se poate lua in
analiza valoarea adaugata, cashflow ul brut sau net, profitul brut sau net in timp ce in cazul
eforturilor ,economistii au ca alternativa cheluielile si consumul de capital.

Rentabilitatea este forma eficientei economice pusa in evidenta microeconomica prin rata
rentabilitatii.

La nivel de firma in functie de elementele de calcul se poate vorbi de mai multe categorii
de rate ale rentabilitatii cele mai utilizate fiind:

1. Rata rent capitalurilor avansate

Pb(net)
Rav= x 100
A

A= activele economice sau capitalurile investite (valoarea medie a activelor imobilizate si

AC avansate)

2. Rata rent resurselor consumate

Pb( net)
Rc= x 100
Ct

Ct= chelt totale

3. Rata rent veniturlor

Pb( net)
Rv= x 100
CA
4. Rata rent financiare
Pnet obtinut
Rf = x 100
Cp
Cp= cap propriu
Daca firma utilizeaza actiuni in activitatea financiara, rentabilitatea isi va axa analiza
si spre aceste titluri de valoare, astfel putem calcula rentabilitatea actiunii:
Pnet
Ra= x 100
Na

Na= numar de actiuni

Pbrut = V financiare- chelt deductibile + Ch nededuct
Cheltuielile nedeductibile au o particularitate in sensul ca in legea contabilitatii si in
codul fiscal se face mentiunea ca deductibilitatea poate fi totala sau limitata pentru
anumite cheltuieli.
Sunt cheltuieli deductibile cele care au legatura directa cu obtinerea veniturilor.
 Chelt de sponsorizare, donatii, mecenat, reclama si publicitate – chelt deductibile
partial ( 2%).
Chelt nededuct = chelt cu taxe, penalitati.
Marimea si dinamica ratei rentabilitatii sunt influentate de factori directi sau indirecti.
De exemplu cresterea masei profitului ( numitor) care la randul ei ar putea fi
influentata de 3 factori:
- Cantitativ- volumul fizic, structura si calitatea productiei
- Pretul de vanzare
- Costul de productie

Cresterea rentabilitatii este o conditie vitala pentru firme, presupune concret ridicarea gradului de
inzestrare tehnica, cresterea productivitatii, obtinerea unui venit net superior.

Cerinta obligatorie este de a creste marimea si dinamica ratei ceea ce implica cresterea
masei profitului.

In acest sens trebuie sa creasca volumul fizic de utilitati, structura si calitatea productiei.
Trebuie influentat pretul de vanzare al productiei astfel incat acesta sa acopere intr-o masura cat
mai mare costul.

Costul de productie sunt un element care poate fi influentat in sensul mentinerii la un

nivel constant sau scaderii.

Mai pot contribui la cresterea rentabilitatii, reducerea costului de fabricatie, care la randul
lor sunt influentate de cresterea productivitatii, imbunatatirea tehnologiilor, reproiectarea
sortimentelor, accelerarea vitezei de rotatie.

Obtinerea de rezultate finale cat mai mari este o cerinta a gestiunii financiare si
contabilitatii care trebuie sa cuantifice cat mai elocvent/real marimea veniturilor, cheltuielilor,
vizat fiind venitul net( expresia baneasca a productivitatii).

Continutul si formele rezultatelor finale

Venitul net, val creata la nivel de firma, formele de manifestare a valorii nou create la
nivel de firma pot fi evidentiate astfel

1. Valoarea adaugata bruta

2. Valoarea adaugata neta (Valoarea bruta – amortizari)
In seminar: Val adaugata neta (Vbruta- salariile personalului)
3. Venitul net = v adaugata neta – salariile personalului – dobanzile platite la
imbrumuturi)
- In seminar Venitul net ( Val adaugata neta- dobanzile platite la imprumuturi)
 4. P brut (P net si imp/ profit)
5. P net = brut – imp/profit
In seminar TVA, accize
Cea mai importanta forma de venit vizata de catre firma este profitul care are mai
multe sensuri:
1. Acceptiune legislativa si statistica conform careia profitul este diferenta intre V si C unui ag
ec. In acest caz profitul a fost descris de catre economisti ca fiind legitim(legal) obtinut
conform prevederilor legale de reflectare a tuturor veniturilor si chelt
Profit nelegitim, nelegal, obtinut prin evaziune fiscala prin incalcarea deliberata a legalitatii.
Neînregistrarea unor venituri, majorarea artificiala a cheltuielilor deductibile, sustrageri de la
plata unor impozite si taxe.
2. Profit ca venit reziudal, nu exclude prima acceptiune, mai mult aduce in prim plan faptul ca
profitul de fapt rezidul diferentei dintre V si C. Determinarea sa ar trebui sa se bazeze pe
economii de cheltuieli in cadrul firmelor.

3. Remuneratie implicita a factorilor de productie. Presupune ca orice firma sa si foloseasca in

mod eficient factorii de productie ( munca, natura si capitalul)

DETERMINAREA PROFITULUI

Pentru determinarea profitului contabil, trebuie stabilita diferenta intre veniturile totale
realizate si cheltuielile totale aferente unui exercitiu financiar.

Datorita concesiilor pe care codul fiscal lea propagat in anumite perioade, profitul
fiscal este mai mic decat profitul contabil.
Profitul contabil = V – chelt
In venituri, legea contabilitatii include:
a) Venituri din exploatare ( rezulta din vanzarea de produse, marfuri, servicii prestate, lucrari
executate,venituri din productie stocata (terminata)
b) Venituri financiare rezulta din participatii la cap altor firme prin procurare de actiuni,
obligatiuni, titluri de plasament, diferente pozitive de curs valutar, dobanzi la imprumuturi
acordate, dobanzi la depozite pe termen scurt constituite de firma
c) Venituri exceptionale realizate din operatiuni de gestiune exceptionale ( nu fac de fapt
obiect al activitatii curente a firmei): amenzi, penalitati, despagubiri incasate de firma
La cheltuielile totale aferente veniturilor se includ:
a) Cheltuieli de exploatare: procurare de materii prime, materiale, obiecte de inventar,
semifabricate, chletuieli cu lucrari si servicii executate de terti pentru firma, chelt de
personal: salariile, cheltuielile privind fiscalitatea firmei, orice alte cheltuieli de exploatare
b) Cheltuieli financiare vor fi chelt care au generat v financiare privind procurarea de titluri de
plasament, diferente nefavorabile de curs valutar, dobanzi pt creditele angajate platite de
firma, pierderi de creante legate de participatii financiare.
c) Cheltuieli exceptionale sunt cheltuieli care privesc operatii de capital( valoarea neamortizata
a activelor imobilizate vandute sau casate inainte de termen)+cheltuieli din operatii de
gestiune( amenzi, penalitati, despagubiri platite de firma ca urmare a unor litigii
pronuntate+valoarea debitelor prescrise,debitelor insolvabile, pierderi din calamitati

Pe baza acestor elemente se poate determina rezultatul exercitiului pe feluri de activitati:

1) Rezultatul exploatarii
Re= Ve – Ce
Venituri din exploatare = Ve
Ve= CA+ /-SPS ( daca este creditor +, daca este debitor -)+ Pi ( nevoi proprii ale
intreprinderii) – Ave
SPS =soldul productiei stocate
Pi=productia imobilizata
Ave= alte venituri din exploat
CA= VVM + PV
VVM =venituri din vanzarea mf
alte tipuri de productie vanduta =PV
Ce = CMV+CPECheltuilelile de exploatare =Ce
CMV=costul mf vandute
CPE= CM+LSPT+ CP+ITV+A + ACe
CPE= costul total al productiei exercitiului
CM= chelt materiale
LSPT=lucrari servicii prestate firmei de catre terti
CP=chelt cu personalul
ITV=imp, taxe cu exceptia imp/profit,varsaminte
A=amortizarea activelor imobilizate
Ace=alte cheltuieli de exploatare

1. Veniturile si cheltuielile financiare pe baza carora determinam rezultatul

financiar(Rf):
Rf= Venituri financiare – Cheltuieli financiare
2. Rezultate ale exploatarii+ rezultatul financiar = rezultatul curent al exercitiului
3. Rezultatul exceptional = venituri excepționale - chelt excepționale
Daca la rezultatul curent adaguam rezultatul exceptional obtinem rezultatul brut al
exploatarii
Rcurent+Rex = RBE
RBE= v totale – chelt totale
VT= Vaferente exercitiului+Vf+Vex
 CT = Ce+Cf+Cex
Profitul contabil – profitul impozabil. Impozitul pe profit

Profitul contabil este cel matematic pe care o firma il obtine din cuantificarea conturilor
de venituri si a conturilor de cheltuieli, conform codului fiscal, profitul fiscal pleaca de la profitul
contabil (rezultatul brut al exercitiului) influentat cu cheltuielile nedeductibile si cu deducerile
fiscale.

Profit fiscal = RBE+Chelt nedeductibile- deduceri fiscale

Mecenat= sponsorizare in domeniul artei si stiintei

Cota de impozit este de 10%
Impozitarea profitului se face distinct in cazul microintreprinderilor, in acest caz,
aplicandu-se o cota de 3% asupra sumei totale a veniturlor trimestriale

Curs 7 03.06.2021

Caile de asigurare a echilibrului financiar( Echilibrul financiar)

Echilibrul financiar este o stare obtinuta in mod static sau dinamic(continuitate pe tot
parcursul activitatii), de dimensionare si folosire a fondurilor la care apeleaza o firma pentru
sustinerea obiectului de activitate, respectiv a nevoilor de productie si circulatie(desfacere).
Pentru a obtine aceasta stare este necesara evaluarea necesarului de fonduri existand pericolul
supraevaluarii acestui necesar ( fapt care ar conduce la imobilizari financiare si cheltuieli
neeconomicoase) si subevaluarea ceea ce ar conduce la deficit de fonduri si la o intrerupere
temporara a activitatii.

Procesul de evaluare vizeaza necesarul de active circulante, acesta avand si alti factori de
influenta precum viteza de rotatie a activelor fapt ce presupune o evaluare permanenta a
normelor de consum ale acestora, respectarea obligatiilor contractuale legate de incasarea
creantelor si onorarea platilor scadente ale firmei. O conditie importanta de asigurare a
echilibrului este derularea unei activitati financiare incat cheltuielile sa se incadreze in limitele
stabilite initial prin bugetul de venituri si cheltuieli al firmei, iar veniturile estimate sa se incaseze
ritmic si la timp.

Aceste cerinte vor fi respectate daca firma isi va corela programul de aprovizionare cu cel
de productie daca aprovizionarea va fi ritmica daca depozitarea va inlatura degradarea valorilor
materiale daca exista preocupari pentru reducerea ciclului de fabricatie daca activele imobilizate
vor functiona continuu si la intreaga capacitate daca firma va alege forme si instrumente de
decontare prin care sa incaseze in timpul util stabilit contravaloarea livrarilor sale.

Indicatori financiari de caracterizare a echilibrului financiar

Se folosesc in analiza financiara prin fundamentarea unor raporturi valorice pe baza

datelor in contabilitate si genereaza concluzii legate de starea de sanatate economico financiara a
firmei, acestia sunt solicitati firmei de catre organele de administrare fiscala si de banci sau alti
creditori pentru a crea cu incredere in relatiile cu firma analizata. Prin intermediul acestor
indicatori, se exprima soliditatea financiara a firmei, modul de gestionare al capitalurilor,
lichiditatea, solvabilitatea, randamentul activelor, starea de echilibru sau dezechilibru,
rentabilitatea economica si financiara. Rezultatele obtinute de fiecare intreprindere din calculul
acestor indicatori se compara cu anumite valori standard consacrate oferind informatii despre
echilibrul financiar.

Cei mai frecventi indicatori sunt:

1. Lichiditatea arata posibilitatea firmei de a face fata obligatiilor pe termen scurt

AC
Lp= x 100(%)
Datorii pe termen scurt

Semnificatie: surprinde in ce masura datoriile(creditele pe termen scurt) pot fi acoperite

prin intermediul activelor circulante. Cu cat raportul depaseste pragul de 100%, lichiditatea
patrimoniala este mai buna. Daca valoarea scade sub pragul de 100%, situatia firmei devine
riscanta aceasta putand sa nu mai faca fata obligatiilor scadente din resurse proprii activitatea
necesitand noi credite pe termen scurt( credite de trezorerie).

O valoare foarte mare a lichiditatii patrimoniale indica de asemenea o stare negativa in

sensul ca firma are disponibilitati mari de AC neutilizate, ceea ce ar insemna blocaje
financiare si depasirea ulterioara a costurilor de oportunitate. Indicatorul de lichiditate poate
fi prelucrat prin determinarea lichiditatii imediate caz in care din valoarea activelor circulante
ale firmei se deduc stocurile, indicatorul semnificand capacitatea firmei de a-si acoperi
datoriile pe termen scurt din creante si disponibilitati.

AC −stocuri
Li= x 100(%)
Datorii exigibile pe termen scurt

Li=lichiditate imediata

Standardele arata ca o firma este in echilibru financiar si are o lichiditate imediata buna,
daca nivelul acesteia depaseste valoarea de minim 60%.

2. Solvabilitatea reflecta in ce masura firma isi poate acoperi ajutorul capitalului social,
obligatiile pe termen mediu si lung(CBTL) inclusiv obligatiile fata de actionari pentru
plata dividendeleor.
Capitalul social
S= x 100(%)
Capitalul social+ datorii pe termen mediu si lung

Daca valoarea raportului <30% firma este insolvabila. Intre 30%,40% situatie alarmanta,
peste 60% situatie acceptabila, indatorare redusa, fapt ce indica, ca finantarea se face din
resurse proprii, ceea ce creaza posibilitatea apelului la noi surse externe, credite, daca
firma doreste sa se extinda.
3. Rotatia activelor stabileste relatia dintre volumul vanzarilor anuale si volumul activelor
utilizate in acest scop.(capacitatea activelor de a genera venituri)
Vanzari
Ra=
Active totale
Indicatorul are randament buna daca este >1,4, satisfacator intre 1,2-1,4, situatie slaba
intre 1-1,2 si pericol daca este subunitar(<1, active>vanzari)
4. Marja profitului (Mp) stabileste nivelul profitului brut in raport de volumul vanzarilor.
Prof brut
Mp= x 100(%)
Vanzari
Indicatorul arata profitabilitatea vanzarilor fata de valoarea totala a acestora, trebuie sa
depaseasca nivelul de 15%, intre 0-15% situatia firmei fiind slaba, precara.
5. Rentabilitatea activelor(ra) arata capacitatea activelor fixe si circulante de a genera profit.

Profit brut
ra= x 100(%)
Active totale (fixe , circulante)

6. Rotatia capitalului (rcp) arata eficienta cu care sunt investite capitalurile

Active totale
rcp=
Capital investit
Valoarea indicatorului trebuie sa fie supraunitara deoarece in caz contrar arata pierderi de
capital investit raportata la nivelul activelor fixe si circulante.
7. Rentabilitatea activelor(rentabilitatea capitalurilor proprii rcp)
 Profit brut
Rcp=
Capital investit
Indicatorul se compara cu rata inflatiei, situatia va fi buna pentru firma daca rentabilitatea
capitalurilor proprii este mai mare decat rata inflatiei, in caz contrar reprezentand o
pierdere de rentabilitate.
8. Rentabilitate financiara, rf)
Profit brut
Rf = x100(%)
Capital propriu
Indicatorul este solicitat de catre creditor(banci si parteneri de afaceri, actionari) si este
considerat bun pentru firma daca depaseste rata dobanzii de pe piata financiara
semnificand eficienta cu care au fost cheltuite capitalurile proprii.
9. Viteza de rotatie a stocurilor(Vs)
Vanzari
Vs=
Stocuri
Arata capacitatea stocurilor de genera venituri respectiv de a-si recupera valoarea din
vanzari. Optimul raportului, daca este >6(Vanzari>stocuri) situatia devine alarmanta,
daca valorea scade sub 2 aratand ca stocurile nu se rotesc suficient de repede pentru a
permite refacerea lichiditatilor, firma va avea risc de stocuri imobilizate.
10. Perioada medie de incasare a creantelor(Pmc)
Soldul brut al contului Clienti
Pmc= x30 zile
Vanzarilunare pe credit
O marime ridicata a acesto reflecta intarzieri la incasarea marfurilor vandute de catre
firma.
11. Perioada medie de plata a datoriilor catre furnizori
Soldul brut alcontului Furnizori
Pmf = x30 zile
Cumparari lunare

Indicatorul arata marimea creditelor fz si intarzierea partilor de catre firma catre

furnizori.
Indicatorul 10 si 11 influenteaza trezoreria firmei.

12. Indatorarea la termen(Ît)

Datorii financiare
Ît=
Capitalul propriu
Valorile subunitare(dat<cap) sunt apreciate ca optime, cele supraunitare(Dat>cap) arata
pericolul de pierdere a autonomiei financiare.
13. Echilbrul financiar(Ef)
Fondul de rulment
Ef =
Necesarul de fond de rulment
 Suprinde activitatea firmei de a degaja resurse financiare si materiale necesare
desfasurarii continue a activitatii. Val supraunitare indica o situatie buna, intre 0,2 si 1
situatia este alarmanta, sub 0,2 firma nu mai are echilibru financiar.
La acest set de indicatori de baza care surpind echilibrul financiar, se pot adauga
si altii rezultati din activitatea de diagnostic economico financiar).
14. Gradul de finantare a investitiilor(Gfi)
Capacitatea de autofinantare
Gfi= x100
Investitii anuale

Arata proportia in care o firma isi poate finanta investitiile pe baza capacitatii de autofinantare
daca aceasta ar fi alocata in acest scop.Marimea optima este cea supraunitara.

15. Capacitatea potentiala de rambursare a datoriilor financiare(Crd)

Datorii financiare
Crd= x100
Capacitatea de autofnancare

Indicatorul arata numarul de anuitati care pot fi necesare pentru rambursarea datoriilor
financiare. Optimul cap>datorii financiare.
Anuitate= plata creditului+dobanda
16. Rata de acoperire a excedentului brut din exploatare(Ra)
CAF
Ra=
EBE
CAF= capacitatea de autofinantare
Indicatorul prezinta participarea fluxului de lichiditati din act de exploatare la formarea
fluxului total de disponibil a firmei. Daca raportul este subunitar, suma cheltuielilor
monetare > veniturile financiare monetare. Aceasta situatie fiind frecventa in practica
atunci cand costurile financiare cu dobanzile > veniturile financiare.
17. Rata de acoperire a rezultatului exercitiului(RE)
Capacitatea de autofinantar e
ℜ=
Rezultatul exercitiului
Situatia este normala pentru firma daca raportul este supraunitar.
18. Capacitatea de autofinantare neta(CAFN)
CAFN= CAF- Dividende distribuite actionarilor
Nivelul capacitatii de autofinantare neta poate fi minim de mentinere, sau de dezvoltare.

19. Durata de imobilizarea a creantelor (Di)

Soldul mediu debitor al creantelorx perioadade timp

Di=
Rulaj debitor al conturilor de creantexCA

20. Durata de folosire a surselor atrase(Df)

Soldul mediu creditor al conturilor de obligatii x perioada de timp pe care se face analiza
Df =
Rulaj creditor al conturilor de obligatiixCA
21. Rata autonomiei financiare:
Capitalul propriu
Raf =
Capitalul propriu+Capital imprumutat

22. Rata de finantare a stocurilor:

Fondul de rulment
Rfs=
Stocuri
23. Rata de finantare a AC
Fondul de rulment
RfAC=
AC
24. Rata de finantare a necesarului de fond de rulment:
Fondul de rulment
RfNFR=
Necesar de FR( NFR)
25. Rata de autofinancare a activelor(Raa)
Capial propriu
R aa=
Active fixe +circulante
26. Rata datoriilor(Rd)
Rd= 1-Rata de autofinantare a activelor