Capitolul 4- amortizarea activelor imobilizate

Problematica amortizării capitalului incorporat în active imobilizate

Activele imobilizate, denumite și capital fix, indica partea din capitalurile permanente ale
întreprinderi, ele participa la mai multe cicluri de exploatare, recuperarea capitalului se va face de-a
lungul duratei de viata a acestora. Ele se uzeaza si își pierd treptat valoarea prin intermediul folosirii
sau a nefolosirii lor, dar forma lor fizica rămâne neschimbata.

Uzura nu afectează totalitatea activelor, doar pe cele supuse deprecierii( fiind un proces de
depreciere, ori apariției de active noi). Observatie: fondul comercial al întreprinderii, terenurile,
investitiile financiare si diverse participatiuni nu se amortizează.

Uzura este de 2 tipuri:

a) Fizica: - determinata de intensitatea folosirii în procesul de producție și de efectele acțiunii

unor factori naturali.
b) Morala: - determinata de scaderea pretului sau îmbunătățirea parametrilor tehnici a
activelor imobilizate existente pe piața, dar și accelerarea procesului de amortizare, astfel
rezulta o scădere a duratei normale de funcționare.

Necesitatea amortizării capitalului imobilizat reprezinta recuperarea treptata a valorii de intrare a

activelor imobilizate( amortizarea), generata de uzura imobilizărilor corporale și necorporale.

Caracterul științific al amortizării

O condiție esențială este determinata de evaluarea realista a activelor imobilizate(

supra/subevaluarea denaturează mărimea profitului)

Amortizarea reduce baza de impozitare și micșorează valoarea impozitul pe profit datorat statului,
dar contribuie și la crearea resurselor necesare pentru înlocuirea activelor.

Metoda de amortizare folosita poate influenta deciziile de investitii ale unei întreprinderi.

Dacă amortizarea este subevaluata, atunci și valoarea activelor imobilizate va fi la fel, iar amortizarea
recuperata va fi insuficienta pentru înlocuirea capitalului fix supus amortizării, iar daca este
supraevaluata se constituie un fonde de amortizare superior necesităților, ceea ce va determina
nefolosirea fondului.

Amortizarea semnifica un proces de recuperare a unei imobilizări anterioare, dar și stingerea unei
datorii.

Amortismentul și implicații financiare

Amortismentul este suma care se retine din încasări corespunzătoare uzurii morale și fizice, astfel va
influenta profitul și nivelul preturilor practicate pe piața.

Are dublu caracter fiind o suma baneasca( utilizata în finanțarea activitatii), dar și un element al
costurilor de productie( determina profitul intreprinderii) și dublu rol asigurând înlocuirea activelor
imobilizate casate, dar va efectua și plasamente noi de capital.

Acesta poate fi folosit și ca resursa de finanțare a investițiilor, care contribuie la creșterea volumului
activelor intreprinderii, denumita și ca „ efectul multiplicator al amortismentului”, influențat de
inflație.
 Elementele sistemului de amortizare

Elementele definitorii ale oricărui sistem de amortizare sunt: sfera amortizării, duratele de
funcționare și normele de amortizare, care în evoluția lor se interconditioneaza, oferind procesului
viziunea de sistem.

Sfera amortizării capitalului incorporat în active imobilizate

Constituie un element major care asigura un calcul cât mai real al amortismentului, astfel gruparea
activelor este necesara în vederea organizării procesului de amortizare și de calcul al
amortismentului. Legislația actuala a structurat imobilizările de capital pe TML în

a) Imobilizari corporale care reprezinta bunuri de folosință îndelungată în activitatea

întreprinderii. Calculul amortismentului începe din momentul punerii in functiune și pana la
recuperarea integrala a valorii de intrare. Pentru activele corporale a căror durata normala
difera de ce a a activului rezultat, amortizarea se determina pentru fiecare componenta în
parte. Regimul de amortizare se determina in functie de actvul imobilizat care se doreste a fi
amortizat.
b) Imobilizarile necorporale sunt bunurile care nu au forma fizica, iar ele se amortizează în
maxim 5 ani.
c) Imobilizarile financiare reprezinta imobilizari ale capitalului permanent investit de
întreprindere, sub diferite forme, în patrimoniul altei societăți comerciale. Aceste
plasamente de capital nu se supun procesului de amortizare.

Amortizarea fiscala se calculează în funcție de tipul activelor imobilizate și începând cu luna

următoare punerii în functiune.

Evaluarea și reevaluarea activelor imobilizate amortizabile

Activele imobilizate trebuie exprimate valoric pentru a se putea desfășura procesul de amortizare și
de calcul a amortismentului.

Pe parcursul folosirii activelor în procesul de producție, au loc modificări Le parametrilor tehnico-

economici și funcționali ai acestora, ceea ce impune reevaluarea lor, proces necesar ca modificare
semnificativa a preturilor.

Reevaluarea se bazează pe: corectarea valorii de intrare și rectificarea valorii de intrare.

Durata de funcționare a activelor imobilizate

Exprima perioada de timp exprimata de regula în ani și se stabilește din momentul punerii in
functiune a activelor imobilizate pana la scoaterea din funcțiune.

Normele de amortizare

Se determina cacsi o mărime procentuala și exprima intensitatea cu care se amortizează activele

imobilizate în decursul unui an. Aplicarea acestei mărimi procentuale asupra valorii de intrare sau de
amortizat, obținem valoarea amortismentului anual.

Metoda normelor de amortizare egale în timp:- se folosește sistemul liniar și consta în determinarea
și folosirea acelorași norme de amortizare pe întreaga duratavde functionare a activului imobilizat.

Metoda normelor de amortizar diferențiate în timp:- normele de amortizare se micșorează succesiv

în funcție de randamentul și gradul de uzura al activelor imobilizate.
 Sisteme de amortizare și mecanisme de calcul a amortismentului

Cunoașterea volumului amortismentului anual se impune atât din perspectivele cunoașterii

cheltuielilor anuale cu amortizarea cât și cea a stabilirii volumului amortismentului, destinat ca sursa
de finanțare a investițiilor.

Sistemul proporțional de amortizare(liniar)

Amortismentele anuale sunt egale între ele, pe toată Dnf.

Avantajele sistemului proporțional de amortizare: simplitate în aplicare( permite folosirea unei

metode globale de calcul a amortismentelor lunare), valorează lunara a cheltuielilor cu amortizarea
este fixa și influențează în mod constant nivelul profitului și de aceea este agreat și de organele
fiscale.

Dezavantajele: nu ia în considerare efectele uzurii morale, ritmul lent de recuperare a capitalului

imobilizat.

Sistemul variabil de amortizare

Amortismentul se calculează în funcție de modul de utilizare a activului imobilizat prin cantitatea de

substanțe extrasa, numărul de km parcurși sau de ore de funcționare.

Sistemul accelerat de amortizare( regresiv)

Este caracterizat de faptul ca valoarea amortismentului este maxim în primul an de funcționare și

scade pe parcursul duratei de utilizare.

Calculul amortismentului în sistem depresiv fără influenta uzurii morale

Calculul amortismentului în sistem depresiv cu influenta uzurii morale

Repartizarea pe trimestre și recalcularea amortismentului anual

Permite o evaluare a costurilor de productie cât mai corecta și în continuare un calcul al

randamentului activelor pe perioade mai scurte, iar modificarea pe parcursul anului impun
recalcularea amortismentului în scopul unei evaluări cât mai corecte a costurilor și a resurselor create
pe tema amortismentului.

În legătură cu activele menținute în exploatareși după ce Dnf expira, acestea nu mai fac obiectul
amortizării, influențând astfel pozitiv rezultatul financiar al exercițiului.