Capitolul I.

OBIECTUL SI SISTEMUL DREPTULUI FUNCIAR

§1. Raporturile funciare — obiect de reglementare a dreptului funciar
In procesul determinarii oricarei ramuri de drept problema principala consta in existenta unui grup de
raporturi sociale, care constituie obiectul de reglementare a acestei ramuri.
Obiectul de reglementare a dreptului funciar sint raporturile (relatiile) sociale care apar in timpul folosirii
pamintului. Specificul acestor raporturi este legat de functiile pe care le indeplineste pamintul pentru
diferite ramuri ale economiei nationale.
in agricultura si silvicultura pamintul este mijlocul principal de productie, unde stratul fertil al solului are
o insemnatate hotaritoare. Cu totul alte functii indeplineste pamintul in restul sferelor de activitate
economica. Pentru industrie, transporturi, constructii, localitati, pamintul serveste drept spatiu, suprafata,
teren de amplasare a cladirilor, utilajelor, cailor de comunicatie etc.
indeplinirea acestor functii economice genereaza aparitia si existenta unor raporturi funciare exprimate in
relatii sociale ce apar in procesul de atribuire, folosire, retragere si protectie a terenurilor de pamint.
E de mentionat ca pamintul, ca mijloc de productie si conditie principala pentru satisfacerea cerintelor
materiale ale societatii, se afla in strinsa legatura cu celelalte componente ale naturii, prin urmare, si
raporturile funciare sint in interactiune cu raporturile silvice, acvatice etc, ceea ce ne permite sa afirmam
ca raporturile funciare poarta un caracter prioritar fata de celelalte grupuri de raporturi sociale din
domeniul folosirii obiectelor naturale.
in etapa actuala, in conditiile efectuarii reformei agrare la general si a reformei funciare in particular,
caracterul si continutul raporturilor funciare se schimba esential. Trecerea de la nationalizarea pamintului
la privatizarea lui, infaptuirea demono-
10
polizarii proprietatii de stat asupra pamintului si improprietarirea reala a taranilor prin legiferarea
dreptului de proprietate privata asupra pamintului confirma aparitia si existenta unor noi particularitati ale
raporturilor funciare. in urma stabilirii noilor tipuri si forme de proprietate asupra pamintului, raporturile
funciare au capatat caracter patrimonial. Pamintul poate fi obiect al raporturilor de vinzare-cumparare,
gajare, arenda, donare, mostenire etc, cu alte cuvinte, pamintul devine imobil si se incadreaza in circuitul
de piata. E clar ca in acest sens caracterul raporturilor aparute ca rezultat al acestor actiuni este diferit, dar
indiferent de tipul de proprietate, destinatie si forma de gospodarire, aceste raporturi sint funciare,
deoarece au un singur obiect — pamintul.
Totodata, nu toate raporturile sociale care au ca obiect pamintul sint raporturi funciare. De exemplu,
raporturile care apar in procesul platii pentru folosirea pamintului, al stabilirii si perceperii impozitului
funciar au ca obiect pamintul, poarta caracter economic, dar nu sint de ordin funciar.
Raporturile funciare reglementate de normele dreptului funciar devin raporturi juridice funciare.
Relatiile funciare sint reglementate de Constitutia Republicii Moldova, de Codul funciar si de alte acte
legislative emise in conformitate cu el.
Relatiile din sfera folosirii si protectiei altor bogatii naturale (subsolul, padurile, apele, regnul animal si
cel vegetal, aerul atmosferic) sint reglementate prin legislatie speciala (articolul 1 din Codul funciar).
Relatiile juridice funciare apar intre subiectii acestora, care au anumite drepturi si obligatiuni conform
legislatiei funciare, in timpul de fata, cercul de subiecti ai relatiilor funciare s-a largit. Au aparut noi
subiecti cu noi drepturi care, in conditiile folosirii socialiste a pamintului, nici nu puteau fi pomeniti.
Subiect al raporturilor funciare este si statul. Subiectii raporturilor funciare se numesc detinatori de
terenuri.
Obiecte ale raporturilor funciare sint sectoarele de teren, cotele de teren si drepturile asupra lor (art. 2-1
din Codul funciar).
Raporturile juridice funciare, fiind unice dupa forma lor juridica, in functie de alti factori esentiali se
impart in mai multe feluri. De exemplu, dupa continutul relatiilor juridice, al drepturilor si obligatiunilor
subiectilor, raporturile juridice pot fi
11
clasificate in raporturi juridice de proprietate funciara, raporturi juridice din domeniul administrarii de stat
a pamintului, raporturi juridice de beneficiere funciara, raporturi juridice de protectie a pamintului.
Raporturile juridice funciare pot fi clasificate si dupa categoriile de terenuri (cu destinatie agricola,
industriala, intravilanul localitatilor...), dupa subiectii acestor raporturi s.a.
In asa fel, concluzionind, vom mentiona ca raporturile sociale care apar in procesul de posesiune si de
folosire (beneficiere) a terenurilor de pamint, precum si a drepturilor asupra lor, constituie obiectul de
reglementare a dreptului funciar. Fiind reglementate de normele acestei ramuri de drept, ele capata
caracter juridic cu toate consecintele ce rezulta de aici.
§2. Definitia, principiile si metodele dreptului funciar
Dreptul funciar ca ramura de drept in sistemul national juridic reprezinta o totalitate de norme juridice,
stabilite sau sanctionate de catre stat, care reglementeaza raporturile sociale de folosire si protectie a
pamintului, conditiile si mijloacele de productie in scopul folosirii lui rationale, al imbunatatirii si re-
producerii fertilitatii solului, precum si al apararii drepturilor si intereselor legitime ale subiectilor
relatiilor funciare.
Dreptul funciar ca ramura de drept are, dupa cum s-a mentionat, obiectul sau de reglementare, principii si
metode specifice, precum si norme juridice cuprinse in izvoarele acestui drept.
La baza structurii si continutului dreptului funciar ca ramura de drept stau anumite principii ca notiuni
temeinice, proprii dreptului in ansamblu si dreptului funciar ca ramura aparte.
Principiile dreptului funciar sint:
1) Diversitatea si egalitatea juridica a tipurilor si formelor de proprietate asupra pamintului.
2) Circuitul terenurilor ca obiect de dispunere.
'
3) Folosirea rationala a paminturilor.
4) Gospodarirea de sine'statator a terenurilor conform destinatiei lor.
5) Egalitatea subiectilor privind folosirea pamintului.
6) Administrarea de stat a fondului funciar.
7) Raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei funciare.
12
Principiile enumerate, fiind determinate de caracterul raporturilor funciare, in etapa actuala nu sint strict
epuizate, ele pot suferi diferite schimbari reiesind din reorganizarile si restructurarile care au loc in
orinduirea funciara a Republicii Moldova.
Dreptul funciar poseda de asemenea metode specifice de reglementare a raporturilor funciare. Metodele
dreptului funciar nu sint altceva decit mijloacele si procedeele de influentare asupra subiectilor relatiilor
funciare. Stabilind anumite reguli de conduita in procesul folosirii pamintului, normele juridice prevad si
anumite masuri de constringere in cazul nerespectarii lor.
Dreptul funciar are doua metode de reglementare a raporturilor funciare:
1. Metoda imperativ-obligatorie si
2. Metoda dispozitiva.
in dreptul funciar metoda imperativ-obligatorie se aplica prin diferite prescriptii si interdictii obligatorii
pentru indeplinire de catre detinatorii de terenuri.
Metoda dispozitiva presupune stabilirea anumitor limite de comportament al participantilor la relatiile
funciare si atribuirea posibilitatii de a reglementa liber si de sine statator relatiile dintre ei in conformitate
cu legislatia in vigoare.
in caz de neindeplinire benevola a normelor dreptului funciar si de incalcare a drepturilor si obligatiunilor
stabilite de ele, se aplica masuri de constringere din partea statului, care prevad tragerea la raspundere
juridica a vinovatilor.
Masurile de constringere pot fi aplicate si de catre unul dintre subiectii raporturilor funciare. De exemplu,
in caz de folosire nerationala si cu incalcarea destinatiei terenurilor de pamint, autoritatile publice pot
retrage terenurile din folosinta in conformitate cu regulile stabilite.
Corelatia dintre metodele de reglementare a raporturilor funciare de asemenea s-a schimbat in functie de
schimbarile continutului si caracterului raporturilor funciare. Actualmente, o mare raspindire capata
metoda dispozitiva, care prevede egalitatea partilor si dreptul de adoptare a deciziilor de sine statator.
13
§3. Sistemul dreptului funciar si legatura lui cu alte ramuri de drept
Sistemul dreptului funciar cuprinde totalitatea institutiilor juridice funciare care au o strinsa legatura intre
ele si o aranjare logica consecutiva dupa rolul si insemnatatea lor in reglementarea raporturilor funciare.
Sistemul dreptului funciar ca disciplina de studiu cuprinde partea generala si partea speciala.
Partea generala contine notiuni si categorii de fond, obiectul si metoda dreptului funciar, particularitatile
raporturilor juridice funciare, izvoarele, reglementarile juridice s.a.
Partea speciala a dreptului funciar cuprinde regimul juridic al categoriilor de terenuri. Institutiile acestei
parti contin norme juridice concrete, ce reglementeaza raporturi funciare omogene.
Dreptul funciar are si sistem ca ramura de drept si ca ramura de stiinta. Acestea se afla intr-o strinsa
legatura, dar se deosebesc prin cercul problemelor abordate, stiinta dreptului funciar fiind cu mult mai
larga ca ramura dreptului funciar.
Fiind o parte componenta a sistemului national de drept, dreptul funciar se afla in strinsa corelatie cu alte
ramuri ale dreptului. Schimbarile esentiale care au loc in raporturile funciare in legatura cu
demonopolizarea proprietatii de stat asupra pamin-tului au influentat nu numai metodele si principiile
dreptului funciar, dar si corelatia lui cu alte ramuri de drept.
in etapa actuala, dreptul funciar se afla in legatura organica cu dreptul constitutional. Normele
constitutionale privind proprietatea, economia de piata, diversitatea formelor de gospodarire si apararea
drepturilor si intereselor proprietarilor constituie baza legislativa a dreptului funciar.
Administrarea de stat a fondului funciar, raspunderea administrativa a persoanelor vinovate de incalcarea
legislatiei funciare dovedesc existenta legaturii dreptului funciar cu dreptul administrativ.
O mare importanta are, de asemenea, legatura dreptului funciar cu dreptul civil. Relatiile de proprietate,
drepturile patrimoniale, apararea juridica a drepturilor funciare sint numai unele din punctele de tangenta
ale dreptului funciar cu dreptul civil.
Avind in vedere ca in etapa actuala legislatia permite vin-zarea-cumpararea pamintului, precum si alte
actiuni, posibilita-
14
tea de aplicare a normelor dreptului civil privind relatiile funciare se extinde considerabil.
Fara folosirea pamintului este imposibila folosirea celorlalte obiecte si resurse naturale. Prin urmare,
corelatia dreptului funciar cu ramurile ecologice de drept - dreptul apelor, dreptul silvic, dreptul
subsolului s.a.m.d. - este conditionata de faptul ca pamintul, ca o parte a mediului natural, a biosferei, este
locul de amplasament al tuturor obiectelor naturale.
Aceasta, la rindul sau, ne dovedeste necesitatea ecologizarii normelor dreptului funciar si a legaturii lor cu
protectia obiectelor naturii in ansamblu.
Dreptul funciar ca ramura de sine statatoare are legatura si cu alte ramuri de drept (de exemplu cu dreptul
fiscal - impozitul funciar).
'S
Capitolul II. IZVOARELE DREPTULUI FUNCIAR
§1. Notiunea de izvoare ale dreptului funciar si clasificarea lor
Notiunea de izvor de drept funciar presupune actul normativ adoptat sau sanctionat de catre stat, care
contine norme de drept ce reglementeaza raporturile sociale privind folosirea pamintului. Cu alte cuvinte,
izvoare ale dreptului funciar sint actele normative ce reglementeaza raporturile funciare cu normele
juridice intruchipate in ele.
Toate actele normative din domeniul reglementarii raporturilor funciare se afla intr-o strinsa corelatie.
Totodata, ele pot fi clasificate dupa diferite criterii, insa fara a incalca subordonarea lor ierarhica.
Izvoarele dreptului funciar se clasifica, in primul rind, dupa puterea lor juridica. Dupa acest criteriu, in
domeniul dreptului funciar, cunoastem legi si acte subordonate legii. Legile poseda putere juridica
suprema.
Din rindul legilor se evidentiaza Constitutia Republicii Moldova. Ea este legea de baza, legea suprema a
tarii. Bazele consti-tutionaie in domeniul folosirii pamintului sint principalele reglementari in domeniul
dreptului funciar.
Izvoarele dreptului funciar pot fi clasificate si dupa organele care le adopta. Drept alt criteriu de
clasificare poate servi caracterul normelor continute in actul normativ respectiv, de exemplu, prescriptie,
interdictie, recomandare s.a.
O mare insemnatate are clasificarea izvoarelor dreptului funciar dupa actiunea lor in spatiu, in timp si
dupa un anumit cerc de persoane. in acest sens, exista izvoare care reglementeaza raporturile funciare pe
intreg teritoriul Republicii Moldova (Codul funciar) si izvoare ce actioneaza doar pe o parte a sa (actele
autoritatilor publice locale).
La fel e si cu actiunea izvoarelor in timp. Exista izvoare de drept funciar cu stabilirea termenului de
actiune si fara stabilirea lui.
Izvoarele dreptului funciar pot actiona asupra tuturor subiectilor care cad sub incidenta lor (Codul
funciar) si izvoare
16
care reglementeaza raporturile funciare cu participarea numai a anumitor persoane (Legea cu privire la
gospodariile taranesti (de fermieri).
Astfel, izvoarele de diferite tipuri ale dreptului funciar sint acte normative care contin norme de
reglementare a raporturilor funciare.
De mentionat ca exista acte juridice din domeniul raporturilor funciare care nu sint izvoare ale dreptului
funciar, deoarece acestea nu contin noi norme de drept, poarta un caracter individual si de o singura data.
De exemplu, hotarirea autoritatii publice locale cu privire la atribuirea terenului de pamint catre o
persoana concreta pentru organizarea unei gospodarii taranesti. Acest act stabileste numai faptul de
atribuire si, deci, nu reglementeaza nimic nou.
§2. Codul funciar — izvorul principal al dreptului funciar
Adoptarea la 25 decembrie 1991 si punerea in aplicare la 1 ianuarie 1992 a Codului funciar vine ca un act
vital pentru dezvoltarea Republicii Moldova in conditii noi.
in legislatia funciara, Codul funciar impreuna cu Constitutia reprezinta cel mai important act normativ ce
reglementeaza relatiile funciare in Republica Moldova. Emiterea altor acte legislative este conditionata de
corespunderea acestora cu Codul funciar.
Codul funciar, dupa structura sa, este compus din 16 capitole care cuprind 102 articole.
Capitolul I stabileste componenta fondului funciar, proprietatea asupra terenurilor, protectia ecologica a
terenurilor si alte notiuni generale in materie funciara.
Capitolul II stabileste componenta organelor de stat care au competenta aplicarii si executarii Codului
funciar.
Capitolul III include formele si metodele de atribuire si instrainare a terenurilor din fondul funciar al
Republicii Moldova.
Capitolul IV stabileste drepturile si obligatiile detinatorilor de terenuri.
Capitolele V-IX stabilesc terenurile din componenta fondului funciar:
17
- terenurile cu destinatie agricola;
- terenurile din intravilanul localitatilor;
- terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicatiilor si terenurile cu alta destinatie speciala;
- terenurile destinate ocrotirii sanatatii, ocrotirii naturii, activitatii recreative, terenuri de valoare istorico-
culturala, terenurile zonelor suburbane si ale zonelor verzi;
- terenurile fondului silvic, ale fondului apelor si ale fondului de rezerva.
Capitolul X stabileste menirea, continutul si modul de tinere a cadastrului funciar si a documentatiei
cadastrale si reglementarea regimului proprietatii funciare.
Capitolul XI este dedicat modului si conditiilor de schimbare a destinatiei terenurilor.
Capitolul XII reglementeaza raporturile de protectie si ameliorare a terenurilor.
Capitolul XIII contine norme privind rolul si sarcinile controlului de stat si scopurile monitoringului
fondului funciar.
Capitolul XIV stabileste modalitatile si ordinea de solutionare a litigiilor funciare.
Capitolul XV prevede formele de raspundere juridica pentru incalcarea legislatiei funciare si, in fine,
capitolul XVI contine reglementarea corelatiei legislatiei funciare a Republicii Moldova cu acordurile
internationale.
Aplicarea si executarea practica a Codului funciar este o atributie de baza atit a organelor de stat, cit si a
autoritatilor publice locale.
§3. Legi si acte subordonate legii ca izvoare ale dreptului funciar
Legile Republicii Moldova, avind o putere juridica suprema fata de actele emise pentru indeplinirea legii,
pot fi si sint adoptate numai de catre Parlamentul Republicii Moldova.
Conform art.72 din Constitutie, Parlamentul adopta legi constitutionale, organice si ordinare.
in domeniul reglementarii raporturilor funciare, de regula, se adopta legi organice.
in etapa actuala, in afara de Codul funciar, izvoare ale dreptului funciar sint urmatoarele legi:
18
- Legea cu privire la impozitul funciar si modul de impozitare din 22 decembrie 1992 cu modificarile si
completarile ulterioare;
- Legea privind pretul normativ si modul de vinzare-cum-parare a pamintului din 25 iulie 1997;
- Legea cu privire la proprietate din 22 ianuarie 1991;
- Legea cu privire la arenda din 14 ianuarie 1992;
- Legea cu privire la gospodariile taranesti (de fermieri) din 5 noiembrie 2000 s.a..
Aceste legi, dupa cum se vede din denumirile lor, sint sau special adoptate pentru reglementarea
raporturilor funciare, sau contin norme ce reglementeaza astfel de raporturi.
Acte subordonate legii sint toate celelalte acte juridice normative adoptate in modul stabilit si care contin
norme de reglementare a raporturilor funciare.
Acestea pot fi hotaririle Parlamentului, decretele Presedintelui Republicii, hotaririle, ordonantele si
dispozitiile Guvernului, ordinele si instructiunile ministerelor si departamentelor, actele autoritatilor
administratiei publice locale, actele organelor de conducere ale agentilor economici.
Toate actele subordonate legii nu pot contraveni acesteia din urma, nemaivorbind de Constitutia
Republicii Moldova. Ele se adopta pentru detalierea si realizarea prevederilor legii. De exemplu:
- Regulamentul cu privire la modul de rezolvare a litigiilor funciare, aprobat prin hotarirea Guvernului din
5 martie 1992;
- Regulamentul privind terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicatiilor, apararii si cu
alte destinatii speciale adoptat prin hotarirea Guvernului Republicii Moldova din 12 noiembrie 1993;
- Regulamentul cu privire la continutul documentatiei cadastrului funciar general, aprobat prin hotarirea
Guvernului din 11 ianuarie 1995;
- Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor, aprobat prin hotarirea Guvernului din 3 mai 1996;
- Regulamentul cu privire la vinzarea-cumpararea terenurilor aferente obiectelor privatizate sau care se
privatizeaza si intreprinderilor private, aprobat prin hotarirea Guvernului din 23 octombrie 1996 cu
modificarile ulterioare;
- Hotarirea Guvernului nr. 192 din 20 februarie 1998 "Cu privire la vinzarea-cumpararea terenurilor" s.a.
19
Legile si actele subordonate legii in domeniul raporturilor funciare constituie baza legislativa de care
trebuie sa tina cont toti subiectii beneficiari ai terenurilor de pamint.
§4. Actele organelor administratiei publice ca izvoare ale dreptului funciar
Izvoare ale dreptului funciar sint, dupa cum s-a mentionat mai sus, ordinele si instructiunile ministerelor
si departamentelor elaborate si adoptate in conformitate cu legislatia in vigoare.
Ca exemplu pot servi ordinele, instructiunile si dispozitiile Ministerului Agriculturii si Industriei
Alimentare, actele cu caracter normativ adoptate de Agentia Nationala Cadastru, Resurse Funciare si
Geodezie s.a.
in sirul actelor subordonate legii pot fi incluse si actele autoritatilor publice locale. Aceste autoritati,
avind conform Codului funciar o anumita competenta in domeniul relatiilor funciare, pot adopta decizii si
dispozitii in conformitate cu legislatia privind administratia publica locala, care in unele cazuri poarta
caracter de izvoare ale dreptului funciar. Esential este ca aceste decizii sa fie adoptate pentru realizarea
legislatiei in vigoare si sa nu contravina prevederilor acesteia.
Posibilitatile autoritatilor publice locale in acest domeniu se largesc noua organizare teritorial-
administrativa a Republicii Moldova si de adoptarea noilor legi privind autonomia locala.
Exercitarea controlului asupra folosirii si protectiei terenurilor, asigurarea perceperii impozitului funciar,
autentificarea drepturilor detinatorilor de terenuri, repartizarea si retragerea terenurilor, tinerea cadastrului
funciar in teritoriul din subordine, solutionarea litigiilor funciare in limitele stabilite de lege s.a. tin de
competenta autoritatilor publice locale si actele adoptate pe marginea acestor probleme au o mare
importanta practica.
Aceste acte, actionind doar in cadrul unei localitati (sat, comuna, oras) sau al unei unitati teritorial-
administrative (judet), au caracter normativ si sint obligatorii pentru toti detinatorii de terenuri din
teritoriul acestei colectivitati.
Programele, schemele, proiectele si planurile de reglementare a regimului proprietatii funciare pe
teritoriul respectiv aprobate
20
prin deciziile administratiei publice locale, precum si masurile elaborate pentru realizarea lor sint exemple
de acte cu caracter normativ si deci pot servi drept izvoare ale dreptului funciar.
§5. Practica judiciara in domeniul reglementarii raporturilor funciare
in domeniul folosirii pamintului si al aplicarii legislatiei funciare un rol important ii revine practicii
judiciare. in sensul larg al cuvintului, practica judiciara nu este altceva decit toate hotaririle instantelor
judecatoresti privind aplicarea prevederilor legislatiei funciare. in alt sens, practica judiciara este o
generalizare a aplicarii legislatiei funciare de catre instantele judecatoresti in care se mentioneaza
greselile si neajunsurile acestor instante, se dau anumite explicatii cu privire la aplicarea corecta a
normelor de drept funciar.
Astfel de generalizari face Curtea Suprema de Justitie a Republicii Moldova, in urma carora se adopta
hotariri ale Plenului Curtii Supreme de Justitie.
in domeniul relatiilor funciare, Plenul Curtii Supreme de Justitie a adoptat la 26 martie 1997 Hotarirea nr.
10 "Cu privire la practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a legislatiei funciare".
Conform acestei hotariri, litigiile si plingerile legate de chestiunile funciare, unde una dintre parti este
cetateanul, se examineaza de catre judecatoriile jurisdictiei de drept comun, iar litigiile si plingerile
privind chestiunile mentionate, unde partile sint persoane juridice, si gospodariile taranesti (de fermieri)
ca persoane fizice, precum si persoanele fizice care practica activitatea de antreprenoriat, sint examinate
de catre instantele judi-
ciare economice.
21
Capitolul III. DREPTUL DE PROPRIETATE SI ALTE DREPTURI REALE ASUPRA
TERENURILOR
"
§1. Notiunea de drepturi reale asupra terenurilor si clasificarea lor
Drepturile (si obligatiile) subiectelor raportului de drept, in functie de continut, pot fi: patrimoniale (care
au un continut economic, fiind evaluabile in bani) si nepatrimoniale.
Drepturilejagjrjmgjiialej ce alcatuiesc continutul patrimoniului, sint grupate in doua categorii: drepturi
reale si drepturi de creanta.
Drepturile reale sint drepturLgubiective patrimoniale,, care confera titularului lor determinat posibilitatea
exercitarii directe si nemijlocite a prerogativelor prevazute de lege, fara a fi necesara interventia altui
subiect de drept1. Mai mult decit atit, orice alta persoana are obligatia de a nu face nimic, de a se abtine de
la orice actiune prin care ar aduce o atingere exercitiului liber si deplin al acestor drepturi. Drepturile
reale se disting prin urmatoarele trasaturi:
a) din punctul de vedere al subiectelor, dreptul real presupune existenta unui subiectjLciivjdeterminat si a
unui subiect pasiv nedeterminat;
b) din punctul de vedere al continutului si al naturii obligatiilor corelative, dreptului real ii corespunde
obligatia generala si negativa de a nu face nimic de natura sa aduca atingere exercitiului liber si deplin al
acestui drept;
c) drepturile reale-daonastexe la doua efecte speciale: dreptul de urmarite si dreptul de preferinta;
d) drepturile reale sint absolute, opozabile tuturor;
e) dreptul real poate avea ca obiect numai lucruri determinate;
f) sub aspect procedural, in cazul drepturilor reale, actiunea in justitie se intenteaza la o instanta de la
locul unde este situat bunul.
Literatura de specialitate clasifica drepturile reale, in principal, dupa doua criterii: tinind seama de natura
bunurilor ce con-
stituie obiectul lor si dupa cum au sau nu o existenta independenta, de sine statatoare2.
Dupa natuiaJbunar-iler care poarta-drepturi-reale acestea pot fi: imobiliare (avind ca obiect bunuri
imobile) si mobiliare (care au ca obiect bunuri mobile corporabile sau incorporabile).
Conform criteriului daca ausau.nu p existenta independenta, deosebim: drepturi reale principale si drepturi
reale accesorii.
Principale sint acele drepturi reale care au o existenta independenta, de sine statatoare, in raport cu alte
drepturi reale sau de creanta. Cel mai jmpQriarit drepLreal este drepJ;uJLd_pEG=—-prietate, ce
constituie izvorul necesar si temeiul nasterii si existentei tuturor celorlalte drepturi reale.
Accesorii sint acele drepturi reale care se constituie pentru a insoti si garanta alte drepturi, fara a avea
independenta.
Stingereadreptului principal are ca efect automatsi stingerea dreptuluLaccesoriu. Asadar, drepturile reale
accesorii nu sint independente, ele urmind, de regula, soarta dreptului principal.
Sistemul drepturilor reale este alcatuit dintr-un numar stabilit de drepturi reale principale, situate intr-o
anumita ordine, si din drepturi reale accesorii.
Dreptul civil rominesc reglementeaza doua categorii de drepturi reale principale: dreptul de proprietate si
drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate. in Republica Moldova, ca drept-eal
principal este recunoscut si reglementat dreptuLde_prpprietate4publica si privata).
Dreptul de proprietate este cel mai important drept real, si se prezinta sub doua forme: publica sjjDrivata.
Dreptul de proprietate privata se subdivide in: drept de proprietate particulara, care apartine persoanelor
fizice si persoanelor juridice de tip particular, si drept de proprietate privata a statului, unitatilor
administrativ-teritoriale (judetul, municipiul, orasul si comuna), precum si a altor persoane juridice
infiintate de catre stat si autoritatile locale, cum sint regiile autonome (in Republica Moldova astfel de
persoane juridice instituite de catre stat sint intreprinderile agricole de stat si cele municipale).
Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate. De multe ori dreptul de proprietate se exercita in
plenitudinea atributiilor sale direct si nemijlocit de catre proprietar. Sint insa situatii cind dreptul de
proprietate se exercita, de regula, in ceea priveste unele dintre atributiile sale — posesia si folosinta, prin
22
23
fi
w
LliL
intermediul altor persoane decit proprietarul. in acest scop, adeseori proprietarul incredinteaza unele
bunuri ale sale prin acte de autoritate sau, dupa caz, pe temeiul unor acte si fapte juridice civile, unei
persoane fizice sau juridice in vederea punerii lor in valoare. Persoanele care primesc bunurile respective
dobindesc asupra lor fie un drept personal, fie un drept real principal.
Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate sint de doua feluri:
a) drepturi reale principale derivate din dreptul de proprietate publica. La fel ca si in Rominia, potrivit
reglementarilor in vigoare, in Republica Moldova exista un singur drept real principal derivat din dreptul
de proprietate publica: dreptul de administrare directa a terenurilor — bunuri proprietate publica -constituit
prin acte de punere in emisie de catre autoritatile statale sau locale, ai carui titulari sint societatile agricole
si societatile comerciale de stat, iar in Republica Moldova — intreprinderile agricole de stat si institutiile
de cercetari stiintifice in domeniul agriculturii;
b) drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate privata sint opozabile tuturor, inclusiv
proprietarului. in terminologia consacrata, ele se mai numesc dezmembraminte ale dreptului de proprietate.
Legislatia civila a Rominiei reglementeaza urmatoarele drepturi reale principale derivate din dreptul de
proprietate privata, care au ca obiect terenuri agricole:
- dreptul de uzufruct;
- dreptul de uz;
- dreptul de servitute;
- dreptul de superficie.
Alaturi de aceste drepturi reale principale derivate reglementate de Codul civil, Legea nr. 18/1991 privind
fondul funciar mai consacra si dreptul real de folosinta funciara, care are o figura juridica proprie.
';
in Republica Moldova este~xecunoscut numai un singur dezmembramint — dreptul real de folosinta
funciara, reglementat de Codul funciar.
Din grupajirepturilor reale accesorii-stabilite asupra terenurilor agricole (reglementat si de legislatia
Republicii Moldova) este si dreptul de ipoteca. •
»'
24
Dreptul de ipoteca este dreptujreojisiituiLJntatdeatma asuprajjnui burumobil determinat de proprietatea
artei persoane fara deposedare, care-i confera titularului sau, numit creditor ipotecar, posibilitatea de a
urmari bunul in stapinirea oricui s-ar afla si de a fi platit, cu prioritate, din pretul acelui bun..
Mai mentionam ca in Rominia si in Republica Moldova este reglementat si un alt drept real, subiectiv,
absolut si temporar — dreptul de preemjiune. Din punctul de vedere al titularilor sai, dreptul de
preemtiune este definit ca fiind "acgLdjfiptsubiecti: civil recunoscut de lege anumitor titulari in virtutea
caruia acestia sebucura de-prioritate la cumpararea unui teren agricol din extravilan,.in ordinea si in
celelalte conditii prevazute de„, lege"3.
in urma analizei legislatiei funciare si civile a Republicii Moldova, concluzionam urmatoarele:
1. Deoarece dezmembramintele dreptului de proprietate asupra terenurilor sint derivate din acesta,
proprietarul nu poate oferi mai multe drepturi decit volumul atributelor proprii. Prin urmare,
dezmembramintele au un continut mai restrins decit dreptul de proprietate;
2. Dezmembramintele dreptului de proprietate depind de atributele proprietarului, fara al carui
consimtamint titularii celorlalte drepturi reale nu pot sa-si realizeze unele dintre atributele lor;
3. Dezmembramintele dreptului de proprietate poseda si un anumit caracter de sine statator, deoarece
transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului altui subiect nu poate servi drept temei de stingere a
dezmembramintelor;
4. Dezmembramintele, ca si dreptul de proprietate asupra terenului, au drept obiect un anumit lot, stabilit
concret pe teren, avind un numar cadastral corespunzator. in virtutea acestui fapt, aparitia, modificarea si
stingerea dezmembramintelor sint supuse inregistrarii statale la fel ca si aparitia, modificarea si stingerea
dreptului de proprietate asupra terenului.

25
1 )
§2. Dreptul de proprietate asupra terenurilor. Notiune. Obiectele si subiectele. Continutul
dreptului de proprietate funciara
Dreptul de proprietate, consfintit de Constitutia Republicii Moldova (art.9, in corelatie cu art.46 si 127),
este un drept fundamental, de veche traditie in catalogul Drepturilor si libertatilor cetatenesti. Acest drept
este unul de baza, cuprins in Declaratia universala a drepturilor omului, adoptata de Adunarea Generala a
ONU la 10 decembrie 1948, care prevede in articolul 17 ca "orjce-persoana are dreptul la proprietate, atit
singura, cit si in asociere cu altii. Nimeni nu poate filipsit arbitrar de proprietatea
sa".......
......
Legislatia in vigoare a Republicii Moldova nu contine o definitie a dreptului de proprietate, legiuitorul
limitindu-se la enumerarea atributelor proprietarului. Astfel, art.89 din Codul civil stipuleaza:
"Erpjietarul.se-bucura de dreptul de posesiune, de folosinta si de dispozitie asupra bunurilor in limitele
determinate de lege", iar art. 1 alin. 2 din Legea cu privire la proprietate consemneaza: "Proprietarului ii
apartine dreptul de a poseda bunurile, de a le folosi si a le administra" 4.
Lipsa unei notiuni adecvate a proprietatii in legislatia Republicii Moldova este recuperata de interpretarea
art. 9 din Constitutie (care stabileste principiile fundamentale privind proprietatea), facuta de catre Curtea
Constitutionala a Republicii Moldova. in Hotarirea privind controlul constitutionalitatii unor prevederi
din Codului funciar din 25 ianuarie 19965, Curtea Constitutionala trateaza proprietatea astfel: "Prin
proprietate se intelege dreptul de proprietate al persoanelor fizice, juridice, statului sau al unitatilor
administrativ-teritoriale asupra unor bunuri imobile sau mobile, exercitind asupra lor posesia, folosinta si
dispozitia, in mod exclusiv si perpetuu prin putere si interes propriu in conditiile legii". Pornind de la
prevederile legale mentionate si bazindu-ne pe doctrinele existentel_putem defini dregtul dejyraprietate ca fiind
acel drept subiectiv ce confera titularului jsauj:xercitarea in putere proprie si in interes propriu a atributelor de
posesie, folosinta si dispozitie asupra bunurilor sale in limitele determinate de lege.
Majoritatea doctrinarilor analizeaza proprietatea ca pe o categorie economico-juridica.
26
Raporturile de proprietate asupra pamintului, ca parte componenta si indispensabila a raporturilor de
proprietate in general, au suferit multiple modificari, deoarece fiecarei formatiuni economico-sociale ii
corespunde un sistem propriu de raporturi de proprietate funciare.
Proprietatea drept categorie juridica ia nastere odata cu aparitia statului si dreptului si reprezinta
rezultatul fixarii in norme juridice a raporturilor economice privind posesia, folosirea si dispunerea
diferitelor bunuri materiale (inclusiv a pamintului).
Reglementarea juridica a raporturilor de proprietate se face prin intermediul anumitor norme, care, in
primul rind, stabilesc posibilitatea (sau imposibilitatea) de apartenenta a bunurilor materiale anumitor
persoane, prevazind modul legislativ de insusire economica a lor; in al doilea rind, determina limitele si
modul de comportare a posesorilor de bunuri materiale, adica atributiile lor; in al treilea rind, includ
instrumentele juridice de protectie a "starii de insusire" de atentatele altor persoane 6.
da, toate normelejnentionatejnaisus, pot

fi clasificate in mai multe grupe.

in prima grupa pot fi incluse norme constitutionale (art. 9 din Constitutia Republicii Moldova); norme
funciare (art.3 din Codul funciar, in redactia Legii nr. 369-XIII din 10.02.95) 7; norme civile (art. 89 din
Codul civil)8.
Din a doua grupa fac parte normele funciare (art. 12, 13, 27, 29 din Codul funciar); normele civile (art.
150-154 din Codul civil), care reglementeaza atributiile proprietarului.
Grupa a treia cuprinde normecivile, administrative, penale funciare privind protectia raporturilor de
proprietate.
Prin urmare, totalitatea normelor ce reglementeaza raporturile de proprietate poarta un caracter complex.
Proprietatea asupra pamintului se caracterizeaza prin anumite particularitati generate de specificul social-
economic al obiectului. Odata cu promovarea reformelor economice, trecerea la economia de piata,
schimbarea radicala a raporturilor funciare, proprietatea funciara a capatat noi insusiri, cum ar fi: situatia
dominanta a cetatenilor ca subiecte ale dreptului de proprietate, prioritatea dezvoltarii agriculturii,
includerea terenurilor in circuitul civil etc. 9
Notiunea "drept de proprietate"10 asupra pamintului cuprinde:
.,.•„•'..'"-':. ; -.' •,;;•.;• '"' '-- '
27
- institutia de drept, ale carei norme sint fixate in Constitutia Republicii Moldova (art. 9, 46, 127); Codul
civil (art. 89-154); Legea Republicii Moldova cu privire la proprietate din 22 ianuarie 1991 nr. 459-XII11;
Codul funciar (art. 4,12,13, 27, 29);
- raport de proprietate in care, in afara de proprietar, intervin si alte subiecte, purtatoare de drepturi si
obligatiuni funciare (spre exemplu, beneficiarii funciari sau organele de reglementare a regimului
proprietatii funciare si de tinere a cadastrului funciar de stat);
- atributiile subiective ale proprietarilor funciari. Astfel, proprietarii pot intreprinde anumite actiuni — de
a gospodari terenul de sine statator, de a efectua lucrari de ameliorare si imbunatatiri funciare etc; pot
inactiona — sa se abtina de la actiuni care ar leza drepturile altor proprietari sau care ar cauza prejudicii
terenului; proprietarii au dreptul de a cere de la alte persoane un comportament adecvat; au dreptul la
revendicare, la despagubire etc;
- actiunea juridica, care genereaza raporturi intre proprietari si alte subiecte de drept (spre exemplu, in
baza deciziei judecatoresti, prin care se atribuie teren in proprietate, proprietarului i se elibereaza titlul de
proprietate, cu fixarea bornelor de hotar si intocmirea planului cadastral (reprezentarea grafica a lotului).
intrunind trasaturile caracteristice dreptului de proprietate in general, dreptul de proprietate asupra
pamintului poate fi privit sub doua aspecte: obiectiv si subiectiv.
in sens obiectiv dreptul de proprietate funciara este tratat ca o institutie de drept, ale carei norme
reglementeaza statistica raporturilor de proprietate funciara, ca stare de apartenenta a loturilor de teren
(art. 3, 4 din Codul funciar).
insa pentru a dezvalui posibilitatile concrete de comportare oferite proprietarului funciar de catre
legiuitor, este necesar a apela la categoria dreptului de proprietate in sens subiectiv.
Dreptul proprietarului funciar in sens subiectiv este posibilitatea juridica oferita proprietarului in vederea
posesiei, folosintei si dispunerii de terenul ce-i apartine, cu putere proprie si in interes propiru, prin
actiuni ce nu contravin legislatiei si nu lezeaza interesele legitime ale altor persoane.
Asadar, atributele proprietarului sint: posesia (jus utendi), folosinta (jusfruendi) si dispozitia (jus abudendi).
Pentru dreptul de proprietate funciara este specific faptul ca
28

atributele proprietarului au un caracter independent si nu se bazeaza pe dreptul altor persoane. Atributele

proprietarului se disting prin doua particularitati: in primul rind, continutul atributelor este stabilit prin
lege si, in al doilea rind, proprietarul le exercita de sine statator.
O alta particularitate a atributelor proprietarului consta in faptul ca acestea sint limitate. Dreptul de
proprietate in general si cel funciar in special nu au fost niciodata absolut nelimitate. Limitarile dreptului
de proprietate, cuprinse in diferite acte normative, sint examinate mai jos.
Dreptul de proprietate asupra terenurilor este dreptul de a poseda, folosi si dispune de lotul de teren in
conditiile prevazute de lege. Pentru toate tipurile de proprietate este caracteristic acelasi set de atribute,
insa continutul si volumul lor este diferit.
POSESIA CA ATRIBUT AL DREPTULUI DE '•' PROPRIETATE FUNCIARA
in literatura de specialitate remarcam mai multe definitii ale acestui important atribut. Conform uneia dintre aceste
opinii12, posesia consta in prerogativa titularului dreptului de proprietate de a stapini in fapt bunul. Conform alteia 13,
posesia consta in posibilitatea proprietarului de a stapini bunul ce-i apartine prin materialitatea sa, comportindu-se
fata de toti ceilalti ca fiind titularul dreptului de proprietate. E.A.Suhanov defineste posesia ca "fiind acel atribut al
dreptului de proprietate bazat" pe lege (ori juridic asigurat, care da posibilitatea de a stapini bunul si de a-1 intretine
in gospodaria sa"14.
in legislatia Republicii Moldova exista si o definitie legala a posesiei. Astfel, art. 1 alin. 2 din Legea cu privire la
proprietate stipuleaza: "Posedarea bunurilor consta in stapinirea efectiva a acestora". in baza celor mentionate,
concluzionam:
Posesia terenului este posibilitatea (bazata pe lege) a proprietarului de a stapini de fapt lotul de teren. in doctrina
romina s-a afirmat ca "posesia este mijlocul indispensabil al fiecarui proprietar pentru a-si realiza scopul, adica
utilitatea economica a proprietatii sale'Se sustine de asemenea ca posesia nu poate fi separata de folosinta, deoarece
pentru a folosi un bun este necesar mai intii sa te afli in posesia lui.
in opinia lui B. Erofeev "terenul poate fi folosit si de alte
29
persoane, neproprietari. in caz contrar, posesia terenului va fi considerata drept acaparare arbitrara,
actiune pentru care poate surveni raspunderea juridica" 16.
Spre deosebire de posesia unor bunuri obisnuite, pe care proprietarul le poate stramuta in alt loc, posesia
terenului poarta un caracter conditional, deoarece stapinirea lui este limitata. Posesia terenului este
realizata prin transmiterea in natura a proiectului de organizare a teritoriului si prin confirmarea hotarelor
lotului prin instalarea bornelor. Prin urmare, atributul de posesie a lotului de teren se realizeaza nu numai
prin atribuirea terenului in natura, dar si in conformitate cu documentatia funciara de proiect.
Pentru persoanele fizice si juridice — subiecte ale dreptului de proprietate privata, atributul de posesie a
terenului este indispensabil de obligatiunea acestora de a folosi lotul conform destinatiei. Posesia ca
atribut al subiectelor dreptului de proprietate de stat se rasfringe asupra tuturor terenurilor aflate in
proprietate, indiferent de faptul daca sint ele folosite la moment sau nu.
Posesia terenurilor, realizata de proprietari, se pastreaza si in cazurile in care terenul este transmis
beneficiarilor funciari.
FOLOSINTA CA ATRIBUT AL DREPTULUI DE PROPRIETATE FUNCIARA
in conformitate cu art. 1 alin. 2 din Legea cu privire la proprietate "folosirea bunurilor consta in
intrebuintarea calitatilor utile ale bunurilor...". Desi Legea trateaza folosinta in mai multe moduri, esenta
acestui atribut ramine neschimbata. Astfel, "folosinta ofera proprietarului dreptul de a intrebuinta bunul
pe care acesta il produce"17. intr-o alta opinie "folosinta presupune posibilitatea proprietarului de a
beneficia de calitatile utile ale bunului in scopul satisfacerii necesitatilor sale materiale si culturale" 18.
Dreptul de folosinta, ca atribut al proprietarului funciar, este posibilitatea admisa de lege privind
exploatarea economica (gospodareasca) a terenului folosirea calitatilor sale utile si exploatarea lui in
scopul obtinerii productiei agricoleAcest atribut are doua forme de baza: in primul rind, dreptul
proprietarului de a utiliza terenul agricol, ca mijloc prin care este realizat drep-
30
tul lui de proprietate; in al doilea rind, in forma gospodaririi libere a terenului, proprietarul are dreptul sa
efectueze lucrari de ameliorarei, constructia sistemelor de irigare, a constructiilor auxiliare etc. J
Conform art. 127 p.2 din Constitutia Republicii Moldova, statul garanteaza realizarea libera a dreptului de
proprietate in formele solicitate de titular. insa gospodarirea libera a terenului nu poate fi tratata ca o
activitate integral arbitrara. Articolul mentionat contine doua conditii esentiale: libera activitate gospo-
dareasca nu trebuie sa cauzeze prejudiciu mediului inconjurator si sa lezeze interesele legale ale altor
persoane.
Este notabil ca subiectele dreptului de proprietate de stat si municipala asupra terenurilor nu desfasoara
activitati de exploatare gospodareasca a acestora. Atributul de folosinta este realizat, in acest caz, prin
insusirea unei parti a rentei funciare, ce le apartine ca proprietari funciari.
,»;
;•
DISPOZITIA CA ATRIBUT AL DREPTULUI DE PROPRIETATE FUNCIARA
Conform art. 1 alin. 2 din Legea cu privire la proprietate, "administrarea bunurilor consta in determinarea
destinului bunurilor". Am mentionat anterior ca termenul "administrarea" urmeaza sa fie inlocuit cu
termenul "dispozitia\ Prin urmare, dreptul de dispozitie asupra terenului este posibilitatea admisa de Lege
de a determina soarta juridica a acestui bun 1}
Posesorul-neproprietar (arendasul) nu dispune de acest drept in general ori dispune de el numai intr-o
anumita masura si numai cu consimtamintul proprietarului (spre exemplu, arendasul poate transmite lotul
arendat in subarenda, insa numai cu acordul arendatorului).
Dispozitia ca atribut al proprietarului funciar poate sa se manifeste sub mai multe forme:
a) modificarea starii de fapt a lotului de teren, ceea ce atrage dupa sine schimbarea statutului lui juridic (in
urma lucrarilor de ameliorare si imbunatatiri funciare, unele pasuni pot fi transferate in categoria
terenurilor arabile);
b) modificarea regimului juridic al terenului 20 (vinzarea lotului);
c) modificarea componentei proprietarilor funciari (atribuirii
31
terenurilor in proprietate, arenda, folosinta funciara cu respectarea procedurii existente); retragerea
terenurilor de la proprietari pentru necesitati de stat si sociale; procesul de schimb al terenurilor intre
proprietarii funciari.
Traditional, se accentueaza aspectul juridic al dispozitiei, care poate avea diferite caractere, cum ar fi:
vinzarea terenului, donatia, ipoteca, succesiunea, transmiterea in arenda. insa importanta este si plasarea
"fizica" a terenului, care necesita anumite activitati de imbunatatire a calitatii solului, irigarea etc.
Mai constatam ca proprietate funciara absoluta nu exista. Recunoscind proprietarului funciar dreptul de a
poseda, folosi si dispune liber de terenul ce-i apartine, legislatia in vigoare stabileste totodata si unele
ingradiri dictate de limitarea suprafetelor de teren in spatiu si imposibilitatea inlocuirii terenului prin alte
mijloace de productie.
Aceste ingradiri ale dreptului de proprietate pot fi divizate in: permanente si temporare.
Din categoria de ingradiri ale atributiilor proprietarului fac parte: obligativitatea de a respecta cerintele de
folosire rationala a terenului, de conservare a capacitatilor ecologice si de protectie a lui; de a nu leza
drepturile si interesele legitime ale altor detinatori de teren; de a respecta conditiile speciale de exploatare
a terenurilor agricole de calitate superioara. Ca ingradire poate fi recunoscut si dreptul statului (in
persoana organelor sale) de a retrage terenul de la proprietar, cu prealabila si dreapta despagubire, pentru
necesitati de stat si sociale.
ingradirile temporare sint: folosirea terenului strict dupa destinatie; posibilitatea incheierii tranzactiei de
vinzare-cumpa-rare a terenului, cu conditia utilizarii lui in scopuri agricole etc. Structura dreptului de
proprietate. Analizind notiunea "drept de proprietate funciara" sub aspectul raportului juridic, relevam
urmatoarea structura a elementelor acestuia:
1) Obiectul dreptului de proprietate funciara — suprafata de teren destinata nevoilor (mijloc de
productie, baza operationala), transmisa in modul stabilit unui subiect concret sau care se afla in posesia,
in folosinta si la dispozitia lui. in acest sens pot fi delimitate doua tipuri de suprafete de terenuri agricole:
terenurile aflate in stadiul de trecere in proprietate si cele care deja au trecut in proprietate. Astfel, art. 21
din Codul funciar interzice a folosi terenul, inclusiv in conditii de arenda, pina
atunci pina cind nu vor fi stabilite hotarele terenurilor in natura si nu va fi eliberat titlul de proprietate.
Prin urmare, exista o anumita perioada pe parcursul careia proprietarul nu poate sa-si exercite atributiile
sale.
Nu pot fi considerate obiecte ale dreptului de proprietate terenurile care au trecut in proprietate ilegal,
deoarece orice tranzactie incheiata cu incalcarea legii este declarata nula (art. 50 Cod civil al Republicii
Moldova).
2) Subiectele dreptului de proprietate — proprietarii funciari recunoscuti in modul stabilit de lege. Astfel,
specificam urmatoarele grupe de subiecte:
- Statul. Administrarea si dispunerea proprietatii de stat asupra terenurilor este exercitata de catre
Guvern;
- Au toritatile publice locale sint recunoscute drept subiecte ale proprietatii municipale;
- Persoanele juridice (care corespund cerintelor stabilite in art. 23 din Codul civil) — intreprinderile, in
primul rind cele agricole;
- Persoanele fizice — cetatenii Republicii Moldova si investitorii straini, in conformitate cu legislatia (art.
4 alin. 2 din Codul Funciar).
Continutul dreptului de proprietate funciara reprezinta atributiile proprietarului privind posesia, folosinta
si dispozitia suprafetei de teren aflata in proprietate.
Aceste atributii pot fi specificate si clasificate in generale si speciale.
Din categoria atributiilor generale fac parte drepturile si obligatiunile proprietarilor funciari privind unele
actiuni intreprinse fata de teren sau abtinerea de la asemenea actiuni. Astfel, fiecare proprietar are dreptul
de a gospodari terenul de sine statator, de a-1 transmite prin mostenire, de a-1 ipoteca, transmite in
arenda, transmite in calitate de cota de participare in capitalul statutar al intreprinderii agricole, de a-1
schimba, vinde, dona. Totodata proprietarul este obligat sa foloseasca eficient terenul in corespundere cu
destinatia lui, prin metode care nu dauneaza obiectul si alte resurse naturale; sa achite la timp impozitul
funciar; sa contribuie la majorarea fertilitatii solului.
Obligatiunile proprietarului sint parte a atributiilor dictate de legea care necesita o executare certa. Astfel,
folosirea terenului conform destinatiei, cum s-a mentionat mai sus, este o obligatie a proprietarului, a
carei nerespectare atrage dupa sine sistarea dreptului de proprietate asupra terenului. ,,.,.,.;.,,,
32
33
Atributiile speciale ale proprietarilor funciari sint conditionate de urmatorii factori: particularitatile
loturilor de teren, aflate in proprietate; particularitatile statutului juridic al proprietarilor; alte
circumstante.
insusirile loturilor de teren sint variate, prin urmare, legislatia contine unele obligatiuni suplimentare
pentru proprietarii funciari.
Spre exemplu, suprafetele situate pe pante trebuie lucrate prin metode care ar exclude (sau preveni)
eroziunea solului; unele terenuri trebuie supuse recultivarii, iar cele degradate, al caror strat fertil nu poate
fi restabilit intr-un timp apropriat — conservarii (art. 29 alin. 4 Cod funciar).
Unele particularitati ale statutului juridic al proprietarilor funciari sint caracteristice intreprinderilor
agricole (de stat, cooperative, societati pe actiuni) datorita capacitatii juridice speciale, stipulata in statutul
propriu.
Alte particularitati care pot influenta atributiile proprietarilor funciari au un caracter divers. Astfel, pot
exista restrictii care izvorasc din relatiile de vecinatate; la modificarea statutului localitatii in al carei
perimetru este amplasat terenul; cind apar unele necesitati social-utile privind lotul etc.
§3. Dreptul de proprietate publica asupra terenurilor
Notiunea de terenuri proprietate publica
Proprietatea publica asupra terenurilor poate fi:
a) de interes national — in acest regim de drept, proprietatea apartine statului (proprietatea publica a
statului);
b) de interes local — in acest regim de drept, proprietatea apartine satului, comunei, orasului,
municipiului, judetului, UTA Gagauzia (proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale).
Aceasta delimitare a terenurilor proprietate publica are drept scop protectia si folosirea eficienta a
terenurilor in interesul detinatorilor acestora si se efectueaza prin actiuni de identificare si coordonare a
hotarelor acestora. Exercitarea lucrarilor de identificare si formare a terenurilor proprietate publica este
asigurata de catre Agentia Nationala Cadasru, Resurse Funciare si Geodezie, iar inregistrarea acestora se
efectueaza in conformitate cu Legea cadastrului bunurilor imobile.
i
Terenurile proprietate publica a statului reprezinta o parte a terenurilor proprietate publica ce apartin
cu drept de proprietate Republicii Moldova. Dreptul de posesiune, de folosinta si de dispozitie asupra
acestor terenuri se atribuie Guvernului.
Formarea fondului terenurilor proprietate publica a statului este conditionata de factori economici,
ecologici, istorico-cultu-rali si de necesitatea de a asigura securitatea statului.
Terenurile proprietate publica a statului sint:
a) terenurile cu destinatie agricola incluse in Lista unitatilor ale caror terenuri ramin in proprietatea
statului;
b) terenurile fondului silvic proprietate publica a statului, terenurile fondului apelor, terenurile zonelor
sanitare;
c) terenurile aferente constructiilor unitatilor si organelor de stat;
d) terenurile aferente obiectivelor complexului energetic;
e) terenurile ocupate de drumuri nationale, de conducte nationale si internationale si alte comunicatii de
transport statale;
f) terenurile destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sanatatii, activitatii recreative etc;
g) terenurile destinate necesitatilor de aparare, trupelor de graniceri si MAI;
h) altele utilizate in scopul asigurarii securitatii statului (art. 5 din Legea nr. 981 din 11 mai 2000).
Terenurile proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale reprezinta o parte a terenurilor
proprietate publica ce apartin unitatilor administrativ-teritoriale, dreptul de posesiune, folosinta si
dispunere asupra carora este de competenta autoritatilor administratiei publice locale (art. 4 din Legea nr.
523-XIV din 16 iulie 1999).
Formarea fondului terenurilor proprietate a unitatilor admi-nistrativ-teritonale este conditionata de
necesitatea utilizarii eficiente a acestora in interesul unitatilor mentionate.
Patrimoniul unitatilor administrativ-teritoriale este format din bunurile domeniului public (destinate
satisfacerii intereselor generale ale colectivitatii din unitate) si bunurile domeniului privat (cu destinatie
strict determinata).
Terenurile proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale sint:
,„;,:,, .:,:
a) aflate in folosinta unitatilor respective;
b) aferente obiectivelor privatizate sau pasibile privatizarii,
34
35
inclusiv cele aferente constructiilor nefinalizate si obiectivelor din fondul de imobile nelocuibile date in
arenda;
c) aferente cladirilor si altor constructii transmise in proprietate privata in contul cotelor-parti valorice;
d) atribuite in folosinta sau date in arenda intreprinderilor privatizate;
e) terenurile impadurite (cu excep. alin. 1 art. 5), fisiile forestiere, destinate retinerii apei, masurilor
antierozionale etc;
f) aferente obiectivelor de menire social-culturala, de uz public - piete, strazi, gradini publice, scuaruri
etc;
g) destinate transporturilor, conductelor, telecomunicatiilor folosite pentru necesitatile industriale ale
unitatii (excep. alin. 1 lit. d) si e) al art.5);
h) terenurile de rezerva;
i) zonele suburbane si verzi, ocupate de iazuri;
j) cele neprivatizate ale intovarasirilor pomicole (art. 8 din Legea nr. 891 si art. 3 lit. c) din Legea nr.
523).
Proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale este imprescriptibila. Ea nu poate fi supusa
exproprierii si nu poate constitui obiectul unor garantii reale. Aceasta proprietate poate fi data in
administrare sau poate fi inchiriata (art. 11 din Legea
nr. 523). ' .ir; .;-,. ,:..:;.• : ,;:
;.-,

§4. Dreptul de proprietate privata asupra terenurilor

Promovarea reformelor economice in scopul trecerii la economia de piata este sortita la esec fara
schimbarea radicala a raporturilor de proprietate asupra resurselor naturale, si in primul rind asupra
pamintului. insa extinderea sferei dreptului de proprietate privata asupra resurselor naturale necesita o
analiza profunda a eventualelor consecinte negative de ordin economic, ecologic si social.
Necesitatea obiectiva de solutionare a problemei privind asigurarea balantei de interese ale societatii si ale
proprietarului particular este generata de proclamarea dreptului de proprietate privata asupra unor resurse
naturale (inclusiv asupra pamintului), precum si de specificul reglementarii raporturilor din domeniul
protectiei mediului inconjurator si utilizarii resurselor naturale21.
La momentul actual, statutul constitutional al cetateanului in domeniul raporturilor funciare a fost
completat cu dreptul de a avea in proprietate privata terenuri agricole. in legatura cu aceasta, este
important a se concentra atentia asupra mecanismului de realizare a acestui drept constitutional. Pentru ca
acest drept sa nu fie fictiv sau sa poarte un caracter declarativ, este necesar, la nivel legislativ, sa se
gaseasca o solutie la problema: cum trebuie sa fie mecanismul de restabilire a dreptului de proprietate
privata asupra pamintului, de dezvoltare a structurilor particulare de antreprenoriat in sfera productiei
agricole etc. in acest context e se impune si elucidarea problemelor reformei funciare, care cuprinde
totalitatea conditiilor economice, organi-zationale, sociale si juridice necesare pentru crearea unui nou
regim funciar bazat pe dreptul de proprietate privata si pe principiile democratice ale pietei funciare22.
Fenomenul reformelor funciare si agrare a existat intotdeauna: in antichitate si in zilele noastre.
Opinia teologului rus Nil Sorski, dusmanul proprietatii funciare bisericesti, este ca "in rai toti sint egali,
nu exista "nici al meu", "nici al tau". in limbaj juridic aceasta consemneaza dreptul fiecarui individ la
accesul egal la pamint. "Nimeni nu poate avea pamint mai mult decit are nevoie, iar dreptul unui individ
asupra pamintului nu poate limita dreptul altuia" — scria J. Locke in secolul al XVI-lea. Ca un postulat
etic si sociologic, aceasta cerinta era recunoscuta si exista in constiinta mai multor popoare in perioade
istorice diverse23.
Deoarece in constiinta popoarelor predominau ideile bazate pe conceptia dreptului individual, insesi
drepturile individuale, din momentul aparitiei lor, devin inegale. O astfel de inegalitate in domeniul
raporturilor funciare poate atinge proportii mari. Despre acest lucru scria Solon, care concepea
centralizarea proprietatii funciare in miinile castei dominante, formarea proprietatii latifundiare a
oligarhiei drept cea mai serioasa maladie care a afectat vechea civilizatie a Greciei si care ameninta
statale actuale. De asemenea Platon, in "Legi"-le sale, afirma ca cel mai binefacator pentru stat este
acordul autoritatilor de a accepta reformele indreptate spre distribuirea pamintului 24.
Acestea sint invatamintele istorice, care trebuie luate in considerare la promovarea reformelor funciare
actuale. Prin urmare, instaurarea dreptului de proprietate funciara presupune, in
36
37
esenta, o reforma funciara cardinala, care abordeaza, in primul rind, sistemul reglementarii juridice a
raporturilor funciare, orientat spre reorganizarea tuturor elementelor sale.
inainte de a trece la motivele juridice ale oportunitatii instaurarii dreptului de proprietate privata asupra
pamintului, ne vom referi pe scurt la continutul dreptului de proprietate privata funciara in unele tari
occidentale.
K.Marx intrebuinta cuvintul "privat" cu privire la proprietatea dobindita prin munca proprie. in esenta, el
concepea dreptul de proprietate funciara al taranilor ca pe cea mai avantajoasa conditie de dezvoltare a
mijloacelor de productie ale acestora25.
Lipsa proprietatii private funciare in procesul de productie "asiatic" a avut drept consecinta nivelul de trai
foarte scazut, despotismul etc.
Daca dreptul de proprietate privata asupra pamintului in tarile occidentale este analizat din acest punct de
vedere, putem trage urmatoarea concluzie: proprietatea privata este o cucerire mareata, o izbinda a
civilizatiei. Economia actuala a demonstrat capacitatea de satisfacere a necesitatilor sociale in baza pro-
prietatii private modernizate26.
Reglementarea raporturilor de proprietate privata asupra pamintului in diferite tari demonstreaza ca
legislatia se afla in cautarea unei imbinari armonioase intre interesele si libertatea de comportament ale
proprietarului si interesele sociale de conservare a pamintului ca resursa naturala unica. Reglementarea
raporturilor de proprietate este subordonata functionarii eficiente a structurilor agricole, de aceea statul
intervine activ in procesul de realizare a diferitelor drepturi, cum ar fi dreptul de succesiune, dreptul de
arenda27 etc.
Astfel, art. 44 din Constitutia Italiei stipuleaza: in scopul exploatarii rationale a terenurilor si consolidarii
raporturilor sociale echitabile, legea limiteaza proprietatea funciara privata, stabilind suprafetele ei
maxime pe regiuni sau zone agricole, stimulind ameliorarea solului si sustinind proprietatea mica si
mijlocie.
Articolul 88 din Codul civil francez prevede posibilitatea deposedarii proprietarului funciar care nu
lucreaza si nu foloseste pamintul sau daca sint lezate interesele sociale. De asemenea, se admite
rascumpararea fortata de catre stat a terenurilor aflate
38
in proprietate privata, iar in unele tari este permisa, ca masura exceptionala, exproprierea gratuita 28.
Actualmente, interventia statului in raporturile funciare are loc, preponderent, in procesul de administrare
si dirijare a folosintelor funciare, in special in sfera de planificare a exploatarii resurselor funciare. In
tarile Europei Occidentale (Franta, Italia, Belgia) in procesul planificarii teritoriale are loc zonarea
teritoriului, adica delimitarea diferitelor zone in functie de obiectivul utilizarii. in fiecare dintre aceste
zone este stabilit un regim special de folosinta, care se extinde si asupra proprietarilor privati.
in concluzie mentionam ca starea actuala a legislatiei tarilor occidentale care reglementeaza raporturile de
proprietate funciara este rezultatul unei evolutii indelungate, pe parcursul careia drepturile proprietarilor
privati erau limitate in favoarea intregii societati. Astfel, legislatia a renuntat la recunoasterea caracterului
absolut al proprietatii private, mai cu seama in agricultura.
,
,
, ..,.,-..
Definitia si caracterele juridice ale dreptului de proprietate
privata
in Republica Moldova, proprietatea privata a reaparut odata cu intrarea in vigoare a Legii cu privire la
proprietate (1 februarie 1991). Pina atunci insa se considera (ca si in majoritatea tarilor socialiste) ca
existenta proprietatii private face posibila exploatarea omului de catre om.
in prezent, proprietatea privata este consfintita in Constitutie (art. 9), Legea cu privire la proprietate (art.
12-19), Codul funciar (art. 4, 12) si in alte acte normative ce contin reglementari de principiu de o
importanta teoretica si practica majora.
Proprietatea privata este nu numai proclamata, exercitarea Si apararea ei fiind garantate prin dispozitii
legale. Astfel, art. 46 din Constitutie stabileste garantia dreptului de proprietate, precum si a creantelor
asupra statului, iar averea dobindita licit nu poate fi confiscata. Aceasta prevedere legala este concretizata
in art. 2 alin. 2 din Legea cu privire la proprietate: "Stabilirea de catre stat, sub orice forma, a unor
restrictii sau avantaje in exercitarea dreptului de proprietate nu se admite".
Din cadrul legislativ mentionat numai Legea cu privire la Proprietate defineste proprietatea privata.
Astfel, art. 12 prevede:
39
"Proprietate privata sint bunurile, precum si produsele activitatii intelectuale care apartin cetateanului, ca
persoana fizica cu drept de posesie, folosinta si administrare".
Aceasta notiune legala este sofisticata si urmeaza a fi analizata critic din cel putin doua considerente:
a) se creeaza impresia ca acest articol enumera bunurile care pot apartine cetateanului - persoanei fizice;
b) reiese ca proprietatea privata se refera numai la persoanele fizice, persoanelor juridice atribuindu-li-se
categoria "proprietate colectiva".
Nu exista nici un motiv pentru a opera cu notiunea de "proprietate colectiva", dat fiind faptul ca in sens
juridic proprietate colectiva nu exista, urmind ca acest termen sa fie utilizat doar in sens economic.
Asadar, in literatura de specialitate, intr-o opinie 29, prin drept de proprietate privata, in sensul larg al
cuvintului, intelegem dreptul de proprietate particulara apartinind persoanelor fizice si persoanelor
juridice de tip particular, dreptul de proprietate al societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar
de stat si dreptul de proprietate al statului, al unitatilor administrativ-teritoriale si al persoanelor juridice
infiintate de autoritatile centrale ale statului sau de autoritatile locale, cum sint regiile autonome.
intr-o alta opinie30, dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice, juridice,
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra unor bunuri imobile sau mobile, exercitind asupra
lor atributele dreptului de proprietate, in mod exclusiv si perpetuu prin putere si interes propriu, in
conditiile determinate de lege.
Bazindu-ne pe definitiile citate, putem afirma ca proprietatea privata se caracterizeaza prin urmatoarele
trasaturi juridice:
- proprietatea privata este alienabila;
- proprietatea privata este prescriptibila;
- bunurile ce fac parte din proprietatea privata sint sesizabile. Caracterul alienabil presupune ca toate
bunurile (inclusiv
terenurile agricole) care apartin proprietatii private se afla in circuitul civil si deci pot face obiectul
oricarei tranzactii.
Un alt caracter juridic al proprietatii private consta in faptul ca ea este prescriptibila. Doctrinele si
legislatiile multor tari cunosc atit prescriptia achizitiva, cit si pe cea extinctiva. Legis-
latia in vigoare a Republicii Moldova cunoaste si reglementeaza numai prescriptia extinctiva. Lipsa in
legislatia civila actuala a unei asemenea institutii ca prescriptia achizitiva adesea face imposibila
rezolvarea problemelor, fapt care impune, in acest context, de lege ferenda, includerea ei in viitorul Cod
Civil. Caracterul prescriptibil al dreptului de proprietate privata presupune ca titularii sa-si apere dreptul
lezat prin inaintarea actiunii in justitie in perioada de timp strict stabilita de lege 31.
O a treia caracteristica juridica este ca bunurile, inclusiv loturile de teren agricol, sint sesizabile, adica pot
face obiectul urmaririi din partea creditorilor.
in literatura de specialitate32 se sustine ca, in afara de caracterele mentionate, dreptul de proprietate mai
este absolut (opozabil erga omnes) si exclusiv. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate privata
cuprinde atit posibilitatea exercitarii tuturor atributelor de catre titulari, cit si posibilitatea dezmembrarii
acestora. in mod concret, dreptul de proprietate privata se poate manifesta plenar atunci cind toate cele
trei atribute — posesia, folosinta si dispozitia — sint exercitate de catre o singura persoana; titularul
poate fi lipsit de atributele de posesie si folosinta, acestea formind continutul altor drepturi reale exer-
citate de catre alte persoane.
'
Subiectele dreptului de proprietate privata asupra terenurilor
Potrivit prevederilor art. 12 din Legea cu privire la proprietate, sint considerate subiecte ale dreptului de
proprietate numai persoanele fizice, iar in conformitate cu art. 4 alin. 2 din Codul funciar, detinatori cu
titlu de proprietate privata pot fi atit cetateni ai Republicii Moldova, cit si investitori straini. insa situatia
reala este de alta natura, ceea ce impune o abstractizare de la prevederile legale citate mai sus.
in literatura de specialitate33 se sustine ca titulari ai dreptului de proprietate privata pot fi: persoane fizice,
persoane juridice, precum si statul si unitatile administrativ-teritoriale asupra bunurilor ce formeaza
domeniul privat al acestora.
40
41
r - .
PERSOANELE FIZICE
in conformitate cu art. 11 din Codul funciar, autoritatile publice locale atribuie cetatenilor in proprietate,
fara plata (eliberindu-le titlul de proprietate), sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodaresti si
gradini. Familiilor nou-formate de asemenea le atribuie sectoare din rezerva intravilanului pentru
constructia caselor de locuit, anexelor gospodaresti si gradini: in orase (municipii) — de la 0,04 pina la
0,07 hectare, in localitati rurale — pina la 0,12 hectare.
Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren sint stabilite de catre autoritatile administratiei publice
locale in functie de suprafetele disponibile.
Titulari ai dreptului de proprietate funciara sint si persoanele fizice — membri ai intovarasirilor
pomilegumicole, care, in conformitate cu legislatia in vigoare, au rascumparat lotul de la stat. in ceea ce
ne priveste, mentionam ca, in conformitate cu art. 12 alin. 5 din Codul funciar, comisiile funciare au
stabilit marimile cotelor de teren echivalent si le-au atribuit in proprietate privata (fara plata) urmatoarelor
categorii de cetateni:
- membilor colhozurilor, salariatilor din sovhozuri sau din alte intreprinderi agricole, inclusiv
pensionarilor din aceste unitati economice;
- salariatilor din organizatii si intreprinderi care locuiesc in localitati rurale si executa nemijlocit lucrari de
constructie si exploatare a sistemelor de ameliorare, restabilire si imbunatatire a terenurilor si sporire a
fertilitatii solurilor in localitatea respectiva, inclusiv pensionarilor din aceste unitati economice;
- persoanelor din localitati rurale care au fost transferate din intreprinderi agricole in organizatii de
constructie si transport colhoznice si intergospodaresti, inclusiv pensionarilor din aceste unitati
economice;
- salariatilor din intreprinderile zootehnice intergospodaresti, inclusiv pensionarilor din aceste unitati
economice;
- persoanelor care detin functii elective sau isi satisfac serviciul militar in termen si care pina la acest
moment au lucrat la intreprinderile agricole;
- persoanelor care au lucrat anterior la intreprinderile agricole din localitatea respectiva: barbatii — 25 de
ani; femeile — 20 de ani;
42
- veteranilor celui de-al doilea razboi mondial, fostilor ostasi-internationalisti, familiilor persoanelor care
si-au pierdut viata in lupta pentru apararea integritatii teritoriale si a independentei Republicii Moldova,
care locuiesc in localitati rurale — la locul de trai; persoanelor supuse represiunilor politice si reabilitate
ulterior, care locuiesc in localitati rurale — la locul de trai;
- persoanelor care au transmis pamintul in gospodariile colective, dar nu lucreaza in ele.
Aproape 50 la suta din cota de teren echivalent calculata pe unitatea administrativ-teritoriala respectiva se
atribuie:
- persoanelor indicate in subalineatele 1-5 ale alineatului 4 din prezentul articol, care au lucrat la
intreprinderi industriale si la alte unitati cu profil neagricol si au o vechime in munca in agricultura mai
mica de 5 ani;
- persoanelor domiciliate in localitati rurale, care au fost angajate in sfera sociala avind o vechime in
munca de 25 de ani barbatii si de 20 de ani femeile;
- femeilor care au pierdut capacitatea de munca in specialitate pe motive de virsta sau de sanatate, daca
nici un membru al familiei nu a primit cota de teren echivalent.
Prin art. 2 al Legii pentru modificarea si completarea Codului funciar nr. 173-XIII din 22 octombrie 1998
s-a dispus atribuirea in proprietate privata a terenurilor cu destinatie agricola (rezervate pentru necesitatile
dezvoltarii sociale a localitatilor rurale) si persoanelor din familiile in care nici unuia dintre membri nu i
s-a atribuit cota de teren echivalent. Marimea acestor loturi urma sa fie stabilita de catre autoritatea
administratiei publice locale in baza propunerilor comisiei funciare, in functie de posibilitatile reale, insa
ea nu trebuie sa fie mai mare decit marimea cotei de teren echivalent calculata pe unitatea administrativ-
teritoriala respectiva.
..,•-.."•: '. .
Toate operatiunile de atribuire in proprietate a terenurilor mentionate urmau sa fie infaptuite pina la 1
martie 1999, tinin-du-se cont de situatia de la 1 ianuarie 1992.
Autentificarea dreptului de proprietate privata asupra cotei de teren atribuite categoriilor de persoane
fizice numite mai sus se face in baza hotaririi autoritatilor publice locale prin eliberarea titlului ce
confirma acest drept.
O problema de importanta practica si teoretica majora o poate constitui situatia in care persoanelor fizice
straine nu le este
L
43
recunoscuta calitatea de titulari ai dreptului de proprietate privata funciara.
Un raspuns afirmativ la aceasta intrebare gasim in art. 4 alin. 2 din Codul funciar, care stipuleaza:
"Detinatorii de terenuri cu titlu de proprietate privata pot fi cetateni ai Republicii Moldova si investitori
straini", care, potrivit p. a) art. 2 din Legea cu privire la investitiile straine nr. 998-XII din 1 aprilie 1992 34,
pot fi persoane fizice si juridice straine.
Persoanele fizice straine de asemenea pot deveni proprietari de terenuri agricole prin mostenire sau
donatie. Aceasta concluzie se desprinde din continutul art. 6 alin. 3 din Legea privind pretul normativ si
modul de vinzare-cumparare a pamintului nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 35, care stipuleaza: "in cazul in
care cetatenii straini devin proprietari de terenuri cu destinatie agricola prin mostenire sau in temeiul altor
acte civile, ei au dreptul de a vinde aceste terenuri cetatenilor Republicii Moldova".
Cu toate acestea insa, exista cel putin doua reglementari legale ce au caracter imperativ si exclud
dobindirea de catre persoanele fizice si juridice straine (inclusiv investitorii) in proprietate privata a
terenurilor agricole prin vinzare-cumparare.
Astfel, art. 4 alin. 3 din Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 prevede posibilitatea de vindere a
terenurilor cu destinatie agricola proprietate publica numai persoanelor fizice si juridice ale Republicii
Moldova, iar art. 6 alin. 2 din aceeasi Lege stipuleaza: "Dreptul de vinzare-cumparare a terenurilor cu
destinatie agricola apartine statului, precum si persoanelor fizice si juridice autohtone care se ocupa cu
agricultura".
in baza celor relatate mai sus, conchidem: cetatenii straini pot dobindi dreptul de proprietate privata
asupra terenurilor agricole numai prin intocmirea diferitelor acte civile (inclusiv prin succesiune legala
sau testamentara), numai ca dreptul de a dispune prin vinzare-cumparare este limitat, ei avind dreptul sa
vinda aceste terenuri doar cetatenilor Republicii Moldova.
Consideram, de asemenea, ca de vreme ce legea nu contine nici o interdictie privind donarea si darea in
arenda, aceste terenuri pot fi instrainate in acest fel, inclusiv altor cetateni straini si apatrizilor. Analiza
statutului persoanelor fizice — titulari ai dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole,
impune concluzia ca acestea apar in calitate juridica diferita.
44
Astfel, persoana fizica, ca subiect al dreptului de proprietate intr-un caz apare ca salariat, in alt caz — ca
intreprinzator individual, iar in al treilea — ca intreprinzator devenind persoana juridica. Aceste cazuri
urmeaza a fi clasificate in doua grupe: cazurile in care persoana fizica, in calitate de proprietar, nu este
inregistrata; cazurile in care persoana, in calitate de proprietar, urmeaza a fi inregistrata 36.
PERSOANELE JURIDICE
Persoanele juridice sint titulare ale dreptului de proprietate privata asupra bunurilor din patrimoniul lor,
inclusiv asupra pamintului.
: ;:
Pentru a fi subiecte ale raporturilor juridice civile, persoanele juridice trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii: sa aiba o organizare de sine statatoare, un patrimoniu si un scop determinat cu
privire la activitatea pe care o desfasoara 37. De altfel, unul dintre elementele constitutive ale persoanelor
juridice este existenta unui patrimoniu distinct de cel al persoanelor fizice care formeaza persoana
juridica. Aceasta conditie este prevazuta expres de art. 23 din Cod civil, care stipuleaza: "Sint recunoscute
ca persoane juridice organizatiile care dispun de un patrimoniu distinct...".
Patrimoniul persoanelor cu dreptul de proprietate asupra bunurilor il constituie bunurile mobile sau
imobile. Capitalul social al unei persoane juridice este format pe baza aportului fiecarui asociat prezentat
in numerar sau in bunuri determinate si evaluate ca atare.
Aportul consta in investitii banesti sau in bunuri corporale (inclusiv terenuri) si intra in patrimoniul
persoanei juridice, asupra lor acestea exercitind in mod deplin dreptul de proprietate.
Deci dreptul de proprietate privata asupra bunurilor din patrimoniul persoanelor juridice se naste prin
vointa asociatilor care decid sa aduca — cu titlu de aport — sume de bani sau bunuri din patrimoniul lor
spre a forma un nou patrimoniu distinct si autonom38.
Atunci cind se vorbeste despre domeniul privat al statului si unitatilor administrativ-teritoriale, acestea de
asemenea sint recunoscuti subiecte ale dreptului de proprietate privata funciara.
45
§5. Dreptul de administrare directa a terenurilor
Am constatat ca fiecare intreprindere-persoana juridica are un patrimoniu distinct. Acesta este un element
constitutiv al persoanei juridice, dupa cum prevede si art. 23 din Codul civil, in care sint recunoscute ca
persoane juridice organizatiile ce dispun de un patrimoniu. insa nu intotdeauna acest patrimoniu apartine
persoanei juridice cu drept de proprietate. Este posibila tinerea patrimoniului subiectelor de drept,
inclusiv a persoanelor juridice, conform diverselor drepturi reale, in primul rind cu drept de administrare
economica.
Reglementarile legale privind dreptul de administrare economica sint cuprinse in mai multe acte
normative: Codul civil (art. 90), Legea cu privire la proprietate (art. 34), Legea cu privire la intreprinderea
de stat (art. 1 alin. 2).
Desi, in unele cazuri, Legea cu privire la intreprinderea de stat opereaza cu termenul "gestiune
economica"39, consideram ca e vorba de un drept real.
Pentru sustinerea acestei teze vom analiza reglementarile legale citate, dar nu inainte de a ne referi la una
dintre opiniile doctrinare.
Exercitarea atributelor dreptului de proprietate publica, in planul dreptului civil, adeseori nu poate fi
realizata practic, in mod direct si nemijlocit, de catre titularii sai care sint statul si unitatile administrativ-
teritoriale40.
Opinia noastra este ca dreptul de administrare este un drept real principal derivat din dreptul de
proprietate publica, deoarece originea si fundamentul acestuia o constituie proprietatea publica, de aceea
cele doua drepturi reale se afla intr-o strinsa unitate si interdependenta.
Pe de o parte, ca drept real derivat, dreptul de administrare depinde de existenta dreptului de proprietate
publica, iar, pe de alta parte, dreptul de proprietate publica poate fi valorificat si exercitat, de regula, de
intreprinderile de stat si municipale numai in temeiul dreptului de administrare.
in consecinta dreptul de administrare, desi este derivat din dreptul de proprietate publica, este modalitatea
juridica de exercitare in planul dreptului civil a insusi dreptului de proprietate publica 41. Pentru a evidentia
caracteristicile juridice ale dreptului de administrare, sint necesare unele precizari. Terenul agricol
46
atribuit intreprinderii agricole cu drept de administrare face parte din categoria bunurilor din domeniul
privat al starului si cel al unitatilor administrativ-teritoriale, care, la rindul lor, sint supuse dispozitiilor de
drept comun.
Prin urmare, dreptul real de administrare a terenurilor este alienabil, prescriptibil si sesizabil.
Aceste caractere reies din prevederile cuprinse in Legea cu privire la intreprinderea de stat.
Astfel, potrivit art.3 par.4 din Lege, intreprinderea nu poate sa desfasoare urmatoarele activitati fara
autorizatia fondatorului: sa dea in arenda terenul transmis cu drept de administrare; sa participe cu
bunurile sale la activitatea structurilor nestatale; sa investeasca mijloace in alte state. Analizind continutul
acestei reglementari, s-ar parea ca legislatorul a enumerat mai curind exceptiile, urmind ca intreprinderea
sa profite de dreptul de a instraina bunurile (inclusiv terenurile agricole) prin unul dintre modurile admise
de Lege. Deci, aceste terenuri se afla in circuitul civil.
Caracterul sesizabil al dreptului de administrare deriva din prevederile art. 1 par. 4 din Lege, potrivit
caruia intreprinderea de stat poarta raspundere pentru obligatiile sale cu toate bunurile de care dispune, iar
fondatorul nu poarta raspundere pentru obligatiile intreprinderii pe care a infiintat-o. Prin urmare,
bunurile intreprinderii de stat (inclusiv terenul agricol) pot fi urmarite de creditori cel putin teoretic.
Dreptul de administrare mai poseda si un caracter absolut, opozabil tuturor, caracter juridic comun tuturor
drepturilor reale principale. Acest drept insa este inopozabil proprietarului, care este statul sau, dupa caz,
unitatea administrativ-teritoriala, ceea ce inseamna ca acest drept poate fi retras sau revocat de autoritatea
publica42.
Inopozabilitatea dreptului de administrare fata de titularul dreptului de proprietate nu inseamna ca el ar
putea fi incalcat de una dintre autoritatile publice.
insa, in asemenea cazuri, apararea acestui drept poate fi realizata nu numai printr-o actiune de contencios
administrativ, ci si prin mijloace de drept civil.
Dreptul de administrare este opozabil tuturor celorlalte persoane juridice si persoane fizice, fara exceptie.
in cazul incalcarii lui, el poate fi aparat de oricare subiect de drept civil
47
prin mijloace de drept comun si, in primul rind, prin actiunile reale reglementate de legislatia civila: de revendicare
si nega-torie43.
Subiecte ale dreptului de administrare economica asupra terenurilor sint intreprinderile de stat si cele municipale,
infiintate de Guvern si, corespunzator, de autoritatile administratiei publice locale.
••. I ,
Obiectele dreptului de administrare economica sint bunurile transmise intreprinderii de catre fondator, in primul rind
terenurile si alte valori al caror cost este fixat in bilantul autonom al intreprinderii. Planul si marimea terenului
atribuit intreprinderii sint aprobate de catre fondator.
Consideram ca dreptul de administrare economica asupra terenului, precum si asupra altor bunuri transmise de catre
fondator, ia nastere din ziua inregistrarii intreprinderii la Camera inregistrarii de Stat de pe linga Ministerul Justitiei,
deoarece din acest moment intreprinderea obtine statut de persoana juridica, devenind subiect plenipotentiar al
raporturilor de drept. Continutul juridic al dreptului real de administrare este alcatuit din atributele de posesie,
folosinta, insa intr-un volum mai restrins decit dreptul de proprietate.
Limitele exercitarii atributelor mentionate in cadrul dreptului de administrare economica sint stabilite de legislatie si
de statutul intreprinderii in conformitate cu scopurile activitatii determinate de catre proprietar in etapa fondarii
intreprinderii.
Posesia. Atributul de posesie din continutul oricarui drept real este format din doua elemente: corpus — stapinirea
materiala a bunului, si animis — intentia sau vointa titularului dreptului de a stapini bunul pentru sine si de a se
comporta ca titular al dreptului real respectiv. Titularul dreptului real asupra terenului stapineste acest bun cu
intentia de a se considera doar titular al acestui drept.
Folosinta. Atributul de folosinta confera titularului dreptul de administrare, precum si posibilitatea de a utiliza
terenul in scopul realizarii obiectivului sau de activitate. Folosirea se exercita numai conform destinatiei terenului.
Dispozitia. Atributul de dispozitie in continutul dreptului de proprietate privata este alcatuit din dispozitia materiala
si cea juridica.
Atributul de dispozitie a titularului dreptului de administrare
este mai restrins. Astfel, intreprinderea de stat nu poate da in arenda proprietatea fondatorului, nu poate sa participe
cu bunurile sale la activitatea structurilor nestatale si sa investeasca mijloace in alte state fara autorizatia
proprietarului.
in cazul altor activitati, in privinta carora nu sint stabilite restrictii, consideram ca titularul dreptului de administrare
economica trebuie sa actioneze ca un proprietar.
§6. Dreptul de folosinta (beneficiere) funciara
Acest drept real este prevazut in art. 17-19 din Codul funciar al Republicii Moldova. Astfel, art. 17 din Legea
mentionata stipuleaza ca "se pot atribui, la cerere, terenuri agricole (pentru gradini, finete si pasuni) in folosinta
lucratorilor din anumite ramuri ale economiei nationale: transporturi, silvicultura, industria forestiera,
telecomunicatii, gospodaria apelor, piscicultura si altele". Atribuirea se face din terenurile proprietate a comunei,
orasului sau, dupa caz, a municipiului, unde aceste persoane isi desfasoara activitatea. Atribuirea terenului in
folosinta se face prin decizia emisa de primaria unitatii administrativ-teritoriale respective. Prin urmare, dreptul real
de folosinta se dobindeste printr-un act administrativ individual.
Asadar, dreptul de folosinta este acel drept real, dezmem-bramint al dreptului de proprietate, cu privire la unele
terenuri agricole aflate in proprietatea comunelor, oraselor si municipiilor, constituit in favoarea unor persoane fizice
prin acte administrative individuale44.
Dreptul de folosinta prezinta urmatoarele trasaturi specifice:
a) este un drept real, dezmembramint al dreptului de proprietate privata al comunei, orasului sau municipiului.
Aceasta inseamna ca este opozabil tertilor, chiar si proprietarului, atita timp cit nu a intervenit o cauza legala de
stingere;
b) este un drept real intuitu personae pentru faptul ca se constituie numai in favoarea unor persoane fizice, care au o
calitate speciala;
c) este un drept inalienabil. Caracterul inalienabil rezulta im-plicit din reglementarile incidente in materie si din
caracterul sau intuitu personae;
d) se constituie prin acte administrative individuale45. Reamintim ca terenurile in privinta carora se constituie dreptul
real
48
49
de folosinta pot fi utilizate numai in scopuri agricole. « ' Dreptul de folosinta confera titularului sau
doua atribute: posesia si folosinta.
Beneficiarul folosintei funciare detine terenul doar pentru a se considera titular al dreptului real de
folosinta, care consta in posibilitatea lui de a exploata terenul in scopul obtinerii de produse agricole. Mai
mult, art. 29 din Codul funciar il obliga sa faca acest lucru. Fructele obtinute din cultivarea terenului
devin proprietatea titularului folosintei funciare.
Titularul dreptului real de folosinta este lipsit cu desavirsire de atributul de dispozitie asupra terenului
agricol ce i-a fost atribuit.
Analiza reglementarilor legale in materie permite sa constatam ca acest drept real are caracter temporar.
El este afectat de un termen extinctiv incert. Astfel, dreptul real de folosinta inceteaza deplin drept in
cazul in care beneficiarul sau decedeaza, inauntrul acestui termen, dreptul de folosinta poate inceta in
cazul in care titularul nu mai are calitatea de salariat (in Rominia dreptul real de folosinta inceteaza si in
cazul parasirii de catre salariat a localitatii respective).
Aceasta regula generala are si citeva exceptii. Astfel, art. 19 din Codul funciar prevede ca terenul atribuit
cu drept de folosinta se pastreaza in urmatoarele cazuri: la pensionarea titularului; familiilor lucratorilor
care isi satisfac serviciul militar activ sau celor care fac studii; membrilor inapti de munca ai familiei
lucratorilor care si-au pierdut viata in exercitiul functiei: sotului inapt si parintilor batrini — pe viata, iar
copiilor — pina la atingerea majoratului.
Dreptul de folosinta mai poate inceta si cu titlu de sanctiune. Astfel, art. 29 din Codul funciar prevede ca
toti detinatorii de terenuri agricole sint obligati sa asigure cultivarea acestora si protectia solului. Potrivit
art. 25 din aceeasi Lege, beneficiarii funciari care nu indeplinesc obligatiile aratate mai sus vor fi somati
in scris de catre autoritatea publica locala pentru executarea lor. Atunci cind nu dau curs acestei somatii,
ei vor fi sanctionati contraventional. in cazul in care beneficiarii funciari nu-si indeplinesc obligatiile in
termenul stabilit (nu mai mare de 2 ani) ei vor pierde dreptul de posesiune si de folosinta a terenului prin
decizia instantei judecatoresti la cererea proprietarului funciar.
'
§7. Ipoteca - "" '- -: - - ,wn -.--.--.
Notiunea "ipoteca" era cunoscuta inca in Roma antica. in perioada clasica de dezvoltare a dreptului civil
roman, ea reprezenta una dintre formele gajului. Popularitatea acestei forme era conditionata atunci
(precum si in prezent) de faptul ca bunurile ipotecate ramineau la debitorul gajist. intrucit imobilul, de
regula, este valoros si serveste drept baza pentru obtinerea beneficiului, pentru debitor exista posibilitatea
reala nu numai de a degreva bunurile sale, dar si de a-si restabili situatia materiala46.
intr-o definitie47, pe care o gasim in tratatele clasice de drept civil romin, ipoteca este o garantie reala si
accesorie care nu deposedeaza pe debitorul proprietar al bunului ipotecat si care confera creditorului
neplatit dreptul de a urmari si de a executa bunul respectiv in miinile oricarui detinator, pentru a-si valo-
rifica creanta sa cu preferinta in raport cu ceilalti creditori.
Aceasta definitie este mai exacta decit cea data in art. 1746 din Codul civil romin si care se refera, de fapt,
la caracterele ipotecii. De altfel, trebuie precizat ca in aceasta materie Codul civil romin s-a condus dupa
Legea ipotecara belgiana din 16 decembrie 1851.
Pentru a releva trasaturile specifice ale ipotecii, ne vom referi la prevederile art. 1746 din Codul civil
romin potrivit carora: "Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectata la plata unei obligatii. Ipoteca
este din natura ei nedivizibila si subzista in intregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra
fiecarui si asupra fiecarei portiuni din aceste imobile. Dreptul de ipoteca se conserva asupra imobilelor in
orice mina va trece".
Asadar, ipoteca este o garantie imobiliara care nu presupune deposedarea celui care o constituie.
In Republica Moldova sediul materiei este, in principal, Codul civil respectiv, reglementarile cuprinse in
art. 1681-1795, in redactia Legii nr.1465 din 29.01.9848, care se completeaza cu unele dispozitii ale
legislatiei speciale: Legea cu privire la gaj nr.838 din 23.05.96 49 si Regulamentul cu privire la gajarea
(ipotecarea) terenurilor si a obiectelor imobile aferente acestora, aprobata Prin Hotarirea Guvernului
Republicii Moldova din 6 aprilie 1998 nr. 37450 (actualmente abrogata).
Din actele normative mentionate numai Regulamentul
50
51
contine definitia ipotecii, si aceea foarte exagerata. Asadar, potrivit art. 5 al Regulamentului mentionat,
"Prin ipoteca se subintelege gajarea pamintului impreuna cu obiectele imobile amplasate pe el, inclusiv a
cladirilor, constructiilor, plantelor multianuale si altor obiecte imobile, legate nemijlocit de pamint, a
caror permutare este imposibila fara a crea prejudicii considerabile destinatiei lor".
Este evident ca notiunea citata mai sus poate fi supusa unor critici, cel putin, din motiv ca lipsesc
caracterele juridice ale ipotecii, pe care le enumeram in continuare:
- ipoteca este un drept real accesoriu, avind scopul de a garanta indeplinirea unei obligatii principale si
fiind conditionata de existenta celei din urma. Ipoteca da dreptul titularului sa urmareasca bunul in mina
oricui s-ar afla si sa fie preferat in cazul satisfacerii creantei in concursul cu ceilalti creditori;
- ipoteca confera titularului un drept accesoriu ce va urma regimul juridic obligational pe care il
garanteaza;
- ipoteca este o garantie imobiliara, intrucit mobilele nu pot fi ipotecate sau pot fi ipotecate numai
bunurile imobile care se afla in circuitul civil cu accesoriile lor, precum si unele drepturi patrimoniale
(art. 5 din Legea cu privire la gaj)51;
- actul constitutiv al unei ipoteci nu este valabil decit daca specifica atit valoarea creantei, cit si
modalitatile acesteia, precum si natura si situatia exacta a fiecarui imobil asupra caruia s-a constituit
ipoteca (art. 9 din Legea cu privire la gaj).
Lipsa de specializare a creantei sau a fondului imobil atrage nulitatea absoluta, putind fi invocata de orice
persoana interesata52;
- ipoteca este indivizibila si subzista in intregime asupra intregului imobil chiar daca s-a platit o parte din
datorie (art. 8 din Legea cu privire la gaj).
Indivizibilitatea, intemeindu-se pe interesul creditorului si fiind, prin urmare, interpretativa a vointei
partilor, poate sa inceteze prin efectul conventiei. in limbajul doctrinei aceasta idee se exprima prin faptul
ca indivizibilitatea nu e de esenta, ci de natura ipotecii 53.
Spre deosebire de legislatia romina, conform careia ipoteca poate fi legala sau conventionala, legislatia
Republicii Moldova cunoaste numai ipoteca conventionala (art. 10 din Legea cu privire la gaj). ,
52
Cel care constituie ipoteca trebuie sa aiba, conform prevederilor art. 3 din Legea cu privire la gaj, "dreptul
de a aliena (instraina) bunurile sau drepturile patrimoniale" si sa fie, la acel moment, proprietar sau un alt
posesor si uzufructuar legal al bunurilor sau drepturilor patrimoniale.
Potrivit art. 1775 al Codului civil romin, bunurile viitoare ale debitorului nu pot fi obiectul unei ipoteci,
per a contrario art. 5 alin. 3 din Legea cu privire la gaj prevede posibilitatea extinderii gajului asupra
bunurilor si drepturilor patrimoniale care ar putea fi dobindite in viitor.
in conformitate cu prevederile art. 5 din Legea cu privire la gaj drept obiecte principale ale gajului in
forma de ipoteca se considera, printre altele, si sectoarele de teren cu destinatie agricola.
Conform prevederilor art. 172 din Codul civil al RM, ipoteca nu poate fi constituita decit printr-un act
autentic.
Daca aceasta dispozitie nu este respectata, contractul este lovit de nulitate absoluta.
Legislatia noastra prevede si o serie de forme privind publicitatea ipotecii, care prezinta importanta
privind opozabilitatea acesteia. Astfel, potrivit art.12 din Legea cu privire la gaj, ipoteca se inregistreaza
in conformitate cu Legea cadastrului bunurilor imobile la organul cadastral teritorial in a carui raza de
actiune se afla bunul imobil ipotecat, prin inscriere in registrul bunurilor imobile. inregistrarea se
efectueaza in termen de 3 luni de la data autentificarii contractului de gaj. Nerespectarea acestui termen
atrage nulitatea contractului.
Ipoteca produce efecte fata de debitor, fata de creditor, insa nu si fata de tertii dobinditori ai imobilului,
asa cum este prevazut de legislatia romina.
Ipoteca, constituind o garantie fara deposedarea debitorului, acesta pastreaza detentia imobilului ipotecat
si are dreptul sa-i culeaga fructele. in ceea ce priveste dreptul de dispozitie, art. 18 alin. 2 din Legea cu
privire la gaj stipuleaza: debitorul gajist are dreptul, cu acordul creditorului gajist, sa dea obiectul gajului
in arenda sau in folosinta gratuita unei alte persoane sau sa dispuna de el in alt mod, daca legea sau
contractul nu prevede altfel. Mai mult, se admite darea in gaj a bunurilor gajate (gajul urmator), daca
aceasta nu este interzisa de contractele de gaj precedente (art. 20 din Legea cu privire la gaj).
53'
Fata de creditori, ipoteca produce efecte importante, acor-dindu-i acestuia dreptul de urmarire, precum si
dreptul de preferinta, creditorul avind deci preferinta fata de ceilalti creditori cu privire la pretul ce se
obtine prin vinzarea imobilului ipotecat.
Stingerea ipotecii poate fi realizata prin mai multe cai:
- fiind un drept accesoriu, ipoteca se va stinge odata cu stingerea raportului juridic obligational care a fost
garantat;
- pe cale principala, atunci cind se stinge numai ipoteca, iar raportul principal de obligatie ramine valabil;
- indiferent de modul in care se stinge obligatia principala, se stinge si ipoteca;
- art. 30 din Legea cu privire la gaj drept temei de stingere a ipotecii mai invoca si expirarea termenului
pentru care a fost constituita, precum si deteriorarea imobilului avind drept consecinta pierderea calitatilor
utile ale acestuia.
Desi in Republica Moldova actualmente exista suficiente surse normative privind ipoteca, trebuie sa
recunoastem ca sistemul ipotecar nu este real implementat din mai multe motive: inflatia sporita, lipsa
pietei de capital, insolvabilitatea populatiei, rolul pasiv al statului pe piata ipotecara.
54
Capitolul IV. CIRCULATIA JURIDICA ' A TERENURILOR
§1. Notiunea de circulatie juridica a terenurilor si modalitatile acesteia ,,, , H¥s . ;, f .
,,
Piata54 imobiliara funciara, in etapa de tranzitie a economiei, este un instrument, dar concomitent si o
garantie de realizare a drepturilor constitutionale ale cetatenilor si persoanelor juridice asupra pamintului
— dreptul de proprietate privata asupra terenurilor, dreptul de a-si realiza liber posesia, folosinta si dis-
pozitia asupra acestuia (daca aceasta nu cauzeaza prejudiciu mediului si nu lezeaza drepturile si interesele
legitime ale altor persoane), o conditie indispensabila si un mijloc de realizare a reformelor economice in
general.
Actualmente in Republica Moldova lotuiilg_jdje„texen sint recunoscute drept bunuri imobile, se dezvolta
piata imobiliara funciara, realizindu-se circulatia terenurilor.
Cu toate acestea, trebuie sa remarcam ca in tarile cu economie de piata nu exista libertatea deplina a
operatiunilor cu pamintul. Pentru a preveni speculatia loturilor de teren, in majoritatea acestor tari
terenurile procurate pot fi vindute numai dupa expirarea unui anumit termen, stabilit de legislatie. Astfel,
in Jagoniajicest: termen e de 3 ani, iar in Olanda organele funciare de control ratifica orice tranzactie
funciara legata de transferul dreptului de proprietate. in Germania terenurile cu o suprafata de peste 1 ha
pot fi vindute numai cu acordul autoritatilor publice locale. Pentru aceasta a fost elaborata o procedura
permi-siva ce presupune justificarea cumpararii lotului de catre cumparatorul potential, precum si
prezentarea autorizatiei privind pregatirea profesionala. in unele tari ca Franta, Danemarca vin-zarea-
cumpararea terenurilor agricole pentru scopuri neagricole este interzisa (in zonele cu pamint fertil) sau
este limitata (fiind necesar acordul autoritatilor sau al persoanelor care locuiesc in localitatea
respectiva)55.
in Franta, pentru a nu permite concentrarea terenurilor si crearea suprafetelor imense in miinile unor
persoane, sint ere-
55
ate societati pentru reglementarea regimului proprietatii funciare, cu drept preferential de a cumpara
terenul. De un astfel de drept beneficiaza si arendasii, iar pretendentii trebuie sa aiba un stagiu de munca
in agricultura nu mai mic de 3 ani56.
Sintagma circulatia juridica a bunurilor are doua sensuri57: lata sensu desemneaza constituirea,
modificarea, transferul si stingerea oricaror drepturi subiective — reale si de creanta -asupra unui bun;
stricto sensu — prin circulatia juridica a bunurilor intelegem constituirea, transferul si, respectiv, dobindi-
rea dreptului de proprietate, a altor drepturi reale principale si a drepturilor reale accesorii.
De cele mai multe ori referintele tin de circulatia juridica a bunurilor imobile 58, analizele fiind facute in
privinta transferului si dobindirii dreptului de proprietate imobiliara.
Circulatia terenurilor reprezinta totalitatea tranzactiilor funciare (cu lotul de teren, cota-parte de teren
echivalent, drepturile asupra terenurilor)59, iar libera circulatie a terenurilor este acea regula de drept
potrivit careia terenurile aflate in circuitul civil pot fi instrainate si/sau dobindite liber, prin unul dintre
modurile prevazute de lege (acte juridice sau fapte juridice stricto sensu)60.
in conditiile legislatiei in vigoare pina in decembrie 1991, terenurile erau scoase din circuitul civil.
Odata cu recunoasterea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, acestea au fost introduse partial
in circuitul civil, fiind admisa transmiterea lor prin mostenire.
Desi la data intrarii in vigoare a Codului funciar (art. 14 alin. 2) se admitea instrainarea terenurilor
proprietate privata prin acte juridice intre vii, in realitate proprietarii funciari nu puteau dispune liber de
proprietatea lor.
in prezent, in tara noastra, circulatia juridica a terenurilor este reglementata prin unele prevederi din
Codul funciar, Codul civil, Legea cu privire la gaj din 23 mai 1996, Legea cu privire la pretul normativ si
vinzarea-cumpararea pamintului din 25 iulie 1997.
Circulatia juridica a terenurilor se realizeaza prin diferite modalitati de dobindire a dreptului de
proprietate si a altor drepturi reale asupra terenurilor. Acestea sint:
- contractul translativ sau constitutiv de drepturi reale asupra terenurilor;
' x
- succesiunea legala;
,
;-, : . »
- succesiunea testamentara;
- uzucapiunea (prescriptia achizitiva) si accesiunea (nu sint reglementate de legislatia Republicii
Moldova); n;
- hotarirea judecatoreasca;
I 'r
- legea.
;
Tinind cont de tema prezentei lucrari, ne-am propus sa acordam o atentie deosebita realizarii circulatiei
terenurilor prin acte juridice intre vii si prin mostenire.
Desigur, este de la sine inteles ca circulatia terenurilor se refera la terenurile care se afla in proprietate
privata,, intrucjLjjgele din domeniul public sint scoase din circuitul civil.
Regula fundamentala in materie este cuprinsa in articolul 14 din Codul funciar si este formulata dupa cum
urmeaza: "Terenurile dobindite in proprietate privata se transmit prin moss., tenire. instrainarea prin acte
juridice intre vii se admite in stricta conformitate cu legislatia in vigoare". Desi aceasta formula nu
contine sintagma terenurile pot fi dobindite, este clar ca terenurile pot fi dobindite in proprietate nu numai
in baza legii (art. 12 din Codul funciar) si a hotaririi judecatoresti, dar si prin acte juridice intre vii si prin
succesiune.
Terenurile pot fi dobindite nu numai in proprietate, ci si cu alt titlu, pentru ca dreptul de proprietate
privata asupra terenurilor poate fi dezmembrat, in conditiile prevazute de lege, prin constituirea de
drepturi reale principale derivate (conditiile valabile pentru Rominia), la care trebuie sa adaugam dreptul
de folosinta funciara si faptul ca terenurile pot fi (in conditiile legii) ipotecate, in scopul garantarii unor
drepturi de creanta.
Referitor la instrainare, art. 14 din Codul funciar prevede ca terenurile din extravilan pot fi instrainate,
indiferent de intinderea suprafetei, prin acte juridice intre vii. Conditiile speciale de valabilitate a actului
juridic intre vii sint: forma autentica si instrainarea terenurilor cu exercitarea dreptului de preemtiune. La
acestea adaugam interdictia cuprinsa in alin. 1 art. 15 din Legea nr. 54/1998: "sint interzice instrainarile
sub orice forma ale terenurilor cu privire la titlul carora exista litigii la instantele judecatoresti, pe tot
timpul solutionarii acestor litigii". Legea interzice instrainarile sub orice forma, adica in orice mod, insa
credem ca textul trebuie modificat ca unul referindu-se in exclusivitate la actele juridice intre vii, nu si la
cele mortis cauza. Tot-
56
odata, fiind un text de exceptie, termenul de instrainare nu poate fi interpretat decit respectiv, el evocind
numai ideea de stramutare a dreptului de proprietate dintr-un patrimoniu in altul, in cazul instrainarilor la
care ne referim, una dintre conditiile de valabilitate a oricaror acte juridice civile (capacitatea, consim-
tamintul, obiectul si cauza)61, a carei nerespectare atrage dupa sine ineficacitatea actului juridic respectiv
prin nulitate absoluta, partile neputindu-si realiza scopul urmarit prin incheierea actului, adica
transmiterea dreptului de proprietate. Desi actele juridice civile, inclusiv cele translative, ale dreptului de
proprietate, precum este si contractul de vinzare a terenurilor, sint dominate de principiul
consensualismului, adica "simpla manifestare de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca
actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei pe care o imbraca
manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice" 62, in anumite cazuri expres prevazute
de lege este necesar ca manifestarea de vointa sa imbrace anumite forme, de regula forma scrisa, autentica
sau cu semnatura privata. Forma autentica a actului juridic incheiat intre vii pentru instrainarea terenurilor
agricole din extravilan, care se cere ad validitatem sau ad solemnitatem, se bazeaza pe unele ratiuni:
atentionarea partilor asupra importantei deosebite pe care o au aceste acte juridice, asigurarea unei depline
libertati si certitudini ale consimtamintului (desigur, cu respectarea celorlalte prevederi ale legislatiei) si
exercitarea unui control, in numele societatii, de catre stat asupra acestor acte juridice intre vii, fiindca
transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului agricol din extravilan de la instrainator la dobinditor
depaseste interesele obisnuite ale partilor, implicind si interesul public.
Forma autentica ceruta de lege pentru valabilitatea actului de instrainare intre vii a unor terenuri din
extravilan este un element constitutiv, esential al actului, lipsa lui atragind intotdeauna, dupa cum am mai
aratat, nulitatea absoluta a acestuia. Forma autentica ceruta pentru valabilitatea acestor acte juridice
inseamna, in acelasi timp, incompatibilitate cu exprimarea implicita, cu manifestarea tacita a
consimtamintului; aceasta presupune, prin urmare, manifestarea expresa a vointei.
Referitor la dobindire, legislatia Republicii Moldova nu contine o norma imperativa (similara cu cea
formulata in art. 47
58
din Legea fondului funciar), prin care ar fi interzisa expres dobindirea in proprietate privata a terenurilor
de catre persoanele fizice si juridice straine. Dimpotriva, art. 19 alin. 2 din Legea nr. 1308-XIII din 25
iulie 1997 prevede ca cetateniistrairujcare au devenit proprietari de terenuri prin mostenire sau in temeiul
altor acte civile sint obligati sa le instraineze 63. "'""" "
Analizind aceasta reglementare legala, concluzionam ca cetatenii straini pot dobindi in proprietate
terenuri agricole nu numai prin mostenire, dar si prin acte juridice intre vii, cu exceptia vinzarii-
cumpararii. Obligatiunea acestor persoane de a le instraina nu este pusa in anumite limite de timp si nu
este supusa vreunei sanctiuni (spre exemplu, sanctiunea trecerii in mod gratuit a terenului in proprietatea
statului). \ „•Vf
§2. Vinzarea-cumpararea terenurilor
' -\
Regimul juridic general al contractului de vinzare-cumparare este reglementat de art. 238-253 din Codul civil. Alte
reglementari legale ale vinzarii-cumpararii terenurilor sint cuprinse in Codul funciar si, in special, in Legea cu
privire la pretul normativ si modul de vinzare-cumparare a pamintului nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997.
Prin contractul de vinzare-cumparare, vinzatorul lotului de teren se obliga a transmite terenul, in modul stabilit de
lege, in proprietatea cumparatorului, iar cumparatorul se obliga, in forma stabilita de lege, a primi terenul si a achita
o anumita suma de bani prevazuta de contract.
in Republica Moldova pot fi vindute terenurile aflate in proprietatea privata a persoanelor fizice si juridice, precum
si cele care apartin statului si unitatilor administrativ-teritoriale. Dreptul de vinzare-cumparare a terenurilor apartine
starului, unitatilor administrativ-teritoriale, precum si persoanelor fizice Si juridice autohtone (art. 6 alin. 2 din
Legea 1308-XIII).
La vinzarea terenurilor partile nu pot schimba, in mod voluntar, destinatia acestora cu exceptia cazurilor prevazute
expres de legislatie si de aceea cumparatorul poate utiliza terenul numai in conformitate cu scopurile fixate in actul
care determina regimul juridic al acestui teren.
Cumparatorul mai este obligat sa foloseasca terenul in conformitate cu cerintele generale stabilite in Codul funciar:
de a utiliza
59
eficient lotul, de a majora fertilitatea, de a nu admite agravarea starii ecologice in urma activitatii sale, de
a respecta normele agrotehnice etc.
inaintea incheierii tranzactiei, iau nastere drepturi si obligatiuni informationale, adica necesitatea obtinerii
datelor privind puritatea dreptului de proprietate al vinzatorului asupra lotului, este confirmat legal
dreptul de proprietate privind capacitatea juridica a partilor etc.
in acest scop, actele de vinzare-cumparare sint insotite de informatia privind parametrii cantitativi si
calitativi ai terenului, precum si aceea privind dreptul detinatorului asupra terenului, prezentate de
Agentia Cadastrala Teritoriala si Cadastrul Bunurilor Imobile (art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1308-XIII).
Tranzactiile de vinzare-cumparare a terenurilor se efectueaza prin doua metode:
a) prin contract la pret normativ sau la pret liber;
b) la licitatie.
Daca la vinzarea-cumpararea prin contract, la pret liber, importanta este manifestarea libera a vointei
ambelor parti — a vinzatorului si a cumparatorului, apoi la licitatie determinanta este vointa
cumparatorului — cistigatorul licitatiei. Astfel, vointa vinzatorului care a scos terenul la licitatie isi pierde
valoarea juridica si acesta nu este in drept, unilateral, de a modifica conditiile licitatiei si consecintele ei.
Procedura de vinzare-cumparare libera a terenurilor se complica atunci cind se vinde un sector din cadrul
suprafetei ce apartine mai multor proprietari, deoarece in aceste cazuri de dreptul preferential de
cumparare beneficiaza coproprietarii (art. 6 alin. 5 din Legea 1308-XIII). Prin urmare, nerespectarea
acestei norme atrage dupa sine nulitatea tranzactiei invocata de oricare dintre coproprietari.
Procedura de vinzare-cumparare libera a terenurilor depinde de faptul daca lotul de teren se afla in
proprietatea cuiva sau, la moment, acest lot este amplasat in cadrul suprafetelor de rezerva si este vindut
pentru prima data (spre exemplu, de autoritatile publice locale). in acest ultim caz, procedura de vinzare
se completeaza cu un sir de actiuni: delimitarea lotului in natura, instalarea bornelor de hotar, intocmirea
actului prin care se determina destinatia etc.
Procedura de vinzare depinde si de faptul cine este vinza-60
torul. in cazul in care vinzator este statul sau autoritatea publica locala, cumparatorul va depune o cerere
de cumparare a terenului la primaria municipiului, orasului, comunei sau, dupa caz, la organul
imputernicit de Guvern. Aceasta cerere va fi examinata in termen de o luna, fixindu-se pretul terenului si
actiunile ce vor urma dupa incheierea contractului de vinzare-cumparare (art. 4 din Legea nr. 1308-XIII).
Dat fiind ca terenul este un bun imobil, vinzarea lotului de teren, de regula, se efectueaza cu tot cu
plantatiile multianuale si alte bunuri imobiliare amplasate pe el. Pretul de vinzare se constituie, in
asemenea cazuri, din pretul terenului plus pretul bunurilor imobiliare amplasate pe el (alin. 3 art. 3 din
Legea nr.
1308-XIII).
Una dintre conditiile de baza ale procedurii de vinzare-cumparare a terenurilor este autentificarea-
notariala a contractului, a carui nerespectare atrage nulitatea acestuia (art. 5 p. 5 din Legea nr. 1308-XIII).
incheierea juridica a contractului de vinzare-cumparare a terenurilor poate sa nu coincida cu realizarea de
fado a acestei tranzactii. Procesul de transmitere a lotului de teren vindut dureaza pe timpul cit are loc
inspectarea pentru a-1 aduce la starea indicata in contract.
in cazul in care starea lotului nu corespunde conditiilor indicate in contract, cumparatorul este in drept de
a cere acest lucru de la vinzator. in principiu, cumparatorul poate face acest lucru de sine statator, insa
toate cheltuielile suportate vor fi incasate
de la vinzator64.
in sfirsit, in cazul depistarii unor neajunsuri, care nu au fost specificate de catre vinzator in contract si
existenta lor nu a putut fi stabilita in mod normal (infectarea lotului cu substante chimice, bacteriologice
sau de alta natura), cumparatorul este in drept de a cere reducerea pretului de vinzare sau recuperarea
mijloacelor folosite pentru ameliorarea terenului, precum si desfacerea contractului de vinzare-cumparare.
Autoritatea publica locala trece noul detinator in registrul cadastral al detinatorilor de teren in termen de
10 zile din momentul incheierii contractului si-i elibereaza titlul de autentificare a dreptului detinatorului.
61
§3. Schimbul de terenuri
m
Schimbul de terenuri este admis si in cazul terenurilor proprietate privata, care poate fi realizat numai pe
cale voluntara, adica prin contract de schimb, al carui regim juridic este reglementat in art. 255-256 din
Codul civil.
Potrivit art. 255 al Codului civil, schimbul este un contract prin care partile isi dau respectiv cite un lucru.
Definitia este valabila, in mod egal, si in privinta contractului de schimb de terenuri, care este un contract
consensual, sinalag-matic, cu titlu oneros si comutativ, translativ de proprietate. Practic, contractul de
schimb apare ca o dubla vinzare. Datorita asemanarii cu contractul de vinzare-cumparare, schimbul este
guvernat de regulile referitoare la contractul de vinzare-cumparare, mai exact de unele dintre aceste
norme, care se refera la obligatia reciproca de predare a bunurilor ce fac obiectul schimbului, obligatia de
garantie pentru evictiune si vicii ascunse. in contractul de schimb, ambele parti au calitatea de vinzator,
precum si pe cea de cumparator, cheltuielile fiind suportate, in mod egal, de catre ambii copermutanti.
Schimbul de terenuri se poate efectua sub doua forme: schimbul loturilor de teren si schimbul unui lot pe
altul mai bun. Exista mai multe variante pentru a se efectua schimburile de teren agricol:
a) schimbul echivalent, adica schimbul de terenuri de aceeasi suprafata,,calitatesivaloare. in acest caz,
tranzactia se incheie pe calea cea mai simpla — inregistrarea ei de catre autoritatile administratiei publice
locale si reinregistrarea titlurilor de autentificare a dreptului de proprietate;
b) schimbul inegal, adica schimbul loturilor de suprafata si valoare diferita. In asemenea cazuri
echivalenta se va asigura prin plata diferentei sub forma unei sume de bani;
c) schimbul lotului de teren pe un alt bun.
1 Potrivit reglementarilor existente, contractul de schimb pri- I
vind terenurile se incheie printr-un act autentificat de notar, cu modificarea ulterioara a datelor din
registrul bunurilor imobile. Libertatea vointei partilor participante la tranzactia de schimb privind
terenurile este grevata de urmatoarele circumstante:
' - folosirea terenului conform destinatiei;
\
62
- loxul.de amplasare aiotului.de teren-si vecinatatea unor obiective. Astfel, noul proprietar nu poate utiliza
terenul obtinut in urma schimbului daca prin aceasta poate eventual cauza un prejudiciu ecologic
obiectivelor invecinate (monumente ale naturii, locuri de concentratie a faunei, zone de agrement etc);
- capacitatea juridica a partilor tranzactiei.
in urma schimbului loturilor de teren nu se admite deteriorarea structurii asolamentelor, inrautatirea
calitatii terenului, precum si deteriorarea structurii solului.
in legatura cu schimbul de terenuri, consideram ca ar fi utila preluarea, de lege fer enda, a formulei
cuprinse in art. 51 alin. 3 din Legea fondului funciar, conform careia: "Prin schimburile efectuate, fiecare,
teren dobindeste situatia juridica a terenului pe care il inlocuieste cu respectarea drepturilor reale". Prin
aceasta reglementare legala se consacra un caz de subrogatie reala cu titlu particular. Practic, m cazul
inxare un teren schimbat este,, grevat de un drept real derivat si accesoriu, cum ar fi dreptul la ipoteca,
acel drept real trece asupra terenului primit in schimb.
§4. Donatia terenurilor
Donatia terenurilor se efectueaza prin intermediul contractului de donatie, al carui regim juridic este
reglementat de art. 257-258 din Codul civil. O reglementare speciala este cuprinsa in art.257 alin.3 in
redactia Legii privind modificarea si completarea unor acte normative nr,1554-XIII din 25 februarie
199865, potrivit caruia "donatia de catre cetatean persoanei juridice a bunurilor poate fi conditionata de
folosirea acestui bun in scopuri social-utile".
in prezent procedura de donare a terenurilor nu se confrunta cu nici un fel de dificultati. Totodata,
conditiile de valabilitate a acestei tranzactii ramin aceleasi ca si pentru altele asemanatoare: forma scrisa
autentificata notarial, inregistrarea contractului in cadastrul bunurilor imobile, eliberarea unui nou titlu de
autentificare a dreptului de proprietate. Ramine valabila si conditia folosirii terenului conform destinatiei
cu respectarea cerintelor agrotehnice si ecologice.
Mostenirea terenurilor este reglementata in special de doua acte legislative de baza. Astfel, Codul funciar
consacra acestei probleme art. 14 alin. 1, potrivit caruia "terenurile dobindite in
63
proprietate privata se transmit prin mostenire in modul stabilit de legislatia in vigoare". Reglementarile succesiunii
legale si testamentare sint cuprinse in art. 561-594 din Cod civil. Actualmente, nici procedura transmiterii prin
mostenire a terenurilor nu intimpina obstacole.
§5. Ipotecarea terenurilor
•»
Gajul este una dintre formele de tranzactii funciare si reprezinta o modalitate de garantare a executarii unei
obligatiuni, in al carei temei creditorul (creditorul gajist) are dreptul de a fi satisfacut, cu preferinta fata de ceilalti
creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor sau a drepturilor patrimoniale date in gaj, in cazul in care debitorul
(debitorul gajist) nu executa obligatiunea garantata prin gaj.
Relatiile de gaj se constituie, de regula, intre persoana fizica ori juridica c e are nevoie de un credit (imprumut)
banesc si, pentru a-1 obtine, se obliga sa depuna in gaj bunuri materiale (sau drepturi patrimoniale asupra acestor
bunuri) care ii apartin cu drept de proprietate si persoana fizica sau juridica care acorda creditul (imprumutul)
solicitat. intr-o atare situatie bunurile materiale (sau drepturile materiale) depuse in gaj servesc drept garantie a
rambursarii creditului66.
Potrivit art. 6 din Legea cu privire la gaj, exista doua tipuri de gaj: gajul inregistrat si amanetul. Dupa natura
relatiilor de drept, la categoria gajului inregistrat se raporteaza in primul rind ipoteca - gajarea pamintului. in cazul
gajului inregistrat, obiectele gajului ramin in posesiunea si folosinta debitorului gajist.
in Republica Moldova sectoarele de teren pot constitui obiecte de gaj in forma de ipoteca. Per a contrario, nu pot
constitui obiecte ale ipotecii:
a) terenurile destinate ocrotirii mediului si sanatatii; terenurile cu valoare istorico-culturala, terenurile zonelor
suburbane si verzi;
b) terenurile cu destinatie speciala;
c) terenurile proprietate publica;
d) terenurile fondului de rezerva;
e) o parte a sectorului de teren, ce nu poate fi folosita in calitate de sector de sine statator, respectindu-se destinatia
secto-
64
rului de categoria respectiva;
•
':'. ,--'
f) terenurile aferente intreprinderilor pasibile privatizarii.
Conditiile de depunere in gaj a sectorului de teren sint negociate cu creditorul gajist odata cu negocierea conditiilor
de obtinere a creditului de catre debitorul gajist.
in legatura cu faptul ca dreptul privind instrainarea terenului rezulta direct din unele particularitati ale titlului de
proprietate asupra obiectelor gajului, debitorul gajist trebuie sa prezinte creditorului gajist dovezile respective sub
forma unui set de documente oficiale. Dintre acestea mentionam: acordul membrilor familiei, care au atins virsta de
15 ani, de a transmite in gaj sectorul de teren ce le apartine cu titlu de proprietate privata; copia certificatului de
inregistrare a intreprinderii-proprietar al terenului; copia deciziei fondatorului intreprinderii agricole de stat de a
pune in gaj terenul-proprietatea statului; caracteristica calitativa si cantitativa a terenului, pretul normativ al acestuia;
dovezi privind scoaterea terenului de sub gajurile precedente, precum si de alte creante.
Contractul de gaj (ipoteca) al terenului se intocmeste potrivit conditiilor prevazute, cu indicarea obligatorie a unor
clauze ca: partile, drepturile si obligatiunile lor, pretul gajului, termenul contractului, rata anuala a dobinzii,
caracteristica obiectului ipotecii, a termenului-limita de rambursare etc.
Contractul de gajare (ipotecare) se autentifica notarial si se inregistreaza in Registrul unic al gajului.
in cazul neindeplinirii obligatiunilor ce izvorasc din contractul de gaj, creditorul gajist poate pretinde la obiectul
gajului numai in baza hotaririi judecatoresti.
Realizarea terenului ipotecat se efectueaza in conformitate cu ordinea stabilita de legislatia procesuala civila.
in cazul in care suma obtinuta in urma realizarii terenului ipotecat nu este suficienta pentru a satisface creanta
creditorului gajist, acesta poate obtine suma nerambursata din alte bunuri ce apartin debitorului gajist, inclusiv din
valoarea altor sectoare de teren aflate in proprietatea acestuia.
Este cert ca, daca debitorul gajist nu-si onoreaza obligatiunile contractului, el risca sa-si piarda proprietatea asupra
terenului. Astfel, tranzactiile de gaj (ipoteca) au o natura dubla: pot fi atribuite sau la categoria celor a caror
incheiere nu duce la schimbul proprietarului, sau poate fi atribuita la categoria celor care
65
schimba titlul proprietatii in caz de neindeplinire a obligatiilor de catre debitor.
in afara nulitatii relative, cind contractul de vinzare-cumpa-rare este incheiat cu nerespectarea dreptului
de preemptiune (art. 14 alin. 3 Cod funciar), exista dispozitii legale de ordine publica a caror nerespectare
atrage sanctiunea nulitatii absolute.
Aceasta nulitate intervine in urmatoarele cazuri:
- nerespectarea interdictiei de dobindire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole prin vinzare-
cumparare de catre persoanele fizice si juridice straine (art. 6 alin. 2 din Legea cu privire la pretul
normativ si vinzarea-cumpararea pamin-tului);
- lipsa consimtamintului (acordului) partilor in cazul schimbului de terenuri proprietate privata;
- nerespectarea interdictiei temporare de instrainare sub orice forma, adica prin orice act juridic translativ
de proprietate, a terenurilor cu privire la titlul asupra caruia exista litigii la instantele judecatoresti pe tot
timpul solutionarii acestor litigii;
- nerespectarea formei autentice in cazul instrainarii terenurilor proprietate privata prin acte juridice intre
vii (art. 47 Cod civil);
- nerespectarea procedurii de vinzare a terenurilor agricole proprietate a statului sau a unitatilor
administrativ-teritoriale (art. 4 alin. 5 din Legea nr. 1308-XIII).
.
§6. Arendarea terenurilor
Atit Codul funciar, cit si alte reglementari stabilesc reguli speciale care vin sa completeze celelalte
aspecte ale regimului juridic al terenurilor.
Sediul materiei67 este cuprins in art. 40 din Codul funciar, precum si in Legea cu privire la arenda nr. 861-
XII din 14 ianuarie 199268.
in lipsa unei definitii legale a arendarii terenurilor, ne vom referi la formula cuprinsa in art.2 din Legea
16/1994, valabila si pentru tara noastra. Astfel, arendarea terenurilor agricole este considerata contractul
prin care o parte, numita arendator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numita arendas, folosinta unor
bunuri agricole (in primul rind terenuri) pe o durata determinata
66
in schimbul unui pret, numit arenda, stabilit de parti.
Din definitia mentionata rezulta neindoielnic urmatoarele caractere juridice ale contractului de arendare 69:
- este un contract bilateral sau sinalagmatic (dind nastere la obligatii reciproce);
- este un contract cu titlu oneros (fiecare parte urmarind un folos patrimonial propriu in schimbul
angajamentului luat);
- este un contract comutativ (la incheierea acestuia, partile cunosc existenta si extinderea obligatiilor lor);
- este un contract cu executare succesiva (o anumita durata fiind de esenta locatiunii);
.-,.• ..-.
- este un contract netranslativ de proprietate (usus sifructus, care sint atribute ale dreptului de proprietate
ce se transmit din patrimoniul arendatorului in patrimoniul arendasului, dar transformate in drept de
creanta);
- este un contract incheiat intuitu personae, cel putin in persoana arendasului. Acest ultim caracter nu este
valabil pentru contractul de arendare reglementat de legislatia Republicii Moldova.
in lumina Legii cu privire la arenda, calitatea de arendator o au Guvernul si autoritatile publice locale in
cazul arendarii terenurilor proprietate de stat si proprietarii titulari in cazul arendarii terenurilor
proprietate privata.
Potrivit art. 7 din Legea cu privire la arenda, durata contractului de arenda este de 99 de ani70, iar
contractul este incheiat in forma scrisa.
Fiind un contract bilateral, arendarea are un obiect dublu — lucrul arendat si pretul (arenda).
Desi art. 5 din Legea cu privire la arenda contine o enumerare exhaustiva a obiectelor arendei,
consideram necesar a ne referi la art. 1 alin. 2 din Legea arendarii, care stabileste ca prin bunuri agricole
care pot fi arendate se intelege terenul cu destinatie agricola, si anume: terenuri agricole productive —
arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si duzi —
pasunile impadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajari piscicole si
de imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor
productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola,
precum si animalele, constructiile de orice
67
fel, masinile, utilajele si alte bunuri destinate exploatarii agricole. Bunurile enumerate in alin. 2 art. 1 sint
imobile fie prin natura lor (terenurile si constructiile), fie prin destinatie (animalele, masinile, utilajele si
alte bunuri asimilate destinate exploatarii agricole).
in conformitate cu art. 41 alin. 4 din Codul funciar, transmiterea terenurilor in conditii de subarenda este
admisa in cazul in care acest lucru este prevazut in contractul autentificat (conditie inadmisibila in
Rominia).
Plata de arenda si ordinea de incasare a acesteia sint stabilite de comun acord si fixate expres in contract
in forma baneasca, naturala sau mixta. Marimea arendei poate fi schimbata numai de comun acord.
in afara de arenda, arendasul mai achita toate impozitele, daca contractul sau legea nu prevede altfel.
in final constatam ca contractul de arendare poate fi desfacut anticipat atit din initiativa arendatorului, cit
si din initiativa arendasului (art. 17 si 18 din Legea cu privire la arenda).
'h
r
Capitolul V. ADMINISTRAREA DE STAT A FONDULUI FUNCIAR
§1. Notiunea, formele si metodele administrarii fondului funciar
Administrarea de catre stat a raporturilor funciare este parte componenta a administrarii statale in general
si reprezinta activitatea organelor de stat in vederea organizarii folosirii rationale a terenurilor si protectiei
lor prin adoptarea masurilor econo-
mico-juridice71.
Statul este abilitat a stabili cadrul legislativ al activitatii de protectie a terenurilor, sa organizeze si sa tina
evidenta acestor terenuri pe categorii de folosinta. Tot statul pregateste hirtiile cadastrale, controleaza
respectarea prevederilor legii de catre detinatorii de terenuri agricole, cum ar fi dispozitiile referitoare la
folosinta integrala si, potrivit destinatiei economice concrete a acestor terenuri, mentinerea si
imbunatatirea calitatii solului s.a. Statul asigura si respectarea tuturor obligatiilor asumate pe plan
international in domeniul cooperarii cu alte state72.
Formele si metodele de administrare sint foarte variate si le gasim in normele juridice, care formeaza unul
dintre cele mai importante instrumente ale regimului juridic al terenurilor, tinindu-se cont de faptul ca
astazi are loc trecerea de la sistemul administrativ de comanda la sistemul economic de reglementare a
raporturilor funciare, care au ca subiecte ale acestor raporturi zeci de mii de proprietari funciari.
Reglementarea de catre stat a raporturilor funciare presupune acordarea deplinei libertati tuturor
subiectelor raporturilor de folosinta funciara, neadmiterea amestecului in activitatea gospodareasca a
acestora. Astfel, amestecul din partea organelor Si organizatiilor de stat, economice si de alta natura in
activitatea detinatorilor de terenuri este interzis, cu exceptia cazurilor in care ultimii incalca legislatia 73. $
Reglementarea de stat a raporturilor funciare consta in crearea organelor statale si stabilirea sferei
obligatiilor lor in baza legala, fixarea formelor si metodelor de administrare, precum
68
69
si a functiilor (directiilor de activitate) exercitate de aceste organe. Functiile organelor de stat privind
administrarea terenurilor au putere juridica si pot fi aplicate atunci cind e necesara interventia statului.
Astfel, in cazul distribuirii loturilor de teren in baza contractului de vinzare-cumparare, functia
administrarii de stat consta in inregistrarea acestei tranzactii de catre autoritatile administratiei publice
locale si in solutionarea litigiilor aparute eventual la incheierea sau desfacerea acestei tranzactii.
Exercitarea de catre organele de stat a functiilor de administrare are la baza doua principii:
1) delimitarea competentei si functiilor dintre verigile corespunzatoare ale aparatului de stat si autoritatile
locale;
2) inadmisibilitatea interventiei unor organe de stat in competenta si functiile altora.
Administrarea terenurilor urmareste mai multe scopuri: asigurarea respectarii legislatiei funciare prin
efectuarea controlului de stat privind folosirea rationala si protectia lor; crearea conditiilor favorabile de
exploatare si protectie a sectoarelor de teren prin organizarea teritoriului, evidenta loturilor, planificarea
activitatilor in domeniul dat, monitoringul funciar; tragerea contravenientilor la raspundere juridica in caz
de neres-pectare a legislatiei in vigoare.
Administrarea terenurilor se subdivide in: generala si ramu-rala.
Administrarea generala este realizata de catre organele de competenta generala si speciala si se extinde
asupra tuturor terenurilor, indiferent de categorie, tipul de proprietate si forma de gospodarire.
Administrarea ramurala se realizeaza prin intermediul ministerelor si departamentelor si este bazata pe
principiul subordonarii intreprinderilor acelor organizatii care au in posesie terenuri.
in literatura juridica de specialitate, pe linga aceste doua forme de administrare se mentioneaza si
administrarea intragospo-dareasca, efectuata de catre detinatorii de teren 74. Aceasta activitate urmareste
scopul de a asigura ordinea de drept in procesul exploatarii terenurilor in conformitate cu destinatia lor si
consta in organizarea teritoriului, evidenta terenurilor, controlul folosirii si protectiei acestora.
70
§2. Sistemul organelor de administrare a fondului funciar si atributiile lor
Organele administrarii de stat in domeniul folosirii si protectiei terenurilor se clasifica in functie de
competenta in: organe de competenta generala si organe de competenta speciala.
Din categoria organelor de competenta generala fac parte: Parlamentul Republicii Moldova, Guvernul
Republicii Moldova, precum si autoritatile publice locale.
Atributiile Parlamentului Republicii Moldova:
"~ '
- reglementarea legislativa a relatiilor funciare pe intreg teritoriul Republicii Moldova;
- organizarea controlului asupra respectarii legislatiei funciare;
- stabilirea suprafetelor cu regim juridic special;
- stabilirea tarifelor pentru calcularea pretului normativ al pamintului si impozitului funciar 75.
Atributiile Guvernului Republicii Moldova:
- elaborarea masurilor de protectie a terenurilor si organizarea realizarii lor;
- tinerea cadastrului funciar si organizarea reglementarii regimului proprietatii funciare pe teritoriul
republicii;
- aprobarea cadastrului funciar anual;
- stabilirea modului de incasare a impozitelor funciare;
- stabilirea si schimbarea destinatiei terenurilor;
- determinarea listei de intreprinderi ale caror terenuri ramin in proprietatea statului;
- aprobarea suprafetelor de vii si livezi supuse casarii 76. Atributiile autoritatilor publice locale:
- exercitarea controlului asupra folosirii si protectiei terenurilor;
'
- repartizarea si retragerea terenurilor in modul stabilit de lege;
- schimbarea destinatiei terenurilor;
- autentificarea drepturilor detinatorilor de teren;
•
- tinerea cadastrului funciar in teritoriul din subordine;
- privarea de drepturi a detinatorilor de terenuri in conditiile prevazute de lege;
- solutionarea litigiilor funciare in limitele competentei lor;
- organizarea evaluarii terenurilor conform metodicii unice, elaborate de Guvern 77.
SI •
71
Din categoria organelor de competenta speciala fac parte: Ministerul Ecologiei, a carui structura si ale
carui atributii de baza au fost aprobate prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 731 din 3 iulie
199878; Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, ale carui functii si sarcini de baza sint prevazute
in Regulamentul aprobat prin Hotarirea Guvernului nr. 837 din 28 noiembrie 1994 79; Serviciul de Stat
pentru Reglementarea Regimului Proprietatii Funciare si Cadastrul Funciar de Stat din cadrul
Ministerului Agriculturii si Industriei de Prelucrare, a carui competenta este prevazuta de Regulamentul
aprobat prin ordinul ministrului agriculturii din 14 iulie 1995. ,, ;; ....,
§3. Functiile administrarii fondului funciar
Activitatea de administrare a terenurilor se manifesta prin exercitarea diferitelor functii, in diferite directii
de actiune ce urmaresc un scop distinct.
Continutul functiilor administrarii de stat rezulta din atributiile statului Republica Moldova si se rasfringe
atit asupra obiectelor proprietatii de stat, cit si asupra altor forme de proprietate funciara.
,.,
Functii de administrare sint:
;i: , ;.,,-
1. Functia de evidenta funciara, care se divizeaza in: a) evidenta funciara ecologica. Ea consta in
efectuarea moni-toringului funciar, care, potrivit art. 15 din Legea Republicii Moldova privind
reglementarea de stat a regimului proprietatii funciare, cadastrul funciar de stat si monitoringul de stat nr.
1247-XII din 22 decembrie 199280, reprezinta un sistem de supraveghere permanenta a schimbarilor de
resurse funciare, de analiza si de pronosticare a acestor schimbari. Caracterul ecologic al acestei functii
consista nu numai in supravegherea schimbarilor cantitative si calitative ale terenurilor, dar si a starii lor
din punct de vedere ecologic.
in realizarea monitoringului funciar sint antrenate institutiile respective de proiectare si de cercetari
stiintifice;
b) evidenta funciara economica, ce se manifesta prin tinerea Cadastrului funciar general, care, potrivit art.
65 din Codul funciar si art.8 din Legea privind reglementarea de stat a regimului proprietatii funciare,
impreuna cu monitoringul funciar reprezinta o totalitate de date (informatii) sistematizate, stiintific
72
intemeiate si veridice privind regimul juridic al tuturor terenurilor. Aceasta functie este de baza, deoarece
de veridicitatea datelor ce caracterizeaza starea cantitativa si calitativa a fondului funciar depind
eficacitatea planificarii, atribuirii si distribuirii terenurilor, controlul si protectia lor, modul lor de folosire.
Prin urmare, evidenta trebuie sa fie obiectiva, scop care poate fi atins prin respectarea urmatoarelor reguli:
- generalitatea evidentei, potrivit careia toate terenurile, indiferent de tipul si forma de proprietate, forma
de gospodarire etc, sint supuse monitoringului funciar si evidentei cadastrale;
- sistematizarea indicilor de evidenta, care caracterizeaza integral regimul juridic al terenurilor (datele
privind destinatia terenurilor, indicii cantitativi si calitativi etc);
- eficacitatea evidentei, care presupune aplicarea diferitelor mijloace tehnice de performanta in procesul
tinerii cadastrului funciar si realizarii monitoringului funciar;
- veridicitatea evidentei (in cazul furnizarii informatiilor ce nu corespund realitatii, persoanele vinovate
pot fi sanctionate juridic);
- evidenta permanenta. Schimbarile ce au loc in cadrul categoriei date, generate de factorii naturali si
antropogeni, cer renovarea permanenta a informatiei privind starea terenurilor;
- posibilitatea de a folosi datele obtinute in urma evidentei in procesul de utilizare a terenurilor. Datele
cadastrului funciar sint aplicate in mod obligatoriu in procesul planificarii, exploatarii si protectiei
terenurilor, al retragerii terenurilor etc.
in afara de mecanismul juridic de evidenta a terenurilor si starii lor, informatia si indicii de evidenta sint
inclusi intr-un document de baza — Bilantul funciar, aprobat anual de Guvernul Republicii Moldova.
2. Functia de planificare. Dupa cum demonstreaza practica mondiala, planificarea stiintific intemeiata, cu
aplicarea mecanismelor de piata, este foarte eficienta.
Functia de planificare rezulta din necesitatea folosirii rationale si a protectiei efective a resurselor
funciare. Obiectul planificarii folosirii si protectiei terenurilor este activitatea subiectelor raporturilor
funciare, a ramurilor, a regiunilor etc. Planificarea activitatilor se efectueaza la nivel republican, regional
(judetean) si local, iar organele de administrare respective sint imputernicite cu functiile respective de
planificare a activitatilor de folosire si
73
protectie a terenurilor aflate in perimetrul unitatii administrativ-teritoriale.
Planificarea se face pentru a determina perspectiva dezvoltarii de lunga durata a teritoriului in baza
programelor social-economice.
3. Functia de atribuire si redistribuire a terenurilor, care consta in:
a) efectuarea lucrarilor de amenajare a teritoriului;
b) retragerea loturilor de teren folosite cu incalcarea prevederilor legislatiei funciare si atribuirea lor
ulterioara altor persoane;
c) retragerea fortata a terenurilor pentru necesitatile statului si societatii;
d) separarea unor noi loturi de teren din cadrul suprafetelor existente, cu atribuirea lor ulterioara unor noi
detinatori (spre exemplu, la iesirea din cadrul intreprinderii agricole, lucratorul va cere delimitarea in
natura (si eliberarea titlului) a lotului ce-i revine pentru crearea gospodariei taranesti.
Prin atribuirea si redistribuirea terenurilor se subintelege procesul de repartizare si retragere a lor pentru
necesitatile statului si societatii, infaptuit in stricta conformitate cu principiul folosirii prioritare a
terenurilor in scopul productiei agricole.
Atribuirea si retragerea terenurilor sint doua aspecte ale unuia si aceluiasi proces. La realizarea lui,
organele statale infaptuiesc o totalitate de masuri menite sa contribuie la obtinerea dreptului de proprietate
(sau de folosinta funciara) asupra unui lot concret al unui subiect concret sau la stingerea dreptului de
proprietate (sau de folosinta) asupra terenului.
4. Functia de asigurare a folosirii rationale a terenurilor. Aceasta functie prevede aplicarea de catre
organele statale a masurilor juridice fata de subiectele ce folosesc terenuri in cazurile in care ele nu-si
onoreaza obligatiile.
Exista mai multe aspecte ale acestei functii:
a) aplicarea masurilor fiscale de influenta. Prin instituirea unor privilegii fiscale, statul stimuleaza
actiunile detinatorilor de teren in vederea ameliorarii terenurilor;
b) aplicarea masurilor de stimulare economica. Prin stabilirea unor preturi majore la produsele agricole
ecologic pure, statul stimuleaza respectarea cerintelor ecologice si sanitaro-igienice in procesul
exploatarii terenurilor;
74
c) aplicarea masurilor de raspundere juridica pentru incalcarea legislatiei funciare;
d) stabilirea unor normative, a caror nerespectare atrage dupa sine consecinte negative pentru cei vinovati.
In interesul protectiei sanatatii omului, a mediului inconjurator, al evaluarii starii ecologice a terenurilor,
sint stabilite limite maxim admisibile de concentratie a substantelor nocive in sol, a caror depasire este
calificata drept poluare a terenului, fapt care atrage aplicarea diferitelor sanctiuni;
e) realizarea de catre toti detinatorii de teren a masurilor de organizare a teritoriului.
Functia de asigurare a folosirii rationale a terenurilor se realizeaza prin intermediul activitatilor
intreprinse in scopul conservarii si imbunatatirii calitatilor utile ale solului in procesul de exploatare. Unul
dintre elementele de baza ale acestor activitati menite sa contribuie la accelerarea procesului tehnico-
stiintific in agricultura este ameliorarea (imbunatatirile funciare), ce consta in majorarea fertilitatii
terenurilor prin intermediul unor masuri hidrotehnice, agrotehnice si de alta natura. Ameliorarea poate fi
de mai multe tipuri: hidroameliorarea, ameliorarea tehnico-culturala, chimica.
Un rol deosebit de important in asigurarea folosirii rationale a terenurilor il joaca recultivarea —
activitate de restabilire a productivitatii, a calitatilor utile ale solului, pierdute in procesul de exploatare
intensiva.
Titularii obiectelor de investitii in productia amplasata pe terenuri, a caror activitate conduce la
deteriorarea stratului fertil, sint obligati, din cont propriu, sa readuca aceste terenuri in stare buna pentru
folosirea lor ulterioara in scopuri agricole. in acest scop, ei sint obligati sa decoperteze stratul de sol fertil
de pe suprafetele amplasamentelor aprobate, sa-1 depoziteze si sa-1 niveleze pe terenurile neproductive
sau slab productive, indicate de organele agricole, in vederea punerii in valoare sau ameliorarii acestor
terenuri81.
e) Un rol aparte in asigurarea folosirii rationale a terenurilor revine reglementarii de stat a regimului
proprietatii funciare, care reprezinta un sistem de masuri statale intreprinse in scopul organizarii teritoriului
si a altor mijloace de productie, al crearii conditiilor favorabile tuturor detinatorilor pentru folosirea
rationala a terenurilor, indiferent de tipul de proprietate si forma de organizare a productiei82.
....
75
Reglementarea regimului proprietatii funciare asigura:
- efectuarea inventarierii tuturor terenurilor, depistarea loturilor folosite irational sau contrar destinatiei;
- intocmirea hartilor cadastrale funciare;
,?»
- stabilirea hotarelor loturilor de teren, atribuirea loturilor in natura (pe teren), intocmirea planurilor
(schemelor) loturilor;
- elaborarea proiectelor de lucru privind recultivarea terenurilor deteriorate; protectia lor contra eroziunii,
alunecarilor de teren, inundatiei, salinizarii; valorificarea noilor suprafete; conservarea si majorarea
fertilitatii solului.
Reglementarea de catre stat a regimului proprietatii funciare, ca functie de administrare statala, are la
baza urmatoarele principii:
- respectarea egalitatii intre detinatorii de terenuri, dezvoltarea tuturor tipurilor de proprietate si a
formelor de organizare a productiei agricole;
- folosirea resurselor funciare in interesul societatii si, in primul rind, al sectorului agrar;
- crearea unor conditii teritoriale, organizatorice si economice favorabile pentru folosirea rationala a
pamintului de catre toti detinatorii de terenuri, pentru cresterea fertilitatii solurilor si implementarea
metodelor avansate de gospodarire.
Sistemul reglementarii de stat a regimului proprietatii funciare include:
. ...
- baza legislativa;
•
- sistemul republican de reglementare;
- serviciul pentru reglementarea regimului proprietatii funciare.
Sistemul republican de reglementare a regimului proprietatii funciare prevede elaborarea unui complex de
masuri organizatorice, economice si tehnice, orientate spre folosirea rationala si ocrotirea intregului fond
funciar. Aceste masuri se aplica la nivel de: republica, judet, oras, comuna, intreprindere agricola, gospo-
darie taraneasca (de fermier), teren concret.
Pornind de la continutul lucrarilor de organizare a teritoriului, este intocmita lista de documente care
constituie sistemul republican de reglementare a regimului proprietatii funciare:
- schema generala a organizarii teritoriului republicii Jvjude-tului, orasului, comunei;
- proiectul de organizare intragospodareasca a teritoriului intreprinderii agricole;
' • ;
76
- proiectul de organizare a teritoriului pentru fiecare teren
concret.
Procesul de reglementare a regimului proprietatii funciare trece prin mai multe etape. Initiativa pentru
efectuarea organizarii teritoriului parvine de la autoritatile publice locale sau de la detinatorii de teren, iar
temeiul juridic pentru inceperea lucrarilor il constituie decizia organului de administrare corespunzator.
Actiunile de pregatire includ studierea conditiilor si prezentarea materialelor obtinute in baza acumularii
si prelucrarii informatiei. in final este intocmit un act al lucrarilor de investigatii si prospectiuni.
in etapa principala a procesului de organizare a teritoriului se elaboreaza un proiect care este compus din
doua parti: grafica
si textuala.
Dupa examinarea proiectului de catre partile interesate, are loc aprobarea lui si adoptarea unei decizii
privind organizarea teritoriului. Dupa aceasta, proiectul este insusit in natura (pe teren), actiune insotita
de stabilirea hotarelor cu instalarea bornelor de hotar etc. in baza proiectului aprobat si insusit in natura,
detinatorului de teren i se elibereaza actul de confirmare a dreptului asupra terenului.
in continuare, asupra realizarii schemelor si proiectelor vor supraveghea organele de stat imputernicite.
f) Functia de control asupra folosirii si protectiei terenurilor Controlul de stat asupra folosirii si
protectiei terenurilor reprezinta o activitate a organelor competente in vederea asigurarii respectarii
legislatiei funciare de catre toti detinatorii de teren si serveste drept garantie de realizare a normelor
juridice funciare si a legalitatii raporturilor juridice funciare 83.
in conformitate cu art. 87 din Codul funciar, sarcinile Serviciului Controlului de Stat in Domeniul
Folosirii si Protectiei Terenurilor Agricole constau in asigurarea respectarii de catre toate organele de stat
si obstesti, persoanele fizice si juridice (inclusiv cele straine) a cerintelor legislatiei funciare in scopul
folosirii eficiente si protectiei cuvenite a terenurilor.
Controlul de stat in acest domeniu este exercitat de catre Guvern, autoritatile publice locale, precum si de
catre Ministerul Agriculturii si Industriei de Prelucrare, de Inspectoratul Ecologic de Stat, de alte
ministere si departamente.
77
I
in cadrul acestei functii pot fi trasate urmatoarele directii:
a) organizarea inspectarilor, expertizelor si altor actiuni in scopul depistarii contraventiilor funciare;
b) intreprinderea masurilor de prevenire si reprimare a incalcarilor legislatiei funciare.
Controlul de stat este considerat universal si cuprinde toate categoriile de teren, se extinde asupra tuturor
detinatorilor de teren si nu este limitat in timp. Pentru sporirea controlului si accentuarea caracterului
ecologic al acestuia este introdus monitoringul funciar. Structura, continutul si ordinea de realizare a
monitoringului funciar sint stipulate in art.89 din Codul Funciar si in art.15-17 din Legea privind
reglementarea de stat a regimului proprietatii funciare, cadastrul funciar de stat si monitorngul funciar.
g) Functia de protectie a statului reprezinta totalitatea activitatilor, realizate sistematic, indreptate spre
asigurarea ordinii de drept funciare.
Ordinea de drept funciara reprezinta un sistem de raporturi funciare, creat in urma activitatii de elaborare
si adoptare a actelor normative, ce corespunde scopurilor reglementarii juridice a acestor raporturi84 .
Functia de protectie este realizata prin urmatoarele activitati in:
a) asigurarea juridica a masurilor de protectie a unor suprafete de teren deteriorate sau poluate. in cazul in
care este imposibil a restabili fertilitatea terenurilor degradate, statul admite conservarea lor pentru
ameliorarea ulterioara;
b) asigurarea juridica a statutului persoanelor care exploateaza intensiv terenurile; pentru a fonda o
gospodarie taraneasca (de fermier), persoanele trebuie sa posede calificare corespunzatoare si experienta
in domeniul agriculturii;
c) asigurarea juridica a relatiilor dintre subiectele raporturilor juridice funciare, si anume: curmarea
incalcarilor legislatiei funciare; restabilirea raporturilor funciare; solutionarea litigiilor funciare; profilaxia
contraventiilor funciare (inlaturarea cauzelor si conditiilor ce conduc la comiterea lor).
h) Solutionarea litigiilor funciare
Solutionarea litigiilor funciare este unul din modurile de aparare a drepturilor si intereselor legitime ale
detinatorilor de teren. in procesul examinarii si solutionarii litigiilor in cele mai
78
dese cazuri se constata caracterul de constringere al statului care impune reclamatul sa intreprinda
anumite actiuni indreptate spre recunoasterea dreptului reclamantului asupra sectorului de teren, curmarea
actiunilor care lezeaza drepturile si interesele legale ale detinatorilor de teren, executarea obligatiei in
natura si recuperarea prejudiciului cauzat.
in majoritatea cazurilor, litigiile apar in legatura cu exploatarea sectoarelor de teren: in urma savirsirii
unor actiuni ilegale (crearea obstacolelor in procesul folosirii terenurilor, limitarea atributiilor de
folosinta), precum si drept rezultat al inactiunilor posesorilor (neachitarea platii pentru teren, nerestituirea
in termenul indicat a lotului de teren etc).
Parti ale litigiului, in afara proprietarilor, posesorilor si beneficiarilor funciari, pot fi de asemenea si
diferite persoane fizice si juridice care au lezat drepturile si interesele lor, precum si organele puterii si
administratiei de stat care au pronuntat decizii in defavoarea petitionarilor.
Obiect al litigiului funciar serveste dreptul subiectiv asupra unui sector de teren. Nu sint atribuite la
categoria de litigii funciare divergentele privind modificarea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale,
precum si litigiile patrimoniale privind raporturile funciare (recuperarea prejudiciului in cazul stricaciunii
semanaturilor, deteriorarii plantatiilor, impurificarii
terenurilor etc).
Nu este atribuit la categoria celor funciare nici litigiul aparut in baza refuzului organului de stat de a
atribui sectorul de teren. Cererea inaintata in instanta de judecata privind refuzul atribuirii terenului este
solutionata potrivit ordinii stabilite de capitolul 24 al Codului de procedura civila.
Un loc aparte in procedura de solutionare a litigiilor funciare il ocupa problema competentei dupa
materie.
Legislatia in vigoare (Codul de Procedura Civila (art. 26,27), Codul Funciar (art. 90-94), Regulamentul
cu privire la modul de solutionare a litigiilor funciare, aprobat prin Hotarirea Guvernului nr. 302 din 5
martie 1992)85 stipuleaza ca examinarea si solutionarea litigiilor funciare, a litigiilor patrimoniale privind
raporturile funciare, precum si a plingerilor impotriva actelor nelegitime ale organelor administratiei
publice tine de competenta judecatoriilor raionale, de sector si municipale sau a instantelor judecatoresti
economice.
79
Cu toate acestea, art. 90 al Codului funciar prevede ca litigiile dintre detinatorii de terenuri si organele
administratiei publice locale se solutioneaza de catre organele ierarhic superioare, a caror decizie poate fi
atacata in instanta judecatoreasca competenta.
Litigii a caror solutionare tine de competenta instantelor de judecata sint prevazute in Hotarirea Plenului
Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova din 26 martie 1998 cu privire la practica aplicarii de
catre instantele judiciare a legislatiei funciare.
Potrivit p. 3 al Hotaririi mentionate, toate litigiile ce tin de competenta instantelor judecatoresti pot fi
divizate in 4 grupe:
- litigiile funciare propriu-zise (litigiile dintre coproprietarii caselor individuale de locuit privind
inlaturarea obstacolelor in folosirea sectorului, inclusiv contestarea hotarelor si a marimii acestuia;
litigiile dintre intovarasirile pomicole si membrii acestora; litigiile dintre soti privind impartirea lotului si
determinarea ordinii de folosire a acestuia; litigiile privind recunoasterea dreptului succesoral (asupra
pamintului);
- litigiile patrimoniale privind raporturile funciare (recuperarea prejudiciului cauzat in urma retragerii
sau ocuparii temporare a terenului; limitarea atributiilor de proprietar; cerintele privind recuperarea
prejudiciului cauzat prin acapararea terenului, poluarea si degradarea lui si alte incalcari ale detinatorilor
de teren; cerintele privind repararea pagubelor cauzate detinatorilor de pamint in legatura cu efectuarea
lucrarilor de prospectiune);
- plingerile impotriva actelor nelegitime ale organelor administratiei publice (cerintele privind
recunoasterea drept nelegitima a refuzului organelor administrative de a acorda lot de pamint, plingerile
in privinta refuzului administratiei publice locale de a elibera documente de autentificare a dreptului de
proprietate, posesiune si beneficiere funciara, precum si a refuzului de a inregistra contractul de arenda a
terenului, cerintele privind recunoasterea drept nelegitima a stingerii de catre administratia publica locala
a drepturilor detinatorilor de teren asupra pamintului pentru arenda lui, plingerile impotriva hotaririlor
administratiei publice locale privind refuzul de a instraina terenurile pomicole);
- plingerile impotriva actiunilor administratiei intreprinderii (cerintele privind recunoasterea ca
nelegitim refuzul administratiei de a acorda si, de asemenea, de a pastra dreptul detinatorului de a
exploata lotul auxiliar).
80
Mai remarcam ca decizia instantei judecatoresti competente serveste drept temei pentru eliberarea
documentelor ce legalizeaza dreptul de proprietate, posesiune si beneficiere funciara, inclusiv in conditii
de arenda.
§4. Cadastrul funciar si valoarea sa juridica
Dezvaluirea calitatilor resurselor naturale folosite si protejate are loc prin efectuarea unor studii si
generalizari stiintifice, a evidentei, inventarierii, intocmirii bilanturilor si cadastrelor resurselor naturale 86.
in lipsa unor informatii depline si veridice practic este imposibila organizarea si desfasurarea activitatilor
de protectie a mediului si de folosire a resurselor naturale, prevenirea consecintelor sociale, economice si
ecologice nefavorabile. Evidenta operativa, statistica, contabila etc. este o functie indispensabila a sferei
de productie87.
in ceea ce priveste raporturile ecologice in general, functia evidenta are doua varietati88:
a) functia evidenta ecologica manifestata prin efectuarea monitoringului ecologic reprezinta un sistem
de supraveghere permanenta a schimbarilor resurselor naturale, de analiza si pronosticare a lor, de
prevenire si lichidare a consecintelor proceselor negative. Caracterul ecologic al acestei functii se exprima
prin faptul ca obiectivul ei este constatarea starii mediului, precum si a tuturor resurselor naturale, care
cuprinde in ansamblu sistemele ecologice corespunzatoare;
b) functia evidenta economica se manifesta prin tinerea cadastrelor resurselor naturale.
Prin urmare, functia evidenta serveste drept baza pentru celelalte functii de reglementare juridico-statala a
raporturilor ecologice, deoarece de veridicitatea informatiilor privind disponibilitatea si starea resurselor
naturale depinde eficienta planificarii, atribuirii si redistribuirii, controlului si protectiei lor. Pentru
aceasta este necesar ca evidenta sa fie obiectiva, scop ce poate fi atins numai prin respectarea
urmatoarelor reguli:
- universalitatea evidentei, potrivit careia sint trecute in evidenta toate resursele naturale (sau toate
terenurile indiferent de categorie);
- eficienta evidentei, care presupune, spre exemplu, aplica-
81
rea sistemelor contemporane de computerizare si a metodelor avansate de colectare, prelucrare, pastrare si
atribuire a documentatiei cadastrale corespunzatoare;
- veridicitatea evidentei, a carei nerespectare poate duce la greseli de calcul;
- continuitatea evidentei, generata de modificarea starii resurselor naturale in functie de factorii naturali
si antropogeni, fapt care necesita renovarea permanenta a informatiei despre aceste resurse;
- coeziunea metodologiei de evidenta pe intreg teritoriul tarii;
- posibilitatea aplicarii in practica a informatiilor obtinute. Datele cadastrale sint folosite in mod obligatoriu
in procesul de planificare a masurilor de protectie a mediului si folosirii resurselor naturale, precum si la
evaluarea activitatii economice a beneficiarilor acestor resurse.
Spre deosebire de alte forme de evidenta (operativa, contabila, statistica), cadastrele reprezinta o totalitate
de date complete si sistematizate. Avind ca obiect resursele naturale, cadastrele formeaza un sistem
integral, cu caracter unic: toate sint tinute de organele statale in baza unor principii unice 89.
Una dintre conditiile fundamentale ale promovarii politicii funciare a statului este cunoasterea, in orice
moment, a tuturor datelor tehnice, economice si juridice privitoare la pamint, ca suprafata, plasarea,
destinatia, categoria de folosinta, gradul de fertilitate, detinatorul terenului etc, cu evidenta tuturor schim-
barilor ce intervin, precum si situatia juridica a terenurilor.
Evidenta exacta a tuturor suprafetelor de terenuri pe categorii de folosinta, pe detinatori, evidenta
rezervelor de terenuri care pot fi incluse in productia agricola, cunoasterea masurilor de ameliorare etc.
constituie un mijloc important de realizare a sarcinilor economice. Evidenta funciara este deci un inventar
ce se face incontinuu, si nu o data pentru totdeauna; ea se tine permanent la zi, pe masura ce au loc
schimbari in privinta datelor funciare. Evidenta funciara reprezinta o activitate statala permanenta prin
care se realizeaza culegerea datelor necesare pentru identificarea terenurilor si a detinatorilor 90.
Evidenta funciara nu constituie un scop in sine; ea se afla in strinsa legatura cu organizarea teritoriului si
pune la dispozitia organelor de stat si a persoanelor interesate datele necesare pen-
82
tru buna organizare a folosirii rationale si complete a tuturor terenurilor, in primul rind a celor cu
destinatie agricola.
Evidenta funciara este chemata sa reflecte corect situatia reala a terenurilor si toate modificarile survenite.
Scopul evidentei funciare este colectarea, selectarea si sistematizarea datelor reale si veridice cu privire la
fondul funciar, indiferent de destinatia economica a terenului si calitatea detinatorului sau, a caror
cunoastere este importanta pentru planificarea productiei agricole, pentru schimbarea destinatiei tere-
nurilor, protectia si ameliorarea lor.
Legiuitorul nostru a acordat o atentie deoseita evidentei funciare, creind in prezent un sistem unic si
general obligatoriu, menit sa asigure, in baza criteriilor unice, cunoasterea exacta, sub aspect cantitativ si
calitativ, a fondului funciar al tarii. Un astfel de sistem de evidenta funciara este Cadastrul funciar gene-
ral.
in prezenta lucrare nu urmarim scopul de a analiza in detalii etapele de dezvoltare istorica 91 a cadastrului
funciar, desi, acest studiu ar prezenta interes nu numai pentru istorici, ci si pentru juristi. in cele ce
urmeaza ne vom referi la unele aspecte ale evolutiei reglementarilor legale ale Cadastrului funciar in Re-
publica Moldova.
in lipsa unor reglementari legale, pina la inceputul anilor '70, in RSS Moldoveneasca nu au fost
intreprinse actiuni in vederea organizarii evidentei funciare pe intreg teritoriul ei, precum si a tinerii la zi
a cadastrului funciar. Aceasta lacuna in legislatie a fost recuperata odata cu adoptarea la 22 decembrie
1970 a Codului funciar al RSSM92, al carui articol 142 stipula: "in scopul asigurarii folosirii rationale a
resurselor funciare este tinut cadastrul funciar, care contine totalitatea informatiilor veridice si necesare
privind terenurile. El include datele inregistrarii de stat a beneficiarilor funciari, evidenta cantitativa si
calitativa a terenurilor, evaluarea economica a acestora".
Aceste reglementari legale nu au fost aplicate in practica, urmind ca ulterior sa fie elaborat un mecanism
complex de tinere a cadastrului funciar, a formelor documentatiei cadastrale etc, aprobat prin Hotarirea
Consiliului de Ministri al RSSM din
10 august 197793.
Prin aceasta hotarire s-a dispus, incepind cu anul 1977, a se intreprinde masuri in vederea asigurarii
evidentei funciare prin
83
intermediul cadastrului funciar, inclusiv prin inregistrarea beneficiarilor funciari, a evidentei calitative si cantitative,
a bonitatii si evaluarii economice a terenurilor. Totodata, au fost aprobate si formele documentatiei cadastrale:
- cartea funciara a intreprinderilor, organizatiilor si institutiilor, carora le-au fost atribuite terenuri in folosinta
temporara sau permanenta;
- cartea funciara a raionului;
,.
- cadastrul funciar al republicii.
Este cert ca acest sistem de evidenta funciara (primul la noi in tara) a avut multe neajunsuri, printre care remarcam:
lipsa de cadre, inzestrarea tehnico-materiala insuficienta, baza legislativa imperfecta, metodele de conducere
administrativa de comanda etc.
Odata cu proclamarea independentei Republicii Moldova, declansarea reformei agrare si consfintirea dreptului de
proprietate privata asupra pamintului, a aparut necesitatea modernizarii sistemului vechi de evidenta funciara si a
adaptarii lui la conditiile economiei de piata. in acest scop, in Codul funciar al Republicii Moldova, adoptat la 25
decembrie 1991, au fost incluse unele reglementari legale privind cadastrul funciar (art. 65-67), detaliate ulterior
intr-o lege speciala — Legea nr. 1247-XII din 22 decembrie 1992 privind reglementarea de stat a regimului
proprietatii funciare, cadastrul funciar de stat si monitoringul funciar.
Potrivit art. 8 al Legii mentionate, evidenta funciara, de natura tehnica, economica si juridica, este realizata printr-un
sistem unitar, de sine statator si obligatoriu, numit cadastrul funciar, care urmareste urmatoarele obiective: stabilirea,
inregistrarea, descrierea si marcarea pe harti si planuri topografice a tuturor terenurilor de pe teritoriul republicii,
indiferent de destinatie si tipul de proprietate. Unitatile de baza ale acestui sistem sint terenurile si detinatorii de
teren.
in afara de parametrii cantitativi si calitativi, bonitatea, valoarea economica a terenurilor, in cadastrul funciar, pentru
prima oara, au fost incluse date privind statutul juridic al terenurilor, tipurile de proprietate, posesiune si beneficiere
funciara, precum si date ce caracterizeaza particularitatile resurselor funciare in scopul impunerii fiscale.
in sistemul documentatiei cadastrale au fost incluse: docu-
84
mentatia juridica cuprinzind titlul de proprietate funciara, adeverinta de folosinta provizorie a terenului, precum si
documentatia tehnica cadastrala, cuprinzind registrul cadastral al terenurilor localitatilor si al terenurilor republicii,
harta cadastrala a raionului si harta cadastrala a republicii, registrul cadastral al detinatorilor de terenuri.
Pe masura ce lua amploare procesul de improprietarire a taranilor cu pamint si eliberarea titlurilor de autentificare a
dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, odata cu introducerea terenurilor in circuitul civil, a aparut
stringenta necesitate de a perfectiona documentatia cadastrala funciara, de aceea, pentru a concretiza si reinnoi
reglementarile existente, Guvernul Republicii Moldova, prin Hotarirea nr. 24 din 11 ianuarie 1994, a aprobat
Regulamentul cu privire la continutul documentatiei Cadastrului funciar general94, prin care s-au stabilit continutul,
destinatia si termenele de prezentare a documentatiei juridice si tehnico-economice cadastrale.
in conformitate cu art. 2 al Regulamentului, documentatia juridica cadastrala are drept scop autentificarea drepturilor
detinatorilor de teren si confirma:
- dreptul de proprietate privata;
;
- dreptul de posesiune;
.
- dreptul de folosinta a pamintului.
Documentul juridic cadastral este titlul de autentificare a dreptului detinatorilor de teren (a carui forma unica a fost
aprobata prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 487 din 9 august 1993 cu privire la introducerea unor
modificari in Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 449 din 29 iunie 1992), eliberat de catre organele
administratiei publice locale.
Aici constatam ca, in urma analizei legislatiei in vigoare, putem deduce urmatoarele etape ale procesului de
legiferare a drepturilor detinatorilor de terenuri:
- inregistrarea detinatorului de teren in registrul cadastral;
- stabilirea la fata locului a hotarelor terenului atribuit;
- trecerea informatiei cantitative si calitative despre terenul atribuit in registrul cadastral al terenurilor;
- inminarea titlului de autentificare a dreptului detinatorului
de teren.
Titlurile de autentificare a dreptului de proprietate, posesiune si folosinta funciara se elibereaza in termen de 15 zile
dupa
85
efectuarea lucrarilor respective si includerea proprietarului sau a altui detinator de terenuri in registrul
cadastral al detinatorilor de terenuri al primariei respective, dupa care aceste date sint transmise Bancii de
Informatii Cadastru.
Informatia juridica si tehnico-economica se sistematizeaza in registrul cadastral al detinatorilor de teren si
registrul cadastral al terenurilor, care au o forma unica pentru toate unitatile administrativ-teritoriale.
Registrul cadastral al detinatorilor de terenuri se intocmeste pentru o unitate administrativ-teritoriala si
cuprinde informatia despre toti detinatorii de terenuri inscrisi in ordinea inregistrarii lor.
Registrul cadastral al terenurilor contine informatii despre toate terenurile aflate in hotarele unitatii
administrativ-teritoriale (inclusiv informatia separata despre terenurile irigate si cele desecate), despre
repartizarea lor detinatorilor, categoriile de terenuri si bunurile funciare, caracteristica terenurilor privind
calitatea lor dupa varietati de sol, panta etc. si se intocmeste conform situatiei de la 1 ianuarie. Informatia
calitativa se intocmeste in baza cercetarilor pedologice si a Listei de sistematizare a tipurilor si
subtipurilor de soluri din Republica Moldova si notelor de bonitate (art. 20 din Regulamentul sus-
mentionat).
in afara de aceasta, cadastrul funciar general include planurile cadastrale, care constituie reprezentarea
grafica a datelor din registrele cadastrale din cadrul unitatilor administrativ-teritoriale. Dupa continut ele
se impart in:
a) planul cadastral al detinatorilor de teren, care include informatia grafica despre reprezentarea
sectoarelor de teren ale detinatorilor in cadrul unitatii administrativ-teritoriale;
b) planul cadastral al terenurilor, care include informatia grafica privind cantitatea si calitatea terenurilor.
in scopul furnizarii informatiilor funciare catre, organele de stat, judecatoresti, fiscale, bancare, catre
institutiile economice, stiintifice etc, in hotarirea mentionata s-a decis organizarea, in cadrul Serviciului
Republican de Reglementare a Regimului Proprietati Funciare, a Bancii de Informatii Cadastru.
Incapacitatea sistemelor de evidenta cadastrala de a contribui la solutionarea multiplelor probleme aparute
in perioada de tranzitie a impus necesitatea elaborarii unei conceptii a sistemului Cadastrului national,
care a fost aprobata prin Hotarirea
86
Guvernului Republicii Moldova nr.794 din 19 august 199795.
Pina la aprobarea Conceptiei mentionate starea sistemului cadastral si de inregistrare a drepturilor asupra
bunurilor imobiliare putea fi caracterizata in felul urmator:
- lipsa legislatiei speciale in domeniul inregistrarii bunurilor imobiliare si a drepturilor asupra lor;
- functionarea sistemelor separate de inregistrare a pamintului si cladirilor si a drepturilor asupra
acestora;
- slaba coordonare a activitatii organelor abilitate, ceea ce crea dificultati atit pentru detinatorii de imobil,
cit si pentru beneficiarii de informatii;
- lipsa programului de trecere la Sistemul european de coordonare;
- necesitatea perfectionarii procedurii de drept asupra bunurilor imobiliare;
s

- lipsa unei baze unice de inregistrare si evidenta informationala a bunurilor imobiliare si a unui sistem
unic de evaluare a imobilului;
- lipsa unei metodologii unice de realizare a lucrarilor cadastrale.
Astfel, s-au creat conditii obiective si a aparut necesitatea solutionarii la un nivel calitativ nou a chestiunii
privind reglementarea in Republica Moldova a activitatii cadastrale si de inregistrare a drepturilor asupra
bunurilor imobiliare, a crearii bazei de date complexe despre toate tipurile de imobil si resurse naturale.
Succesul promovarii reformelor economice depinde in mare masura de crearea si functionarea
infrastructurii eficiente a pietei imobiliare. Baza acestei infrastructuri o constituie sistemul cadastral si cel
de inregistrare a drepturilor asupra bunurilor imobile. Sarcina principala a sistemului cadastral consta in
identificarea, estimarea, evidenta bunurilor imobiliare si prezentarea de informatii despre aceste bunuri.
Sarcina principala a sistemului de inregistrare a drepturilor asupra bunurilor imobiliare consta in
efectuarea inscrierilor referitoare la aparitia, transmiterea drepturilor asupra imobilului si furnizarea
informatiei din registrele speciale.
intru realizarea programului de creare a sistemului Cadastrului national a fost nevoie, mai intii de toate,
de a crea cadrul legislativ necesar activitatii de cadastru. in acest scop, la 25 ianuarie 1998, Parlamentul
Republicii Moldova a adoptat Legea
87
cadastrului bunurilor imobile nr.l543-XIIP6, prin care s-a stabilit modul de creare si de tinere a cadastrului bunurilor
imobile, prin care urma sa se asigure recunoasterea publica a dreptului de proprietate si a altor drepturi patrimoniale
asupra bunurilor imobile, ocrotirea de catre stat a acestor drepturi, sustinerea sistemului de impozitare si a pietei
imobiliare.
in opinia noastra, actualmente in Republica Moldova este creata o baza legislativa esentiala, ale carei reglementari
cuprind raporturile juridice privind bunurile imobile (inclusiv terenurile) situate in limitele tarii, indiferent de tipul
de proprietate si de destinatia lor, definite ca susceptibile a face obiectul evidentei cadastrale si al inregistrarii.
Cu toate acestea, multiplicitatea actelor normative duce uneori la aparitia unor contradictii intre reglementarile
legale ale actelor cu putere juridica egala sau diverse. Astfel, prin Hotarirea Guvernului nr.794 din 19 august 1997 s-
a preconizat structura Cadastrului national compusa din:
a) cadastrul juridic;
-
b) cadastrul fiscal;
,-.• .'-.;••...;'
c) cadastrele de specialitate.
Daca Legea cadastrului bunurilor imobile opereaza cu cadastrul bunurilor imobile si cadastrul specializat, tot aceasta
lege defineste servitutile si reglementeaza modul de inregistrare a acestora. insa nici Codul civil, nici Codul funciar
nu contin reglementari ale regimului servitutilor, ca drept real patrimonial al unor persoane asupra unui teren strain.
Aceste reglementari contradictorii, in situatia actuala, impun, de lege ferenda, o unificare a legislatiei:
- implementarea unui singur sistem de evidenta pentru toata tara;
- notiunile cu care se opereaza sa fie tratate univoc, iar lacunele existente sa fie completate.
Pentru a evita insa unele dificultati la analiza problemei in cauza, urmeaza sa apelam la regula stabilita de art.61
par.3 din Legea cadastrului bunurilor imobile, conform careia, pina la aducerea in conformitate cu prezenta Lege,
legile si alte acte normative se vor aplica in masura in care nu contravin acesteia.
Termenul cadastru
Registrul, in sens larg, in care se tine evidenta bunurilor imobile, se numeste cadastru. in ce priveste originea
cuvintului
cadastru opiniile sint divizate. Astfel, dupa unii autori97, acesta ar fi compus din prefixul de origine greaca kata, care
inseamna de sus in jos, si din cuvintul neogrec (bizantin) strikon, care inseamna: registru de impunere, carte de
insemnari, carte de comert. Dupa alti autori98, cuvintul ar deriva din latinescul capitas-trum, care ar fi inrudit cu
capitum registrum si care inseamna la origine impozitul pe capul familiei.
Notiunea de "cadastru" apare pentru prima oara intr-un document din anul 1185, depistat in Venetia sub forma
catastico, apoi a fost reluata si de alte state italiene, dar a intrat in circuit abia in sec. al XVII-lea si din Italia a trecut
in Franta sub forma le cadastre, in Germania sub forma der Kataster. in Rominia apare la inceputul sec. al XlX-lea,
adaptat fonetic cu forma cadastru.
Dar termenul "cadastru" nu se limiteaza la registrele fiscale privind indeosebi detinatorii de imobile funciare, ci se
foloseste in mai multe domenii ale vietii economice.
Astfel mentionam:
. , vo
- cadastrul agricol tine evidenta terenurilor agricole pe categoriile de folosinta, cu indicarea naturii solului, a
claselor
de calitate etc;
- cadastrul strazilor;
-,
., .,.,»
- cadastrul cailor ferate;
- cadastrul minelor (in Republica Moldova — cadastrele zacamintelor si ale manifestarilor de substante utile,
precum si cadastrele obiectivelor din subteran);
- cadastrul apelor;
»
- cadastrul silvic;
s
I
- cadastrul regnului animal etc.
Actualmente este general recunoscut ca un cadastru nu se mai tine doar pentru perceperea impozitelor; informatiile
pe care le contine el fiind folosite de multe sectoare de activitati economice, tehnice, sociale, juridice si culturale.
Acesta este motivul pentru care in Rominia termenul "cadastru funciar" a fost adoptat de Legea nr. 23/1933, apoi a
fost abandonat in perioada guvernarii comuniste si substituit cu termenul de "evidenta funciara", activitate care, in
opinia unor autori99, are un continut deosebit de cel al cadastrului si cu alta finalitate, iar in Republica Moldova,
pentru prima oara, acest termen a fost reflectat in art. 172 din Codul funciar al RSSM, adoptat la 22 decembrie 1970.
89
in prezent dreptul la proprietate imobiliara este unul dintre cele mai importante, el constituind
fundamentul democratiei si fiind pus la baza statului democratic. in aceste conditii termenul "cadastru
funciar" trebuie sa-si reia locul in limba si in realitate. Deoarece toate cadastrele contin informatii privind
cantitatea, calitatea, valoarea economica si situatia juridica a obiectului inventariat, nu este justificata
folosirea a astfel de termeni precum cadastru cantitativ, cadastru economic etc, urmind sa se opereze
cu termenii cadastru imobiliar sau cadastru al bunurilor imobile, definiti de legislatia Republicii
Moldova.
Dezvoltarea istorica a termenului a progresat foarte incet din cauza evolutiei lente a sistemelor de
impozitare, care au stat la originea aparitiei lui, precum si din cauza progresului lent al mijloacelor de
masurare si reprezentare grafica a bunurilor imobile. insa, odata cu perfectionarea sistemelor de
clasificare si evaluare a terenurilor, precum si a sistemelor de publicitate imobiliara, cadastrul s-a
transformat intr-o institutie cu multiple intrebuintari, fapt care s-a reflectat deplin in definirea institutiei100.
Notiunea, importanta si continutul cadastrului funciar. Cadastrul este un inventar complex si complet al
fondului funciar al unei anumite unitati teritoriale si se realizeaza prin sintetizarea unor informatii limitate
la obiectivele lui, pe care alte discipline le obtin la studierea pamintului. Cadastrul funciar nu studiaza
pamintul, ci stabileste metodica de colectare, prelucrare, inscriere si prezentare pe harti si in registre a
celor mai importante caracteristici ale lui. Prin aceasta el are afinitati cu toate stiintele ce se ocupa de
studierea pamintului, de relatiile ce se stabilesc intre diferite subiecte de drept privind folosirea lui.
Aceasta sinteza se face in vederea obiectivelor ce revin institutiei cadastrului 101:
- Pentru ca un imobil sa aiba o existenta legala, trebuie sa fie inregistrat intr-un registru public. in acest
scop sint intreprinse operatiuni de delimitare, bornare si masurare a terenurilor, precum si reprezentarea
lor pe harti. Individualizarea si nominalizarea imobilelor, fara de care ele au numai o existenta de fapt, dar
nu una legala, are la baza harti si registre.
- Pamintul ca mijloc de productie in agricultura este un organism viu, care ofera plantelor conditiile
necesare de crestere si dezvoltare, conditii ce difera in timp si spatiu. Pentru a stabili
90
obiectiv capacitatea de productie a solului si a determina raportul calitativ intre diverse terenuri, cadastrul
utilizeaza o parte din informatiile puse la dispozitie de pedologie.
- Terenurile difera intre ele nu numai prin capacitatea de productie, ci si prin pozitia in spatiu, prin
formele si dimensiunile parcelelor. Rezultatele economice ale activitatii de productie pe terenuri de
aceeasi calitate, dar situate la distante diferite de bazele de aprovizionare si de desfacere a produselor, sint
diferite. Pentru determinarea venitului net impozabil si a valorii imobilelor, cadastrul utilizeaza
informatiile din evidentele contabile si metodologice de calcul elaborate de economia
agrara.
- Pentru ca informatiile economice sa fie obiective, nu sub influenta unor conditii particulare, cadastrul
foloseste informatiile statisticii social-economice, in special ale statisticii agricole. La rindul sau, el
furnizeaza statisticii informatii cu privire la suprafetele pe categorii de folosinta si posesori.
- in legatura cu folosirea pamintului, se stabilesc diferite raporturi intre cetateni, intre acestia si stat, intre
diferite organizatii si stat etc, care sint reglementate de acte normative si a caror respectare este
obligatorie, iar la nevoie sint impuse prin forta de constringere a statului. Cadastrul are strinse legaturi cu
dreptul civil, administrativ, funciar, fiscal, de ale caror prevederi trebuie sa se tina cont pe durata
executarii lucrarilor de inventariere. insusi scopul, metodica si succesiunea executarii lucrarilor de
intocmire, pastrare si modificare ale cadastrului sint exact determinate de legi, regulamente si instructiuni.
Pentru sintetizarea notiunii de "cadastru funciar" ne vom referi, in primul rind, la unele notiuni generale
ce definesc "cadastrul bunurilor imobile sau cadastrul specializat", cuprinse in diferite acte normative, iar,
in al doilea rind, vom apela la citeva opinii doctrinare.
Asadar, Legea din 30 august 1882 a cantonului elvetian Vind defineste cadastrul ca pe un "ansamblu de
documente menite sa determine situatia, forma, natura, continutul, valoarea si proprietatea imobilelor sau:
ansamblul documentelor destinate pentru a determina proprietatea funciara" 102.
Legea cadastrului bunurilor imobile cuprinde trei notiuni: "cadastru", "cadastru al bunurilor imobile",
"cadastru specializat".
Astfel, cadastrul reprezinta un sistem informational de stat
91

ce contine inscrisuri despre terenuri, despre obiectele aferente lor si despre drepturile lor, constituit din
cadastrul bunurilor imobile si din cadastrul specializat.
Cadastrul bunurilor imobile este cadastrul general, ce reprezinta un sistem unic multifunctional de
inregistrare de stat a bunurilor imobile si a drepturilor asupra lor, de estimare a valorii acestora.
Cadastrul specializat este cadastrul care include date sistematizate despre bunurile imobile in functie de
particularitatile lor naturale.
Fara indoiala, cadastrul funciar urmeaza a fi atribuit la categoria cadastrelor specializate, deoarece el
reprezinta un subsistem de evidenta si inventariere sistematica a terenurilor sub aspectele tehnic,
economic, ecologic si juridic.
Merita atentie si notiunea cuprinsa in art. 8 al Legii nr. 1247-XII din 22 decembrie 1992, care defineste
cadastrul funciar ca "parte componenta a Cadastrului general, un sistem de sine statator si obligatoriu de
evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizeaza stabilirea, inregistrarea, descrierea si
marcarea pe harti si planuri topografice a tuturor terenurilor, indiferent de destinatie si tipul de
proprietate". insa aceasta notiune trebuie actualizata, deoarece, in momentul de fata, unitati ale acestui
sistem sint nu numai terenurile si detinatorii, dar si drepturile asupra acestora, inclusiv grevarile,
inregistrate in modul stabilit103.
Cadastrul funciar este tratat neuniform si la nivel doctrinar.
Una dintre definitiile mai reusite suna astfel: "Prin cadastru se intelege un inventar al averii imobiliare
cuprinzind totalitatea documentelor alcatuite cu scopul de a masura si identifica proprietatea funciara a
unui teritoriu, precum si a le clasifica dupa venit in vederea stabilirii impozitului si intocmirii cartii fun-
ciare"104.
O definitie care ar cuprinde principalele operatiuni si care nici nu ar fi prea lunga s-ar putea formula
astfel: "Cadastrul funciar general este lucrarea care identifica, descrie, delimiteaza, masoara, clasifica si
evalueaza imobilele funciare, pe care le individualizeaza in natura si cartografie pe harti" 105.
Mai laconica este definitia data de unii autori 106 rusi, in a caror viziune cadastrul funciar de stat reprezinta
totalitatea informatiilor privitoare la statutul juridic, starea si folosinta fondului funciar.
92
in urma analizei notiunilor legale si doctrinare, putem defini cadastrul funciar ca pe un sistem unic
multifunctional de identificare, inregistrare si evidenta tehnica, economica si juridica a terenurilor ca
bunuri imobiliare si a drepturilor asupra lor.
Asadar, cadastrul funciar arata situatia terenurilor si contine informatii privind asezarea, marimea,
categoria de folosinta, calitatea, individualizarea prin numerotare si posesorul. Totodata, cadastrul
identifica terenul si posesorul, verifica temeiul juridic al posesiunii si precizeaza drepturile reale:
proprietatea, folosinta funciara, ipoteca, servitutea, precum si titularul acestora si faptele ce influenteaza
situatia juridica a terenului. Prin urmare, trasaturile caracteristice ale cadastrului funciar
sint urmatoarele:
- este un mijloc de identificare, descriere, estimare, reprezentare pe planuri-harti si planuri cadastrale a
tuturor terenurilor si de inregistrare a drepturilor titularilor asupra lor;
- este un instrument in exercitarea atributiilor statului privind administrarea resurselor funciare, ocrotirea
intereselor publice si private in raporturile juridice ce tin de bunurile imobile;
- este un sistem de ocrotire a drepturilor patrimoniale asupra
terenurilor;
- este un sistem deschis de informare a participantilor la piata bunurilor imobile si a autoritatilor publice,
inclusiv a organelor fiscale.
Consideram ca sarcinile de baza ale cadastrului funciar sint:
- inregistrarea de stat a terenurilor si drepturilor patrimoniale
asupra lor;
- estimarea de stat si inregistrarea preturilor normative ale terenurilor in scopul impunerii fiscale si al
incasarilor;
- prezentarea informatiilor necesare la macro- si micro-niveluri pentru solutionarea de stat, inclusiv a
celor ce vizeaza politica regionala, dezvoltarea teritoriului, politica fiscala etc;
- prezentarea informatiilor cetatenilor si persoanelor juridice;
- crearea conditiilor pentru creditarea garantata.
Odata cu adoptarea Legii cadastrului bunurilor imobile, in Republica Moldova a fost creat un nou sistem
al organelor cadastrale care, comparativ cu vechiul sistem (Serviciul Republican pentru Reglementarea
Regimului Proprietatii Funciare si Cadastrul Funciar, BIT — birourile de inventariere tehnica, autoritatile
publice locale), este mai compact si adaptat la mini-divizarea administrativ-teritoriala a tarii.

93
J
Acest sistem se constituie din: •;; ; ;, l
-
a) Agentia Nationala Cadastru, Resurse Funciare si Geodezie;
b) organele cadastrale teritoriale.
in competenta Agentiei intra promovarea unei politici unice in domeniul crearii si tinerii cadastrului;
organizarea si coordonarea licentelor pentru executarea lucrarilor de creare si tinere a cadastrului; exercita
alte atributii privind tinerea cadastrului, inclusiv angajamentele internationale ale Republicii Moldova in
domeniu.
Organul cadastral teritorial elaboreaza si actualizeaza planul cadastral al teritoriului, intocmeste dosarul
cadastral al fiecarui bun imobil; efectueaza inregistrarea drepturilor asupra bunului imobil; furnizeaza in
modul stabilit tuturor celor interesati informatia cadastrala privind bunurile imobile si drepturile asupra
lor; asigura pastrarea si arhivarea registrelor cadastrale. In cadrul organelor cadastrale teritoriale activeaza
registratori, ale caror atributii de baza sint prevazute de art. 12 din Legea cadastrului bunurilor imobile.
Procedura intocmirii si tinerii la zi a cadastrului funciar actual difera de cea reglementata de Legea
nr,1247-XII din 22 decembrie 1992 si Regulamentul nr. 24 din 11 ianuarie 1995107, ale caror prevederi
sint valabile in masura in care nu contravin Legii cadastrului bunurilor imobile.
Asadar, pentru intocmirea cadastrului funciar sint necesare colectari de date, care pot fi obtinute in urma
lucrarilor cadastrale. Potrivit art. 14 din Legea cadastrului bunurilor imobile, lucrarile cadastrale se
compun din:
- stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale, a terenurilor si delimitarea lor prin borne;
- stabilirea si marcarea pe teren a hotarelor intravilanului;
- identificarea terenurilor in baza documentelor care atesta drepturile, prin confruntarea datelor din aceste
documente cu datele constatate pe teren. Identificarea se legalizeaza printr-un act de constatare pe teren;
- masuratorile pe teren pentru intocmirea sau actualizarea planurilor cadastrale.
Pe planul cadastral intocmit se indica in mod obligatoriu hotarele, numerele cadastrale si alte
caracteristici ale terenului. Este de mentionat ca fiecare proprietar funciar poate cere de la organul
cadastral teritorial stabilirea hotarului fix al terenului ce-i apartine. Hotarul fix este hotarul ale carui
coordonate sint
94
stabilite si fixate pe teren prin borne, in baza actului de constatare pe teren, coordonat cu proprietarii
terenurilor adiacente. La stabilirea hotarului fix se intocmeste, in mod obligatoriu, planul geometric al
terenului.
in conformitate cu art.4 din Legea cadastrului bunurilor imobile, sint supuse inregistrarii cadastrale:
- bunurile imobile, inclusiv terenurile; , -. -..:
- drepturile asupra lor.
Terenurile, ca bunuri imobile, si drepturile asupra lor sint inregistrate in registrul bunurilor imobile —
document de baza al cadastrului funciar. Acest registru contine inscrisuri privind fiecare teren, dreptul de
proprietate si alte drepturi patrimoniale, .
titularii de drepturi, actele ce atesta drepturile, tranzactiile cu
B
terenurile si alte temeiuri ale nasterii, modificarii, grevarii si
stingerii drepturilor.
Registrul bunurilor imobile se tine manual pe fisiere de hirtie 1
si computerizat pe fisele electronice, ambele modalitati avind
aceeasi putere juridica.
La inregistrarea primara in cartea bunurilor imobile pentru fiecare teren se intocmeste un dosar cadastral.
El contine un exemplar al documentului ce confirma drepturile asupra terenului, planul cadastral, planul
geometric si alte documente.
Registrul bunurilor imobile se constituie din mai multe capitole care contin inscrisuri referitoare la:
- locul amplasarii terenului, suprafata si datele privind hotarele;
- modul de folosinta a terenului;
- numarul cadastral al terenului; -A
, ;
- toate datele referitoare la proprietarul terenului, inclusiv domiciliul persoanei fizice sau sediul persoanei
juridice;
- marimea cotei, in cazul dreptului de proprietate funciara
in diviziune;
j
- documentele in a caror baza a fost inscris dreptul de pro-
|
prietate (testament, hotarirea judecatoreasca etc);

- grevarile dreptului de proprietate, inclusiv termenul gre-

j
varii si datele persoanei in a carei favoare a fost stabilita grevarea,
inregistrarea drepturilor asupra terenurilor se efectueaza la
cererea titularului sau cu respectarea unei proceduri speciale,
ce include:
a) receptionarea cererii de inregistrare, notarea ei in condica de cereri si efectuarea mentiunii de primire a
ei; .
95
b) examinarea cererii primite. Termenul de examinare a cererii nu poate depasi 20 de zile de la data
inregistrarii ei, insa poate fi prelungit cu cel mult 40 de zile, in baza unei decizii argumentate a organului
cadastral teritorial;
c) emiterea deciziei asupra inregistrarii dreptului sau respingerii cererii;
d) efectuarea inscrisului in registrul bunurilor imobile. Fiecare inscris referitor la terenurile agricole, la
tranzactiile efectuate cu ele, la drepturile asupra lor, la grevarile lor se identifica in registru prin numarul
cadastral al terenului;
e) efectuarea modificarilor de rigoare in dosarul cadastral in cazul modificarii destinatiei terenului;
f) aplicarea parafei de inregistrare a drepturilor pe toate exemplarele de documente ce confirma drepturile
in a caror baza s-a efectuat inregistrarea (art. 26 din Legea cadastrului bunurilor imobile).
inregistrarea dreptului asupra terenului se face in temeiul urmatoarelor documente:
- titlurile de autentificare a drepturilor detinatorilor de teren eliberate de autoritatile publice abilitate;
- contractele asupra terenurilor incheiate conform legislatiei;
- certificatele de succesiune;
- hotaririle instantelor de judecata;
- alte documente privind nasterea sau transmiterea drepturilor asupra terenurilor.
Potrivit art. 36 din Legea cadastrului bunurilor imobile, inregistrarea drepturilor asupra terenului este
confirmata prin extrasul din registrul bunurilor imobile, eliberat de organul cadastral teritorial, la care se
anexeaza, dupa caz, planul terenului. Acest extras se elibereaza persoanei care s-a legitimat pentru
incheierea tranzactiilor.
in continuare ne vom referi la particularitatile inregistrarii unor drepturi asupra terenurilor.
1. La inregistrarea dreptului de proprietate comuna in devalmasie asupra terenului agricol care apartine fie
membrilor fostei gospodarii colhoznice, fie membrilor gospodariei taranesti (de fermier), in registrul
bunurilor imobile se indica datele tuturor membrilor, inclusiv ale minorilor si celor inapti de munca.
2. La inregistrarea dreptului de proprietate comuna in diviziune asupra terenului, in registru se indica cota
ideala a fiecarui proprietar.
96
3. inregistrarea dreptului de arenda funciara, la cererea semnata de persoana care da in arenda si de
arendas se anexeaza si contractul de arenda.
4. inregistrarea ipotecii funciare se efectueaza in baza cererii debitorului gajist si a creditorului gajist,
dupa inregistrarea drepturilor patrimoniale ale debitorului gajist asupra terenului. La cerere se anexeaza
contractul de gaj si se indica datele despre creditorul gajist, despre obiectul ipotecii, termenul de actiune
al acesteia, valoarea obligatiei asigurate prin ipoteca. Stingerea dreptului de ipoteca se inregistreaza in
baza cererii creditorului gajist, in baza cererii comune sau in baza hotaririi instantei de judecata.
5. Servitutile se inregistreaza la cererea proprietarului funciar sau a persoanei in a carei favoare este
stabilita servitutea ori in temeiul notificarii organului imputernicit care a decis servitutea.
Servitutile se inregistreaza in baza urmatoarelor documente:
a) contractul incheiat in modul stabilit;
b) decizia apartinind autoritatii administratiei publice locale privind terenul aflat in proprietate publica;
c) hotarirea instantei de judecata.
97
Capitolul VI. RASPUNDEREA JURIDICA
PENTRU INCALCAREA ,
4 LEGISLATIEI FUNCIARE
'"
§1. Notiunea de raspundere juridica pentru incalcarea legislatiei funciare
in societatea contemporana, in conditiile revolutiei tehnico-stiintifice, in toate domeniile de existenta si activitate a
omului, raspunderea sociala a dobindit o semnificatie deosebita atit in plan national, cit si in cel international. Se
poate afirma cu certitudine ca, pe masura intensificarii activitatilor umane, raspunderea se extinde.
Raspunderea sociala se aplica in cazul in care comportamentul membrilor societatii contravine intereselor sociale
generale; comportamentul individului este permanent apreciat de catre societate si raportat la interesele generale ale
ei. Aceasta apreciere nu este spontana, ea fiind institutionalizata prin intermediul normelor sociale.
Dintre numeroasele forme specifice de raspundere sociala — politica, morala, etica, civica etc. — din punctul de
vedere al legalitatii, cea mai semnificativa este cea juridica.
Conform doctrinei, specificul acestei raspunderi, in comparatie cu celelalte forme de raspundere sociala, "consta in
faptul ca ea se refera la obligatia de a raspunde pentru incalcarea normei de drept. Singurul temei al raspunderii
juridice il constituie incalcarea prevederilor normelor legale. incalcarea normelor juridice antreneaza si raspunderea
juridica fixata de ele"108.
Nu exista nici o reglementare in care sa fie definita notiunea de raspundere juridica in general sau relativ la vreuna
dintre formele ei.
Mai mult, in doctrina raspunderea juridica, in calitate de notiune generala, a fost corectata in foarte putine cazuri.
Raspunderii juridice i-au fost consacrate multe, uneori chiar prea multe lucrari de ramura, in care se constata ca este
vorba de o categorie de ramura, care apartine dreptului civil, dreptului penal, dreptului administrativ etc. Acestea
sint, de fapt, forme concrete ale raspunderii juridice.
98
Pornind de la notiunea de responsabilitate sociala, raspunderea juridica poate fi definita ca "forma a
responsabilitatii sociale, care cuprinde complexul de atitudini ale omului in raport cu sistemul normativ juridic
cristalizat in societatea in care traieste, in vederea insusirii, conservarii si promovarii acestui sistem si valorilor pe
care le exprima, in scopul mentinerii si promovarii ordinii juridice si binelui public" 109.
Astfel, observam ca responsabilitatea presupune interiorizarea normelor si valorilor in forul interior al individului ca
pe o necesitate constientizata in planul reflectiei individuale, proces in urma caruia se nasc atitudinile individului in
raport cu valorile exprimate de sistemul normativ juridic, caci responsabilitatea este de ordin valoric 110.
Raspunderea este principala pirghie de influenta legala si unul dintre elementele cele mai importante ale
suprastructurii. Sub incidenta ei cad cele mai diverse incalcari ale legii si ordinii de drept. in primul rind raspunderea
juridica este o consecinta juridica a savirsirii unei fapte antisociale si prevede "aplicarea masurilor de constringere,
prevazute de sanctiunea normei incalcate fata de persoana care a comis incalcarea, intr-o ordine procesuala
stabilita"111.
Raspunderea juridica este un raport juridic special si consta in obligatia de a suporta sanctiunea prevazuta de lege ca
urmare a comiterii unui fapt juridic imputabil. Aceasta obligatie insa se incadreaza intr-un continut complex,
completat de drepturile corespunzatoare, conexe si corelative ei112.
intilnita in toate ramurile dreptului, notiunea de raspundere juridica sugereaza ideea de sanctiune si reparatie. Ea da
expresie unui raport social, sanctionat din punct de vedere juridic, in baza caruia o persoana se afla intr-o relatie de
obligatie fata de alta persoana careia ii datoreaza satisfactia sau repararea unui prejudiciu pe care i 1-a cauzat 113.
Ca forma a raspunderii sociale, raspunderea juridica decurge din contraventii si reprezinta un raport juridic intre stat,
in persoana organelor sale speciale, si contravenient, in sarcina caruia este pusa obligatiunea de a suporta anumite
lipsuri si consecinte nefavorabile pentru contraventia comisa114.
insa raspunderea juridica poate fi privita si ca o institutie juridica a dreptului funciar, constituita dintr-o totalitate de
norme de drept privind modurile si masurile de constringere si
99
influenta nefavorabila asupra persoanelor care se eschiveaza de la indeplinirea obligatiilor, puse in sarcina
lor de lege sau raportul contractual, sau care nu respecta ordinea de drept funciara stabilita 115.
§2. Temeiurile raspunderii juridice. Contraventiile funciare
Unicul temei juridic pentru tragerea la raspundere si aplicarea masurilor de constringere constituie
contraventia funciara, care reprezinta in sine "fapta ilicita, actiunea sau inactiunea, comisa cu vinovatie,
care atenteaza la ordinea de drept funciara, la drepturile si interesele legitime ale detinatorilor de teren, in
urma careia sint cauzate anumite prejudicii" 116.
Contraventia funciara poate fi tratata intr-un sens mai res-trins, ca "fapta socialmente periculoasa a carei
actiune sau inactiune contravine reglementarilor legale funciare" 117.
Contraventia funciara consta din patru elemente de baza, fiecare dintre ele avind un continut complex.
Primul element al contraventiei funciare este obiectul atentarii care include:
- lotul de teren (in cazul ocuparii nelegitime, nimicirea stratului fertil, decopertarea neselectiva, poluarea
terenurilor agricole);
- bunurile amplasate pe terenuri (constructia samavolnica; deteriorarea intentionata a instalatiilor de
irigare, vatamarea plantatiilor);
- regulile de folosire a terenurilor (combaterea bolilor si vatamatorilor plantelor agricole; neluarea
masurilor de preintimpi-nare a eroziunii solului; incalcarea termenelor de reintoarcere a terenurilor
temporar ocupate);
- drepturile si interesele detinatorilor de terenuri (incalcarea dreptului de proprietate asupra terenurilor;
incheierea diferitelor tranzactii cu incalcarea modului stabilit de legislatie, lezind drepturile detinatorilor;
incalcarea termenelor de examinare a cererilor cetatenilor);
- starea ecologica din preajma terenurilor (poluarea bazinelor de apa si atmosferei).
Infractiunea cu caracter funciar cuprinde numai acele elemente ale obiectului care sint protejate de lege.
Spre exemplu,
100
legea penala sanctioneaza abuzul si excesul de putere ale persoanelor cu functii de raspundere care emit
decizii privind terenurile.
;'
Elementul al doilea este subiectul contraventiei - persoana care a comis contraventia si urmeaza a fi
sanctionata.
Subiectul contraventiei trebuie sa corespunda anumitor prevederi referitoare la: virsta (art. 12,13 din
Codul cu privire la contraventiile administrative — CCA; art. 10 din Codul penal - CP); responsabilitate
(art. 19 CCA; art. 11 CP); functia ocupata (art. 14 CCA; art. 183 CP).
,
Al treilea element, latura obiectiva, include:
- comportamentul ilicit, exprimat prin actiune (constructia samavolnica — art. 215 CP); inactiune
(neluarea masurilor de preintimpinare a eroziunii solului — art. 52 alin. 6 CCA); actiune
necorespunzatoare (incalcarea termenului de reintoarcere a terenurilor temporar ocupate — art. 52 alin. 7
CCA);
- elemente facultative: locul si modul de savirsire a contraventiei, mijloacele si circumstantele.
Al patrulea element este latura subiectiva a contraventiei funciare, constituita din:
- semnele obligatorii — vinovatia contravenientului (infractorului sau delincventului) exprimata prin
intentie sau imprudenta;
- semnele facultative — scopul comiterii contraventiei (de acaparare); motivul (huliganice, in cazul
distrugerii formelor
de hotar).
Constatam ca lipsa vreunui element dintre cele enumerate mai sus duce la inexistenta contraventiei
funciare si, prin urmare, la imposibilitatea tragerii la raspundere juridica.
in concluzie, raspunderea juridica pentru incalcarea normelor privind protectia terenurilor se
caracterizeaza prin urmatoarele particularitati:
- raspunderea juridica reprezinta o functie de protectie a statului, prin urmare, criteriul ei de formare il
constituie gradul
de pericol social;
- raspunderea juridica nu este un scop in sine, ea fiind destinata nu numai pentru a sanctiona comiterea
unui fapte social periculoase, dar si pentru a o preveni, iar scopul de baza al ei este de a-i corecta si a-i
reeduca pe cei ce incalca normele de drept;
101
- aceasta raspundere este chemata, mai intii de toate, sa actioneze asupra constiintei contravenientului
(infractorului, delincventului), deoarece contraventie inconstienta nu exista si, inainte de a fi comisa
obiectiv, ea se formeaza in constiinta contravenientului;
- raspunderea este eficienta atunci cind este aplicata intr-un termen rezonabil. intirzierea reduce
eficacitatea pedepsei si de aceea legea stabileste un termen de aplicare a sanctiunilor;
- raspunderea juridica survine numai in cazul unor incalcari de lege concrete. Spre exemplu, formula
"folosirea terenurilor fara spirit gospodaresc" este abstracta si nu permite a aplica masuri de pedeapsa;
- raspunderea juridica survine, in mod obligatoriu, numai in cazul in care sint acumulate suficiente probe;
- raspunderea juridica se aplica cu conditia respectarii unei proceduri stabilite de lege;
- raspunderea juridica apare deci ca unul dintre mijloacele juridice de mare importanta in lupta impotriva
poluarii si pentru imbunatatirea conditiilor de mediu118;
- printre cauzele ce provoaca incalcarile normelor de protectie a terenurilor enumeram urmatoarele:
sociale — lacune in procesul de educatie si instruire, lipsa informatiilor privind legislatia funciara;
organizatorice — lipsa controlului adecvat asupra respectarii legislatiei funciare; economice — lipsa
cointeresarii materiale in folosirea rationala si protectia terenurilor, goana producatorilor agricoli dupa
profit; juridice — lacunele in legislatie;
- raspunderea juridica contribuie, in cele mai multe cazuri anume pe calea constringerii de stat, la
educarea oamenilor, inclusiv la formarea unei constiinte de mediu.
Formele raspunderii juridice stabilite in legislatia funciara trebuie aplicate cu deplina competenta de catre
organele chemate sa aplice legea; aplicarea competenta a raspunderii juridice contribuie la formarea unei
atitudini de intoleranta in masa fata de orice incalcare a legislatiei funciare.
Asadar, prin sanctionarea juridica a faptelor de poluare a mediului, si in general a cazurilor de incalcare a
normelor privind protectia mediului, pe langa scopul firesc represiv, se urmareste atit educarea celui
sanctionat, cit si a tuturor celorlalti potentiali poluatori ai solului.
.. "
102
§3. Formele (tipurile) de raspundere juridica pentru incalcarea legislatiei funciare
Se cunoaste ca raspunderea sociala (in general) se refera la comportamentul pe care il aleg persoanele in
multiple variante posibile in cadrul determinismului social, raportat la interesele generale ale societatii si
la cerintele obiective ale dezvoltarii sociale. Comportamentul persoanei este supus unor aprecieri si reactii
din partea societatii institutionalizate prin prisma normelor sociale, chemate sa modeleze deciziile si
comportamentul persoanei, dirijindu-le in directia dorita de ordinea sociala dominanta. Prin urmare,
raspunderea sociala implica sanctionarea sociala a atitudinii persoanei neconcordate cu normele sociale
instituite.
Atunci cind normele sociale sint exprimate in acte normative adoptate potrivit normelor prestabilite, la
baza aprecierii comportamentului persoanei (fizice si juridice) este pusa legea in vigoare. Datorita
faptului ca atitudinea persoanei poate avea loc in cele mai variate raporturi juridice, si raspunderea
juridica imbraca forme diferite. Forma concreta a raspunderii juridice se mai stabileste in functie de
specificul normei juridice incalcate si de tipul raportului juridic in cadrul caruia a avut loc incalcarea legii.
Conform acestui criteriu, se disting urmatoarele forme de raspundere juridica: penala, civila,
administrativa, materiala,
disciplinara etc.
in domeniul protectiei terenurilor, potrivit reglementarilor legale in vigoare, raspunderea juridica poate
imbraca formele raspunderii contraventionale, penale, civile, iar in anumite situatii si forma unei
raspunderi deosebite, speciale.
RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA
Contraventionala este forma raspunderii juridice care consta in aplicarea de sanctiuni persoanelor vinovate de
incalcarea acelor dispozitii legale care prevad si sanctioneaza contraventiile119. Aceasta definitie este insusita si de
alti autori120.
Elementul esential al acestei raspunderi este contraventia administrativa, care este definita de Codul cu privire la
contraventiile administrative, aprobat prin Legea din 29 martie 1985121, ca o fapta (actiune sau inactiune) ilicita, care
atenteaza la perso-
103
nalitate, la drepturile si interesele legitime ale persoanelor fizice si juridice, la proprietate, la ordinea de
stat si la ordinea publica, precum si alte fapte ilicite pentru care legislatia prevede raspundere
administrativa (art. 9).
Deci obiectul contraventiei il constituie valorile (relatiile) sociale, drepturile sau interesele legitime
aparate prin norme de drept carora li se aduce atingere ori care sint puse in pericol de fapta savirsita.
Subiectul contraventiei poate fi orice persoana care, in conformitate cu cerintele legii, este recunoscuta
vinovata de comiterea contraventiei.
Remarcam ca legislatia Republicii Moldova, spre deosebire de cea a Rominiei, nu recunoaste persoanele
juridice ca subiect activ al contraventiei.
Totodata, art. 14 din CCA trateaza in mod special statutul persoanelor cu functii de raspundere, ca
subiecte ale contraventiilor administrative, stabilindu-le o raspundere mai dura in raport cu cetatenii de
rind.
Latura obiectiva a contraventiei o formeaza actiunea sau inactiunea producatoare de consecinte
socialmente periculoase sau care ameninta valorile sociale.
Latura subiectiva tine de atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savirsita si consecintele ei,
care se exprima prin vinovatie.
Raspunderea contraventionala pentru incalcarea normelor privind protectia terenurilor se caracterizeaza
prin urmatoarele particularitati122:
- aceasta forma de raspundere se aplica in caz de prezenta a componentelor contraventiei. incalcarea care
nu este cuprinsa in schema componentei nu este sanctionata;
- potrivit regulii generale, sint trase la raspundere contraventionala persoanele indiferent de faptul in ce
perioada de timp au comis contraventia: in orele de munca sau in afara acestora;
- sanctiunile contraventionale se aplica numai de catre responsabilii sau organele de stat indicate expres
in lege;
- raspunderea contraventionala se aplica intr-o ordine procesuala prevazuta de legislatie.
Contraventiile sint foarte diverse in general, dar si in cadrul raporturilor de dreptul mediului. Dintre
acestea unele se savir- . sese in cadrul raporturilor juridice privind terenurile ce fac parte din fondul
funciar agricol.
104
Toate contraventiile de acest fel sint expres enumerate in art. 52 din CCA si pot fi clasificate in mai multe
grupe:
a) incalcari cu caracter economic: ocuparea nelegitima a terenurilor; incalcarea termenului de
reintoarcere a terenurilor ocupate temporar, neintoarcerea lor in starea de destinatie speciala; abaterea
samavolnica de la proiectele de organizare a teritoriului, de ameliorare si de alta natura.
b) incalcari cu caracter ecologic: poluarea terenurilor destinate agriculturii cu substante chimice, cu
deseuri radioactive, cu ape reziduale; nimicirea stratului fertil al solului, decoper-tarea neselectiva;
neluarea masurilor de preintimpinare a eroziunii solului, a altor procese care inrautatesc starea solului,
precum si neindeplinirea masurilor obligatorii pentru imbunatatirea calitatii lui; amplasarea, constructia si
darea in exploatare a obiectivelor care provoaca efecte de poluare a solului;
c) incalcari de alta natura: constructia nelegitima, falsificarea informatiei privind starea si folosirea
terenurilor; distrugerea bornelor de hotar, incalcarea termenelor de examinare a cererilor cetatenilor
privind atribuirea terenurilor si tainuirea informatiilor despre fondul funciar disponibil.
Dintre contraventiile enumerate mai sus cele mai frecvent
comise sint:
a) ocuparea nelegitima a terenurilor
Ocupare neligitima a terenului inseamna acapararea lui in lipsa unui temei legal, cu incalcarea regimului
stabilit de atribuire a terenului in natura si fara obtinerea titlului de autentificare a dreptului asupra
pamintului.
Conform laturii obiective, ocuparea nelegitima a terenurilor este declarata atunci cind are loc ingradirea si
instalarea bornelor de hotar si cultivarea terenului.
Totodata, daca ocuparea este insotita de poluarea terenului, cauzarea daunei mediului, ea constituie o
contraventie nu numai funciara, ci si ecologica.
Conform laturii obiective, aceasta contraventie poate fi savirsita numai cu intentie.
in cazul ocuparii nelegitime a terenurilor, in afara de sanctiunea contraventionala se mai aplica restitutia
funciara — terenul ocupat nelegitim se restituie detinatorului legal fara compensarea cheltuielilor
suportate pe perioada ocuparii nelegitime123.
Persoanele vinovate de ocuparea nelegitima a terenurilor sint
105
obligate, cu forte proprii, sa aduca terenul in stare buna pentru exploatare, sa restabileasca bornele de
hotar, sa demoleze constructiile ilegale. in caz contrar, restabilirea drepturilor incalcate se efectueaza in
mod fortat din contul contravenientului, cu incasarea de la acesta a tuturor cheltuielilor;
b) poluarea terenurilor, inclusiv cu substante chimice si radioactive, cu deseuri industriale, ape
reziduale etc.
Poluarea apare, de regula, ca rezultat al neglijentei persoanelor vinovate sau al intentiei indirecte, dictate
de goana dupa profitul obtinut prin cultivarea terenurilor prin mijloace si metode cu efect poluator.
Toate terenurile poluate sint contraindicate pentru a fi folosite conform destinatiei, dar deosebit de
daunatoare este exploatarea acestor terenuri in scopuri agricole.
in doctrina, prin poluarea terenurilor se subintelege "actiunea sau inactiunea ilegala care atrage dupa sine
modificarea permanenta sau temporara a calitatilor biologice si fizico-chimice ale suprafetei terestre care,
permanent sau temporar, nu mai poate j fi folosita conform destinatiei" 124.
in caz de poluare a terenurilor, in afara de aplicarea sanctiunilor contraventionale, persoanele vinovate
sint obligate a restabili, prin lucrari de ameliorare, calitatea terenului, din cont propriu. in caz de poluare a
terenului ca rezultat al activitatii economice, persoanele pot fi total sau partial scutite de obligatiunea de a
restitui paguba, cu conditia indeplinirii la timp a masurilor de restabilire a terenurilor degradate;
c) nimicirea stratului fertil al solului, decopertarea neselectiva
Subiectele acestei contraventii pot fi nu numai detinatorii de teren, cu titlu de proprietate, posesiune sau
beneficiere funciara, dar si alte persoane, care, intentionat sau din imprudenta, nimicesc stratul fertil al
solului. Conform laturii obiective aceasta contraventie este comisa numai prin actiune;
d) neluarea masurilor de preintimpinare a eroziunii solului, a altor procese ce inrautatesc starea lui
Una dintre obligatiile detinatorilor de terenuri este de a lua masuri de prevenire si combatere a
eroziunilor, a alunecarilor de teren, a salinizarii sau inmlastinirii secundare (art. 29 Cod funciar).
Neindeplinirea acestei obligatii se califica drept contraventie. Prin urmare, ea este comisa numai prin
inactiune.
106
Este de remarcat ca pentru comiterea tuturor contraventiilor cuprinse in art. 52 CCA legiuitorul a stabilit
numai o singura sanctiune — amenda —, a carei marime este estimata in salarii minime. Din acest punct
de vedere, amenda nu poate fi privita si ca o masura de compensare. Suma amenzii poate depasi marimea
daunei cauzate, si invers — poate fi mai mica decit prejudiciul produs. Amenda, ca sanctiune, poate fi
aplicata si in lipsa daunei, iar incasarea ei nu absolva persoana vinovata de obligatia de a recupera aceasta
dauna.
Cuantumul amenzii este cuprins intre 1 si 15 salarii minime pentru cetateni si intre 1 si 25 — pentru
persoanele cu functie
de raspundere.
Analiza contraventiilor funciare si a consecintelor lor conduce la concluzia ca caracterul frecvent al
acestor incalcari extrem de daunatoare nu numai pentru calitatea si productivitatea terenurilor agricole,
dar si pentru intreg mediul ambiant, este favorizat de "blindetea" sanctiunilor — amenzile minime
si maxime.
Constatarea contraventiilor in domeniul protectiei terenurilor din fondul funciar agricol este reglementata
de art. 241-243 CCA si se face de catre inspectorii de stat pentru ecologie.
Dupa ce agentul constatator, competent a luat cunostinta, pe orice cale, de incalcarea normelor privind
protectia terenurilor, el este in drept sa actioneze potrivit legii, trecind la constatarea contraventiei.
Prima constatare priveste calificarea faptei ilicite, daca intr-adevar este vorba de o contraventie sau ea
este o infractiune.
Daca, in baza celor observate personal, a relatarilor autorului faptei, ale victimei, ale martorilor, ale altor
persoane si a altor probe, el constata ca a avut loc o contraventie, trebuie sa identifice contravenientul.
Se impune stabilirea circumstantelor in care s-a savirsit contraventia, daca s-au produs pagube
patrimoniale, daca exista bunuri supuse confiscarii etc.
Toate datele se materializeaza intr-un proces-verbal intocmit in doua exemplare de agentul constatator (in
prezenta sau in lipsa contravenientului). Prin acest proces-verbal se individualizeaza contraventia si
contravenientul. Acest document se semneaza pe fiecare pagina de catre agentul constatator si — daca
este cazul — de catre contravenient. Pentru ca procesul-
107
verbal sa fie valabil incheiat (sa nu fie lovit de nulitate), trebuie sa raspunda urmatoarelor conditii
minime: sa nu omita consemnarea numelui si prenumelui contravenientului, fapta savirsita, data comiterii
contraventiei, semnatura agentului constatator. Aplicarea sanctiunilor contraventionale pentru faptele
ilicite, savirsite in domeniul protectiei terenurilor, constituie cea de-a doua faza a procedurii de
raspundere contraventionala in acest domeniu.
Potrivit art. 209 si 226 CCA, examinarea cazurilor cu privire la contraventiile prevazute de art. 52 din
aceeasi Lege tine de competenta organelor juridice si a organelor de protectie a mediului.
Astfel, judecatoriile examineaza si aplica sanctiunile corespunzatoare in cazul comiterii urmatoarelor
contraventii: ocuparea nelegitima a terenurilor; constructia nelegitima; incalcarea termenului de
reintoarcere a terenurilor temporar ocupate; amplasarea, constructia si darea in exploatare a obiectivelor
ce provoaca efecte de poluare a solului; incalcarea termenelor de examinare a cererilor cetatenilor privind
atribuirea terenurilor; abaterea samavolnica de la proiectele de organizare a teritoriului, de ameliorare si
de alta natura: distrugerea bornelor de hotar.
.-...
Celelalte cazuri cu privire la contraventii sint examinate si sanctionate, in numele organelor pentru mediu,
de catre inspectorul principal de stat pentru ecologie si loctiitorii lui (art. 226 CCA).
Dupa examinarea cazului (cu respectarea prevederilor art. 262, 267 CCA) instanta de judecata sau
persoana cu functie de raspundere pronunta decizia.prin care se aplica sanctiunea contraventionala sau se
claseaza cazul.
Decizia instantei de judecata privind aplicarea sanctiunii contraventionale poate fi atacata cu apel in
instanta ierarhic superioara de catre contravenient, procuror sau partea vatamata.
Decizia persoanei cu functie de raspundere asupra cazului cu privire la contraventie de asemenea poate fi
atacata de catre contravenient sau partea vatamata, depunind o plingere la instanta de judecata a carei
hotarire este definitiva.
Sanctiunea contraventionala — amenda — se executa in doua feluri: de catre contravenient benevol, din
proprie initiativa, sau silit de catre organele de executare.
I
108
1
RASPUNDEREA CIVILA
:
Raspunderea civila intervine in cazul incalcarii regulilor privind protectia terenurilor agricole prin
cauzarea unui prejudiciu terenurilor, drepturilor si intereselor legitime ale proprietarilor, posesorilor si
beneficiarilor funciari.
In cazul in care prin fapta savirsita in domeniul protectiei terenurilor agricole, calificata de lege
contraventie sau infractiune, autorul ei cauzeaza un prejudiciu patrimonial detinatorului terenului sau/si
altei persoane, el este obligat sa repare
acel prejudiciu.
Prin faptele ilicite cauzatoare de prejudicii patrimoniale se poate viola un drept subiectiv renascut si
garantat prin lege ori se poate nesocoti o obligatie personala legal asumata, in functie de care vorbim de
un delict civil, cind aplicam regulile raspunderii civile delictuale, sau de un fapt ilicit de nerespectare a
unei obligatii civile, ce da nastere raspunderii civile contractuale. in ambele cazuri raspunderea are
caracter reparator.
De regula, raspunderea civila are caracter subiectiv, avin-du-se in vedere atitudinea psihica a autorului
fata de fapta sa si consecintele ei, raspunderea intervenind daca el este vinovat. Ca exceptie, in cazurile
expres prevazute de lege, raspunderea civila poale fi si obiectiva, independenta de culpa.
in cazul prejudiciilor cauzate in cadrul raporturilor de dreptul mediului in general si al celor cauzate prin
nerespectarea normelor legale privind protectia terenurilor agricole in special, raspunderea pentru
prejudiciile cauzate are caracter obiectiv125.
intr-adevar, art. 475 din Codul civil dispune: "Prejudiciul cauzat personalitatii sau bunurilor cetatenilor,
sau organizatiei este recuperat de catre persoana vinovata. Cel ce a cauzat prejudiciul va fi eliberat de
raspundere daca va demonstra ca prejudiciul a survenit fara vina lui". Prin urmare, vinovatia cauzatorului
de prejudiciu se prezuma.
Aceasta dispozitie legala generala este specificata in art. 97 din Codul funciar, potrivit caruia pagubele
pricinuite detinatorilor de teren trebuie reparate integral, inclusiv avantajul ratat. Constatam ca pagubele
pot fi cauzate pe mai multe cai: retragerea sau ocuparea temporara a terenurilor; limitarea drepturilor
detinatorilor; inrautatirea calitatii terenurilor etc.
109
Recuperarea pagubelor o fac intreprinderile, institutiile si organizatiile carora li s-au repartizat terenuri
retrase, precum si persoanele fizice si juridice a caror activitate duce la limitarea drepturilor detinatorilor,
la inrautatirea calitatii terenurilor ori la folosirea lor in alte scopuri, la scaderea productiei agricole si la
inrautatirea calitatii ei. Pagubele sint restituite prin reabilitarea terenurilor afectate si aducerea lor in stare
pentru a fi folosite conform destinatiei sau in forma baneasca.
in cazul restituirii inoportune a terenurilor productive, date in folosinta provizorie persoanelor juridice,
acestea repara detinatorilor de terenuri pierderile din productia agricola si avantajul ratat 126.
Una dintre incalcarile legislatiei funciare care comporta raspunderea civila este incheierea diferitelor
tranzactii cu neglijarea cerintelor legislatiei.
Astfel, art. 95 din Codul funciar prevede ca actele de vinzare-cumparare, donatie, ipotecare, schimb si alte
tranzactii dintre detinatorii de terenuri incheiate cu incalcarea modului stabilit de legislatie sint nule.
Conditiile nulitatii tranzactiilor sint stipulate in art. 47-63 din Codul civil.
Raspunderea persoanelor vinovate de incheierea unor tranzactii care sint contrare prevederilor legale de
asemenea este reglementata de normele dreptului civil. in acest sens exista urmatoarele modalitati:
a) daca actiunile partilor tranzactiei nule nu au fost intentionate, iar consecintele incheierii acesteia nu
lezeaza drepturile persoanelor terte, atunci fiecare dintre parti restituie celeilalte tot ce a obtinut in urma
incheierii tranzactiei;
b) daca in tranzactia declarata nula se observa actiuni intentionate ale uneia dintre parti, indreptate
consecutiv spre lezarea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor terte, atunci partea vinovata
restituie celeilalte parti tot ce a obtinut in urma incheierii tranzactiei, iar ceea ce a primit ultima se
incaseaza in beneficiul statului;
c) daca in tranzactia declarata nula sint depistate actiunile intentionate ale ambelor parti, atunci in
beneficiul statului se incaseaza tot ce au obtinut partile in urma incheierii tranzactiei.
i v RASPUNDEREA PENALA
Legea privind protectia mediului inconjurator, precum si Codul funciar (alaturi de raspunderea
contraventionala si civila) contin prevederi cu privire la raspunderea penala, ca forma a raspunderii
juridice in cadrul raporturilor de drept al mediului. Desigur, pentru a atrage dupa sine raspunderea penala,
incalcarea normelor de protectie a terenurilor agricole trebuie sa prezinte un pericol social deosebit, mult
mai grav decit contraventia, sau sa fie savirsita in astfel de circumstante incit, potrivit legii penale, sa
constituie infractiune, sa fie vorba de o fapta incriminata de legea penala.
Raspunderea penala isi are locul sau in legatura cu protectia terenurilor fondului funciar tocmai datorita
faplului ca dreptul penal, pe linga ca in ansamblu apara ordinea de drept, stabileste sanctiuni si pentru
atingerile aduse acelor valori sociale care sint ocrotite prin legislatia funciara a tarii. Incriminarea unor
fapte in legislatia penala cu privire la regimul juridic al terenurilor este pe deplin justificata daca avem in
vedere importanta pe care o are pentru viata de pe pamint fondul funciar expus permanent poluarii,
degradarii, reducerii. Raspunderea penala pentru incalcarea normelor legale privind protectia terenurilor
se inscrie in principiile si regulile generale ale raspunderii infractionale, fara sa scapam din vedere faptul
ca aceasta prezinta, desigur, si un anumit specific. Specificul acestei raspunderi este determinat de natura
obiectivului ocrotit de lege si a carui atingere este adusa prin abaterea savirsita cu vinovatie 127.
Desi, cum am aratat mai sus, pentru a antrena in acest domeniu raspunderea penala, abaterea trebuie sa
prezinte un pericol social sporit, o serioasa amenintare pentru interesele vitale ale oamenilor, a interesului
public.
Interventia prin mijloacele de raspundere penala constituie cea mai grava implicare in viata celor ce
nesocotesc cerintele formulate expres in lege, manifesta atitudini negative fata de lege, fapt ce conduce la
aplicarea impotriva acestora a unor masuri personale sau materiale coercitive.
Legislatia Republicii Moldova reglementeaza numai citeva cazuri in care intervine raspunderea penala
pentru incalcarea normelor privind protectia terenurilor in general si a celor agricole in special.
110
111
insa, inainte de a ne referi la componentele concrete ale infractiunii, care atenteaza la ordinea stabilita de
protectie a terenurilor, constatam ca, spre deosebire de legislatia din Rominia, infractiunile de acest gen
sint cuprinse numai in Codul penal; Legea privind protectia mediului inconjurator si Codul funciar nu
contin o enumerare a faptelor incriminate.
Raspunderea penala pentru nerespectarea normelor privind protectia terenurilor se caracterizeaza prin
urmatoarele particularitati128:
;
a) limitarea temeiurilor pentru survenirea acesteia. Temei pentru aparitia raspunderii penale serveste
fapta social periculoasa, care intruneste semnele calificative ale continutului infractiunii, prevazute de art.
7 din Codul penal. Prin urmare, faptele sanctionate pe cale penala incalca concomitent normele de drept
penal si funciar;
b) ordinea speciala de aplicare a sanctiunilor penale. Raspunderea penala survine numai in baza unei
sentinte de acuzare, pronuntate cu respectarea prevederilor Codului procesual penal;
'
c) raspunderea penala poarta in exclusivitate un caracter personal. La raspundere penala nu pot fi trase
persoanele juridice.
r
' "" " -V; " '. •
d) aplicarea sanctiunilor penale (precum si a celor contraventionale) nu elibereaza infractorul de
repararea pagubei cauzate in urma faptei ilicite comise.
Din infractiunile prevazute in Codul penal care se refera direct sau indirect la protectia cantitativa sau
calitativa a terenurilor retinem:
1) incalcarea dreptului de proprietate asupra terenului (art. 176 Cod penal).
Raspunderea pentru comiterea acestei infractiuni intervine atunci cind, printr-o forma directa sau
camuflata, se incalca dreptul de proprietate asupra terenurilor (inclusiv cele agricole), prin incheierea
diferitelor tranzactii, ca: vinzarea-cumpararea, ipoteca, donatia, schimbul etc.
De remarcat ca persoana poate fi trasa la raspundere penala numai cu conditia ca anterior a fost supusa
sanctionarii contraventionale pentru acelasi delict.
Subiectele infractiunii prevazute de art. 176 din Codul penal sint cetatenii si persoanele cu functii de
raspundere, care pot fi
112
trasi la raspundere penala si pentru concurs de infractiuni, in conformitate cu art. 184-186 din Codul penal
(abuz de putere, neglijenta, exces de putere).
2) Stricaciunea semanaturilor si vatamarea plantatiilor (art.168 Cod penal). Unicul semn calificativ al
acestei infractiuni este "cauzarea unui prejudiciu considerabil proprietarului".
3) incalcarea regulilor de combatere a bolilor si vatamatorilor plantelor, care au cauzat consecinte grave
(art. 173 Cod penal). Raspunderea intervine atunci cind sint aduse atingeri, cu consecinte grave, factorilor
de mediu supusi protectiei, si in primul rind terenurilor agricole;
4) Deteriorarea intentionata a instalatiilor de irigare cu consecinte grave (art. 174 Cod penal) este
sanctionata atunci cind sint aduse atingeri calitatii solului.
Raspunderea penala survine si in cazul in care sint incalcate normele de ingropare (depozitare) a
substantelor si deseurilor nocive, de evacuare a apelor reziduale, daca aceasta a cauzat pagube de
proportii mari sau putea sa conduca la urmari grave - fapta prevazuta de art. 2351 Cod penal.
Daca aceeasi fapta a cauzat imbolnaviri in masa sau moartea oamenilor, fie alte consecinte grave,
pedeapsa este stabilita conform alin.2 al aceluiasi articol.
Relatam ca, in cazurile in care, din culpa persoanelor cu functii de raspundere, terenurile agricole au fost
poluate cu deseuri menajere, substante nocive, ape reziduale sau produse petroliere, persoanele in cauza
pot fi trase la raspundere penala in conformitate cu art. 184 (abuzul de putere), 185 (excesul de putere) si
186 (neglijenta) din Codul Penal.
Faptele care sint prevazute in articolele la care ne-am referit se pedepsesc cu amenda, munca corectionala
sau privatiune de libertate, dupa caz.
RASPUNDEREA SPECIALA IN DOMENIUL PROTECTIEI TERENURILOR
Desi este o chestiune discutabila, ne referim pe scurt si la o "raspundere speciala" in domeniul examinat
in aceasta parte a lucrarii, deoarece ni se pare ca ea, in perspectiva, va fi consacrata.
Una dintre sanctiunile speciale specifice dreptului mediului, in sensul ca nu tine nici de raspunderea
contraventionala, nici
113
de cea penala, si cu atit mai mult de raspunderea civila, este legata direct tocmai de protectia cantitativa si
calitativa a terenurilor.
intr-adevar, reamintim ca in art. 2 din Codul funciar este stabilita obligatia detinatorilor de terenuri de a
asigura cultivarea acestora si protectia calitatii solului.
Articolele 24 si 25 din Codul funciar prevad ca, in cazurile in care proprietarul, posesorul sau beneficiarul
terenului, fara motive intemeiate, nu-1 cultiva sau nu iau masuri pentru protectia si ameliorarea solului,
organul autoritatii publice locale va dispune aplicarea sanctiunilor contraventionale si ii va soma in scris
sa-si respecte obligatiile.
Daca detinatorii de teren nu-si onoreaza obligatiile in termenul stabilit (nu mai mare de doi ani), ei isi
pierd dreptul de proprietate, posesiune sau de folosinta a terenului prin decizia instantei judecatoresti la
cererea autoritatilor publice locale sau a proprietarului.
Aceasta este sanctiunea speciala la care se fac referiri in doctrina si care este considerata realizata in
cadrul unei raspunderi speciale de dreptul mediului. intr-adevar, referitor la aceasta sanctiune se
considera, in primul rind, ca intentia legiuitorului a fost de a scoate din sfera contraventionalului fapta
detinatorului de teren agricol si, in al doilea rind, ca, in acest caz, nu avem a face cu o sanctiune
administrativ-contraventionala, ci cu o sanctiune specifica dreptului mediului, dat fiind faptul ca este
vorba de incalcarea unei obligatii legale dintr-un raport de drept al mediului.
114
Capitolul VII. REGIMUL JURIDIC AL
TERENURILOR CU DESTINATIE AGRICOLA
i
§1. Notiunea de terenuri cu destinatie agricola
Pamintul este o conditie materiala obligatorie pentru orice proces de productie. Folosirea pamintului, ca
mijloc principal de productie in agricultura, este conditionata de mai multi factori, un rol decisiv
revenindu-i celui social-economic.
Spre deosebire de notiunea ''categorie de teren" cu care opereaza legislatia funciara, notiunea dehteren cu
destinatie agricola" inseamna capacitatea de consum a terenului, destinatia lui economica, gospodareasca.
Potrivit acestui indiciu, terenurile agricole sint divizate in domenii (agrare) — suprafete de teren cu
folosinta agricola distincta: soluri arabile, vii, pasuni, finete etc, de aceea aceste domenii pot sa se afle in
cadrul altor categorii de teren (al terenurilor agricole ale oraselor si comunelor — art. 50 din Codul
funciar; al loturilor auxiliare de serviciu — art. 17-18 din Codul funciar), care au alte destinatii.
Legislatia funciara a Republicii Moldova nu contine o definitie ampla si certa a terenurilor cu destinatie
agricola. Cu toate acestea insa, art. 36 din Codul funciar prevede ca "terenurile cu destinatie agricola se
repartizeaza pentru organizarea productiei agricole si agroindustriale".
Aceasta notiune poate fi dezvaluita prin indiciu "repartizare".
Fixarea juridica a unor caracteristici ale notiunii corespunzatoare, specificul si multitudinea lor depind de
caracterul raporturilor sociale si de scopurile reglementarii acestor raporturi, de aceea indiciu
"repartizare" rezulta din destinatia terenului, determinata in procesul atribuirii acestuia 129. in deciziile
organelor abilitate privind atribuirea terenurilor sint fixate scopurile, precum si conditiile generale de
utilizare a acestora.
Asadar, legiuitorul atribuie la categoria terenurilor cu destinatie agricola, dupa indiciul "repartizare", toate
suprafetele puse la dispozitia cetatenilor Republicii Moldova, intreprinderilor
115
agricole si agroindustriale, institutiilor de cercetari stiintifice, didactice, intreprinderilor agricole mixte
pentru organizarea productiei agricole si agroindustriale 130 atit permanent, cit si temporar. Indiferent de
pozitia clara a legiuitorului, in doctrina nu exista o pozitie univoca in aceasta problema. Multi cercetatori,
ale caror opinii le sustinem, considera ca din cadrul terenurilor cu destinatie agricola fac parte toate
suprafetele repartizate pentru organizarea productiei agricole, indiferent de categorie si de durata de timp.
Recunoscind pozitia dubla a terenurilor din cadrul altor categorii utilizate in scopuri agricole, este de
mentionat ca atunci cind se stabileste regimul acestor terenuri trebuie sa se faca trimitere la legislatia
funciara agricola generala, fapt care impune recunoasterea acestora ca terenuri destinate agriculturii 131 ,fde
aceea asupra terenurilor atribuite temporar pentru scopuri agricole din cadrul altor categorii se extinde
regimul juridic al terenurilor cu destinatie agricola, tinindu-se cont de particularitatile utilizarii
temporare132.
Autorii care neaga posibilitatea includerii in componenta terenurilor cu destinatie agricola a suprafetelor
folosite pentru necesitati agricole din cadrul altor categorii de terenuri pornesc de la prezumtia existentei
categoriei "pure", fara sa admita ca, teritorial, pe o anumita suprafata pot fi adaptate doua categorii de
teren. in practica insa astfel de situatii sint frecvente. Spre exemplu, terenurile din intravilan (care au un
perimetru distinct) pot include si suprafete cu destinatie agricola folosite in scopuri agricole.
Asadar| terenurile cu destinatie agricola sint suprafetele atribuite diferitelor subiecte de profil agricol,
folosite permanent in forma de lot separat, precum si suprafetele atribuite permanent sau temporar pentru
productia agricola din cadrul altor categorii de terenuri?Nu este vorba de orice suprafete atribuite pentru
necesitati agricole, dar numai de cele[care sint declarate bune pentru agricultura in baza materialelor
Cadastrului funciar general fei a proiectelor de organizare a teritoriului, iar atribuirea lor pentru
organizarea productiei agricole poarta un caracter permanent.
Totodata, in scopul satisfacerii necesitatilor societatii cu produse alimentare si materie prima agricola,
pentru folosirea rationala si complexa a fondului funciar, jeste necesar a atrage
116
in circuitul agricol suprafete noi de terenuri din cadrul altor categorii. De aceea legislatia funciara prevede
ca terenurile libere, inclusiv cele din cadrul fondului de rezerva, declarate bune pentru agricultura (sau
aduse in stare buna pentru aceste scopuri in urma unor masuri agrotehnice si imbunatatiri funciare),
trebuie sa fie atribuite pentru folosirea lor in aceasta ramur|f 33.
in baza celor mentionate mai sus, concluzionam:terenuri cu destinatie agricola sint toate suprafetele
repartizate pentru productia agricola si agroindustriala intreprinderilor de profil agricol, organizatiilor,
institutiilor si cetatenilor, precum si suprafetele destinate acestor scopuri indiferent de amplasarea lor
teritoriala./
Consideram ca aceasta notiune corespunde sensului si continutului art. 36 din Codul funciar al Republicii
Moldova si nu vine in contradictie cu situatia reala.
in doctrina din Rominia, prin terenuri cu destinatie agricola se inteleg terenurile folosite pentru productia
vegetala — terenurile arabile, viile, livezile, pepinierele viticole si pomicole, pasunile, finetele, serele,
solariile si rasadnitele, cele cu vegetatie forestiera etc. 134
Aceasta notiune coincide in formulare cu reglementarea legala cuprinsa in art. 2 lit. a) din Legea fondului
funciar nr. 18,1991.
Structura fondului funciar agricol al Republicii Moldova nu este reglementata de legislatia funciara,
exceptie facind art. 50 din Codul Funciar al Republicii Moldova, care prevede: Terenurile cu destinatie
agricola in oras si comuna sint terenurile arabile, plantatiile multianuale, finetele, imasurile, pepinierele si
alte asemenea", f
in Rominia, elementele care compun fondul funciar agricol in exprimarea Legii sint: "terenurile agricole
productive — arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantatiile de hamei si duzi,
pasunile135, finetele136, serele, solariile, rasadnitele si altele asemenea - cele cu vegetatie forestiera daca nu
fac parte din amenajamentele silvice, pasuni impadurite, cele ocupate de constructii si instalatii
agrotehnice, amenajari piscicole si imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice si de exploatare agricola,
platforme si spatii de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenuri neproductive, care
pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola" 137.
Este necesar a mentiona ca fondul funciar agricol al Republicii Moldova include sifferenurile de calitate
superioara138, si terenu-
117
rile irigate139 care, potrivit art.83 si 84 din Codul funciar al Republicii Moldova, au un regim speciali"
in urma analizei fondului funciar agrar, tragem concluzia ca elementele acestuia pot fi divizate in trei grupe mari,
care difera prin scopul utilizarii si regimul specific:
\ a) terenuri folosite nemijlocit pentrucultivarea (cresterea) /culturilor agricole (vegetatiei agricole);
| b) terenuri fara de care procesul de productie agricola este imposibil — cele ocupate de constructii si instalatii
agrotehnice, drumuri tehnologice si de acces, platforme si spatii de depozitare care servesc ca spatiu operational;
c) terenuri neproductive — ripe, rayene, bolovanisuricare i pot fi amenajate, ameliorate si folosite pentru productia
agricola,.. '\s~ ""Deoarece cercetarile noastre privesc in special regimul juridic al terenurilor agricole, consideram
necesar a preciza ca acestea vor fi analizate nu numai ca un element unic al fondului funciar aplicat in agricultura
drept mijloc principal de productie, dar si ca obiect de protectie calitativ si cantitativ.
§2. insusirile terenurilor agricole
[Pamintul este cea mai valoroasa avutie a intregii societati, a generatiilor actuale si viitoare, 'este vesnic si sfint,
constituind conditia de baza a existentei vietii si activitatilor delntretinere a ei. Pe de o parte, pamintul constituie
locus standi, terenul de actiune (baza teritorial-operationala), unde se desfasoara diverse activitati, iar pe de alta
parte, este mijloc de productie in agricultura si silvicultura.
Cea mai importanta particularitate a pamintului, ce conditioneaza folosirea lui in agricultura drept mijloc de
productie, este fertilitatea pe care o poseda stratul de la suprafata — solul ce contine substante nutritive necesare
pentru cresterea plantelor agricole prin anumite forme de asimilare.
Fertilitatea determina in masura considerabila valoarea de consum a pamintului, utilitatea si capacitatea lui,
impreuna cu munca depusa, de a fi izvor al productiei agricole140.
Terenurile agricole, fiind recunoscute ca mijloc principal de productie si f ormind o categorie distincta de bunuri, se
deosebesc de alte mijloace de productie si printr-un sir de alte particularitati141:
118
1) terenurile agricole, ca orice fel de teren, sint un produs al
naturii (nefiind deci rezultatul muncii omenesti). E adevarat ca, prin investirea de munca fizica si de cheltuieli
materiale care au drept scop ridicarea fertilitatii solului (sau pur si simplu pentru introducerea lui in circuitul
agricol), terenul agricol, din momentul folosirii lui in procesul de productie, devine mai productiv si deci are valoare
economica mai mare. Investitiile respective contribuie in masura crescinda la formarea valorii economice a
terenurilor agricole, ceea ce face posibila si necesara evaluarea lui economica;
2) terenurile agricole sint limitate ca suprafata in sensul dimensiunilor lor naturale, si nu in cel al epuizarii
rezervelor ce pot intra in circuitul agricol. in ultima instanta, se poate afirma ca, prin realizarea de investitii,
(aproape) orice teren poate fi fertilizat si inclus in circuitul agricol. Practic insa fondul funciar agricol are anumite
limite naturale, ce nu permit multiplicarea lui (ca si in cazul celorlalte mijloace de productie);
3) terenurile agricole sint nemiscatoare, imobile atit in calitate de obiect al muncii, cit si in calitate de mijloc de
productie, aceasta fiind o caracteristica obiectiva, esentiala; toate celelalte mijloace de productie sint puse, intr-o
forma sau alta, in miscare, deplasindu-se in spatiu in procesul de productie. Folosirea terenului agricol tine deci de
asezarea sa in spatiu, procesul de productie agricol fiind astfel legat de un anumit teritoriu, relief, sol etc. Pentru a
participa la procesul de productie, terenurile agricole — prin caracterul lor stationar — determina dinamica tuturor
celorlalte mijloace de productie, precum si a fortei de munca;
4) terenurile agricole nu pot fi substituite cu alte mijloace de productie, poate fi modificata doar fertilitatea lor.
Aceste terenuri nu pot fi substituite cu alte mijloace de productie (dupa cum nu pot fi nici multiplicate, din cauza
limitarii lor materiale). Din aceasta trasatura reiese necesitatea reglementarii lor optime, integrale si rationale, cu
maximum de randament, de a mari forta productiva prin practicarea unei agriculturi intensive;
5) terenurile agricole se caracterizeaza si prin faptul ca, cu cit exploatarea este mai adecvata, mai stiintifica,
cu atit creste fertilitatea lui. Celelalte mijloace de productie nu se imbunatatesc in urma utilizarii lor (in procesul
de productie), ci, dimpotriva, se uzeaza (fizic si moral) si chiar daca, in urma unor
119
investitii, se obtin unele imbunatatiri de moment, pina la urma ele degradeaza. Terenurile agricole, dimpotriva, se
amelioreaza continuu, daca sint tratate in mod corespunzator. Aceasta particularitate a terenului agricol sta la baza
progresului in agricultura (prin metode intensive), precum si a previziunilor (uneori prea) optimiste privind
dezvoltarea neintrerupta a productiei agricole. Aceasta trasatura are la baza realitatea incontestabila ca fertilitatea
solului poate fi ridicata continuu atunci cind sistemul de cultura aplicat este rational ales si cind se utilizeaza
mijloacele si caile cele mai adecvate de fertilizare;
6) terenul agricol nu apare, de la sine, ca mijloc de productie, ci doar actionind asupra lui cu alte mijloace de
productie (mecanice, chimice, biologice etc), deci ca urmare a cresterii si perfectionarii celorlalte mijloace de
productie ce actioneaza asupra pamintului punindu-se in valoare o parte din ce in ce mai insemnata a potentialului
sau productiv;
7) prin insasi natura lor, terenurile agricole permit investitii suplimentare pe aceeasi suprafata, devenind astfel
capabile sa asigure folosirea rationala a investitiilor succesive. Efectuarea de noi investitii pe aceeasi suprafata da
posibilitate societatii sa obtina o productie sporita, corespunzatoare cerintelor din etapa respectiva si gradului de
dezvoltare a fortelor de productie;
8) in fine, mentionam ca terenurile agricole se caracterizeaza prin faptul ca ele sint deosebit de variate, in
functie de spatiu si timp. Diferiti agenti agricoli, amplasati in locuri diferite, au putere productiva naturala exprimata
printr-un grad diferit de fertilitate. Odata cu trecerea timpului insa, in conditiile realizarii de noi investitii, paralel cu
dezvoltarea stiintelor agricole si folosirea descoperirilor tehnico-stiintifice, terenurile agricole se amelioreaza
permanent. Aceasta caracteristica impune includerea in circuitul agricol si a unor terenuri mai putin fertile, dar
valorificabile, la un anumit nivel, pentru productia agricola, care apoi trebuie imbunatatita permanent prin noi
investitii. Aceste masuri sint necesare, deoarece productiile obtinute pe terenurile foarte fertile nu pot satisface
cerintele mereu crescinde in produse agroalimentare si materii prime agricole ale societatii.
120
§3. Regimul juridic al terenurilor agricole 4t

r Regimul juridic al oricarui bun sau oricarei categorii de bunuri este exprimat printr-o serie de reglementari legale
privind modurile generale si specifice de dobindire a dreptului de proprietate asupra lor, alte drepturi reale principale
ce pot exista asupra lor, subiectele dreptului de proprietate si celelalte drepturi reale principale, regimul circulatiei
bunurilor respective, apararea dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale principale, incetarea acestor
drepturi etcjj n

in literatura de specialitate se opereaza stabil cu termenul "regim juridic al terenurilor", care este reflectat intr-un sir
de acte normative, fara a se dezvalui insa continutul acestei notiuni.
Continutul acestei notiuni a fost dezvaluit pentru prima data de N.I.Krasnov, care sustine ca "regimul juridic al
terenurilor este ordinea de aparitie si dezvoltare a raporturilor sociale funciare reglementate de norme de drept,
ordine ce determina statutul pamintului ca obiect de reglementare juridica"142.
Atunci cind este vorba de regimul juridic al terenurilor, pa-mintul trebuie analizat ca obiect al regimului juridic, de
drept. Caracterizind insa terenurile ca obiect de drept, este necesar, in primul rind, a se raspunde la intrebarea: cine
este proprietar funciar, care este caracterul, continutul si ordinea de exercitare a acestui drept. Prin urmare, dreptul
de proprietate funciara este unul dintre elementele de baza ale regimului juridic, care determina partile componente
si alte elemente ale acestui regim.
Divizarea terenurilor cu destinate agricola in functie de nivelul fertilitatii are nu numai importanta economica
(gospodareasca), dar si juridica, fapt ce determina caracterul neunivoc al raporturilor funciare. Asemenea diversitati
se numesc/regim juridic, prin care se subintelege ordinea de folosire a obiectului, limitele admisibile si metodele de
folosire ale acestuiaf3.
Regimul juridic este asigurat prin masurile de influenta corespunzatoare (de stimulare si raspundere) de catre
organele abilitate.
Tinind seama de faptul ca termenul "regim" in traducere din limba franceza inseamna "ordine", prin notiunea de
"regim juridic" trebuie inteleasa "ordinea de drept, juridica" de folosire a terenurilor.
Pentru a asigura un regim juridic corespunzator de folosire
121
a terenurilor, este necesar sa fie prezente minimum cinci elemente:
1. Obiectul reglementarii juridice, asupra caruia se extinde acest regim si care, de regula, poate fi
general, special si concret Obiectul general al regimului juridic este pamintul, ca parte indispensabila a
mediului natural,[ce poseda spatiu teritorial, relief, vegetatie si se afla sub jurisdictia statului/in Republica
Moldova toate terenurile sint incluse in sfera de control al statului, in sistemul monitoringului, cadastrului
funciar. Terenurile utilizate sint supuse unor masuri de organizare a teritoriului atit in procesul de
atribuire spre folosinta, cit si in procesul exploatarii lor nemijlocite.
Obiectul special al regimului este categoria de teren data — acea parte a fondului funciar care este
destinata si folosita in conformitate cu scopul atribuirii 144.
Obiectul concret al regimului juridic este sectorul de teren, indiferent de suprafata lui, atribuit sau folosit
conform destinatiei nemijlocite, deci care exclude orice alte forme de exploatare gospodareasca.
O astfel de divizare a terenurilor ca obiect al regimului juridic genereaza Resemnarea urmatoarelor
regimuri: general, deosebit si special.?Astfel, elemente ale regimului juridic general pentru toate
terenurile este folosirea lor conform destinatiei; regimul juridic deosebit pentru terenurile cu destinatie
agricola consta in folosirea lor cu prioritate in scopuri agricole (toate terenurile bune pentru agricultura
sint atribuite in primul rind pentru necesitatile ramurii, iar cele de o calitate inferioara — in alte scopuri
neagricole); regimul juridic special este stabilit pentru terenurile degradate, terenurile de calitate
superioara si cele irigate (art. 83, 84 din Codul funciar).
O particularitate de baza a regimului special stabilit pentru terenurile deosebit de pretioase consta in
faptul ca, asemeni terenurilor ocupate de parcuri nationale, rezervatii, complexe arheologice si istorice,
ele nu pot fi retrase de la proprietari, posesori si beneficiari si atribuite unor scopuri straine agriculturii
(art. 20 al Regulamentului cu privire la atribuirea terenurilor, aprobat prin Hotarirea Guvernului
Republicii Moldova nr. 246 din 3 mai 1996)145.
Stabilirea regimului juridic al terenurilor este efectuata de catre stat la nivel de obiect special. Regimul
juridic general este
122
stabilit de Codul funciar si de actele de completare a acestuia; \regimul special (raportarea terenurilor pe
categorii si trecerea fer dintr-o categorie in alta) se stabileste in cazul in care este schimbata destinatia
terenurilor in urma retragerii si atribuirii terenurilor.
La stabilirea regimului juridic special contribuie actiunile proprietarilor de loturi de teren, ale posesorilor
si beneficiarilor, deoarece ei sint in drept de a gospodari de sine statator terenul.] Stabilirea regimului
special de folosire a terenurilor se face de catre stat, in persoana autoritatilor publice locale, in modul
prevazut de legislatie.
2. Organele de stat abilitate sa reglementeze regimul juridic al terenurilor agricole se disting sub
doua aspecte:
a) in functie de influenta asupra obiectului regimului juridic se deosebesc si organele reglementarii de
stat:
- reglementarea regimului juridic al pamintului ca obiect general al regimului juridic se face de catre
organele de competenta generala — Parlament, Guvern, autoritatile publice locale;
- reglementarea regimului juridic al categoriei terenurilor cu destinatie agricola se face de catre organele
cu competenta speciala — Ministerul Agriculturii si Industriei de Prelucrare, Serviciul de Stat pentru
Reglementarea Regimului Proprietatii Funciare etc;
b) forma reglementarii relatiilor funciare. Legislatia specifica prevede urmatoarele forme de
reglementare:
- stabilirea regulilor de atribuire a terenurilor cu drept de proprietate (art. 12 din Codul funciar), de
posesie si folosinta (art. 40 din Codul funciar), a regulilor de exercitare a acestor drepturi, a drepturilor si
obligatiunilor generale ale celor ce folosesc terenurile, a temeiurilor in a caror baza inceteaza aceste
drepturi;
- controlul unor activitati desfasurate de catre persoanele ce utilizeaza terenulyin scop de asigurare a
exploatarii corespunzatoare a acestuia;
- interventia in cazul aparitiei unor factori si necesitati statale (tragerea la raspundere juridica a
persoanelor vinovate de incalcarea legislatiei funciare, retragerea terenurilor din proprietate privata pentru
necesitati statale si sociale etc).
3. Cercul de subiecte ale raporturilor funciare, obligate sa respecte normele regimului stabilit. Ele pot
fi divizate in urmatoarele grupe: ; ''-l:: ,• ;': ;t ".'-•i:--/-. -::[ ::.;"-/ :•
123
a)jpersoane care utilizeaza terenul in baza titlului de proprietate, posesiune si folosinta (inclusiv in baza
contractului de arenda)Tale caror imputerniciri deviaza de la prevederile juridice de utilizare (spre
exemplu, daca proprietarul funciar poseda toate imputernicirile, posesorii si beneficiarii sint lipsiti de
aceste drepturi. Drepturile concrete ale posesorilor si beneficiarilor funciari se stabilesc de catre proprietar
si sint reflectate in contractul in a carui baza a fost primit lotul);
bjpersoane care nu folosesc lotul de teren, dar desfasoara o activrrite care obliga respectarea regimului
juridic al terenurilor) (spre exemplueste interzisa trecerea sau depozitarea materialelor si a altor obiecte pe
loturile agricole.
De mentionat ca dreptul de proprietate, posesiune si beneficiere funciara nu il au toate persoanele, ci
numai acelea care, conform statutului lor juridic, au dreptul de a realiza unele exploatari funciare.
Terenurile cu destinatie agricola se repartizeaza, pentru organizarea productiei agricole si a celei
agroindustriale, mai multor categorii de persoane cu statut juridic divers 146. •;
4. Totalitatea drepturilor si obligatiunilor subiectelor raporturilor juridice funciare, care participa la
sfera de actiune a regimului juridic al categoriei date.
Volumul drepturilor si obligatiunilor depinde de:
a) obiectul regimului juridic funciar;
;
b) subiectul raporturilor juridice funciare;
I
c) particularitatile suprafetei de teren concret.
5. Elementul al cincilea il reprezinta mecanismul juridic eficient, ce asigura un regim juridic corespunzator si
include un sistem de norme juridicef/"
- norme juridice a caror respectarefprevine incalcarea regimului juridic si asigura prioritatea terenurilor cu destinatie
agricola fata de alte categorii de teren|precum si normele caretiriter-zic retragerea terenurilor de calitate superioara;;
'"
- norme juridice a caror japlicare exclude cazurile ce duc la incalcarea regimului. Drept exemplu poate servi
interzicerea finantarii lucrarilor de proiect inainte de adoptarea deciziei organului public local privind coordonarea
prealabila a amplasarii obiectivului sau a hotaririi judecatoresti — in cazul aparitiei litigiului;
- norme ce prevad raspunderea juridica pentru incalcarea regimului juridic/ Astfel, in cazul incalcarii regimului
stabilit,
124
dreptul de proprietate, posesiune si beneficiere funciara poate fi sistat; in cazul incalcarii legislatiei, in modul
stabilit, persoana poate fi trasa la raspundere penala, administrativa sau civila, inclusiv la raspundere materiala
completa, iar toate tranzactiile funciare, incheiate cu incalcarea regimului juridic existent sint recunoscute nule din
momentul incheierii lor;
- norme juridice a caror respectare permite reconstituirea regimului; Astfel, loturile de teren ocupate arbitrar
(samavolnic) trebuie restituite detinatorului fara compensarea cheltuielilor suportate pe perioada folosirii nelegitime.
Asadar, putem concluziona ca regimul juridic al terenurilor cu destinatie agricola reflecta situatia juridica a loturilor
de teren fixata in legislatie.
Situatia juridica diversa a suprafetelor de teren agricol este conditionata de urmatorii factori:
a)(loturile de teren agricol au insusiri economice si ecologice diferitej Astfel, pasunile si finetele au alt regim juridic
decit terenurile arabile; loturile de teren de calitate superioara se afla sub protectie juridica majora comparativ cu
alte suprafete; suprafetele supuse unor schimbari naturale negative au un regim special;
b) istatutul juridic al subiectelor care exploateaza terenurile agricole este variat/ Spre exemplu, institutiile de
cercetari stiintifice sint obligate sa foloseasca terenurile cu destinatie agricola cu prioritate pentru scopuri stiintifice,
propagarea experientei
inaintate;
c);alte circumstante obiective. Astfel, in cazul trecerii terenurilor intreprinderii agricole Ia categoria de protectie a
mediului are loc limitarea activitatii agricole, fapt ce modifica si regimul juridic de utilizare a lotului de teren.
•„,;•, -.
in baza celor spuse, concluzionam:
l.\Notiunea de "regim juridic al terenurilor agricole" este cuprinsa in legislatia in vigoare, insa continutul ei nu este
desf a-SurajTfapt ce ar permite insusirea acestei notiuni intr-o masura
mai mare;
2. Regimul juridic al terenurilor agricole este ordinea stabilita de legislatie privind folosirea acestora (utilizarea in
sensul cel mai larg al cuvintului);
3. Elementele obligatorii ale regimului juridic sint: existenta obiectului (categoriei de teren); reglementarea statala a
acestui
125
regim (al organelor, formelor de reglementare); cercul de subiecte ale raporturilor funciare; drepturile si
obligatiunile acestor subiecte; sistemul de norme juridice menit sa asigure protectia acestui regim;7'
4. Regimul juridic al terenurilor agricole poate fi divizat in: general — caracteristic intregului fond
funciar; deosebit, specific categoriei de teren date; special, specific unor loturi de teren concrete.
.
,;.-.•:... .-.....•..
§4. Reglementarea juridica a scoaterii terenurilor din circuitul agricol
Scoaterea (excluderea) terenurilor din circuitul agricol 147 constituie una dintre cele mai actuale probleme
legislative si doctrinare cu caracter controversat, deoarece, in primul rind, exista mai multe reglementari
legale in materie de drept funciar si drept civil ale procesului examinat.
in al doilea rind, procedura de scoatere a terenurilor din circuitul agricol lezeaza, fara indoiala, drepturile
detinatorilor, de teren — ale proprietarilor, posesorilor si beneficiarilor funciari.
in al treilea rind, reglementarile legale cuprinse in diverse acte definesc acest proces in mod diferit.
Astfel, art. 23 din Codul funciar enumera, printre temeiurile de stingere a dreptului asupra terenului, si
"retragerea terenului pentru nevoile statului si societatii". Articolul 11 din Legea privind pretul normativ
si modul de vinzare-cumparare a pamintului nr. XIII-1308 din 25 iulie 1997 dispune: "Excluderea
terenurilor din categoria de terenuri cu destinatie agricola si silvica, si atribuirea lor la alte categorii de
terenuri se face atit in interesele publice, cit si in interesele detinatorilor de teren", iar art. 15 din aceeasi
Lege prevede ca "instrainarea fortata a terenurilor se efectueaza de catre Guvern de comun acord cu
autoritatile respective ale administratiei publice locale in scopul satisfacerii necesitatilor funciare ale
statului". in sfirsit, art. 94 din Codul funciar prevede: "Conditiile si modul de expropriere, pentru nevoile
statului si ale societatii, a terenurilor proprietate privata se reglementeaza printr-o legislatie speciala".
Aceasta este Legea exproprierii pentru cauza de utilitate publica, nr.488-XIV din 8 iulie 1999148. \" "".••• - •' '-• ;;;i iS

126
Ultima dispozitie legala si-a gasit o dezvoltare ampla in Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor,
care, afara de termenul "expropriere" utilizeaza si notiunea "alienare fortata" a terenurilor.
Am redat textele legale fara a le comenta, pentru a demonstra inconsecventa legiuitorului in definirea
unuia si aceluiasi proces.
in astfel de conditii, pentru a elucida situatia creata, ne vom referi si la art_46.p. 2 din Constitutia
Republicii Moldova, care dispune: "Nimeni nu poate fi expropriat decit pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire".
Analiza dispozitiilor legale citate mai sus ne permite a trage urmatoarele concluzii:
a) exproprierea149 (precum si alienarea si instrainarea fortata - ca termeni sinonimi) inseamna "trecerea in
posesia statului, pentru lucrari de interes public, a unui teren ori a unei constructii, proprietate a unei
persoane fizice sau juridice?'150.
Exproprierea poate fi declansata in diferite scopuri: agricole si neagricole. in primul caz, este cert ca
terenul expropriat nu este neaparat scos din circuitul agricol, avrnd loc numai schimbul proprietarului. Iar
in al doilea caz, odata expropriat, terenul agricol este scos din circuitul agricol, schimbindu-i-se
destinatia.
in baza ultimului caz, putem afirma ca exproprierea este o metoda de scoatere a terenului din circuitul
agricol;
b) deoarece exproprierea pentru cauza de utilitate publica poate avea loc numai cu o prealabila
despagubire, atribuirea unui alt lot de teren in schimbul celui expropriat, ca masura de despagubire, poate
fi tratata ca un schimb fortat de terenuri;
c) scoaterea (excluderea) terenului din circuitul agricol poate fi efectuata nu numai in interese publice, dar
si in interesele_ detinatorilor de terenuri. Terenurile agricole pot fi retrase nu doar de la proprietarii
funciari, ci si de la alti detinatori — cu titlu de posesiune si beneficiere funciara;
d) orice scoatere (excludere) a terenului din circuitul agricol presupune, in mod obligatoriu, schimbarea
destinatiei acestuia, actiune aprobata de organele puterii executive de comun acord cu organele pentru
mediu;
e) schimbarea folosintei agricole nu inseamna excluderea terenului din circuitul agricol;
f) retragerea temporara a unor terenuri din circuitul agricol pentru executarea unor lucrari de prospectiuni
geologice, de
127
instalare a unor linii de telecomunicatii, conducte de gaze, apeducte etc, nu schimba destinatia de baza a
acestora;
g) terenul agricol poate fi retras din proprietate privata, posesiune si folosinta in cazurile in care
detinatorul cu titlul respectiv nu-1 cultiva, il utilizeaza contrar scopului sau nu intreprinde masuri de
protectie si ameliorare a solului.
Retragerea terenului in astfel de situatii intervine ca o sanctiune ce nu urmareste scopul de a exclude
terenul din circuitul agricol, ci de a schimba doar detinatorul.
in lipsa unei notiuni legale si a unei definitii doctrinare distincte, riscam a presupune ca scoaterea terenurilor
din circuitul agricol ca actiune juridica reprezinta un mijloc de stingere a drepturilor de detinatori ca urmare
a excluderii acestora din categoria cu destinatie agricola pentru utilizarea lor ulterioara in scopuri
neagricole.
Totodata constatam ca exproprierea (alienarea fortata, retragarea) terenului agricol poate avea drept
consecinta excluderea terenului din circuitul agricol.
Din aceste motive, in continuare ne vom referi doar la scoaterea definitiva a terenurilor din circuitul
agricol prin expropriere sau alienare fortata pentru cazuri de utilitate publica.
in literatura de specialitate151 se mentioneaza justificat ca procesul tehnico-stiintific nu numai ca
influenteaza pozitiv dezvoltarea agriculturii, ci si atrage dupa sine un sir de excese nedorite legate, in
principal, de folosirea terenurilor agricole de catre diferite intreprinderi industriale. Aceasta se
conditioneaza prin faptul cajconstructia unor intreprinderi industriale, a altor obiective si instalatii, a caror
activitate nu tine de productia agricola sau prelucrarea acesteia, reduce suprafetele acestor terenuri si
influenteaza negativ calitatea lor. /
Reamintim ca scoaterea terenurilor din circuitul agricol se circumscrie necesitatilor atribuirii acestora
pentru alte scopuri. Atribuirea, ca actiune juridica, reprezinta un mijloc de instituire a dreptului unui
subiect asupra lotului de teren. La fel ca si "scoaterea", "atribuirea" se realizeaza in baza unui act
administrativ al organului abilitat. in acest contextXatribuirea terenului poate fi efectuata numai dupa
retragerea acestuia din posesia detinatorului, fapt care, de regula, duce la scoaterea lotului din circuitul
agricol.; Aceste doua actiuni constituie verigile unuia si aceluiasi proces.
Conform legislatiei funciare in vigoare,texproprierea detinatorilor funciari cu drept de proprietate privata
si atribuirea tere-
128
J
nurilor in alte scopuri decit cele agricole tine de competenta_Gu-vernului. Autoritatile administratiei
publice locale sint competente de a retrage si a repartiza terenurile proprietate municipala si de a schimba
destinatia terenurilor15
Dispozitiile legale care reglementeaza ordinea si consecventa actiunilor de expropriere in scopul
satisfacerii necesitatilor funciare ale statului si societatii isi au sediul in urmatoarele acte normative:
a) Codul funciar (art. 15,16);
b) Legea privind pretul normativ si modul de vinzare-cum-parare a pamintului (art. 11-17);
c) Legea exproprierii pentru cauza de utilitate publica;
d) Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor (capitolul
IV).
inainte de a trece la examinarea procedurii de scoatere a terenurilor din circuitul agricol prin expropriere
si atribuirea lor in alte scopuri, reamintim unele reguli generale menite sa protejeze terenurile din punct de
vedere cantitativ sau sa reduca impactul amplasarii unor obiective industriale etc:
-(pentru constructia de intreprinderi industriale, de locuinte, cai ferate, autostrazi, linii de transportare a
energiei, conducte magistrale si in alte scopuri decit cele agricole, sint atribuite terenuri nepotrivite pentru
agricultura sau cu un grad de fertilitate scazut; y
atribuirea terenurilor cu gradul de evaluare mai mare decit 60 de puncte, terenurilor irigate in scopuri
neagricole este interzisa, exceptie facind cazurile de importanta majora — constructia si reconstructia
autodrumurilor si cailor ferate, liniilor de telecomunicatii, a conductelor magistrale; J
- interzicerea atribuirii terenurilor beneficiarilor carora li s-au atribuit anterior loturi agricole si care nu si-
au onorat obligatiunile de a le folosi conform destinatiei si de a efectua lucrari de restabilire a terenurilor
utilizate; "
- in cazul amplasarii obiectivelor pe terenuri fertile si al necesitatii sistematizarii lor pe verticala,
persoanele juridice si fizice carora li s-au atribuit terenuri agricole sint obligate sa decoper-teze stratul de
sol fertil de pe intreg santierul si sa-1 transporte pe loturile de o calitate joasa;
A constructia liniilor de transportare a energiei electrice cu tensiunea sub 35 kW si a liniilor de
telecomunicatii se efectueaza
129
in lungul drumurilor, pe teritoriul terenurilor nefolosite in agricultura si pe pasuni cu productivitate redusa, in
conformitate cu normele de constructii, fara retragerea terenurilor de la detinatorii lor;
- amplasarea liniilor mentionate trebuie sa fie coordonata cu detinatorii respectivi de terenuri, autoritatile publice
locale, serviciile de stat pentru reglementarea regimului proprietatii funciare, arhitectural, ecologic si antiincendiar;
- intocmirea materialelor referitoare la retragerea si atribuirea terenurilor in alte scopuri decit cele agricole ce tin de
competenta Guvernului se efectueaza de catre Institutul de Proiectari pentru Organizarea Teritoriului; in celelalte
cazuri — de catre seniciile de reglementare a regimului proprietatii funciare ale autoritatilor publice locale;
f-in cazurile de retragere a terenului pentru extragerea zacamintelor minerale utile este necesar avizul Asociatiei de
Stat de Productie pentru Exploatari Geologice si al Departamentului Standarde, Metrologie si Supraveghere
Tehnica.T
in conformitate cu art. 15 din Codul funciar, retragerea terenului agricol de la detinatorul funciar pentru scopuri
neagricole, si in primul rind pentru necesitatile statului si societatii, se efectueaza in modul urmator:
-\ subiectele interesate de retragerea terenului si atribuirea in scopuri neagricole depun la autoritatile publice o cerere
privind coordonarea prealabila a amplasarii obiectivului, indicind suprafata solicitata, locul amplasarii, caracteristica
tehnica etc. La cerere sint anexate planurile, schitele si alta documentatie tehnica;
-'autoritatile locale examineaza cererea si, in cazul solutionarii ei pozitive, creeaza o comisie in a carei componenta
sint inclusi persoanele interesate, specialisti, precum si detinatorii din a caror folosinta, posesie sau proprietate se
solicita terenul;
- calauzindu-se de: Schema generala a folosirii resurselor funciare a Republicii Moldova, schemele judetene de
reglementare a regimului proprietatii funciare, proiectele de organizare a teritoriului, materialele explorarilor
geologice si pedologice, bonitatea solurilor, evaluarea economica a terenurilor si alte materiale care caracterizeaza
locul amplasarii obiectivului, comisia examineaza posibilitatea atribuirii terenului din fondul de rezerva al statului,
din cele nedestinate sau nepotrivite agricul-
130
turii, iar in lipsa acestora — din terenurile agricole de cea mai proasta calitate; tine cont de posibilitatea pastrarii
maxime a terenurilor agricole productive valoroase, a prevenirii proceselor negative care cauzeaza degradarea
solului, precum si a celei mai rationale folosiri a investitiilor capitale ce urmeaza a fi utilizate pentru valorificarea si
ameliorarea terenurilor.
Rezultatele activitatii comisiei privind selectarea lotului amplasarii obiectivului sint consemnate intr-un act.
Materialele referitoare la coordonarea prealabila a amplasarii obiectivului includ:
- actul de selectare a terenului;
. ; ;. A
- copia planului cadastral funciar;
- acordul in scris al proprietarului terenului cu privire la retragerea lotului;
- avizul pedologie asupra terenului ce urmeaza a fi retras;
- memoriul explicativ.
Toate aceste documente sint prezentate administratiei publice locale pentru examinare. in caz de necesitate aceste
actiuni sint coordonate cu Ministerul Mediului, cu alte ministere si departamente.
in cazul in care retragerea si atribuirea terenului tine de competenta Guvernuliii, materialele, cu avizul autoritatilor
locale, sint prezentate la Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, care le transmite ulterior, cu avizul sau,
Guvernului.
Autoritatile publice locale sau Guvernul, dupa caz, examineaza materialele cu avizele anexate si elibereaza
solicitantilor permisiunea pentru executarea lucrarilor de proiectare, care insa nu serveste drept temei pentru
executarea lucrarilor de constructie.
in acest caz, detinatorilor de terenuri, de la care se prevede retragerea terenurilor, nu li se recomanda alocarea de
investitii capitale.
Aceste actiuni se incadreaza in prima faza a procesului de retragere-atribuire a terenului.
La cea de ajiatfaiazaV in baza datelor initial obtinute/se intocmeste proiectul retragerii terenului pe copia de pe
planul cadastral funciar al detinatorilor de terenuri la scara respectiva si conform actului comisiei de evaluare (actul
cercetarii tehnice a suprafetelor silvice) privind determinarea pagubelor, pierderilor productiei agricole si silvice si a
volumelor de lucrari
131
pentru decopertarea, transportarea si depozitarea stratului de sol fertil.
Pe copia planului cadastral funciar se indica terenurile, cim-purile asolamentelor, tarlalele plantatiilor de
culturi multianu-ale, alte elemente, precum si lotul de pamint ce urmeaza a fi retras, indicindu-se
dimensiunile liniare pe perimetru si masurile de reparare a obiectivului catre locul concret, explicatia
privind terenurile agricole de pe lotul ce urmeaza a fi retras, precum si lotul pentru depozitarea stratului
de sol fertil decopertat de pe terenurile prevazute pentru santierele de constructie (in caz de necesitate) si
locurile unde se preconizeaza sa se efectueze lucrari privind valorificarea terenurilor noi, ameliorarea
radicala sau acoperirea cu un strat de sol fertil a terenurilor agricole cu productivitate redusa.
in baza materialelor prezentate, la care sint anexate avizele organelor respective, autoritatile publice
locale sau Guvernul, dupa caz, adopta hotarirea privind retragerea-atribuirea terenului.
Referitor la procedura de scoatere (excludere) a terenului din circuitul agricol, s-ar parea, la prima vedere,
ca legiuitorul introduce un exces de formalism juridic in luarea acestor masuri, transforma operatiunile
juridice in masuri birocratice inutile. in realitate, aceste acorduri si avize se cer tocmai pentru a evita
scoaterea nejustificata a unor terenuri din fondul funciar agricol, pentru asigurarea unei protectii mai
eficiente a acestei bogatii naturale a tarii, care trebuie nu numai ameliorata mereu, ci si protejata
cantitativ.
Cit priveste principiile exproprierii: exproprierea poate fi dispusa numai pentru cauza de utilitate publica;
utilitatea publica se stabileste in conditiile prevazute de Lege (sau in alt act normativ), prin acte de
autoritate; in toate cazurile proprietarul expropriat trebuie sa fie despagubit; despagubirea trebuie sa fie
dreapta si prealabila.
Pentru legislatia din Rominia si Republica Moldova este valabil si principiul controlului judecatoresc.
in consecinta, exproprierea poate fi definita ca o institutie de drept public care consta in achizitia fortata,
cu titlu oneros, pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii si sub control judecatoresc, a unor
imobile proprietate privata153.
Mai constatam ca efectele exproprierii 154, in materie de drept civil, sint:
132
a) transferul dreptului de proprietate asupra terenului supus exproprierii in patrimoniul expropriatorului;
b) stingerea dreptului real de folosinta;
c) stingerea drepturilor personale asupra imobilului -concesiunea si arenda.
in materie de drept funciar, exproprierea are ca efect scoaterea terenului din circuitul agricol si
schimbarea destinatiei acestuia.
Compensarea pagubelor si pierderilor productiei agricole cauzate in urma scoaterii (excluderii)
terenurilor din circuitul agricol
Pagubele pricinuite prin retragerea terenurilor trebuie sa fie reparate integral (inclusiv avantajul ratat)
detinatorilor care le-au suportat de catre intreprinderile, institutiile si organizatiile carora li s-au repartizat
terenurile retrase. Pierderile din productia agricola, pricinuite de retragerea din circuitul agricol a
terenurilor, in alte scopuri decit productia agricola, se repara de catre persoanele interesate. Aceste doua
dispozitii legale, cuprinse in art. 97 si 99 din Codul funciar, sint concretizate intr-o serie de norme care isi
au sediul in diverse acte normative.
Astfel, art.48 din Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor stabileste dreptul persoanelor fizice si
juridice ale caror terenuri au fost expropriate la recuperarea pagubelor cauzate de aceasta actiune
fortata. Aceasta compensare este infaptuita de catre noul detinator de teren.
Modul de compensare a pagubelor cauzate este reglementat de art. 16 din Legea privind pretul normativ
si modul de vinzare-cumparare a pamintului si prevede:
; a) atribuirea unui alt lot de teren de aceeasi suprafata si, daca este posibil, de aceeasi calitate;
b) in cazul in care calitatea terenului propus in schimb este in defavoarea detinatorului de teren, acestuia i
se compenseaza pierderile cauzate de schimbul inechitabil;
c) daca detinatorul de teren refuza sa ia in schimb alt lot ori statul nu dispune de teren pentru schimb,
pagubele i se compenseaza in bani (tariful constituind 579,00 lei pentru o unitate de grad-hectar) sau in
produse agroindustriale, conform unei intelegeri contractuale intre detinatorul de teren si organele de stat;
133
d) compensarea valorii plantelor agricole multianuale defrisate, recoltei nestrinse, a instalatiilor de irigare
etc. j[
Compensarea pierderilor productiei agricole cauzate de excluderea terenurilor din categoria cu destinatie
agricola se efectueaza in scopul obtinerii mijloacelor pentru finantarea programului de valorificare a
terenurilor noi si de sporire a fertilitatii solurilor, precum si pentru efectuarea altor lucrari de imbunatatiri
funciare.
Mijloacele banesti destinate compensarii pierderilor cauzate de excluderea terenurilor din circuitul agricol
se acumuleaza la un cont special al Guvernului si se utilizeaza exclusiv pentru realizarea programului de
valorificare a terenurilor noi si sporirii fertilitatii solurilor, conform Regulamentului cu privire la modul
de acumulare si utilizare a mijloacelor banesti incasate in legatura cu excluderea terenurilor din circuitul
agricol.
De notat faptul ca art. 14 din Legea privind pretul normativ si modul de vinzare-cumparare a pamintului
conditioneaza adoptareihotaririi de atribuire a terenului de catre Guvern de momentul transferarii, de catre
persoanele in favoarea carora au fost retrase terenurile, a mijloacelor banesti echivalente cu pierderile
cauzate de excluderea terenurilor din circuitul agricol, stabilind un termen de o luna.
134
Capitolul VIII. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR GOSPODARIILOR .,,.,
TARANESTI (DE FERMIERI)
§1. Notiunea de gospodarie taraneasca si particularitatile acesteia
Celula principala a organizarii productiei in sectorul agrar o constituie gospodaria taraneasca (de fermier),
care este bazata pe independenta economica.
Termenul "gospodarie taraneasca", utilizat de legislator, reprezinta o legatura istorica dintre generatia
trecuta si cea noua, restabileste adevarata denumire a stravechilor producatori ai produselor alimentare
pentru locuitorii oraselor.
Totodata atributul "taranesc" ne vorbeste de faptul ca se formeaza gospodarii bazate pe proprietatea
privata, pe munca individuala sau familiala, unde mijloacele de productie si productia obisnuita apartine
taranilor.
in Republica Moldova gospodaria taraneasca si-a gasit consfintirea legislativa pentru prima data in Legea
cu privire la gospodaria taraneasca (de fermier) nr. 841-XII din 3 ianuarie 1992. Conform acestei Legi
gospodaria taraneasca reprezinta o forma de activitate libera de antreprenor ce se realizeaza pe principiile
avantajului economic.
in etapa actuala statutul juridic al gospodariilor taranesti este reglementat de Legea nr. 1353-XIV din 3
noiembrie 2000155.
Conform art. 2 al acestei Legi, gospodaria taraneasca este o intreprindere individuala, bazata pe
proprietatea privata asupra terenurilor agricole si asupra altor bunuri, pe munca personala a membrilor
unei familii (membri ai gospodariei taranesti), avind ca scop obtinerea de produse agricole, prelucrarea
lor primara, comercializarea cu preponderenta a propriei productii agricole.
Dupa cum se vede din continutul ambelor legi privind gospodaria taraneasca sint utilizate doua denumiri:
gospodarie taraneasca si gospodarie de fermier. Care este deosebirea dintre ele?
De mentionat ca in literatura de specialitate pot fi evidentiate doua puncte de vedere in acest sens.
135

i
in primul caz se sustine ca intre aceste notiuni exista o deosebire care se manifesta prin faptul ca
gospodaria de fermier este un gen de intreprindere, care se ocupa in special de producerea marfurilor
agricole si in care se permite munca straina, iar gospodaria taraneasca este un tip de intreprindere
naturala, unde cea mai mare parte a productiei obtinute se consuma de sine statator, in gospodaria
taraneasca lucrarile sint efectuate numai de catre membri acesteia.
in al doilea caz, autorii sustin ca intre aceste notiuni nu exista nici o deosebire.
Utilizarea termenului fermier este un rezultat al aplicarii nu numai a metodelor occidentale de organizare
a productiei, dar si a terminologiei din acest domeniu.
in rezultat notiunea de gospodarie de fermier a capatat o raspindire larga de la cuvintul englez "farmer",
insa aceasta in practica nu evidentiaza nici o deosebire economica sau juridica intre notiunile in cauza.
Legea nr. 1353-XIV din 3 noiembrie 2000 prevede ca gospodaria taraneasca (de fermier) are statutul
juridic de persoana fizica.
Numai gospodariile taranesti pot desfasura activitate individuala de intreprinzator in agricultura.
Suprafata terenurilor si marimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale gospodariei taranesti trebuie sa
asigure utilizarea preponderenta in cadrul acesteia (mai mult de 50 la suta anual) a muncii personale a
membrilor ei (art. 3 din Lege).
Legea in cauza prevede expres ca daca gospodaria taraneasca nu intruneste conditiile enumerate, ea este
obligata sa asigure, in termen de 3 luni, astfel de conditii sau sa se reorganizeze, sau sa se lichideze, in
modul stabilit de legislatie. , ..
§2. Constituirea si inregistrarea gospodariilor taranesti
~-
Gospodaria taraneasca se constituie si se inregistreaza conform ordinii stabilite de legislatie.
Gospodaria taraneasca se constituie pe principiul liberului consimtamint.
Fondator al gospodariei taranesti poate fi persoana fizica ce a atins virsta de 18 ani, are capacitate de
exercitiu deplina, poseda teren cu drept de proprietate privata si locuieste permanent pe
teritoriul unitatii administrativ-teritoriale in care urmeaza sa fie inregistrata gospodaria (art. 9 din Lege).
Gospodaria taraneasca poate fi constituita si dintr-o singura persoana fizica. O persoana fizica poate fi
fondatorul (membrul) numai al unei gospodarii taranesti.
Gospodaria taraneasca se creeaza in temeiul declaratiei de constituire, semnata de fondatorul ei si de
membrii potentiali ai acesteia.
Legislatia in vigoare prevede ca in declaratia de constituire a gospodariei taranesti (de fermier) trebuie sa
se indice:
a) denumirea completa si abreviata a gospodariei;
b) sediul gospodariei;
c) numele, prenumele, data nasterii, cetatenia si domiciliul fondatorului si al potentialilor membri ai ei,
gradul de rudenie al acestora cu fondatorul;
d) numerele de inregistrare, amplasarea si suprafata, conform cadastrului bunurilor imobile, ale
terenurilor proprietate individuala sau proprietate comuna, inclusiv ale terenurilor din extravilan
considerate gradini, precum si a terenurilor arendate;
e) componenta altor bunuri imobiliare care se transmit in proprietate comuna membrilor gospodariei.
Semnatura fondatorului si semnaturile celorlalti membri din declaratia de constituire sint autentificate de
catre notar sau secretarul primariei la care se inregistreaza gospodaria.
Fondatorul este, de regula, si conducatorul gospodariei taranesti, in cazul eliberarii fondatorului din
functie, membrii acesteia il aleg conducator pe unul dintre ei care a atins virsta de 18 ani, are capacitate
de exercitiu deplina, locuieste pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale in care este inregistrata gospo-
daria taraneasca si poseda calificarea in domeniul agriculturii sau o experienta de munca in agricultura de
cel putin 3 ani.
in afara de conducator, membri ai gospodariei taranesti, pot fi urmatoarele persoane apte de munca: sotul
(sotia), parintii, copiii, inclusiv adoptivi, fratii, surorile si nepotii lui care au atins virsta de 16 ani.
Persoanele care lucreaza in gospodarie in baza de contract nu sint considerate membri ai gospodariei
taranesti.
Primirea in gospodaria taraneasca se face cu acordul membrilor ei, iar iesirea se face la cerere si nu
necesita acordul celorlalti membri ai ei.
,-;; s,
136
137
Dupa constituirea gospodariei taranesti fondatorul prezinta primariei, pentru inregistrarea acesteia,
urmatoarele documente:
a) declaratia de constituire;
b) copiile dupa documentele ce confirma dreptul de proprietate privata al fondatorului si al potentialilor
membri ai gospodariei asupra terenurilor;
c) copiile de pe contractele de arenda a terenurilor, dupa caz, autentificate de catre secretarul primariei;
d) bonul de plata, pe contul primariei, a taxei de inregistrare a gospodariei.
De retinut ca primaria trebuie sa inregistreze gospodaria taraneasca si sa efectueze inscrierile respective in
Registrul gospodariilor taranesti in decursul unei saptamini de la data prezentarii documentelor necesare.
In final primaria elibereaza certificatul de inregistrare sau emite o decizie in scris privind refuzul de a
inregistra gospodaria.
Refuzul de a inregistra gospodaria taraneasca sau incalcarea termenelor ei de inregistrare pot fi atacate pe
cale administrativa si/sau judiciara (art. 13 din Lege).
Gospodaria taraneasca este in drept sa-si inceapa activitatea din ziua inregistrarii.
§3. Drepturile si obligatiile gospodariilor taranesti
Ca si orice alt subiect de drept, participant la circulatia civila, gospodaria taraneasca are anumite drepturi
si poarta anumite obligatiuni care sint determinate de Legea cu privire la gospodariile taranesti si de alte
acte normative.
in primul rind gospodaria taraneasca are dreptul de a folosi independent pamintul, adica sa-si determine
directia si volumul activitatii sale economice si financiare de sine statator.
in rest pentru realizarea acestui drept gospodaria taraneasca mai poate:
a) sa angajeze si sa elibereze lucratori in baza de contracte individuale de munca;
b) sa construiasca, in conformitate cu actele normative, obiectivele activitatii sale;
c) sa efectueze lucrari de irigare, desecare si alte lucrari de ameliorare in conformitate cu legislatia;
138
d) sa ia si sa dea in arenda terenuri si alte bunuri; &
e) sa dispuna de produsele si veniturile sale;
. ,|e
f) sa stabileasca preturile de comercializare la productia proprie;
g) sa desfasoare activitate externa conform legislatiei;
h) sa asigure riscul pierderii (nimicirii) sau deteriorarii bunurilor comune ale membrilor gospodariei,
precum si alte riscuri de intreprinzator;
i) sa dispuna de stampila, sa deschida conturi bancare, inclusiv valutare.
in cazul in care gospodaria taraneasca nu dispune de stampila, semnatura conducatorului poate fi
autentificata de notar sau de secretarul primariei care a inregistrat gospodaria.
Gospodaria taraneasca este obligata:
a) sa primeasca licente, in conformitate cu legislatia, in cazul practicarii de activitati pasibile de licentiere;
b) sa asigure protectia muncii membrilor gospodariei si a persoanelor care lucreaza in baza de contract;
c) sa achite integral si la timp salariile angajatilor, sa plateasca contributiile de asigurari sociale de stat si
sa le acorde asistenta sociala;
d) sa foloseasca terenurile conform destinatiei;
e) sa pastreze fertilitatea solului prin masuri de protectie, sa aplice tehnologii care ocrotesc natura;
f) sa acorde servitute in terenurile pe care le detine;
g) sa nu incalce drepturile proprietarilor si beneficiarilor funciari vecini;
h) sa respecte standardele, cerintele ecologice si sanitaro-veterinare, alte cerinte privind calitatea
productiei comercializabile;
i) sa indeplineasca integral si la timp obligatiile fiscale.
Gospodaria taraneasca are dreptul sa desfasoare activitati si sa indeplineasca si alte obligatiuni care nu
contravin legislatiei.
139
§4. Regimul juridic al terenurilor si al altor bunuri ale gospodariilor taranesti
Regimul juridic al terenurilor gospodariei taranesti si protectia lor sint adecvate cerintelor generale si
speciale inaintate fata de subiectele drepturilor si obligatiunilor terenurilor cu destinatie agricola.
Conducatorul gospodariei taranesti poate infaptui posesia, beneficierea si dispunerea terenurilor aflate in
proprietate privata in masura in care o prevede legislatia funciara.
De mentionat ca dispunerea de catre conducatorul gospodariei taranesti a lotului de pamint se efectueaza
numai cu acordul tuturor membrilor gospodariei taranesti.
Bunurile membrilor gospodariei taranesti, de regula, se folosesc in comun. Bunurile folosite in comun de
membrii gospodariei taranesti pot apartine unuia sau mai multor membri ai gospodariei cu drept de
proprietate individuala; membrilor gospodariei cu drept de proprietate comuna in devalmasie sau cu drept
de proprietate comuna in diviziune daca ultimul este prevazut de contract (art. 18 din Lege).
Bunuri comune pot fi: terenurile, plantatiile, constructiile gospodaresti si alte constructii, instalatiile de
ameliorare si alte instalatii, vitele productive si de munca, pasarile, tehnica agricola si mijloacele de
transport, utilajele, inventarul si alte bunuri, procurate pentru gospodarie in comun de catre membrii ei.
Membrul gospodariei taranesti este in drept sa vinda, sa daruiasca sau sa instraineze in alt mod cota sa din
bunurile comune exclusiv membrilor gospodariei.
Membrii gospodariei taranesti au dreptul prioritar fata de alti membri ai familiei conducatorului ei de a
procura cota ce se instraineaza din bunurile comune.
Daca inreaga cota din bunurile comune s-a vindut, a fost daruita sau instrainata in alt mod, se considera ca
titularul care a instrainat-o s-a retras din gospodarie. Acest fapt se noteaza in Registrul gospodariilor
taranesti (de fermieri).
140
Capitolul IX. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR DIN INTRAVILANUL "'
LOCALITATILOR
§1. Notiunea de teren din intravilan si componenta acestuia
in conformitate cu legislatia in vigoare, se considera terenuri din intravilanul localitatilor toate terenurile
din teritoriul localitatii in limitele hotarelor ei.
in literatura de specialitate se mentioneaza ca intravilanul este teritoriul unei localitati sau colectivitati
ocupat de constructii sau neocupat in raza localitatii respective, care il desparte de extravilan — teritoriu,
de regula, cu destinatie agricola, pentru organizarea productiei agricole si agroindustriale 156.
Spre deosebire de terenurile cu destinatie agricola terenurile din intravilanul localitatilor nu sint mijloc de
productie, cu toate ca in componenta lor exista si terenuri agricole, dar servesc ca baza teritoriala pentru
amplasarea diferitelor obiective de menire locativa, de productie, social-culturala s.a. Aceste terenuri sint
menite sa satisfaca alte necesitati ale populatiei decit cele agricole.
De aceea valoarea acestor terenuri se determina in functie de alti factori, care nu au insemnatate decisiva
pentru terenurile agricole. Aici prevaleaza indicii de relief, de amplasare, de asigurare cu cai de
comunicare s.a. Fertilitatea solului joaca un rol mai putin important.
Terenurilor din intravilanul localitatilor le este dedicat un capitol aparte din Codul funciar al Republicii
Moldova (cap. VI).
Notiunile de intravilan si extravilan se intilnesc si in alte acte legislative. Legea privind principiile
urbanismului si amenajarii teritoriului din 26 martie 1996157 prevede utilizarea notiunii de intravilan ca
teritoriu ocupat de terenuri, amenajari si constructii ce constituie localitatea, inclusiv de terenuri prevazute
pentru extinderea ei. Limita intravilanului este stabilita prin planul urbanistic general.
Extravilanul este teritoriul din afara intravilanului localitatii cuprins in limita teritoriului administrativ,
care inglobeaza acti-
141
II
vitati dependente sau nu de functiile localitatii conform planurilor urbanistice si planurilor de amenajare a
teritoriului.
Potrivit prevederilor legislatiei funciare si ale altor acte normative, terenurile din intravilanul localitatilor se impart
in terenurile municipiilor, oraselor, comunelor si satelor.
Articolul 42 din Codul funciar stabileste ca terenurile din intravilanul municipiilor se afla in proprietate municipala,
iar terenurile din intravilanul celorlalte localitati se afla in administrarea autoritatilor publice locale.
Conform Legii nr. 191-XIV din 12 noiembrie 1998 privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii
Moldova, municipiul este o localitate de tip urban cu un rol deosebit in viata economica, social-culturala, stiintifica,
politica si administrativa a republicii, cu importante structuri edilitar-gospodaresti si unitati din domeniul
invatamintului, ocrotirii sanatatii si culturii. Un loc aparte in acest sens il ocupa municipiul Chisinau, statutul sau
fiind reglementat printr-o lege organica.
Orasul, conform Legii sus-numite, este o unitate administrativ-teritoriala mai dezvoltata decit satul din punct de
vedere economic si social-cultural, cu structuri edilitar-gospodaresti si comerciale corespunzatoare, a carei
populatie, in mare parte, este incadrata in industrie, in prestarile de servicii si in diferite domenii de activitate
intelectuala, in viata culturala si cea politica.
..« ,-.;;•
Satul este o unitate administrativ-teritoriala care cuprinde populatia rurala unita prin teritoriu, conditii geografice,
relatii economice, social-culturale, traditii si obiceiuri.
Doua sau mai multe sate se pot uni, formind o singura unitate administrativ-teritoriala, numita comuna.
Din componenta terenurilor municipiilor, oraselor si satelor (comunelor) fac parte:
- terenurile pe care sint amplasate constructiile si alte amenajari;
: , :,,:;-- v.
- terenurile de uz public;
- terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, aerian, naval, prin conducte, pentru liniile de telecomunicatii, de
transport electric, pentru exploatari miniere si pentru alte industrii;
- terenurile impadurite;
- terenurile cu destinatie agricola si alte terenuri (art. 44 din Codul funciar).
- ..,,
, r
.,
142
7
Fiecare dintre aceste categorii de terenuri din intravilan isi are componenta sa interna si scopuri de folosire, despre
care se va vorbi mai jos.
§2. Particularitatile dreptului de proprietate si de folosinta (beneficiere) a terenurilor din
intravilan
Terenurile din intravilanul localitatilor se afla atit in proprietate publica, cit si in proprietate privata a
cetatenilor, a persoanelor fizice si persoanelor juridice.
in acelasi timp terenurile din intravilanul localitatilor se pot afla in folosinta temporara sau permanenta.
La fel de importanta este arenda acestor terenuri.
in proprietate publica se afla, de regula, o buna parte din terenurile destinate constructiilor urbane si
rurale, terenurile de uz public, terenurile pentru transporturi, liniile de telecomunicatii, industrii s.a.
Acelasi lucru se poate spune despre terenurile impadurite ale oraselor si satelor.
in proprietate privata se afla terenurile din intravilanul localitatilor destinate constructiilor de case de
locuit din sectorul privat, unor obiective de menire social-culturala, de prestari de servicii.
Nu pot fi in proprietate privata terenurile folosite pentru caile de comunicatie (piete, strazi, pasaje,
drumuri), pentru necesitatile social-culturale ale populatiei (gradini publice, parcuri, lacuri, plaje,
bulevarde) s.a.
Art. 11 din Codul funciar stabileste expres modalitatea de aparitie a dreptului de proprietate privata
asupra sectoarelor de teren din intravilan pentru case, anexe gospodaresti si gradini.
Autoritatile publice locale atribuie cetatenilor terenuri fara plata, eliberindu-le titluri de proprietate:
- «. ;
- trec in proprietatea cetatenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodaresti si gradini care li
s-au atribuit in conformitate cu legislatia;
- atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului, pina la epuizarea acesteia,
pentru constructia caselor de locuit, anexelor gospodaresti si gradini: in orase — de la 0,04 pina la 0,07
ha, iar in localitati rurale — pina la 0,12 ha. Dimensiunile concrete ale terenurilor se stabilesc de catre
autoritatile publice locale;
143
. - trecerea (in limita normelor de urbanizm, iar daca aceasta nu este posibil, tinind seama de suprafata
reala a terenului ce deserveste constructiile) terenurilor aferente caselor de locuit cu mai multe
apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, in proprietatea comuna in diviziune a proprietatilor
apartamentelor, proportional suprafetei privatizate de ferme.
Atribuirea repetata a terenurilor in proprietate privata cetatenilor pentru scopurile indicate mai sus se
efectueaza numai contra plata prin vinzare la licitatie, organizata de administratia publica locala.
Pretul initial de vinzare a terenului nu va fi mai mic decit pretul normativ al pamintului calculat in baza
tarifelor stabilite de legislatia in vigoare.
Atribuirea repetata, fara plata, a terenurilor in scopurile prevazute se admite numai cetatenilor a caror
proprietate funciara a fost distrusa in urma calamitatilor naturale.
Folosirea tuturor terenurilor oraselor si satelor (comunelor) se infaptuieste in conformitate cu planurile lor
de sistematizare si cu planurile de organizare economico-funciara a intravilanului localitatilor.
Planurile de sistematizare ale oraselor si satelor (comunelor), conform art. 45 din Codul funciar,
determina directiile principale ale folosirii terenurilor din intravilan pentru constructia caselor, a
obiectivelor industriale si de alta natura, pentru amplasarea si amenajarea locurilor de agrement, iar
planurile de organizare economico-funciara a intravilanului determina directiile principale ale folosirii
terenurilor care nu sint destinate constructiilor si a celor care ramin temporar neocupate de constructii.
Aceasta precizare joaca un rol important in folosirea cit mai eficienta si rationala a terenurilor din
intravilanul localitatilor Republicii Moldova.
,...,.. .,.-., ,
,.,,..... :,
§3. Modalitatea de stabilire a hotarelor localitatilor
Hotarul intravilanului (teritoriul localitatii) care il desparte de extravilan formeaza perimetrul localitatii.
Perimetrul respectiv al localitatii se stabileste prin reglementarea regimului proprietatii funciare in
conformitate cu planul general si pe baza argumentarii tehnico-economice a dezvoltarii orasului si satului
(comunei).
.,.
144
Perimetrul oraselor, conform art. 43 din Codul funciar, se stabileste si se modifica de catre Guvern.
perimetrul celorlalte localitati se stabileste si se modifica de catre autoritatile publice locale.
E de mentionat mecanismul acestei stabiliri a perimetrelor
localitatilor.
Conform art. 10 din Codul funciar, consiliile satesti (comunale) si orasenesti elaboreaza propuneri vizind
aprobarea de catre consiliul raional (judetean) si municipal a perimetrelor localitatilor satesti. Art. 9 din
acelasi Cod prevede ca de competenta consiliului raional (judetean) tine stabilirea si schimbarea
perimetrului intravilanului localitatilor si solutionarea litigiilor privind perimetrele, pe cind art. 8 din
Codul funciar prevede ca aprobarea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale in baza propunerilor
consiliilor raionale si municipale tine de competenta Guvernului.
Reglementari de acest fel se contin si in Legea nr. 191-XIV din 12.XI.1998 privind organizarea
administrativ-teritoriala a Republicii Moldova, al carei art. 19 prevede ca modificarea hotarelor unitatii
administrativ-teritoriale, transferarea centrului administrativ se efectueaza de catre Parlament in baza
propunerilor Guvernului si administratiei publice locale dupa consultarea cetatenilor.
Aceste situatii sint reglementate si mai detaliat in Legea nr. 741-XIII din 20 februarie 1996 a
Regulamentului cu privire la modul de solutionare a chestiunilor organizarii administrativ-teritoriale a
Republicii Moldova.
Aceste neconcordante intre normele citate in practica aplicarii lor conduc la situatii de conflict legate de
stabilirea si modificarea hotarelor intravilanului localitatilor, ceea ce necesita armonizarea si unificarea de
urgenta a acestor reglementari.
§4. Regimul juridic al terenurilor din intravilan
Dupa cum s-a mentionat mai sus, fiecare categorie de terenuri din componenta intravilanului are componenta sa
interna si regimul sau juridic.
Terenurile destinate constructiilor urbane si rurale cuprind terenurile pe care sint amplasate constructiile si
amenajarile si cele pe care urmeaza sa fie construite case, cladiri de menire social-culturala, industriala si cu alta
destinatie.
145
Legislatia funciara prevede ca aceste terenuri se atribuie intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor
pentru zidirea si exploatarea constructiilor industriale, a caselor, a cladirilor de menire social-culturala,
precum si cetatenilor pentru constructia individuala de locuinte (art. 46 din Codul funciar).
Prezinta interes faptul ca suprafata acestor terenuri, precum si conditiile de folosire a lor in scopurile
mentionate se stabilesc nu de catre lege, ci conform normelor si documentatiei tehnice de proiectare.
inceperea lucrarilor de constructie inainte de obtinerea permisiunii de la organele de arhitectura si
urbanistica este interzisa.
Terenurile de uz public in orase si sate (comune) sint terenurile folosite pentru piete, strazi, pasaje,
drumuri, gradini publice, parcuri, bulevarde, scuaruri si alte necesitati.
Terenuri de uz public sint cimitirele, gunoistile si alte terenuri pentru necesitati comunale.
Pe terenurile de uz public se permite amplasarea constructiilor si amenajarilor capitale in conformitate cu
destinatia speciala a acestor terenuri, precum si a constructiilor si amenajarilor provizorii usoare (gherete,
chioscuri).
Particularitatile regimului juridic al terenurilor cu destinatie speciala din intravilanul localitatilor constau
in faptul ca aceste terenuri sint atribuite intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor respective pentru
realizarea scopurilor, sarcinilor si functiilor lor.
Amplasarea constructiilor, precum si lucrarile de amenajare sint esfectuate de catre beneficiarii funciari
prin hotarirea autoritatilor administratiei publice locale.
Terenurile impadurite ale localitatilor servesc pentru protectia mediului inconjurator, organizarea odihnei,
necesitati de cultura s.a.m.d.
Terenurile arabile, plantatiile multianuale, finetele, imasurile si altele sint terenurile cu destinatie agricola
ale localitatilor.
146
Capitolul X. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR INDUSTRIEI,
TRANSPORTURILOR,
TELECOMUNICATIILOR SI CU ALTE
DESTINATII SPECIALE
§1. Notiunea si caracteristica generala a regimului juridic al terenurilor industriei,
transporturilor, telecomunicatiilor si cu alte destinatii speciale
I.fRepartizarea fondului funciar al Republicii Moldova in multiple categorii se efectueaza in conformitate
cu destinatia speciala a acestora, tinindu-se cont de succesiunea valorificarii lor si a obiectivelor
amplasate pe terenurile mentionate.
De exemplu, amplasarea si functionarea intreprinderilor de exploatari miniere pe aceste terenuri
presupune, respectiv, existenta unui beneficiar al folosintei subsolului, ceea ce face ca regimul juridic al
acestui sector de teren pe care este amplasata intreprinderea in cauza sa fie reglementat nu numai de
legislatia funciara, ci si de cea miniera158.
Potrivit art. 52 din Codul funciar al RM, in'categoria data de terenuri intra sectoarele de terenuri
distribuite in folosinta organizatiilor, intreprinderilor, institutiilor etc, pentru indeplinirea sarcinilor
specifice ce stau in fata lor, cum ar fi:
- amplasarea si exploatarea cladirilor administrative si de deservire;
- a constructiilor auxiliare si industriale;
- a celor miniere;
- de transport;
- construirea cailor de acces;
- a retelelor ingineresti;
- organizarea productiei industriale;
- constructia magistralelor de transport;
- instalarea liniilor de telecomunicatie;
- a liniilor de transport electric etc.
De aceea, toate terenurile cu destinatii speciale constituie o categorie distincta de terenuri in cadrul
fondului funciar al tarii,
147
deosebindu-se prin regimul lor juridic atit de terenurile cu caracter agricol, cit si de toate celelalte terenuri
neagricole (ale fondului silvic, al apelor sau cele destinate localitatilor...). Folosirea acestor terenuri,
schimbarea destinatiei lor initiale, precum si trecerea lor in alta grupa de terenuri cu destinatii speciale se
realizeaza in cadrul unor raporturi juridice de drept funciar intervenite intre organul central de specialitate
al administratiei publice si diferiti beneficiari.
Acestor terenuri (destinate industriei, transporturilor, telecomunicatiilor etc.) le sint caracteristice atit
scopurile comune generale, cit si cele speciale, care, la rindul lor, se combina si se completeaza unul pe
altul.
Trasatura comuna a acestor categorii de terenuri este ctoate terenurile respective apar ca o baza teritoriala
si nu fac "parte din categoria terenurilor cu destinatie agricola, adica in calitate de mijloc principal de
productie in sectorul agrar. Constituie o exceptie cazurile in care unele terenuri din categoria mentionata
care nu sint folosite se atribuie in folosinta temporara intreprinderilor cu profil agricol. i
Astfel, persoanelor juridice si fizice li se atribuie terenuri pentru desfasurarea activitatii de productie
conform destinatiei de baza, in alte scopuri decit cele agricole, ca:
- constructia de intreprinderi industriale, obiective ale gospodariei de locuinte si deservire comunala;
- cai ferate si autostrazi;
- linii de transportare a energiei electrice;
- conduce magistrale.
Terenurile mentionate se atribuie in baza materialelor cadastrului funciar general, ca fiind nepotrivite
pentru agricultura sau ca terenuri agricole cu un grad de fertilitate scazut, precum si terenuri neimpadurite
sau ocupate cu tufisuri si plantatii forestiere de valoare redusa, f
Principalele caracteristicfale acestor terenuri sint urmatoarele:
' - nu alcatuiesc masive funciare (agricole), fiind dispersate printre terenuri cu alta destinatie;
- se pot prezenta sub forma unor fisii inguste si continue de terenuri, cum ar fi in cazul cailor ferate
magistralelor de transport etc;
- apar ca suprafete izolate de teren raspindite printre terenu-
148
rile urbane, agricole sau forestiere destinate exploatarilor miniere, deservirii conductelor de gaze etc;
- detinatorii unor asemenea categorii de terenuri cu titlu de proprietate, administrare sau folosinta pot fi
nu numai persoanele juridice, dar si persoanele fizice. insa persoanele fizice pot avea cel mult dreptul de
folosinta secundara pe unele portiuni din aceste suprafete, cum ar fi dreptul de a duce animalele do-
mestice la pasunat pe terenuri pasunabile din zona drumurilor rutiere sau a cailor ferate;
- terenurile cu destinatie speciala au un regim juridic corespunzator destinatiilor specifice la care sint
afectate. 7
Amplasarea unor obiective, cum ar fi magistralele de transport, liniile de telecomunicatii si de transport
electric, conductele de petrol si de gaze, de canalizare, apeductele si alte instalatii similare, pe terenurile
cu destinatie speciala presupune gruparea si amplasarea acestora de-a lungul si in imediata apropiere a
cailor de comunicatii, diguri, canale de irigare si de desecare in asa fel incit sa nu se stinjeneasca
efectuarea lucrarilor agricole.
Legislatia funciara actuala159 permite amplasarea pe categoria de terenuri cu destinatie speciala a loturilor
auxiliare (de serviciu).
Loturile auxiliare se distribuie unor categorii de salariati din anumite ramuri ale economiei nationale, cum
ar fi transporturile, telecomunicatiile, industria forestiera, silvicultura, piscicultura, gospodaria apelor etc,
pentru gradini, finete, pasuni, conform hotaririi administratiei unitatii respective unde activeaza
beneficiarul acestor loturi si numai pentru perioada de munca in unitatea respectiva in scopuri agricole.
Unei familii i se atribuie doar un singur lot de serviciu.
Daca pe lotul auxiliar au fost semanate culturi cerealiere, iar raportul de munca dintre beneficiarul lotului
auxiliar si intreprindere inceteaza, dreptul de folosinta a acestui lot se stinge doar dupa stringerea recoltei.
Dreptul asupra lotului auxiliar se pastreaza pentru lucratorii care au iesit la pensie conform limitei de
virsta sau la pensie de invaliditate; pentru familiile lucratorilor care satisfac serviciul militar activ sau cele
care au intrat la invatatura pe intreaga perioada a satisfacerii serviciului militar sau de studii; membrilor
inapti de munca ai familiei lucratorilor ce si-au pierdut viata in exercitiul functiunii; adica pentru sotul
inapt de munca si parintii
149
batrini — pe viata, iar pentru copii — pina la atingerea majoratului.
Conform p. 2 al Regulamentului "Privind terenurile destinate industriei, transportului, telecomunicatiilor,
apararii si cu alte destinatii speciale" adoptat prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova din
12.11.1993, nr. 707, astfel de terenuri se atribuie de catre organele administratiei publice locale
intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor industriale, de extractie miniera, de transporturi etc. pentru
amplasarea si exploatarea constructiilor si edificiilor administrative, sociale, auxiliare, organizarea
productiei industriale, constructia cailor de acces, comunicatiilor ingineresti, magistralelor de circulatie,
liniilor de telecomunicatii si de transport al energiei electrice.
§2. Componenta si particularitatile regimului juridic al terenurilor cu destinatie speciala
Regimul juridic al terenurilor destinate industriei
Terenurile cu destinatie industriala sint terenurile atribuite de autoritatile publice locale pentru/amplasarea
si exploatarea cladirilor administrative si de deservire, a constructiilor auxiliare si constructiilor
industriale, miniere etc, intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor, pentru realizarea sarcinilor specifice
puse in fata lor.
Marimea suprafetelor de terenuri atribuite in aceste scopuri se stabileste in conformitate cu normele si
documentatia proiectelor tehnice aprobate, in fiecare caz aparte, de aceea legislatorul nu reglementeaza
expres acest aspect.
intreprinderile de profil industrial se clasifica, dupa scopul lor de baza, inflntreprinderi care prelucreaza
materia prima si -intreprinderi care asigura necesarul de materie prima minerala si alte necesitati ale
economiei nationale.
in aceasta ordine de idei, intreprinderile industriale se grupeaza in cele cu profil minier si altele decit
acestea. insa, indiferent de clasificarea si gruparea efectuata, tuturor intreprinderilor industriale le este
caracteristic regimul juridic de folosire a acestor terenuri:
a) Deoarece activitatea economica a intreprinderilor mentionate prezinta un pericol sporit pentru cei din
imprejurime, la amplasarea si la constructia acestor obiective se aplica modali-
150
tatea preventiva de constructie. Astfel, construirea noilor obiective economice, a cailor de comunicatie, de
amplasare si amenajare a depozitelor etc. se efectueaza in conformitate cu art. 23 al Legii Privind
protectia mediului inconjurator nr. 1515-XII din 16.06.1993, si este admisa numai in cazul avizului
pozitiv al expertizei si cu respectarea recomandarilor acestuia sau ale altor organe abilitate in domeniu;
b) intrucit constructia si amplasarea intreprinderilor industriale vizeaza direct sau indirect interesele
populatiei locale, in unele cazuri hotarirea cu privire la constructie va fi bazata pe acordul populatiei din
localitatea respectiva, pe rezultatul referendumului organizat (art. 30 al Legii privind protectia mediului
inconjurator);
c) Deoarece in mod normal este imposibila o evaluare a impactului ecologic, social si de alta natura
privind amplasarea intreprinderilor industriale, toate proiectele privind constructia si amplasarea acestor
intreprinderi sint supuse in mod obligatoriu expertizei ecologice de stat, iar in unele cazuri si expertizei
obstesti (art. 6, 9 al Legii privind expertiza ecologica si evaluarea impactului asupra mediului
inconjurator)160;
d) Securitatea ecologica si sociala a intreprinderilor in cauza se asigura conform normelor si standardelor
ecologice, sanitare, de constructie, cit si regulilor ce stabilesc volumul necesar de securitate a muncii. in
caz contrar, neindeplinirea cerintelor stipulate de legislatie duce la suspendarea si interzicerea proiectarii,
constructiei si reconstructiei a obiectivelor si anexelor industriale (art. 16 din Legea privind protectia
mediului inconjurator).
Terenurile intreprinderilor industriale sint atribuite doar conform destinatiei si pentru satisfacerea
necesitatilor propriu-zise.
Dreptsubiecte ale dreptului de folosinta asupra acestor terenuri apaiintreprinderile de stat, cele
cooperatiste, intreprinderile industriale private, cit si persoanele fizice activind ca intreprinderi
individuale in domeniu/Sectoarele de teren se atribuie pe termen permanent, nelimitiTin folosinta,
intreprinderilor industriale de stat, iar celorlalte in baza de arenda sau li se vind in proprietate
privata/conform art. 3 al Legii privind pretul normativ si modul de vmzare-cumparare a pamintului" nr.
1308-XII din 25.07.1997.
151
Concomitent cu atribuirea terenului pentru un obiectiv industrial se stabilesc zone de influenta in
conformitate cu normele, aprobate de organele pentru protectia mediului inconjurator, iar intreprinderile,
institutiile si organizatiile in jurul carora au fost stabilite astfel de zone sint obligate sa marcheze hotarele
acestor zone cu semne informative speciale. Stabilirea acestor zone nicidecum nu-i priveaza pe detinatorii
de terenuri de dreptul de proprietate de posesiune si beneficiere funciara.
Din categoria teritoriilor destinate industriei fac parte terenurile pe care sint amplasate:
T spatii si constructii de productie, administrative, de locuit, social-culturale ale uzinelor, fabricilor,
minelor, centralelor electrice etc.;
- cai de acces, depozite amplasate pe teritoriile agricole, baze de transportare, cariere, instalatii de captare
si epurare a apei, poligoane de inmormintare a deseurilor industriale si menajere, statii de pompare,
instalatii energetice, comunicatii ingineresti, plantatii de protectie, precum si terenuri destinate sau
folosite pentru nevoile industriei. J
Atribuirea terenurilor in scopul explpatarii-minereurilor se efectueaza doar cu conditia detinerii
autorizatiei pentru valorificarea industriala a zacamintului, prezentarii documentatiei privind parametrii
minei si recultivarii suprafetelor utilizate.
Regimul juridic al terenurilor destinate transporturilor
[Terenurile destinate transporturilor presupun suprafete de pamint care deservesc exploatarea tehnica si
satisfac nevoile transporturilor, inclusiv portiunea de teren ocupata de partea carosabila a drumurilor, de
cai ferate, de conduce etc, cit si terenurile ocupate de constructiile si instalatiile de deservire nemijlocita a
transporturilor. ]
Pentru ca un teren sa fie considerat destinat transporturilor, el trebuie sa f ieuieclarat in modul stabilit de
lege ca atare si dat in administrarea unitatilor de transport}
Conform art. 3 din Legea cu privire la transporturi nr. 1194-XIII din 21.05.1997161 administrarea de stat a
sistemului transporturilor se efectueaza de catre Ministerul Transporturilor si GospodarieiJDrurnurilor, de
catre autoritatile publice locale si alte organe abilitate in conformitate cu legislatia in vigoare.
Ca subiecte ale dreptului de folosinta a terenurilor respective apar intreprinderile, institutiile si
organizatiile indiferent de tipul de proprietate si forma juridica de organizare, care gestioneaza nemijlocit
unitatile de transport si exploateaza caile de acces ale acestora/Subiectele in cauza sint obligate sa
foloseasca rational terenuTiite transmise lor, sa nu lezeze interesele altor beneficiari funciari (inclusiv ale
arendasilor), sa nu admita formarea de balti, inrautatirea calitatii terenurilor, sa intreprinda masuri de
prevenire a eroziunii, a alunecarilor de tren, sa desfasoare actiuni agrotehnice, de amelioratie silvica si
hidrotehnice pentru consolidarea ripelor, pantelor etc. in cazul in care se ignoreaza cerintele de mentinere
in buna stare a terenurilor transmise in folosinta intreprinderilor de transport, raspunderea revine
conducatorilor sau proprietarilor (posesorilor) acestor intreprinderi
Atribuirea terenurilor destinate transporturilor se efectueaza in functie de importanta acestora, in mod
diferentiat. Astfel, potrivit art. 5 lin Legea privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor nr. 981-
XIV din 11.05.2000 terenurile ocupate de drumuri nationale, terenurile ocupate de conductele nationale
si internationale de transport al gazelor sint de interes national si constituie proprietate publica a statului.
Aceste categorii de terenuri se atribuie unitatilor de transport prin hotarirea Guvernului Republicii
Moldova care in numele Republicii Moldova poseda, folosesc si administreaza terenurile proprietate
publica a statului. (
_i
Atribuirea terenurilor destinate transportului rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, de interes local
tine de competenta autoritatilor publice locale.
in acest regim de drept, proprietatea apartine satului, comunei, orasului, municipiului, judetului, unitatii
teritoriale autonome Gagauzia.
Pentru a asigura exploatarea cuvenita a instalatiilor si a altor obiective de transport, precum si protectia
terenurilor transmise in folosinta intreprinderilor de transport, Guvernul prin hotarirea sa stabileste zone
de protectie cu regim special de folosire a pamintului. Marimea si regimul zonelor de protectie depind de
categoria transportului si sint specificate in norme sau in documentatia de proiect.
Terenurile destinate transporturilor se clasifica in: '
152
153
1.1. Terenuri destinate transportului feroviar;
1.2. Terenuri destinate transportului pe apa;
1.3. Terenuri destinate transportului auto;
1.4. Terenuri destinate transportului aerian;
1.5. Terenuri destinate transportului prin conducte.
1.1. Terenurile destinate transportului feroviar sint terenuri:
• ocupate de cai ferate, constructiile si edificiile aferente (terasamente, poduri, tuneluri, viaducte; instalatii de
semnalizare, cladiri si serviciu tehnic etc);
• cai ferate de acces ce apartin Caii Ferate din R.Moldova, precum si linii de cale ferata ce apartin intreprinderilor,
institutiilor si organizatiilor, altor ministere si departamente care sint amplasate in afara teritoriilor acestor unitati;
• statii de cale ferata, impreuna cu toate cladirile,
• constructiile gospodariei de locomotive, de vagoane, serviciile de intretinere a caii ferate si de incarcare, instalatiile
de alimentare cu apa si canalizare, plantatii de protectie si fixare, incaperi de locuit si social-culturale si alte
obiective, destinate special deservirii transportului feroviar.
1.2. O alta categorie de terenuri destinate transportului pe apa este alcatuita de:
• porturi, cheiuri, debarcadere, radele porturilor si golfurile, cu toate instalatiile si utilajul tehnic din dotare;
• gari, pavilioane si cheiuri de acostare;
,•. .-..
• cladiri, semne costiere de navigatie, santiere navale de reparatie, baze de reparatie si exploatare, ateliere, santiere
navale, centre de decantare si reparatie, depozite, retele ingineresti, noduri de telecomunicatii, centre si statii radio,
incaperi de serviciu, de locuit si social-culturale si alte obiective, destinate special deservirii transportului pe apa.
, ;
1.3. Din categoria terenurilor destinate transportului auto fac parte terenurile pe care sint amplasate:
• autostrazi, sosele, drumuri, cu constructiile si edificiile aferente, care mai includ platforme ale drumurilor, poduri,
instalatii de semnalizare etc, instalatii artificiale de drenare, de protectie si altele, locuri de parcare si spalare a
materialului rulant, plantatii forestiere de protectie, cladiri de productie, diferite constructii, baze, uzine, cariere,
spatii de serviciu si social-culturale; -,: ,or ;;. ,;, v;/:'y .
„OO ,: - '/ .:;'
• constructii si instalatii ale gospodariei energetice, de garaje si distributie a petrolului, gari si statii auto, cladiri de
serviciu tehnic, statii si centre de intretinere tehnica, intreprinderi de transporturi si expedieri, uzine de reparatie a
automobilelor, baze si depozite de marfuri, platforme de recuplare, containere-platforme si alte obiective, destinate
special deservirii transportului auto.
Regimul juridic al acestor terenuri este reglementat atit de legislatia funciara, cit si de cea miniera.
1.4. Terenurile destinate transportului aerian includ:
• aeroporturi, inclusiv aerodromuri, instalatii separate (obiecte de dirijare a circulatiei aeriene, radionavigatie si
aterizare, instalatii de epurare si alte constructii), teritoriile de asistenta tehnica cu toate constructiile si edificiile ce
asigura satisfacerea necesitatilor transportului aerian;
i
• statii si platforme pentru elicoptere;
• uzine ale aviatiei civile, incaperi de serviciu, de locuit, auxiliare, social-culturale si alte obiective destinate special
deservirii transportului aerian.
1.5. Din terenurile destinate transportului prin conducte fac parte:
• conductele magistrale terestre si subterane, instalatiile terestre de aprovizionare cu energie, de telecomunicatii,
automatica si telemecanica, mijloacele antiincendiare, instalatiile antie-rozionale si de protectie;
• recipientele si rezervoarele pentru pastrarea si deconden-sarea gazului, hambarele de pamint pentru evacuarea
petrolului si a produselor petroliere in caz de avarie, instalatiile serviciului linear de exploatare;
i ...;.... • ;,
• drumurile permanente, platformele pentru elicoptere, plasate in lungul traseelor conductelor;
• centralele, statiile intermediare si de pompare si statiile de alimentare si transportare, parcurile de rezervoare,
statiile de compensare, centralele si punctele de alimentare si transportare, parcurile de rezervoare, statiile de
compensare, centralele si punctele de distributie a gazelor;
• incaperile de productie, administrative, de locuit si social-culturale, bazele de productie si reparatie, substatiile de
transformatoare, caile de acces si alte instalatii, destinate special deservirii transportului prin conducte si
intrepinderilor de gazif icare;
• estacadele si cheiurile de acostare, de turnare si scurgere.
154
155
Regimul juridic al terenurilor destinate telecomunicatiilor
in categoria terenurilor destinate telecomunicatiilor sint incluse toate incaperile de productie,
administrative, de locuit si social-culturale, bazele de productie, atelierele de reparatie, turnurile de
retransmitere, statiile de radioreleu, depozitele, instalatiile de distributie si alte constructii destinate
special intreprinderilor de telecomunicatii pentru realizarea sarcinilor si scopurilor propriu-zise pe intreg
teritoriul tarii.
Aceste terenuri se atribuie in folosinta permanenta si temporara intreprinderilor de telecomunicatii, care
apar sica subiecte ale dreptului pe aceste terenuri.
Terenurile pe care sint amplasate retelele de telecomunicatii pot apartine doar persoanelor juridic pe baza
de proprietate privata sau de stat.
Pentru utilizarea si deservirea liniilor si instalatiilor de telecomunicatii se stabilesc zone de protectie, care
reprezinta fisii de terenuri de-a lungul liniilor si instalatiilor de telecomunicatii, latimea lor fiind de 2m
din ambele parti (p. 2, art. 17 al Legii telecomunicatiilor, nr. 520- XIII din 07.07.1995) 162.
in zonele de paduri si spatii verzi pentru liniile de telecomunicatii terestre se asigura crearea fisiilor de
demarcatie cu o latime de cel putin 2 m de ambele parti de la firele marginale pina la coroana arborilor.
Iar, in interiorul zonelor de protectie ale liniilor si instalatiilor de telecomunicatii, proprietarii funciari pot
executa lucrari de constructii doar in baza autorizatiei care se elibereaza de catre proprietarul liniilor si
instalatiilor respective.
(Acestor subiecte (intreprinderilor de telecomunicatii) li se acorda dreptul de a instala retele de
telecomunicatii in, pe, sub sau deasupra teritoriului tuturor proprietarilor funciari, podurilor, strazilor,
tunelurilor, cladirilor, colectoarelor, zonelor inchise, padurilor, apelor cu conditia ca aceste mijloace de
telecomunicatii nu vor cauza in viitor prejudiciu sanatatii oamenilor care locuiesc in aceste zone.
Totodata, intreprinderilor mentionate li se permite crearea si operarea mijloacelor de telecomunicatii pe
teritoriul ariilor naturale protejate de stat (rezervatii naturale, rezervatii stiintifice, parcuri nationale etc.)
numai in baza raportului expertizei ecologice privind lipsa influentei daunatoare a acestora asupra naturii.
v, ....;..
156
De mentionat ca instalarea retelelor de telecomunicatii pe orice proprietate nu modifica dreptul de
proprietate asupra retelelor in cauza si asupra proprietatii pe care sint instalate. Astfel, instalarea retelelor
si modul de utilizare a terenurilor pe care acestea sint instalate se stabilesc de catre intreprinderea de
telecomunicatii de comun acord si in baza de contract cu proprietarul funciar. Afara de aceasta,
intreprinderile date sint responsabile pentru amenajarea aspectului exterior al terenurilor, obiectivelor si
traseelor, precum si pentru compensarea echivalenta a pagubelor cauzate in procesul instalarii retelelor de
telecomunicatii.
Regimul juridic al terenurilor destinate retelelor electrice
Prin terenuri destinate retelelor electrice se se au in vedere retelele de transport sau de distribuire a
energiei electrice cu un sistem de intreprinderi si obiective electroenergetice, de gaze, de combustibil
solid si lichid, cu centre de instruire, organizatii de proiectari etc.
Terenurile destinate retelelor electrice includ terenurile ocupate de incaperi de productie, administrative
de locuit si social-culturale, baze de productie si reparatie, centrale electrice, substatii de transformatoare,
cai de acces, suporturi pentru retelele electrice cu tensiunea de 35 kW si mai mare, cit si alte instalatii
destinate intreprinderilor retelelor electrice.
intreprinderilor ce se ocupa cu constructia si exploatarea retelelor electrice si resurselor energetice li se
atribuie de catre autoritatile publice locale terenuri in folosinta permanenta pentru deservirea obiectivelor
si utilajului la nivelul cuvenit procesului tehnologic. Conform p. 6 art. 6 al Legii cu privire la energetica
nr. 1525-XIII din 19.02.1998163, intreprinderile energetice care presteaza servicii publice au drept de
servitute asupra terenurilor, indiferent de tipul de proprietate, pentru efectuarea de lucrari de marcare, de
constructie a obiectivelor, de deservire profilactica a utilajului de reparare a retelelor electrice, a conduc-
telor termice si de gaze naturale. insa efectuarea lucrarilor mentionate, cu exceptia celor de avarie,
urmeaza sa fie coordonata cu autoritatile publice locale si cu detinatorii de terenuri. in cazul in care prin
efectuarea unor astfel de lucrari s-au cauzat prejudicii detinatorilor de terenuri, restabilirea terenului
afectat si recuperarea prejudiciului cauzat se vor face din contul intre-
157
I
prinderii energetice respective in termenele convenite cu detinatorii terenurilor.
Constructia liniilor de transportare a energiei electrice cu tensiunea sub 35 kW si a liniilor de
radiodifuzare se efectueaza in lungul drumurilor, pe teritoriul terenurilor nefolosite in scopuri agricole si
pe pasuni cu productivitate redusa in conformitate cu normele si regulile de constructie, fara retragerea
terenurilor de la detinatorii lor. Totodata, amplasarea liniilor mentionate trebuie sa fie coordonata cu
detinatorii de terenuri, respectiv cu primariile comunelor (satelor), oraselor, precum si cu serviciul de stat
pentru reglementarea regimului proprietatii funciare, cu cel arhitectural, ecologic, antiincendiar din
localitatile date.
Subiecte ale relatiilor de drept pot fi doar persoanele juridice, agenti economici care, in conformitate cu
prevederile Legii cu privire la energia electrica nr. 137-XIV din 17.09.1998 164, detin licente pentru
producerea, transportul, distribuirea si furnizarea de energie electrica.
Terenurile respective pot fi atit in proprietate publica, cit si privata. O abatere de la regula generala poate
fi restrictia impusa de stat, conform careia retelele magistrale de transport electric si obiectivele
energetice de importanta strategica nu sint pasibile privatizarii. Deoarece obiectivele energetice au un
grad sporit de pericol, pentru asigurarea exploatarii lor in siguranta se stabilesc zone de protectie, iar orice
lucrare in zona respectiva se efectueaza numai cu acordul intreprinderii sau organizatiei energetice.
Detinatorii de terenuri in perimetrul carora sint amplasate retele electrice sint obligati sa ia masuri de
protectie a acestora. ., . , . •,-.: ,• -.:t, . . ..,.,.. . ".•.o --..it- • ".
;

Regimul juridic al terenurilor destinate necesitatilor de aparare si trupelor de graniceri si de

interne
Sint considerate terenuri destinate necesitatilor de aparare si trupelor de graniceri si de interne terenurile
repartizate in conformitate cu legislatia in vigoare, pentru amplasarea si desfasurarea activitatii
permanente a unitatilor militare, institutiilor de invatamint militar si organizatiilor Fortelor Armate,
trupelor de graniceri si de interne (art. 55 CF al RM). Astfel, potrivit art. 10 al Legii cu privire la Fortele
Armate nr. 966-XII din 17.03.1992, pentru necesitatile apararii se atribuie terenuri in folosinta
permanenta ori provizorie in modul prevazut de legislatia fundara 165.
158
Dimensiunile pentru aceasta categorie de terenuri, pentru satisfacerea necesitatilor de aparare, se stabilesc
in conformitate cu normativele in vigoare si se coordoneaza la rindul lor cu autoritatile publice locale, iar
modul de repartizare si utilizare a acestor terenuri este stabilit de Guvern.
Este interzisa folosirea a terenurilor mentionate in alte scopuri decit cele prevazute.
Pe lista terenurilor destinate necesitatilor de aparare se inscriu terenurile ocupate de incaperi de productie,
administrative, de locuit si social-culturale ce apartin unitatilor militare, organizatiilor si institutiilor de
invatamint ale Fortelor Armate ale Republicii Moldova; poligoane de instructie, zone de control de-a
lungul frontierei de stat a Republicii Moldova, aerodromuri si rampe pentru elicoptere, spatii (poligoane)
pentru parcarea tehnicii militare, ateliere de reparatie, depozite pentru pastrarea carburantilor si a pieselor
de schimb, statii de alimentare a masinilor; cai ferate de acces, depozite pe teritoriile garilor, baze de
transportare, instalatii de captare si epurare a apei, statii de pompe, comunicatii ingineresti si plantatii de
protectie. Repartizarea terenurilor pentru necesitatile apararii si exercitarea controIuTuTasupra folosirii
lor; conform art. 10 al Legii cu privire la aparare nr. 964-XII din 17.03.1992 166, tine de competenta
autoritatilor publice locale.
O trasatura specifica a regimului juridic al terenurilor destinate industriei, transporturilor,
telecomunicatiilor, apararii si cu alta destinatie speciala consta in faptul ca aceste terenuri pot fi
repartizate de catre conducatorii unitatilor economice lucratorilor acestora in folosinta temporara ca loturi
individuale de serviciu pentru aratura sau pasune pentru pascutul vitelor si cositul finului.
Iar terenurile, care temporar nu sint folosite pentru necesitatile de aparare pot fi atribuite de catre organele
administratiei publice locale, de comun acord cu intreprinderile, institutiile si organizatiile Ministerului
Apararii, in folosinta provizorie in scopuri agricole altor detinatori de terenuri. O categorie distincta de
terenuri pentru necesitatile de aparare sint terenurile destinate trupelor de graniceri, care se atribuie in
folosinta pe termen nelimitat de catre autoritatile publice locale. Astfel, pentru intretinerea in bune
conditii a frontierei de stat, conform p. (2), art. 7 al Legii privind frontiera de stat a Republicii Moldova
nr.108-
159
XII din 17.05.1997167, trupelor de graniceri li se da in folosinta permanenta o fisie de pamint cu latimea de
15 metri, ce trece de-a lungul liniei frontierei de stat pe uscat sau pe malul Republicii Moldova al apelor
de frontiera. Iar de-a lungul acestor sectoare se stabileste o zona de frontiera cu latimea de doi kilometri.
Regimul de administrare a zonei de frontiera se stabileste de catre comandamentul trupelor de graniceri
de comun acord cu administratia locala.
Daca terenurile destinate necesitatilor de aparare sint amplasate pe alte categorii de terenuri (pe terenurile
fondului silvic, terenurile fondului apelor etc), atunci regimul juridic de folosinta a terenurilor destinate se
efectueaza tinindu-se cont de regimul acestor categorii de terenuri. Deci, regimul de folosinta a unui
poligon militar situat intr-o padure este stabilit atit de normele legislatiei funciare, cit si de normele
legislatiei silvice.
Ca subiecte ce utilizeaza aceste categorii de terenuri apar unitatile militare, institutiile de invatamint
militar si alte organizatii ce fac parte din componenta Ministerului Apararii, unitatile si subunitatile din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cit si unitatile de graniceri si ale Serviciului de Informatii si
Securitate al Republicii Moldova.
§3. Modalitatile de atribuire in folosinta a terenurilor cu destinatie speciala
Prin atribuirea terenurilor se intelege transmiterea dreptului de proprietate, posesiune sau folosinta asupra
pamintului de la un detinator (sau din fondul de rezerva) altui detinator.
Legalizarea dreptului de folosire provizorie a terenurilor se efectueaza prin contractul de arenda a
terenului, iar atribuirea terenurilor se infaptuieste in baza proiectelor si schemelor de organizare a
teritoriului si documentelor de urbanistica respective.
Modalitatea de transmitere a dreptului asupra pamintului se infaptuieste:
1) prin hotarirea organului de stat corespunzator - pentru terenurile proprietate de stat;
2) benevol — prin vinzare-cumparare, donatie, schimb, mostenire.
3) prin alienarea fortata — pentru terenurile aflate in proprie-160
tate privata, in conformitate cu prevederile legale.
,
Astfel, de competenta Guvernului tine atribuirea terenurilor pentru urmatoarele cazuri:
- modificarea destinatiei (categoriei) terenurilor;
. \
- modificarea formei de proprietate asupra terenurilor (cu exceptia terenurilor rezervate pentru necesitatile
sociale din suprafata extravilanului si a loturilor intovarasirilor pomicole);
- constructia intreprinderilor industriale, a drumurilor;
- difuzarea telecomunicatiilor;
- constructia obiectivelor cu destinatie speciala;
- constructia instalatiilor hidrotehnice si altor amenajari ale serviciului apelor;
- extragerea zacamintelor subterane etc.
insa, pentru ca structura de intreprinderi industriale, obiective ale gospodariei locative si de deservire
comunala, cai ferate si autostrazi, linii de transportare a energiei electrice, conducte magistrale, precum si
a altor scopuri decit cele agricole si silvice se atribuie terenuri calificate, in baza materialelor cadastrului
funciar general, ca fiind nepotrivite pentru agricultura, sau terenuri agricole cu un grad de fertilitate
scazut, precum si terenuri neimpadurite sau ocupate cu tufisuri si plantatii forestiere de valoare redusa.
Totodata, se interzice atribuirea terenurilor cu dreptul de evaluare a fertilitatii naturale de peste 60 de
puncte, a terenurilor irigate, precum si a terenurilor ocupate cu parcuri nationale, rezervatii, monumente,
complexe arheologice si istorice in scopuri straine agriculturii si silviculturii.
Ca exceptie, aceste terenuri pot fi atribuite in folosinta doar in citeva cazuri, cum ar fi:
- constructia si reconstructia autodrumurilor si cailor ferate;
- a liniilor de telecomunicatii si transportare a energiei electrice;
- a conductelor magistrale, precum si pentru amplasarea instalatiilor tehnice in localitati.
Persoanelor juridice si fizice care nu au reparat prejudiciul cauzat detinatorilor de terenuri si costul
pierderilor productiei agricole dupa atribuirea initiala li se interzise atribuirea repetata a terenurilor. O alta
obligatiune ce se pune in seama subiecteor privind folosinta terenurilor cu alta destinatie decit cea
agricola consta in decopertarea stratului de sol fertil de pe intreg teritoriul
161

si transportarea in locurile indicate in materialele referitoare la atribuirea terenurilor, in cazurile amplasarii

obiectivelor pe terenuri fertile. in toate aceste cazurile se intocmesc materiale referitoare la atribuirea terenurilor.
intocmirea materialelor respective ce tin de competenta Guvernului se efectueaza de catre Institutul de Proiectari
pentru Organizarea Teritoriului, in celelalte cazuri — de catre serviciile pentru reglementarea regimului proprietatii
funciare din cadrul administratiei publice locale.
Atribuirea terenurilor cu destinatie speciala se efectueaza in doua etape:
1) coordonarea in prealabil a amplasarii obiectivului;
2) atribuirea in natura (pe loc) a acestor terenuri.
"' in caz de repartizare a terenurilor pentru extragerea zacamintelor subterane, subiectele acestor folosinte sint
obligate sa prezinte suplimentar la setul de documente si avizul Asociatiei de Stat de Productie pentru Explorari
Geologice Departamentului Standarde, Metrologie si Supraveghere Tehnica, privind disponibilul rezervelor de
zacaminte subterane si oportunitatea extragerii lor, precum si actul de transmitere a zacamintelor in balanta
intreprinderii.
Detaliat, modul de pregatire, de perfectare si intocmire a materialelor, cit si modalitatea de compensare a pierderilor
persoanelor juridice si fizice ale caror terenuri au fost expropriate, este prevazute in Regulamentul cu privire la
atribuirea terenurilor, aprobat prin Hotarirea Guvernului R.M., nr. 246 din 3.05.1996.
162
Capitolul XI. REGIMUL JURIDIC AL
TERENURILOR DESTINATE OCROTIRII
NATURII, OCROTIRII SANATATII,
ACTIVITATII RECREATIVE, AL
TERENURILOR DE VALOARE ISTORICO-
CULTURALA, Al TERENURILOR ZONELOR
VERZI SI SUBURBANE
§1. Notiunea si caracteristica generala
I. Terenurile destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sanatatii, activitatii recreative, de valoare ictorico-culturala, a
zonelor suburbane si zonelor verzi, ca o categorie distincta de terenuri, au fost evidentiate si separate pentru prima
oara in fondul funciar unic al tarii, in conformitate cu legislatia funciara actuala, in 1991168.
Anterior aceste categorii de terenuri faceau parte din categoria terenurilor cu destinatie speciala. Necesitatea
separarii terenurilor mentionate intr-o grupa distincta a fost determinata de situatia extrem de agravata ce se stabilise
in domeniul protectiei mediului inconjurator pe intreg teritoriul tarii. Protectia mediului ambiant insa constituie o
prioritate nationala, care vizeaza in mod direct conditiile de viata si sanatatea populatiei, realizarea intereselor
economice si social-umane, precum si capacitatea de dezvoltare durabila a societatii pe viitor.
Din terenurile destinate ocrotirii naturii fac parte: terenurile rezervatiilor, parcurilor nationale, parcurilor
dendrologice si zoologice, gradinilor botanice, branistilor, monumentelor naturii, zonelor de protectie si zonelor
sanitare.
in componenta acestor terenuri sint incluse sectoarele de terenuri in perimetrul carora se afla obiectivele naturale, ce
prezinta valoare stiintifica, culturala, ecologica, istorica, estetica si recreativa.
Pe terenurile indicate mai sus este interzisa activitatea ce vine in contradictie cu destinatia lor speciala prevazuta de
legislatia in vigoare. Iar daca destinatia acestor terenuri nu corespunde
163
regimului de protectie stabilit pentru ele, atunci terenurile respective pot fi retrase din folosinta de catre
organele abilitate ale statului, deoarece toate aceste terenuri sint in exclusivitate proprietate a statului.
Pentru asigurarea regimului de functionare a acestor obiective in jurul rezervatiilor, zonelor de constructie
a localitatilor, terenurilor destinate fortificarii sanatatii, riurilor, piraielor si lacurilor, constructiilor
hidrotehnice si de acumulare a apei, resurselor de aprovizionare cu apa potabila si cu apa tehnica,
apeductelor magistrale si interraionale, se pot stabili zone de protectie si zone sanitare. Suprafetele,
conditiile si modul de folosire a terenurilor din zonele de protectie si cele sanitare se stabilesc in fiecare
caz de catre legislatie.
Se cere ca aceste zone sa fie indicate in natura prin semne informative.
Astfel, prin terenurile destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sanatatii, activitatii recreative, prin terenurile de
valoare istorico-culturala, prin terenurile zonelor suburbane si ale zonelor verzi se intelege totalitatea
ariilor naturale, a obiectivelor si a complexelor naturale ce au regim juridic specific de reglementare, de-
semnate si reglementate in scopul conservarii si protectiei tuturor factorilor de mediu din limitele lor
protejate de stat.
§2. Regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii naturii
Potrivit legii, din categoria terenurilor rezervatiilor fac parte terenurile in al caror perimetru se afla obiectivele
naturale ce prezinta valoare stiintifica si culturala (landsafturile tipice si unice, comunitatile de organisme vegetale si
animale, formatiunile geologice, speciile de plante, de animale rare). Ele sint repartizate pentru pastrare in stare
naturala in complexele naturale tipice sau unice pentru zona de landsaft cu tot ansamblul lor de componente, pentru
studierea proceselor si fenomenelor in mersul lor firesc in vederea elaborarii bazelor stiintifice ale ocrotirii naturii.
Regimul juridic al rezervatiilor este reglementat de Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, nr. 1538-
XIII169 din 25 februarie 1998, cit si de art. 56 al Codului funciar al RM.
La rindul lor, terenurile rezervatiilor se clasifica in:
1.1 — rezervatii stiintifice;
164
1.2 — rezervatii naturale;
- - tr;
1.3 — rezervatii peisagistice (de peisaj geografic); :
•
1.4 — rezervatie a biosferei;
.«
1.5 — rezervatii de resurse.
''.• ...-...•:. •
1.1 Conform p. 1 al Anexei nr. 4 din Regulamentul — cadru cu privire la rezervatiile stiintifice, aprobat
prin Hotarirea Guvernului RM nr. 785 din 3.08.2000170, rezervatia stiintifica reprezinta prima categorie de
arii naturale protejate de stat din cadrul Uniunii Internationale de Conservare a Naturii, care are cel mai
strict regim de protectie si este destinata in mod prioritar protectiei celor mai reprezentative ecosisteme,
complexe naturale de domeniul silvic, de lunca, acvatic si de stepa. Fondarea rezervatiilor in cauza
urmareste scopul conservarii, regenerarii, redresarii ecologice si studierii proceselor naturale in afara
impactului antropic, pastrarii stricte a structurii floristice si faunistice autohtone specifice spatiului natural
al teritoriului in cauza. Deci, rezervatia stiintifica are ca obiectiv prioritar protectia mediului, efectuarea
de cercetari stiintifice, educarea si instruirea ecologica a populatiei si are statut de institutie de cercetari
stiintifice care se subordoneaza autoritatii centrale pentru mediu.
in seama rezervatiilor stiintifice sint puse urmatoarele sarcini principale:
a) conservarea biodiversitatii si mentinerea complexului sau natural in afara impactului antropic;
b) conservarea statiunilor terestre si a habitatelor acvative;
c) efectuarea de cercetari stiintifice;
d) aplicarea realizarilor stiintei din domeniul ariilor naturale protejate si realizarea programelor
ecologice;
e) tinerea analelor naturii;
f) efectuarea monitoringului ecologic;
g) colaborarea in domeniul ariilor naturale protejate cu organisme si institutii de specialitate din tara si
din strainatate;
h) popularizarea cunostintelor privind protectia mediului;
i) pregatirea cadrelor stiintifice si a specialistilor in domeniul ocrotirii naturii, in special in cel al ariilor
naturale protejate.
Rezervatia stiintifica se fondeaza in baza deciziei Parlamentului Republicii Moldova, la propunerea
Guvernului, cu avizele autoritatii centrale pentru mediu si Academiei de Stiinte a Republicii Moldova. Pe
teritoriul rezervatiilor se interzice orice acti-
165
vitate care contravine sarcinilor si regimului acestora si prezinta pericol sau deregleaza derularea
proceselor naturale si integritatea complexelor naturale.
Totodata, pe teritoriul acestora sint permise lucrarile de regenerare si reconstructie ecologica, efectuarea
masurilor de profilaxie veterinara si sanitara, pasunatul si stringerea finului de catre salariatii rezervatiei,
taierile de igiena, de ingrijire si regenerare a padurilor, constructia de locuinte de serviciu pentru
personalul stiintific al rezervatiei si alte activitati ce nu contravin sarcinilor rezervatiei. Pe teritoriul
acestor rezervatii se creeaza zone cu protectie integrala unde se efectueaza numai cercetari stiintifice, iar
zonele respective cuprind cel putin 20% din teritoriul dat. Rezervatia stiintifica este persoana din surse
extrabugetare, din donatii ale persoanelor fizice si juridice, inclusiv straine, si alte mijloace speciale.
1.2. Rezervatiile naturale, potrivit p. 2 al Anexei nr. 2 din Regulamentul — cadru cu privire la rezervatiile
naturale, aprobat prin Hotarirea Guvernului nr.784 din 3.08.2000171, reprezinta spatii naturale, valoroase
din punct de vedere stiintific, destinate pastrarii si restabilirii echilibrului ecologic. Obiectivul principal al
rezervatiilor mentionate este asigurarea conditiilor optime de protejare si restabilire a speciilor, vedere
national. Astfel, rezervatiile naturale ramin in regimul stabilit de administrare a suprafetelor respective
urbane si suburbane. Retragerea terenurilor din aceste rezervatii este strict interzisa, cu exceptia cazurilor
cind acestea isi pierd valoarea in urma calamitatilor naturale sau catastrofelor si cind nu mai pot fi
restabilite. in astfel de situatii, retragerea terenurilor din rezervatiile naturale se efectueaza la propunerea
autoritatii centrale pentru mediu si a Academiei de Stiinte a Republicii Moldova, in baza hotaririi Parla-
mentului R.M.
Aceste rezervatii se afla in gestiunea detinatorilor funciari, care sint obligati sa asigure respectarea
regimului de protectie a acestor rezervatii, sa instaleze la hotarele lor borne, panouri de avertisment,
indicatoare, sa ia masuri de lichidare a surselor existente de poluare si masuri de reconstructie ecologica.
Sarcinile de baza ale rezervatiilor naturale sint:
- conservarea speciilor de plante si animale endemice, rare sau pe cale de disparitie prin crearea de
conditii optime de existenta si reproducere, inclusiv pentru speciile de pasari migra-
toare in perioada de cuibarire si iernat, a locurilor de concentrare a pestelui si de depunere a icrelor;
- repopularea teritoriilor adiacente cu specii de plante si animale anterior disparute din zonele respective
si urmeaza a fi reaclimatizate (reproduse) in rezervatie;
r- j
- propaganda si educatia ecologica.
Paza si protectia teritoriilor rezervatiilor naturale este asigurata de autoritatile in a caror subordine se afla,
prin intermediul detinatorilor funciari. Pentru reducerea impactului antropic asupra rezervatiilor
mentionate, pe teritoriul adiacent lor se stabilesc zone de protectie cu latimea de la 700 pina la 1000 m.
Toate persoanele sint obligate sa respecte limitele acestor zone.
Fondarea, reorganizarea si lichidarea rezervatiilor naturale se efectueaza conform hotaririi Parlamentului,
la propunerea Guvernului, cu avizul autoritatii centrale pentru mediu si al Academiei de Stiinte a
Republicii Moldova.
1.3. Rezervatia peisagistica (de peisaj geografic) are ca obiectiv conservarea peisajelor geografice de
importanta nationala, utilizarea lor reglementata in scopuri economice, estetice, culturale si recreative.
, .
Rezervatiile peisagistice sint create pentru:
- armonizarea relatiilor dintre om si natura, conservarea peisajelor geografice pentru generatia actuala si
generatiile viitoare;
- studierea proceselor naturale si stabilirea echilibrului ecologic;
- mentinerea fondului genetic in limitele capacitatilor biologice ale rezervatiilor peisagistice;
- respectarea conventiilor si acordurilor internationale cu privire la conservarea landsafturilor, diversitatii
biologice si pei-sagistce.
Specificul terenurilor rezervatiilor in cauza consta in faptul ca aceste terenuri sint in exclusivitate
proprietate publica, nu pot fi privatizate si nici arendate, pe ele se respecta un regim special de protectie si
administrare, retragerea terenurilor fiind strict interzisa, cu exceptia cazurilor cind acestea isi pierd valoa-
rea lor initiala si nu mai pot fi restabilite. Pe teritoriul adiacent rezervatiilor in cauza, pentru prevenirea si
reducerea impactului antropic se stabilesc zone de protectie cu dimensiunile intre 700 Si 1000 m. La
restabilirea acestor zone se iau in consideratie hotarele naturale ale localitatilor, terenurilor agricole si
drumurilor.
166
167
Reorganizarea sau lichidarea rezervatiilor mentionate se efectueaza conform hotaririi Parlamentului, la propunerea
Guvernului, cu avizul autoritatii centrale pentru mediu si al Academiei de Stiinte a Republicii Moldova.
1.4. Conform p. 1 al Anexei nr.4 din Regulamentul — cadru al rezervatiilor biosferei, aprobat prin Hotarirea
Guvernului nr. 782 din 3.08.2000172, rezervatia biosferei este un spatiu geografic terestru sau acvatic cu elemente si
formatiuni fizico-geografice de importanta nationala si internationala, care cuprinde specii de plante si animale
indigene specifice teritoriului in cauza, cu statut de institutie de cercetari stiintifice, desemnata de UNESCO drept
componenta a patrimoniului natural mondial.
Obiectivul principal al rezervatiei biosferei consta in conservarea elementelor si formatiunilor fizico-geografice, a
speciilor de plante si de animale de importanta nationala si internationala, in efectuarea de cercetari in sistemul
monitoringului global.
Obiectivele si sarcinile de baza ale rezervatiei biosferei sint:
- protectia si conservarea diversitatii biologice si peisagistice (a genofondului si ecofondului);
- protectia si optimizarea efectivului de specii floristice si faunistice rare;
- crearea conditiilor pentru reintroducerea speciilor aborigene disparute, a celor aflate in pericol de disparitie,
precum si a celor vulnerabile prin intermediul reproducerii lor in conditii ex-situ;
- efectuarea cercetarilor stiintifice; popularizarea cunostintelor legate de protectia, structura si starea biosferei;
- crearea conditiilor pentru turism si agrement etc.
Teritoriul rezervatiei biosferei se divizeaza in zone functionale conform destinatiei acestora, cu unele restrictii.
Astfel, zona-nucleu este zona cu cel mai strict regim de protectie, in care se interzice orice activitate economica cu
exceptia cercetarilor stiintifice, iar zona-tampon e o zona de administrare naturala si serveste ca obiect de studiere si
de aplicare a rezultatelor cercetarilor stiintifice in vederea conservarii si dezvoltarii fondului genetic, restabilirii
principalelor tipuri de paduri, balti, lunci, stepe etc. Zona de tranzitie este destinata diminuarii impactului antropic
din teritoriile adiacente.
In aceasta zona sint permise activitatile traditionale de folosinta a terenurilor asociate cu agricultura, silvicultura,
pasunatul si pescuitul. Or, sint stabilite si restrictii.
Rezervatia este persoana juridica, se finanteaza de la bugetul de stat, din surse extrabugetare, din fondurile ecologice
si din donatii ale persoanelor fizice si juridice, inclusiv straine, din alte mijloace speciale care nu contravin
legislatiei in vigoare. in cadrul rezervatiei se constituie consiliul stiintific, iar insasi rezervatia se delimiteaza printr-o
zona de protectie.
Rezervatiile biosferei se fondeaza in baza deciziei Parlamentului Republicii Moldova, la propunerea Guvernului.
1.5. Rezervatiile de resurse reprezinta, conform p. 1 al Anexei nr. 3 a Regulamentului-cadru al rezervatiilor de
resurse, aprobat prin Hotarirea Guvernului nr.782 din 3.08.2000173, spatii naturale care cuprind resurse naturale
deosebit de valoroase de importanta nationala si care sint protejate de stat in scopul conservarii lor pentru generatiile
viitoare. Obiectivul lor consta in conservarea resurselor naturale pentru mentinerea lor in stare naturala in vederea
valorificarii ulterioare. Rezervatiile de resurse pot fi reprezentate de terenuri cu soluri calitative cu bonitate
superioara, masive forestiere cu deferite specii de mare valoare si inalt productive, bazine acvatice naturale si
artificiale ca resurse de apa potabila, zacaminte minerale, care reprezinta valori naturale si necesita sa fie protejate si
conservate in vederea folosirii lor ulterioare.
Statutul de rezervatie de resurse are un caracter provizoriu in functie de importanta ei ecologica si economica,
exalata de organizatiile si institutiile stiintifice de profil de comun acord cu autoritatea centrala pentru mediu.
Calitatea de rezervatie de resurse se atribuie pe termen de cel putin 15 ani. La expirarea acestui termen autoritatea
centrala pentru mediu, de comun acord cu Academia de Stiinte a Republicii Moldova, poate lansa propunerea de
retragere a statutului de rezervatie de, resurse, avind in vedere starea teritoriului rezervatiei la momentul expirarii
termenului si semnificatia ecologica, economica si sociala a resurselor naturale respective, evaluata prin investigatii
stiintifice. in cazul in care autoritatile mentionate nu au facut propuneri de retragere a statutului de rezervatie de
resurse, regimul de protectie se prelungeste in mod automat pentru urmatorul termen. in aceste rezervatii se
efectueaza investigatii stiintifice in baza unor programe.
Sarcinile de baza, obiectivele rezervatiei constau in urmatoarele:
, .-..::'.
, • • • ...r,....v.. .:.../
168
169
- conservarea resurselor naturale in vederea valorificarii lor ulterioare;
- crearea de conditii favorabile pentru restabilirea resurselor naturale regenerabile;
- eliminarea surselor de poluare si acelor cu efecte distructive asupra integritatii si structurii resurselor
naturale etc.
Regimul juridic al rezervatiei de resurse prevede:
- interzicerea exploatarii neautorizate a resurselor naturale;
- interzicerea constructiei diferitelor imobile, instalatii si retele care genereaza poluarea, dezintegrarea,
nimicirea si schimbarea evolutiei mecanismelor naturale in sensul inrautatirii lor;
- interzicerea depozitarii, neutralizarii sau prelucrarii deseurilor toxice, amplasarii gunoistilor;
- interzicerea depozitarii chimicalelor, pesticidelor si altor substante nocive etc.
Rezervatiile de resurse nu au statut de persoana juridica. Cele ce constituie proprietate publica de stat sint
subordonate autoritatilor publice centrale respective. in cazul proprietatii private, acestea se subordoneaza
proprietarului respectiv si se afla sub egida administratiei publice locale.
in perimetrul rezervatiilor date se stabilesc zone de protectie cu latimea de la 700 pina la 1000 m pentru
reducerea impactului antropic.
Finantarea acestor rezervatii se face de la bugetele locale, din fondul ecologic local, din mijloacele
detinatorilor de terenuri proprietate publica, din donatiile persoanelor fizice si juridice, inclusiv straine, cit
si din alte surse financiare ce nu contravin legislatiei in vigoare.
2. Parcurile nationale. Potrivit art. 56 al Codului funciar si capitolulului 3 al Legii privind fondul ariilor
naturale protejate de stat" nr. 1538-XII din 25 februarie 1998 174, parcurile nationale sint amplasate pe
terenurile care au o deosebita valoare ecologica, istorica si estetica in virtutea imbunatatirii reusite a
landsafturilor naturale si culturale. De altfel, parcurile nationale reprezinta una din categoriile fondului
ariilor naturale protejate de stat, care cuprind spatii naturale reprezentative cu diverse landsafturi
geografice, obiective si complexe naturale, o ampla diversitate de specii floristice si faunistice autohtone.
Obiectivul acestor parcuri consta in pastrarea complexelor naturale de o deosebita importanta ecologica,
estetica si istorica in vederea
armonizarii peisajelor geografice si folosirii lor in scopuri stiintifice, culturale, instructive si educationale.
Terenurile si alte obiective naturale au fost repartizate acestor parcuri pe o perioada nelimitata de timp, iar
teritoriile lor sint destinate efectuarii investigatiilor stiintifice si desfasurarii activitatii in scopuri
recreative, economice, culturale, instructive, educative etc.
Sarcinile de baza ale parcurilor nationale, conform p. 6 al Anexei nr. 1 la Hotarirea Guvernului Republicii
Moldova nr. 782 din 3 august 2000175, sint urmatoarele:
- conservarea si protejarea peisajelor geografice, a obiectivelor geomorfologice, a regnului vegetal si
animal, a monumentelor istorice si culturale in scopuri stiintifice, cognitive, recreative si economice;
- crearea conditiilor pentru practicarea turismului si activitatilor de agrement;
. r
- elaborarea si aplicarea metodelor stiintifice de conservare a obiectivelor si complexelor naturale in
conditiile folosirii lor in scopuri recreative;
;r. ;, ' -:} » oo
- efectuarea monitoringului ecologic;
- popularizarea cunostintelor privind protectia mediului, educarea si instruirea ecologica a populatiei.
Parcurile nationale se fondeaza in baza deciziei Parlamentului Republicii Moldova la propunerea
Guvernului Republicii Moldova.
Pe teritoriile parcurilor nationale se stabilesc regimuri diferentiale conform particularitatilor lor naturale,
cultural-istorice si de alta natura, care se divizeaza la rindul lor in diferite zone functionale, cum ar fi:
- zona A, de protectie integrala, pe teritoriul careia este interzisa orice activitate recreativa si economica;
- zona B, de recreatie, in care sint asigurate conditii pentru vizitarea locurilor pitoresti ale parcului si
pentru un scurt agrement;
- zona C, de recreatie de lunga durata, ce permite amplasarea de campinguri, hoteluri, moteluri, poiene
pentru bivuacuri, baze turistice, birouri de excursii, centre informationale unitati de alimentatie publica,
unitati comerciale si de asistenta social-cul-turale;
- zona D, economica, cu desfasurarea de activitati economice care nu contravin regimului parcului
national. ,• . ,,;:, st
170
171
Orice activitate ce contravine regimului juridic al acestor parcuri este interzisa. in jurul parcurilor
nationale se delimiteaza o zona de protectie care are drept scop reglementarea si minimizarea influentei
negative a impactului antropic asupra patrimoniului natural, cultural si istoric, ocrotit in perimetrul lui.
Parcurile nationale au statut de persoana juridica si sint finantate de la bugetul de stat, de mijloace
extrabugetare, inclusiv fonduri ecologice, donati ale persoanelor fizice si juridice, autohtone si straine,
precum si din mijloace speciale. De mentionat ca programele anuale de cercetari stiintifice se finanteaza
prin intermediul comenzii de stat, din mijloacele bugetare speciale, care sint gestionate de consiliul
stiintific general.
3. Potrivit alin. 4 al art. 56 din Codul funciar al R.M., din categoria terenurilor parcurilor dendrologice si
zoologice, ale gradinilor botanice fac parte terenurile repartizate pentru studierea, pastrarea si imbogatirea
in conditii artificiale a resurselor florii si faunei, pentru folosirea lor eficienta in plan stiintific, cultural,
economic si pastrarea genofondului. Astfel, conform p. 1 art. 20 al Legii Republicii Moldova privind
fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998 176, spatiile terestre si acvatice
din componenta parcurilor gendrologice si zoologice, a gradinilor botanice se retrag din circuitul
economic si se transmit acestora in folosinta pe termen nelimitat, iar in cazurile cind in componenta
acestor parcuri si gradini se includ terenuri private, titularilor funciari li se propun terenuri similare sau o
compensatie baneasca ce va fi achitata de stat.
Gradinile dendrologice, potrivit p. 2 al Anexei nr. 2 din Regula-mentul-cadru cu privire la gradinile
dendrologice aprobat prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 785 din 3 august 2000 177,
reprezinta suprafete terestre sau acvatice in limitele carora sint create in mod artificial colectii de arbori si
arbusti, alte specii vegetale autohtone si exotice ce prezinta interes stiintific aplicativ, semnificative din
punct de vedere national prin valoarea lor ecologica, stiintifica si estetica deosebita, combinate in diverse
modele scenice, care confera teritoriului respectiv un aspect deosebit de atractiv, fiind supuse unui regim
de administrare special, in scopul protejarii si conservarii biodiversitatii, paralel cu utilizarea resurselor
sale naturale in diferite domenii de activitate.
•
172
Teritoriile gradinilor dendrologice se pot diviza in diverse zone functionale, ca: zona expozitionala, in
care accesul publicului este permis in modul stabilit de administratia gradinii date; zona stiintifica, ce
include colectii, loturi experimentale, pepiniere, pe teritoriile carora au acces doar salariatii acestor
gradini si in cazurile prevazute de administratie — specialistii altor institutii; zona interzisa, adica accesul
este interzis pentru toti, cu exceptia cercetatorilor stiintifici, si zona administrativa.
Este strict interzisa retragerea terenurilor din gradinile dendrologice, cu exceptia cazurilor cind acestea isi
pierd valoarea in urma calamitatilor naturale sau catastrofale si cind ele nu mai pot fi restabilite.
Sarcinile de baza ale gradinilor dendrologice sint:
- conservarea in conditii artificiale a colectiilor de plante rare;
- efectuarea cercetarilor stiintifice;
- elaborarea bazelor stiintifice ale arhitecturii peisagere;
- cultivarea si selectarea speciilor valoroase din flora spontana si valorificarea lor economica;
- conlucrarea cu organizatiile internationale de profil pe probleme de interes comun etc.
Gradinile dendrologice au statut de persoana juridica si se afla in subordinea autoritatilor publice locale.
Pentru reducerea impactului antropic asupra gradinilor in cauza pe teritoriul adiacent lor se stabileste zona
de protectie cu dimensiunile de 100 pina la 150 m, iar in insasi zona de protectie sint interzise fara
autorizatie vinatul, pescuitul si capturarea de animale; taierile rase; constructia de obiective si depozite
pentru pastrarea de chimicale si ingrasaminte minerale si alte obiective auxiliare. Activitatea gradinilor in
cauza este finantata din bugetul de stat, iar mijloacele banesti obtinute din activitati stiintifice, turistice,
publicitare, editoriale, din donatii si din alte activitati practice legale ramin la dispozitia administratiei
acestora si sint impozabile.
Formarea, reorganizarea si lichidarea gradinilor dendrologice se efectueaza conform hotaririi
Parlamentului R.M., cu avizul autoritatii centrale pentru mediu.
4. Gradinile zoologice, potrivit p. 3 al Anexei nr. 3 la Hotarirea guvernului Republicii Moldova nr. 785
din 3 august 2000178, sint institutii stiintifice de culturalizare si instruire, care se constituie prin delimitarea
unor teritorii terestre sau acvatice, supuse unui
173
regim special de administrare, in scopul conservarii, studierii si prezentarii in conditii artificiale optime a
unor specii de animale valoroase din punct de vedere stiintific, colectiile create servind drept depozit al
fondului genetic si surse de material repro-ductiv.
Aceste gradini sint formate prin Hotarirea Parlamentului R.M., la propunerea Guvernului R.M., cu avizul
autoritatii centrale pentru mediu si al Academiei de Stiinte a Republicii Moldova.
Sarcinile de baza ale gradinilor zoologice sint: • at
- protectia in conditii artificiale a animalelor salbatice, inclusiv a speciilor rare sau periclitate, exotice si
locale, care au o deosebita valoare stiintifica, cognitiva si culturala;
- prezentarea colectiilor de animale;
- efectuarea cercetarilor stiintifice;
- educarea ecologica si informarea publicului in domeniul faunei, zootehniei, reprezentarea diversitatii
faunistice, cresterea animalelor salbatice etc;
- reproducerea speciilor rare de animale in scopul inmultirii si raspindirii lor pe teritoriul Republicii
Moldova.
Pe teritoriul adiacent gradinilor zoologice se stabileste zona de protectie, care este de 100-150 m, pentru
reducerea impactului antropic. Teritoriul gradinilor zoologice se divizeaza in zone functionale, cum ar fi:
- zona expozitionala;
- zona de uz public; •
:
- zona economica;
- zona stiintifica si
- zona administrativa.
Regimul juridic al acestor zone impune unele restrictii, de exemplu, regimul de vizitare al cetatenilor pe
teritoriul lor etc.
Terenurile se repartizeaza gradinilor zoologice pentru un termen de folosinta nelimitat, iar pe teritoriul
gradinilor mentionate se interzice orice activitate care pune in primejdie protectia colectiei de animale a
acestora.
Gradinile zoologice au statut de persoana juridica, se afla in subordinea organelor administratiei publice
locale si sint finantate de la bugetul de stat, din mijloace extrabugetare, din fondul ecologic, din donatii
ale persoanelor fizice si juridice, inclusiv straine, si din alte mijloace legale. « ;
» ..-.•, .;.;• :.V ;•;
174
Organele administrative locale sint responsabile de respectarea in teritoriu a legislatiei in vigoare si
obligate sa ia masuri de paza si protectie, de refacere si reconstructie ecologica in limitele gradinii
zoologice; sa creeze conditii favorabile pentru activitatea gradinii date si sa asigure anual finantarea
acestora, deli-mitindu-le cu borne de hotar.
5. Gradinile botanice se constituie, se reorganizeaza si se lichideaza prin hotarirea Parlamentului RM, la
propunerea Guvernului RM, cu avizul autoritatii centrale pentru mediu si al Academiei de Stiinte a
Republicii Moldova. Potrivit p. 2 al Anexei nr. 1 la Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 785 din
3 august 2000179, gradinile botanice se formeaza prin delimitarea unor teritorii terestre sau acvatice,
expuse unui regim special de administrare, in scopul conservarii, aclimatizarii si regenerarii in conditii
artificiale optime a unor specii de plante autohtone si exotice semnificative din punct de vedere stiintific,
economic si estetic, colectiile dendrologice si floristice create servind drept depozite ale fondului genetic
si surse de material reproductiv.
Spatiile terestre si acvatice din componenta acestor gradini se scot din circuitul economic si se transmit
acestora in folosinta pe termen nelimitat, iar teritoriul lor se divizeaza in zone functionale. Astfel, pe
teritoriul zonei expozitionale accesul publicului este permis doar in modul stabilit de administratia
acesteia, iar in zona stiintifica au acces numai salariatii gradinii botanice si specialistii altor institutii cu
autorizatia administratiei. in zona interzisa, ce se compune din sectoare-etalon de vegetatie spontana,
accesul este interzis, cu exceptia cercetatorilor stiintifici.
Gradinile botanice au urmatoarele sarcini principale:
- conservarea in conditii artificiale a colectiilor de plante si altor obiective botanice de importanta
stiintifica, didactica, economica si culturala;
- efectuarea cercetarilor stiintifice;
- organizarea si participarea la expeditii in scopul studierii resurselor vegetale si mobilizarii genof
ondului;
- crearea fondului de seminte;
- cultivarea si selectarea speciilor valoroase de plante din flora spontana si valorificarea lor economica;
- elaborarea bazelor stiintifice si metodologice ale protectiei contra bolilor si vatamatorilor;
- organizarea conferintelor si simpozioanelor stiintifice.
175
Pentru reducerea impactului antropic asupra gradinilor botanice, pe teritoriul adiacent lor se stabileste
zona de protectie cu dimensiunile de la 100 pina la 150 m, in functie de configuratia hotarelor naturale ale
localitatilor, agricole, a drumurilor etc. in perimetrul zonelor de protectie sint stabilite restrictii ca:
- efectuarea fara autorizatie a vinatului, pescuitului si capturarii de animale;
......
,... . ,.
- taierile rase;
- constructia de obiective si depozite pentru pastrarea de chimicale si ingrasaminte minerale etc.
Gradinile botanice au statut de persoana juridica si sint finantate din bugetul de stat, iar mijloacele banesti
obtinute din activitati stiintifice, turistice, publicitate, editoriale etc. nu sint impozabile, adica sint folosite
in scopuri stiintifice si ecologice. Retragerea terenurilor din gradinile botanice este strict interzisa, cu
exceptia cazurilor cind acestea isi pierd valoarea lor initiala in urma calamitatilor naturale sau
catastrofelor si cind nu mai pot fi restabilite. in cazurile enumerate, retragerea terenurilor se face la
propunerea autoritatii centrale pentru mediu si Academiei de Stiinte a Republicii Moldova in baza unei
hotariri a Parlamentului RM.
6. Conform alin. 6 art. 56 din Codul funciar al RM, din categoria terenurilor monumentelor naturii fac
parte terenurile care au obiective naturale unice sau tipice, cu valoare stiintifica, cultural-instructiva si de
reconf ortare, dar care nu sint recunoscute drept monumente de istorie si cultura. Deci, monumentele
naturii, potrivit p. 1 al Anexei nr. 2 la Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 782 din 3 august
2000180, reprezinta diferite obiective ale naturii cu deosebita valoare naturala, ecologica, stiintifica,
culturala, istorica si estetica, carora li se acorda acest statut.
Astfel, monumentele naturii pot fi de importanta locala, nationala si internationala si se clasifica in:
a) monumente geologice si paleontologice (ce includ: pesteri, grote, stinci, ripe, cariere, alte obiective
unice sau reprezentative din punct de vedere geologic, descoperiri paleontologice.);
b) monumente hidrologice (lacuri, alte bazine acvatice, izvoare, riuri, albii vechi si alte obiective unice
sau reprezentative din punct de vedere hidrologic);
176
c) monumente botanice (teritorii luate sub protectie in scopul conservarii habitatelor unice sau tipice ale
speciilor de plante endemice, relicte, comunitatii ale lor, precum si ale unor specii de plante rare sau
periclitate, ale arborilor seculari);
d) monumente mixte (spatii in care se intilnesc elementele enumerate la lit. a) si d);
e) specii de plante si animale rare.
; •
Statutul de monument al naturii este atribuit de Parlamentul
Republicii Moldova la propunerea Guvernului RM cu avizul autoritatii centrale pentru mediu si al
Academiei de Stiinte a Republicii Moldova.
Scopul principal pentru care acestea sint declarate monumente ale naturii este retragerea lor din circuitul
economic, teritoriile monumentelor naturii fiind folosite numai in scopuri stiintifice, excursioniste,
turistice, de educare si recreare. Gestionarea monumentelor naturii proprietate publica se pune in sarcina
autoritatilor administratiei publice centrale sau locale in dependenta, in subordonarea carora ele se afla,
iar gestionarea monumentelor naturii de importanta locala sau dupa caz a celor ce constituie proprietate
privata se atribuie autoritatilor publice locale sau, respectiv, proprietarilor terenurilor private.
Destinatia de baza a monumentelor naturii consta in:
- pastrarea nealterata a valorilor naturale de diferite proveniente naturale — atit a celor regenerabile, cit si
a celor neregenerabile;
- crearea conditiilor favorabile pentru asigurarea procesului de regenerare a resurselor naturale
regenerabile;
-cercetarea derularii mecanismelor ecologice din cadrul monumentelor naturii;
- estimarea si lichidarea surselor de poluare si acelor care distrug integritatea si derularea fireasca a
mecanismelor naturale;
- executarea lucrarilor de depoluare si de reconstructie ecologica;
- informarea si educatia populatiei.
O caracteristica a regimului juridic al monumentelor naturii este faptul ca, in jurul fiecarui monument al
naturii se stabileste o zona de protectie. Pentru monumentele geologice, paleontologice, zoologice,
botanice si cele mixte zona de protectie este cu o latime de la 500 pina la 1000 m, iar pentru arborii
seculari si speciile relicte de plante — respectiv de 30 — 50 m.
;
177
Alta caracteristica a regimului juridic al monumentelor nominalizate este ca toti detinatorii terenurilor in
care se afla monumentele naturii sint obligati sa intreprinda un sir de masuri ce vor asigura paza si
respectarea regimului de protectie etc.
Finantarea activitatilor vizind monumentele naturii se face din bugetele locale, din fondul ecologic local,
din mijloacele detinatorilor de terenuri proprietate publica, din alte surse legale. Orice activitate efectuata
in limitele teritoriului unui monument al naturii este reglementata de regimul de protectie al acestuia.
7. Potrivind p. 2 al Anexei nr. 1 la Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 784 din 3 august 2000181,
ariile cu management multifunctional reprezinta suprafete terestre si acvatice in care, concomitent cu
conservarea naturii, se efectueaza valorificarea reglementata a florei, faunei, resurselor de apa si pasu-
nilor, se practica turismul reglementat.
Ariile in cauza fac parte din proprietatea publica si se afla in subordinea autoritatilor publice centrale sau
locale. Astfel, ariile cu management multifunctional au un regim de protectie si de gospodarire conform
destinatiei acestora, nu pot fi privatizate si nici arendate, iar retragerea terenurilor din ariile mentionate
este strict interzisa, cu exceptia cazurilor cind acestea isi pierd valoarea in urma calamitatilor naturale sau
a catastrofelor si cind nu mai pot fi restabilite.
Fondarea, reorganizarea si lichidarea ariilor cu management multifunctional se efectueaza conform
hotaririi Parlamentului RM, la propunerea Guvernului RM, cu avizul autoritatii centrale pentru mediu si
al Academiei de Stiinte a Republicii Moldova.
Ariile date se afla in gestiunea detinatorilor funciari, care sint obligati sa asigure regimul stabilit de
administrare a suprafetelor respective si sa furnizeze gratuit datele necesare monito-ringului ecologic,
autoritatilor centrale pentru mediu.
Totodata, detinatorii funciari trebuie sa instaleze la hotarele ariilor cu management multifunctional borne,
panouri de avertisment, indicatoare, sa asigure respectarea regimului de protectie a ariilor mentionate etc.
Sarcinile de baza ale ariilor cu management multifunctional sint:
- organizarea si desfasurarea tuturor formelor de activitate in vederea asigurarii protectiei, pastrarii si
restabilirii sectoarelor reprezentative cu vegetatie forestiera, de stepa, lunca, acvatica si palustra si cu
perdele forestiere de protectie; ,.;.,
178
- conservarea speciilor de plante si animale rare sau pe cale de disparitie prin crearea de conditii optime
de existenta si reproducere;
- repopularea teritoriilor adiacente cu specii de plante si animale anterior disparute;
- crearea de conditii pentru turism, gospodarirea reglementata a resurselor naturale;
- propaganda si educatia ecologica.
Activitatea stiintifica in ariile nominalizate este coordonata de catre consiliul stiintific general al ariilor
naturale protejate de stat si se efectueaza in mod obligatoriu.
Recuperarea pierderilor suportate de detinatorii terenurilor proprietate publica sau privata incluse in
fondul ariilor naturale protejate de stat se efectueaza de la bugetul de stat, bugetele locale, fondurile
ecologice si din alte mijloace extrabugetare.
in ariile cu management multifunctional se delimeteaza zone naturale cu regim special de protectie, unde
este interzisa orice activitate economica, iar pentru reducerea impactului antropic asupra ariilor date, pe
teritoriul adiacent lor se stabilesc zone de protectie cu latimea de 700-1000 m. Respectarea limitelor zo-
nelor de protectie este obligatorie pentru toate persoanele juridice si fizice care activeaza sau locuiesc in
zonele respective.
§3. Regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii sanatatii
Conform art. 57 al Codului funciar al RM, din categoria terenurilor destinate ocrotirii sanatatii fac parte
terenurile pe care exista obiecte de tratament natural (izvoare de ape minerale, namoluri curative) si
conditii climaterice deosebit de favorabile profilaxiei si tratamentului populatiei. Evidentierea, folosirea si
protectia acestor terenuri sint determinate de existenta conditiilor climaterice deosebit de favorabile si
altor factori naturale, necesari profilaxiei si tratamentului cetatenilor.
Aceste terenuri se atribuie in folosinta statiunilor balneare, institutiilor terapeutice si sint protejate in mod
deosebit. Potrivit p. 5 art. 35 al Legii privind ocrotirea sanatatii, nr. 411-XII din 28.03.1995 182,
considerarea unei localitati ca statiune balneara, stabilirea hotarelor zonelor ei de protectie sanitara si
determinarea regimului acesteia sint efectuate de Guvernul RM la pro-
179
i
punerea Ministerului Sanatatii si a Consiliului Federatiei Sindicatelor Independente din Republica
Moldova, coordonata cu autoritatile publice locale pe teritoriul careia se afla statiunea.
Sanatoriu este o institutie spitaliceasca (climaterica ori balneara) pentru ingrijirea bolnavilor.
Statiunea se considera localitatea in care se gasesc conditii climaterice, ape minerale etc. prielnice
sanatatii.
Astfel, unitatile medico-sanitare de recuperare, serviciile medicale din statiunile balneare, sanatoriile si
preventoriile cu rol recuperator si alte unitati de acest profil se organizeaza in zone cu factori naturali de
cura in scopul recuperarii integrale a sanatatii cetatenilor si restabilirii capacitatii lor de munca.
Elementul de baza al regimului statiunilor balneare, al institutiilor terapeutice etc. este zona de protectie
sanitara, care reprezinta un sistem de masuri in vederea mentinerii si protectiei factorilor de mediu,
chimici, fizici si biologici ai obiectivelor naturale de tratament. in acest scop, la toate statiunile balneare
sint create zone de protectie sanitara. in hotarele zonelor mentionate se stabileste un regim special de
gospodarire, de productie, de trai si de alta natura. Astfel, in limitele zonelor de protectie sanitara este
interzisa darea terenurilor in posesiune, folosinta, inclusiv in arenda, intreprinderilor, institutiilor si
organizatiilor a caror activitate este incompatibila cu protectia obiectivelor naturale curative si cu
mentinerea conditiilor favorabile pentru odihna populatiei. Totodata, subiectele dreptului de folosinta a
terenurilor in jurul carora se stabilesc zone cu conditii deosebite de folosinta a acestor terenuri sint
obligate sa marcheze granitele lor cu semne informative speciale.
Modul de organizare si de deschidere de institutii balneo-sanatoriale este stipulat in legislatie si prevede
in primul rind sa fie autorizate de Ministerul Sanatatii al RM si Consiliul Federatiei Sindicatelor din
Republica Moldova de comun acord cu Guvernul RM. Iar profilul medical al institutiilor balneo-
sanatoriale este stabilit de Ministerul Sanatatii in comun cu Consiliul Federatiei Sindicatelor
Independente din R. Moldova.
Exercitarea controlului asupra activitatii institutiilor balneo-sanatoriale si acordarea ajutorului stiintific,
metodic si consultativ se efectueaza de catre Ministerul Sanatatii al Republicii Moldova. Terenurile
destinate ocrotirii sanatatii constituie proprietate publica s statului, fiind de interes national, si sint atri-
buite de Guvernul RM statiunilor balneare, institutiilor terapeutice si curative, care apar si ca subiecte ale
acestor folosinte.
§4. Terenurile pentru activitatea recreativa
Legislatia actuala prevede atribuirea si protectia terenurilor destinate activitatii recreative pentru folosirea
acestora in scopuri de odihna si turism. Conform art. 58 al Codului funciar al RM, din aceasta categorie
fac parte terenurile pe care se afla case de odihna, sanatorii, campinguri, baze turistice, tabere turistice si
tabere de fortificare a sanatatii, statii turistice, parcuri si tabere pentru copii, poteci didactico-turistice si
trasee marcate.
Turismul este un domeniu ale economiei nationale cu functii complexe, ce reuneste un ansamblu de
bunuri si servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe o
perioada mai mica de un an si al caror motiv este altul decit exercitarea unei activitati remunerate in locul
vizitat.
Potrivit p. 5 art. 8 al Legii turismului, nr. 798-XVI din 11.02.2000183, in scopul atragerii investitiilor in
sfera turismului, unele terenuri care fac parte din domeniul public sau privat pot fi concesionate pe o
perioada de pina la 50 de ani in conformitate cu legislatia funciara, cu prioritatile stabilite prin programele
de dezvoltare a turismului.
O conditie obligatorie a regimului juridic al terenurilor destinate activitatii recreative consta in faptul ca
toate aceste terenuri si sectoare de terenuri urmeaza a fi folosite conform destinatiei lor: pentru odihna si
turism. Este interzisa orice activitate care impiedica folosirea terenurilor respective potrivit destinatiei lor
speciale, cum ar fi: constructiile, taierile neautorizate sau vatamarile spatiilor verzi etc. Sectoarele de
teren necesare potecilor didactico-turistice si traseelor marcate sint atribuite in drept de folosinta limitata
asupra sectoarelor de teren straine (servitutea), in cazul in care dreptul asupra sectorului de teren trece
altei persoane, servitutea nu se abroga.
Pentru recreare se atribuie teritorii de catre organele administratiei publice locale, din extravilanele
localitatilor urbane si rurale al caror scop consta in crearea cadrului adecvat practicarii sportului,
turismului si altor activitati recreative.
Conform Codului silvic al RM184, pentru organizarea odihnei populatiei, autoritatile publice locale si
gestionarii de terenuri
180
181
din fondul forestier desfasoara activitati de amenajare a sectoarelor de padure si de deservire social-
culturala a populatiei in padurile zonelor verzi ale localitatilor si in alte paduri care sint folosite pentru
odihna, sport si turism, pastrind concomitent mediul silvic si landsafturile naturale, arhitectura zonelor
suburbane si respectind regulile sanitare. Padurile zonelor verzi se incadreaza in grupa intii functionala,
cu functii igienico-sanitare si de recreare, fapt ce genereaza unele restrictii, ca taierile principale,
permitindu-se doar taierile secundare si de regenerare. Subiectele dreptului de folosinta pe aceste terenuri
sint obligate sa realizeze exploatarea patrimoniului turistic si de alta natura, asigurind totodata protectia si
conservarea acestuia si a mediului inconjurator.
§5. Particularitatile regimului juridic al terenurilor de valoare istorico-culturala
Terenurile de valoare istorico-culturala sint sectoarele de teren pe care sint amplasate, potrivind art. 59
din Codul funciar al RM, rezervatiile istorico-culturale, parcurile memoriale, monumentele arheologice si
arhitecturale si complexele arhitecturale de landsaft. Conform art. 1 al Legii privind ocrotirea
monumentelor nr. 1530-XII din 22.06.1993185, monumente sint obiective ori ansambluri de obiective cu
valoare istorica, artistica sau stiintifica, care reprezinta marturii ale evolutiei civilizatiilor de pe teritoriul
republicii, precum si ale dezvoltarii spirituale, politice si sociale si care sint ocrotite de stat.
Pentru categoria terenurilor de valoare istorico-culturala se instituie un regim special indreptat spre
mentinerea integritatii initiale a acestora si a mediului inconjurator.
Pe aceste terenuri este limitata orice activitate care contravine destinatiei lor speciale. Avizele asupra
zonelor de protectie a acestor terenuri sint luate in mod obligatoriu in considerare la intocmirea planului
general de constructii urbane si rurale. Detinatorii terenurilor, indiferent de titlul pe care il detin, in
perimetrul carora sint amplasate obiective luate sub protectie sint obligati sa ia masuri ce asigura protectia
si paza acestora.
Terenurile de valoare istorico-culturala, a caror lista este aprobata de Guvernul RM, sint terenuri
proprietate publica a
statului, conditionata de factori economici, ecologici, istorico-culturali, necesari de a asigura securitatea si
protectia acestora.
§6. Regimul juridic al terenurilor zonelor verzi sisuburbane '' '" ; ;.'-;;'" -: ' -na;-'''5— • "-:
Toate terenurile din exploatare din extravilan destinate amplasamentelor, legate de amenajarea si
functionarea normala a gospodariei orasenesti, precum si cele ocupate de paduri publice si alte spatii
verzi, cu functii de protectie, sanitaro-igienice, de fortificare a sanatatii si care sint locuri de odihna ale
populatiei, sint incluse de catre autoritatile publice locale in zona suburbana si zona verde.
Categoriile de terenuri mentionate sint reprezentate de terenuri din afara intravilanului localitatilor, adica
in limita teritoriului administrativ, si care inglobeaza activitati dependente sau nu de functiile localitatii,
conform planurilor urbanistice si planurilor de amenajare a teritoriului. Terenurile zonelor suburbane si
zonelor verzi sint protejate de stat si se folosesc conform proiectelor de organizare a acestora. Includerea
terenurilor zonelor suburbane si zonelor verzi in fondul terenurilor proprietate publica a unitatilor
administrativ-teritoriale este conditionata de necesitatea utilizarii eficiente a terenurilor, interesul satului,
comunei, orasului, municipiului etc.
La elaborarea documentatiei de urbanism si amenajare a teritoriilor, potrivit prevederilor Legii privind
principiile urbanismului si amenajarii teritoriului nr. 835-XIII din 17.05.1996 186, se tine cont de
amplasarea spatiilor verzi. Spatiile verzi reprezinta un sistem armonizat arhitectural, format din elemente
ale complexelor peisagistice si care, indiferent de apartenenta si destinatie, servesc la imbunatatirea
calitatii mediului, mentinerea echilibrului ecologic si a genof ondului autohton la imbogatirea
asortimentului de plante ornamentale, la mentinerea si protejarea obiectivelor naturale pretioase si
armonizarea peisajelor artificiale cu cele naturale in vederea realizarii unei ambiante favorabile
desfasurarii activitatilor antro-pogene. Conform art. 15 al Legii cu privire la spatiile urbane si rurale, nr.
591-XIV din 23.09.1999187, spatiile verzi din extravilane cuprind padurile-parc, spatiile verzi din zonele
de agrement si alte categorii de spatii verzi suburbane care au in principal functia de a asigura odihna intr-
un cadru natural.
182
183
Spatiile verzi care sint folosite in interes public constituie obiectul exclusiv al proprietatii publice si pot fi
date in posesiunea provizorie si in folosinta altor persoane juridice si fizice. La includerea terenurilor in
zona suburbana si in zona verde drepturile detinatorilor de terenuri se pastreaza. Pe terenurile date,
constructiile si amenajarile incompatibile cu destinatia spatiilor verzi, ca obiectivele industriale, locative,
statiile de alimentare cu combustibil etc, sint interzise.
Atribuirea terenurilor pentru constructia si amplasarea in spatiile verzi a obiectivelor pentru activitati
economice si sociale (terenuri pentru practicarea sportului, pentru jocuri si odihna, obiective cu caracter
cultural si artistic etc.) se efectueaza de catre autoritatile publice locale cu acordul autoritatii centrale
pentru mediu. Locul de amplasare a obiectivelor, suprafata terenurilor si conditiile de desfasurare a
activitatii ulterioare se determina in baza documentatiei de urbanism si amenajare a teritoriului. Totodata
se interzice efectuarea constructiilor in spatiile verzi ale zonelor respective fara a obtine avizul pozitiv al
expertizei ecologice de stat si obstesti si fara acordul populatiei din zonele limitrofe.
Autoritatile publice locale de comun acord cu organele teritoriale subordonate autoritatii centrale pentru
mediu stabilesc hotarele spatiilor verzi si ale zonelor de protectie ale acestora.
Prin Hotarirea Guvernului RM cu privire la procedura unica de tinere a evidentei spatiilor verzi ale
localitatilor urbane si rurale nr. 676 din 11.07.2000188, s-a stabilit ca evidenta se constituie din trei
niveluri:
a) nivelul unu — local (comuna, oras, municipiu),
b) nivelul doi — local (judet, U.T.A. Gagauzia, municipiul Chisinau);
c) nivelul trei — national (autoritatea centrala pentru mediu).
Componenta si regimul juridic ale terenurilor suburbane legate de amenajarea si functionarea gospodariei
orasenesti si terenurilor urbane in principiu sint identice.
Capitolul XII. REGIMUL JURIDIC AL
TERENURILOR FONDULUI SILVIC
§1. Notiunea de regim juridic al terenurilor fondului silvic si caracteristica generala a
acestuia
Actele normative de baza ce reglementeaza relatiile aparute in cadrul folosirii terenurilor fondului
forestier sint Codul funciar al R.M. (art. 62) si Codul silvic al R.M., adoptat la 21 iunie 1996.
in conformitate cu actele normative nominalizate, fondul forestier constituie totalitatea padurilor, a
terenurilor destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, productie si administratie silvica,
precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice.
Deci, terenurile fondului silvic sint terenurile acoperite cu paduri, precum si cele neacoperite cu paduri,
insa destinate impaduririi.
Prin urmare, locul central in sistemul elementelor fondului silvic il ocupa padurile. Legislatia silvica
defineste padurea ca un element al landsaftului geografic, unitate functionala a biosferei, compusa din
comunitatea vegetatiei forestiere (in care domina arborii si arbustii), a paturii vii, a animalelor si micro-
organismelor care in dezvoltarea lor biologica sint interdependente si actioneaza asupra habitatului lor.
Sint considerate paduri terenurile acoperite cu vegetatie forestiera cu o suprafata de 0,1 ha. Din cele
relatate mai sus rezulta ca notiunea de fond forestier nu este identica cu aceea de padure, iar notiunea de
padure nu este identica cu notiunea de terenuri acoperite cu plantatii forestiere, deoarece acestea pot avea
si alte destinatii, ca: parcuri, gradini botanice etc.
Ca obiect al naturii, padurea indeplineste trei functii de baza: ecologica, economica si cultural-recreativa.
Functia ecologica a padurii se manifesta prin influenta sa de protectie asupra mediului incunjurator.
Functia economica a padurii consta in obtinerea masei
184
185
fi
lemnoase si a altor materiale pentru necesitatile vitale ale economii nationale. Functia cultural recreativa
se evidentiaza prin faptul ca padurea contribuie la fortificarea sanatatii oamenilor si la perceperea mai
profunda a naturii de catre om.
Conform art. 8 al Codul silvic al R.M., din fondul forestier fac parte:
1) Terenurile pentru impadurire (ce includ terenuri destinate reimpaduririi si terenuri destinate
impaduririi).
2) Terenurile care servesc necesitatilor189 de cultura, productie si administratie silvica (pepiniere,
plantatii cu arbusti decorativi si fructiferi, terenuri destinate asigurarii cu hrana a vinarului si a animalelor
care apartin unitatilor silvice, terenuri arabile, fine-te, pasuni date in folosinta temporara personalului
silvic pentru activitati auxiliare, terenuri ocupate de drumuri forestiere, de linii parcelare, de linii de
transport de energie electrica, de iazuri si lacuri, cit si terenuri ocupate de constructii si instalatii ce apar-
tin gospodariei silvice).
3) Terenuri neproductive (mlastini, stincarii, pante abrupte, alunecari de teren etc).
Nu fac parte din fondul forestier si respectiv nu sint incluse:
- perdelele forestiere de protectie amplasate pe terenurile cu destinatie agricola;
- perdelele forestiere de productie si plantatiile de arbori si arbusti situate de-a lungul cailor de
comunicatie;
- grupele de arbori si arborii aparte din perimetrul oraselor si al altor localitati — terenurile spatiilor verzi.
Atribuirea terenurilor la fondul forestier se efectueaza pe baza amenajamentelor silvice, care reprezinta un
sistem de masuri de asigurare a gospodarii nationale a terenurilor din acest fond si realizare a folosintelor
silvice, regenerare eficienta, paza si protectie a padurilor, promovare a unei politici tehnico-stiin-tifice
unice, bazate pe conceptia de dezvoltare a silviculturii.
Totodata, art. 17 din Codul silvic al RM prevede modalitatea de instrainare si de atribuire a terenurilor din
fondul forestier, conform legislatiei funciare, in alte scopuri decit cele silvice. in cazul instrainarii
terenurilor impadurite din fondul forestier pentru necesitatile statale si publice, Guvernul RM decide con-
comitent conservarea sau taierea padurilor si determina modul de folosire a produselor lemnoase
recoltate, fiindca padurile in Republica Moldova, folosite in interes public reprezinta obiectul
186
exclusiv al proprietatii publice si pot fi date doar in gestiune sau in folosinta. Legislatia silvica admite si
proprietatea privata asupra padurilor in cazul plantarii acestora pe terenurile aflate in proprietate privata
cu exercitarea dreptului de proprietate in conditiile legii. Continutul dreptului de proprietate asupra aces-
tor paduri este stabilit de normele legislatiei silvice, civile si funciare. Proprietarii de terenuri impadurite,
in conformitate cu prevederile art. 18 al Legii privind ameliorarea prin impadurire a terenurilor degradate
nr. 1041-XIV din 15 iunie 2000190, sint obligati sa asigure pe cheltuieli proprii lucrarile de ingrijire, paza
si protectie in perimetrele de ameliorare, respectind normele tehnice silvice etc. in caz contrar, aceste
terenuri vor fi expropriate de la detinatorii acestora pentru utilitate publica, cu despagubire prealabila si
dreapta si vor fi administrate de autoritatea silvica centrala.
§2. Clasificarea padurilor in grupe si categorii functionale
Potrivit importantei economice, ecologice si sociale a fondului forestier, padurile fondului forestier
national sint situate in grupa intii functionala, avind in exclusivitate functiile de protectie a mediului
inconjurator. Clasificarea padurilor pe grupe si categorii functionale se efectueaza de catre Guvernul RM,
la propunerea organelor silvice de stat si a autoritatilor de stat pentru protectia mediului inconjurator.
Fiind o componenta a fondului forestier, categoria functionala a padurilor include atit terenuri acoperite,
cit si neacoperite cu paduri. Scopul de baza al acestei divizari reiese din importanta functiilor exercitate
de protectie a apelor, sanitaro-igienice, de recreare etc.
Important este ca toate padurile desemnate in modul stabilit pentru folosirea in aceleasi scopuri sint
clasificate in aceeasi categorie functionala, iar regimul de gospodarire si realizare a folosintelor in paduri
se stabileste in functie de scopul principal al categoriei functionale a padurii.
in conformitate cu art. 15 al Codului silvic al RM si cu p. 5 din Regulamentul privind clasificarea
padurilor pe grupe si categorii functionale", adoptat prin Hotarirea Guvernului RM nr. 1008 din 30
octombrie 1997191, pornind de la importanta lor
187
economica, amplasarea si functiile ce le revin, padurile din fondul forestier national se clasifica inCginci
categorii functionale. ''
- Din prima categorie fac parte padurile cu functii de protectie a apelor, care include: perdelele forestiere
de protectie de pe versantii riurilor, riuletelor, lacurilor, lacurilor de acumulare si altor bazine acvatice;
- Cea de a doua categorie include padurile cu functii de protectie a terenurilor si solurilor: padurile
antierozionale, perdelele forestiere de protectie limitrofe drumurilor auto de interes national si perdelele
forestiere de protectie limitrofe cailor ferate;
- Padurile cu functii de protectie contra factorilor climatici si industriali daunatori constituie cea de a treia
categorie si include respectiv: perdelele forestiere de protectie a terenurilor agricole, padurile de stepa,
padurile de pe limita dintre stepa si sUvostepa, cu exceptia zavoaielor si padurilor de lunca din aceste
zone, trupurile de padure dispersate cu suprafete sub 50 ha, situate in zona de cimpie si sectoare silvice
deosebit de valoroase;
- O alta categorie o alcatuiesc padurile cu functii de recreare, care include: padurile zonelor verzi din jurul
oraselor si altor localitati, inclusiv sectoarele de paduri-parcuri din aceste zone, padurile din prima si a
doua zona de protectie sanitara ale surselor de aprovizionare cu apa, padurile din zonele de protectie
sanitara a statiunilor balneoclimaterice si ale sanatoriilor, padurile urbane si padurile-parcuri;
- Paduri de importanta stiintifica si de conservare a geno-fondului si ecofondului silvic includ: padurile
din rezervatiile naturale, padurile din parcurile nationale si naturale, sectoarele de padure aflate in regim
de rezervatie, padurile de importanta stiintifica sau istorico-culturala, padurile declarate monumente ale
naturii si plantatiile silvice cu pomi fructiferi.
Concomitent cu clasificarea padurilor pe categoriile functionale corespunzatoare sint determinate hotarele
terenurilor impadurite si neimpadurite din fondul silvic, incadrate in fiecare categorie functionala. in
cazul in care pe terenurile padurilor incadrate in una dintre categoriile functionale sus-enumerate se afla
monumente ale naturii, sectoare silvice in regim de rezervatie, paduri de importanta stiintifica sau
istorico-culturala, acestora li se atribuie categorii functionale separate.
Totodata, in toate padurile din fondul forestier national, indiferent de categoriile functionale, pot fi
evidentiate sectoare silvice
188
de protectie speciala cu regim limitat de gospodarire silvica (mici sectoare de padure amplasate intre
spatii neimpadurite, sectoare de protectie a malurilor bazinelor acvatice, sectoarele de padure in
componenta carora sint atestate specii relicte endemice etc).
Perimetrul unui sector de padure ce urmeaza sa fie incadrat in una dintre categoriile functionale trebuie sa
corespunda cu hotarele naturale ale acestuia, cu liniile parcelare, liniile electrice si de comunicatie, ale
hotarelor subparcelelor si cu alte elemente, fara devieri esentiale de la normativele stabilite sau de la cele
determinate prin cercetarile efectuate anterior.
Teritoriile acoperite cu arboreturi care indeplinesc concomitent citeva functii de protectie se incadreaza in
categoria functionala pentru care este stabilit regimul cel mai strict de gospodarire si realizare a
folosintelor silvice. in cazurile in care arboreturile se afla deja intr-un regim similar, acestora li se va
atribui categoria functionala de maxima importanta. Categoria functionala de maxima importanta
presupune incadrarea acestora in categorii functionale intr-o ordine stabilita dupa importanta lor. Astfel,
legislatia silvica le divizeaza in:
1. Paduri din prima si a doua zona de protectie sanitara a surselor de alimentare cu apa;
2. Paduri din prima si a doua zona de protectie sanitara ale statiunilor balneoclimaterice si sanatoriilor;
3. Sectoare silvice deosebit de valoroase;
4. Paduri antierozionale;
5. Plantatii silvice cu pomi fructiferi;
6. Perdele forestiere de protectie limitrofe drumurilor auto de interes national.
7. Perdele forestiere de protectie limitrofe cailor ferate;
8. Paduri din a treia zona de protectie sanitara a statiunilor balneoclimaterice si sanatoriilor;
9. Paduri din zonele verzi ale oraselor si ale altor localitati;
10. Perdele forestiere de protectie a riurilor, riuletelor, lacurilor, lacurilor de acumulare si a altor bazine
acvatice.
Determinarea categoriilor functionale ale padurilor si inaintarea demersurilor privind atribuirea efectiva a
acestora se efectueaza de catre organele silvice de stat si autoritatile de stat pentru protectia mediului
inconjurator, la care se anexeaza fundamentarea tehnico-stiintifica si economica a propunerilor privind
clasificarea padurilor pe categorii functionale, precum
189
si materialele, documentele cartografice, de evidenta sau de alta natura. Hotarirea privind clasificarea
padurilor pe categorii functionale tine de competenta Guvernului Republicii Moldova. Clasificarea
padurilor in grupe si categorii functionale se efectueaza concomitent cu demarcarea hotarelor pe teren
tinindu-se cont de cerintele legislatiei funciare,
Administrarea si gospodarirea fondului forestier in zonele de frontiera si in padurile cu regim special se
exercita de catre organele silvice de stat teritoriale si organele de resort in modul stabilit de Guvern.
Tipurile si formele de folosinta ale fondului forestier sint stabilite de legislatie amanuntit si nu necesita o
interpretare aparte. Astfel, utilizarea padurilor se efectueaza in sase forme: recoltarea masei lemnoase prin
taieri principale si secundare (art. 36 Cod silvic), recoltarea produselor lemnoase auxiliare si a materiei
prime tehnice (art. 37 Cod silvic), folosintele silvice accesorii (recoltarea si achizitionarea fructelor si
pomusoarelor salbatice, nucilor, ciupercilor, plantelor medicinale (art. 38 Cod silvic), folosirea padurii in
scopuri de recreare (art. 39 Cod silvic), pentru necesitatile gospodariei cinegetice (art. 40 Cod silvic), in
scopuri de cercetari stiintifice (art. 41 Cod silvic).
Terenurile din fondul forestier pot fi date in folosinta in scopurile mentionate mai sus persoanelor fizice si
juridice, asociatiilor obstesti si organizatiilor religioase. Regimul juridic de utilizare a padurilor poate fi
diferentiat in: general, obligatoriu pentru orice grupa si categorie functionala de protectie a padurilor si
special, conditionat de specificul utilizarii padurilor si a terenurilor pe care sint amplasate aceste paduri.
Astfel, Codul silvic al RM stabileste principiile de baza administrarii de stat in domeniul folosirii,
regenerarii, pazei si protectiei padurilor; art. 29,30 din Codul silvic al RM stipuleaza drepturile si
obligatiile gestionarilor de terenuri din fondul forestier si ale beneficiarilor silvici; art. 16 din Codul silvic
al RM determina modul de stabilire a virstei exploatabilitatii si a ciclului de protectie forestiera.
Stabilirea, diferentierea si modificarea regimului juridic al terenurilor din fondul forestier se efectueaza
prin intermediul administrarii de stat si reglementarii statale in domeniul utilizarii, regenerarii, pazei si
protectiei padurilor, care pe linga criteriile generale include si criterii speciale determinate de trasatura
caracteristica si fondului forestier de pe diverse terenuri.
Astfel, accesul cetatenilor in paduri poate fi limitat sau interzis de catre organele silvice de stat, prin
decizia autoritatilor publice locale, in scopul prevenirii incendiilor si in alte scopuri sau in legatura cu
stabilirea unui regim special in padurile rezervatiilor si in alte paduri cu regim special.
§3. Particularitatile administrarii de stat a terenurilor fondului forestier
I. Organele administratiei de'stat de competenta generala
in asigurarea utilizarii rationale si protectiei padurilor si a terenurilor fondului forestier are un rol deosebit
organizarea administrarii de stat.
Volumul si continutul competentei reprezinta criteriul ce sta la baza clasificarii organelor care efectueaza
administrarea de stat in sfera respectiva. De aceea, traditional organele administrarii de stat se divizeaza
in organe de competenta generala si organe de competenta speciala. Deci, administrarea de stat este
tratata ca o activitate executiva si de dispozitie a organelor statale in asigurarea utilizarii rationale,
regenerarii, pazei si protectiei eficiente a fondului forestier. Administrarea generala este efectuata de catre
organele de stat ale puterii legislative si executive.
in aceasta ordine de idei, obiectivele administrarii fondului forestier asigura:
- dezvoltarea durabila a padurilor si mentinerea in ele a bio-diversitatii;
- intensificarea functiilor de protectie a apelor, igienico-sani-tare, de reglare climaterica si a altor functii
ale padurilor in scopul ocrotirii sanatatii populatiei si protectiei mediului inconjurator;
- regenerarea, extinderea, ameliorarea compozitiei si a calitatii padurilor, sporirea productivitatii acestora;
- elaborarea si aplicarea unui complex de masuri diverse si reglementarea activitatii organelor silvice de
stat privind aducerea si mentinerea padurilor in starea corespunzatoare functiilor ecologice si social-
economice ale acestora;
- continuitatea eficientei functionale a padurilor si valorificarea rationala a resurselor silvice.
in categoria organelor de competenta generala ce administreaza fondul forestier al tarii legislatia actuala
include — Parla-
190
191
mentul RM, Guvernul RM si autoritatile publice locale, deli-mitind concomitent competenta acestora.
Astfel in art. 7 Cod silvic al RM sint stipulate imputernicirile Parlamentului RM de competenta caruia tin:
a) reglementarea legislativa a relatiilor silvice;
b) determinarea directiilor fundamentale ale politicii statului privind folosirea, regenerarea, paza si
protectia padurilor;
c) stabilirea imputernicirilor autoritatilor publice locale privind folosirea, regenerarea, paza si protectia
padurilor;
d) solutionarea altor probleme privind reglementarea relatiilor silvice.
Functiile Guvernului RM ca organ executiv sint mai vaste in acest domeniu si, potrivit art. 8 al Codului
silvic al RM, cuprind urmatoarele imputerniciri:
a) prezentarea de propuneri Parlamentului pentru elaborarea de acte normative privind relatiile silvice;
b) exercitarea controlului de stat asupra starii, folosirii, regenerarii, pazei si protectiei fondului forestier si
cinegetic;
c) stabilirea procedurii de eliberare a lemnului de picior;
d) aprobarea actelor normative privind ariile protejate si adoptarea hotaririlor cu privire la constituirea,
lichidarea si apartenenta departamentala a acestora;
e) stabilirea principiilor de plata pentru folosintele si produsele silvice;
f) stabilirea modului de clasificare a padurilor pe grupe si categorii functionale;
g) stabilirea si schimbarea categoriilor functionale ale terenurilor din fondul forestier;
h) aprobarea volumului anual de recoltare a masei lemnoase prin taieri principale;
i) stabilirea unei proceduri unice de tinere a evidentei de stat a fondului forestier, a cadastrului silvic de
stat si monitoringului forestier;
j) solutionarea problemelor ce tin de atribuirea terenurilor din fondul forestier pentru necesitati de stat si
publice;
k) solutionarea problemelor se tin de atribuirea terenurilor din fondul forestier in gestiune;
1) solutionarea problemelor privind organizarea si activitatea organelor silvice de stat;
m) aprobarea problemelor privind folosirea, regenerarea,
192
I

I
paza si protectia padurilor;
n) colaborarea internationala in domeniul folosirii, regenerarii, pazei si protectiei padurilor.
De competenta organelor publice locale (art. 9 Cod silvic al RM) tine:
a) exercitarea controlului asupra starii, folosirii, regenerarii, pazei si protectiei fondurilor forestier si
cinegetic;
b) repartizarea terenurilor din fondul forestier;
c) inregistrarea drepturilor de gestiune si de folosinta a terenurilor din fondul forestier;
d) organizarea tinerii evidentei de stat a fondului forestier si a cadastrului silvic de stat;
e) acordarea de sprijin organelor silvice de stat la amenajarea sectoarelor silvice in locurile de agrement;
f) lichidarea in comun cu organele silvice de stat a incendiilor de padure;
g) lichidarea in comun cu organele silvice de stat a efectelor incendiilor de padure si calamitatilor
naturale;
h) organizarea in comun cu organele silvice de stat a indeplinirii programelor privind folosirea,
regenerarea, paza si protectia padurilor.
Toate aceste organe, in limitele competentei lor, indeplinesc functiile de administrare a fondului forestier
pe intreg teritoriul unitatilor administrativ-teritoriale, indiferent de subordinea in care se afla aceste
paduri, bazindu-se pe principiul separarii puterilor.
Activitatea organelor de competenta generala in exercitarea functiilor de administrare statala in
reglementarea regimului juridic al terenurilor fondului forestier se efectueaza in conformitate cu
regulamentele acestora si asigura realizarea politicii de stat in domeniul respectiv.
II. Organele administrarii de stat de competenta speciala
Afara de organele de competenta generala exista si functioneaza organe de competenta speciala care
exercita nemijlocit administrarea de stat in domeniul utilizarii, regenerarii, pazei si protectiei padurilor.
Un astfel de organ de administrare pe intreg teritoriul tarii este Serviciul Silvic de Stat, infiintat prin
Hotarirea Guvernului RM nr. 688 din 23.07.1999192, fiind succesorul de drept al fostei Asociatiei de Stat
pentru Silvicultura "Moldsilva".
193
Serviciul Silvic de Stat este autoritatea centrala de dirijare si de gestionare a fondului forestier unic si a fondului
cinegetic al tarii, creat pe linga Guvernul RM. Serviciul Silvic de Stat isi desfasoara activitatea in conformitate cu
art. 12 din Codul silvic al RM si al Regulamentului aprobat prin Hotarirea Guvernului RM nr. 183 din 15.03.1995193.
Deci, Serviciul Silvic de Stat are statut de persoana juridica si isi realizeaza sarcinile direct sau prin intermediul
intreprinderilor si structurilor sale din teritoriu.
Sarcinile de baza ale Serviciului Silvic de Stat sint:
- gestionarea fondului forestier unic si a fondului cinegetic al tarii, precum si a altor obiective cu profil silvic ce
constitue patrimoniul statului;
- elaborarea si aplicarea regimului silvic si a controlului de stat asupra respectarii acestuia in toate padurile si
terenurile fondului forestier, precum si in vegetatia forestiera din afara acestuia;
- elaborarea si realizarea masurilor privind paza si protectia padurilor si a vegetatiei forestiere pe intreg teritoriul
tarii;
- tinerea evidentei unice de stat a fondului forestier, a Cadastrului Silvic de Stat;
- organizarea amenajamentelor silvice si revizuirea lor cu o periodicitate de 10 ani;
.;„. t, .....
- organizarea monitoringului forestier;
- regenerarea padurilor si impadurirea terenurilor fondului forestier; extinderea terenurilor impadurite si crearea
perdelelor forestiere de protectie;
- restabilirea biocenozelor silvice autohtone prin reconstructia ecologica;
- asigurarea permanentei si a biodiversitatii naturale a padurilor;
.,..
- organizarea si gospodarirea fondului cinegetic, a controlului de stat in domeniul respectiv;
- valorificarea rationala a produselor lemnoase si nelem-noase.
In componenta Serviciului Silvic de Stat sint incluse: 1. intreprinderile de stat pentru silvicultura. Aceste
intreprinderi sint constituite, reorganizate si lichidate prin ordinul Serviciului Silvic de Stat si se subordoneaza
nemijlocit acestuia. intreprinderile sint persoane juridice si reprezinta organele de stat pleni-potentiare in domeniul
dirijarii si gestionarii fondului forestier unic si a fondului cinegetic al tarii.
2. intreprinderile de stat pentru prelucrarea lemnului. intreprinderile in cauza sint persoane juridice, cu bilant
independent, conturi in banci, stampila si se constituie de catre Serviciul Silvic de Stat.
3. intreprinderea pentru prelucrarea fructelor de padure "Pomu-soara".
4. Centrul de Amenajari si Cercetari Silvice. Centrul este persoana juridica si se creeaza prin ordinul Serviciului
Silvic de Stat in domeniul amenajarii padurilor, organizarii protectiei, depistarii si combaterii daunatorilor si bolilor,
proiectarii si cercetarilor stiintifice.
5. Rezervatiile naturale de stat. in componenta si subordonarea Serviciului Silvic de Stat sint incluse urmatoarele
rezervatii naturale de stat:
; -"Codru",
,
•. ,
- "Plaiul Fagului", -"Prutul de Jos",
«-"Padurea Domneasca" si
- "Iagorlic".
6. Firma Comerciala de Stat "Silvaimrex".
in scopul asigurarii pazei fondurilor forestier si cinegetic, prin Hotarirea Guvernului RM nr. 106 din 27.02.1996194 a
fost formata garda forestiera in componenta Serviciului Silvic de Stat, cu urmatoarele functii:
. •--.
- paza nemijlocita a padurilor de taieri frauduloase, distrugeri, vatamari si delapidari, pasunatul ilicit al animalelor si
cositul finului, precum si de alte modalitati de folosire nelegitima a padurii si terenurilor fondului forestier, de alte
incalcari ale legislatiei silvice si influenta negativa asupra padurilor;
- efectuarea pazei fondului forestier de incendiu, realizarea masurilor de profilaxie a incendiilor in paduri si altor
incendii de vegetatie, descoperirea si lichidarea lor;
- infaptuirea masurilor de reprimare a incalcarilor modul stabilit, normelor si regulilor de exercitare a folosirii
padurilor;
- paza fondului cinegetic si controlul asupra respectarii regulilor si cerintelor stabilite de legislatia cinegetica. .».
•2 195
§4. Dreptul de folosinta a terenurilor fondului silvic
in functie de destinatia de baza a resurselor silvice, legislatia evidentiaza urmatoarele feluri de folosinte
silvice:
1. Recoltarea masei lemnoase este felul de baza de folosinta a padurii si se efectueaza prin taieri
principale in toate padurile, cu exceptia padurilor rezervatiilor, a padurilor parcurilor nationale, a
padurilor monumente ale naturii etc, cit si prin taieri secundare. Recoltarea masei lemnoase prin taieri
principale se efectueaza in scopul ameliorarii starii arboreturilor, a functiilor de protectie a padurii,
precum si pentru folosirea rationala si la timp a volumului masei lemnoase exploatabile. in ariile protejate
sau in padurile cu regim special de gospodarire recoltarea masei prin taieri principale poate fi limitata sau
interzisa definitiv.
Volumul anual de recoltare a masei lemnoase prin taieri principale se stabileste pe fiecare unitate de
productie in limita posibilitatii prevazute de amenajamentele silvice.
Taierile secundare si alte taieri in functie de scopul urmarit pot fi de citeva feluri: taieri de ingrijire a
padurilor, de igiena, de reconstructie, de regenerare etc, iar volumul de recoltare a masei lemnoase prin
aceste taieri se stabileste pe baza arboreturilor care necesita imbunatatirea compozitiei, a starii sanitare si
a conditiilor de crestere. Recoltarea masei lemnoase prin taieri secundare se permite in toate padurile daca
acestea sint legate de constructia drumurilor, a cladirilor, de trasarea parcursului conductelor, a liniilor de
transport de energie electrica etc.
2. Recoltarea produselor lemnoase auxiliare si a materiei prime tehnice.
Prin produse lemnoase auxiliare se au in vedere cioturile, cojile etc. Recoltarea acestora se efectueaza in
baza autorizatiei de exploatare sau a biletului silvic pentru folosinte silvice concrete.
3. Folosinte silvice accesorii. Legislatia da o interpretare concreta a felurilor de folosinte silvice accesorii,
insa nu definitiva. Dupa regimul lor juridic, acestea se clasifica in doua feluri — accesibile (recoltarea si
achizitionarea fructelor si pomusoarelor salbatice, nucilor, ciupercilor), care nu necesita o permisiune
speciala, si speciale, la exercitarea carora este necesar a obtine bilet silvic, cum ar fi: cositul finului si
pasunatul vitelor, achizitionarea plantelor medicinale etc.
Recoltarea si achizitionarea plantelor efemere, precum si a plantelor incluse in Cartea rosie a Republicii
Moldova sint interzise. Modul si conditiile de comercializare a produselor accesorii ale padurii sint
stabilite de autoritatea silvica centrala.
4. Folosirea terenurilor din fondul forestier pentru necesitatile gospodariei cinegetice. Dreptul de folosinta
a terenurilor din fondul forestier in scopurile date urmeaza a fi realizat tinindu-se cont de cerintele
legislatiei privind regnul animal fara afectarea padurii.
5. Folosirea terenurilor din fondul forestier in scopuri de cercetare stiintifica, pentru scopurile mentionate
pot fi repartizate terenuri din fondul forestier intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor in sarcinile
carora, conform statutului si regulamentelor lor, intra efectuarea lucrarilor de cercetare stiintifica, pentru
obtinerea rezultatelor stiintifice planificate.
6. Folosirea padurilor in scopuri de recreare. Aceasta presupune un complex de activitati de amenajare a
sectoarelor de padure si de deservire social-culturala a populatiei in zonele verzi ale localitatilor si in alte
paduri care sint folosite pentru odihna, sport si turism.
Legislatia actuala prevede doua forme de folosinte forestiere:
a) de scurta durata — pe un termen mai mic de un an (autorizatia silvica, biletul silvic) si
b) de lunga durata — pina la 99 de ani (arenda, concesiune...). Dreptul de folosire a terenurilor din fondul
forestier de lunga
durata se atribuie, de regula, pentru recoltarea masei lemnoase, forma de baza a folosintelor forestiere, dar
si in alte scopuri. Terenurile fondului forestier se atribuie cel mai des si pentru folosintele silvice
accesorii, auxiliare, de scurta durata, s.a. Documentul de baza care reglementeaza relatiile dintre parti la
atribuirea terenurilor din fondul forestier in folosinta in conditii de arenda este contractul de arenda. De
aceea, relatiile de arenda a terenurilor din fondul forestier sint reglementate de Legea cu privire la arenda
nr. 861-XII din 14.01.1992195. Arenda terenurilor din fondul forestier din cadrul ariilor protejate este
interzisa.
in cazul in care folosintele forestiere se efectueaza in forma de eliberare a produselor secundare, in
cantitati neinsemnate, rezultate din taieri de ingrijire a arboreturilor (degajari, curatari, rarit) dreptul
asupra lor se perfecteaza prin eliberarea autoriza-
196
197
tiei-licenta. Astfel, conform p. 19 din Regulamentul provizoriu cu privire la recoltarea ierbii si pasunatul animalelor
pe terenurile fondului forestier al Republicii Moldova, aprobat prin Hota-rirea Guvernului RM nr. 294 din
25.05.1993196, beneficiarilor li se elibereaza autorizatii silvice de folosinta a sectoarelor pentru recoltarea ierbii si
pasunatul animalelor potrivit modelelor stabilite de Serviciul Silvic de Stat, in baza contractului incheiat. Deci, in
autorizatia silvica se indica termenul de folosinta, suprafata si amplasarea terenului (ocolul silvic, parcela, perioada),
precum si obligatiile beneficiarului. De regula, folosintele silvice, cu unele exceptii se efectueaza contra plata, care
se stabileste de catre Guvernul.
Drepturile si obligatiile beneficiarilor silvici sint prevazute de art. 30 din Codul silvic al RM.
••
Beneficiarii silvici au dreptul:
a) sa primeasca in folosinta terenuri din fondul forestier pentru recoltarea produselor padurii, precum si pentru
cositul finu-lui, pasunatul vitelor pe anumite sectoare si pentru alte folosinte silvice;
b) sa construiasca drumuri, blocuri de productie si administrative, sa amenajeze platforme pentru stivuirea productiei
silvice, locuri de parcare a autovehiculelor, a altor mijloace de transport.
Un spectru mai larg de obligatii au beneficiarii silvici:
a) sa foloseasca rational parchetele, puse lor la dispozitie pentru recoltarea masei lemnoase, finetele, alte terenuri
silvice;
b) sa nu permita pierderea masei lemnoase recoltate;
c) sa curete parchetele de resturile de exploatare, iar terenurile deteriorate in procesul exploatarii sa fie aduse intr-o
stare buna pentru folosire conform destinatiei;
d) sa achite in termen plata pentru folosirea terenurilor din fondul forestier;
e) sa execute lucrarile prin metode care nu afecteaza starea si regenerarea padurilor, precum si starea bazinelor
acvatice si a altor obiective naturale;
f) sa respecte regulile de aparare impotriva incendiilor, sa ia masuri de aparare impotriva incendiilor in locurile de
executare a lucrarilor, iar in cazul aparitiei incendiilor de padure, sa le stinga in cel mai scurt timp;
g) sa indeplineasca alte cerinte in conformitate cu regulamentele de folosire a fondului forestier,
t" :•-' '••-
198
Legea nu permite imixtiunea in activitatea gestionarilor de terenuri din fondul forestier si beneficiarilor silvici daca
aceasta nu este dictata de inlaturarea derogarilor de la lege. Iar drepturile incalcate ale beneficiarilor silvici urmeaza
sa fie restabilite prin intermediul instantelor judecatoresti cu recuperarea paralela a pagubelor pricinuite.
Dreptul de beneficiere silvica poate fi incetat inainte de termen la initiativa posesorului fondului forestier in cazul
incalcarii sistematice a legislatiei silvice, funciare si de protectie a mediului inconjurator, al folosirii fondului
forestier cu incalcarea regulilor si modului stabilit de folosire, al neachitarii in termen a platii pentru folosintele
silvice si al folosirii terenurilor din fondul forestier in alte scopuri decit cele prevazute de conditiile de atribuire a
acestora.
Folosintele silvice, cu unele exceptii, se efectueaza contra plata. Platile pentru folosintele silvice se utilizeaza pentru
paza padurilor, sporirea calitatilor, stimularea materiala a detinatorilor de terenuri din fondul forestier si pentru
amenajarea padurilor.
199
Capitolul XIII. REGIMUL JURIDIC AL
TERENURILOR FONDULUI APELOR
§1. Notiunea si caracteristica generala
Ca sursa naturala regenerabila si limitata, apa este un element indispensabil al naturii, de o importanta deosebita
pentru existenta vietii si infaptuirea tuturor activitatilor umane. De aceea, protectia, punerea in valoare si dezvoltarea
durabila a surselor de apa sint actiuni de interes general.
Obiectul relatiilor din domeniul folosirii fondului apelor este unul separat sau o parte componenta a acestuia. in
conformitate cu prevederile art. 2 al Codului apelor al RM, adoptat de Parlamentul R.M. la 22 iunie 1993197, din
Fondul Unic de Stat al Apelor din Republica Moldova fac parte bazinele de apa de suprafata si izvoarele de apa,
apele canalelor, precum si apele subterane. Potrivit Codului funciar al R.M198, terenurile fondului apelor cuprind
teritoriile aflate sub ape — albiile cursurilor de apa, cuvetele lacurilor, iazurilor, rezervoarelor de apa, mlastinile,
terenurile pe care sint amplasate constructii hidrotehnice si alte amenajari ale serviciului apelor, precum si terenurile
repartizate pentru fisiile de deviere (de pe maluri) a riurilor, a bazinelor de apa, a canalelor magistrale
intergospodaresti si a colectoarelor.
Astfel, terenurile fondului apelor se divizeaza in doua categorii:
a) Cele acoperite nemijlocit cu ape (adica terenurile care sint acoperite cu apa relativ stabil, permanent ori o mare
parte a anului in categoria data neintrind terenurile acoperite cu apa pe o perioada limitata de timp, acestea fiind
concomitent bazine artificiale, dar nu naturale);
b) Cele adiacente bazinelor de apa, destinate folosirii si protectiei apelor.
Deci, acestea se folosesc pentru constructia si exploatarea instalatiilor ce asigura satisfacerea necesitatilor de apa
potabila, tehnica, curativa, a altor necesitati ale populatiei, ale serviciului apelor, ale agriculturii, industriei,
gospodariei piscicole, ener-
geticii, transporturilor, precum si a altor necesitati ale statului si societatii. Regimul juridic al terenurilor fondului
apelor este reglementat atit de normele Codului apelor al R.M., cit si de Codul funciar al R.M. in ceea ce priveste
relatiile in raport cu apele aflate in mediul inconjurator care nu sint concentrate in obiective acvatice, acestea nu sint
reglementate de catre legislatia apelor, raporturile legate de folosirea apelor excluse din obiectivele acvatice fiind
reglementate de un sir de acte normative, inclusiv de legislatia civila, sanitara etc.
Obiectivele acvatice incluse in Fondul unic de stat al apelor se trec in evidenta si se inregistreaza in mod obligatoriu
in Cadastrul de stat al apelor, care are drept sarcina stabilirea cantitatii si calitatii apelor, a datelor privind folosirea
apelor pentru necesitatile populatiei si ale economiei nationale. Fondul in cauza se afla sub ocrotirea si protectia
statului. Pentru protectia riurilor si a bazinelor de apa impotriva poluarii, impurificarii, epuizarii si de alta natura,
precum si pentru folosirea terenurilor aferente lor, in conformitate cu legislatia in vigoare, sint create zone de
protectie sanitara in perimetrul carora se stabileste un regim special de exploatare a terenurilor. Terenurile fondului
apelor reprezinta unul dintre elemente sistemului acvatic care participa nemijlocit la functionarea naturala a
intregului ecosistem. Pa-mintul se manifesta aici ca o intindere spatiala de baza, pe care sint amplasate obiectivele
acvatice de suprafata. Aceste terenuri, ocupate de obiective acvatice, de regula, constituie proprietatea exclusiva a
statului si pot fi date doar in folosinta. Deoarece pamintul este un bun imobil, regimul juridic al obiectivelor
acvatice, reglementata de legislatia apelor, se imbina strins cu regimul juridic al terenurilor pe care sint amplasate
acele obiective acvatice, fapt care a si generat separarea terenurilor fondului apelor intr-o categorie independenta.
Regimul juridic al terenurilor fondului apelor are o particularitate, determinata de faptul ca destinatia economica de
baza a acestora consta in deservirea activitatilor apelor. Componenta constitutiva a acestei categorii de terenuri o
reprezinta terenurile acoperite cu ape, adica cele, acoperite cu ape relativ constant sau o mare parte a anului. in
categoria respectiva nu intra terenurile acoperite cu apa doar pe o perioada scurta. Reamintim ca terenurile fondului
apelor includ doar terenurile ocupate de bazinele acvatice naturale, nu si artificiale. De aceea, din terenurile fondului
apelor nu fac
201-
I t
parte sectoarele bazinelor de inot artificiale, ale conductelor de apa, ale rezervoarelor de apa etc. in categoria
terenurilor fondului apelor intra si sectoarele de terenuri limitrofe cursurilor riurilor, piraielor, lacurilor,
constructiilor hidrotehnice si de acumulare a apei etc, avind ca scop — deservirea bazinelor acvatice. Astfel, scopul
de baza al terenurilor fondului apelor, consta in deservirea activitatilor de folosire si protectie a obiectivelor
acvatice, de aceea regimul juridic al obiectivelor acvatice, de regula, determina particularitatile regimului juridic al
terenurilor fondului apelor.
§2. Administrarea terenurilor fondului apelor
Administrarea de stat in domeniul folosirii si protectiei fondului apelor este o activitate executiva a organelor statale,
imputernicite in acest scop, privind coordonarea tuturor activitatilor de utilizare, folosire si protectie a apelor pe
intreg teritoriul tarii. De mentionat ca, administrarea de stat in acest domeniu nicidecum nu presupune amestecul
acestor organe in activitatea economica propriu-zisa a beneficiarilor apei, deoarece acestia isi planifica independent
activitatile de utilizare gospodareasca a resurselor acvatice, in conformitatea cu legislatia in vigoare.
Administrarea de stat in domeniul respectiv este exercitata de catre Guvernul R.M., de organele administratiei
publice locale si organele de stat autorizate in mod special in acest scop. Obiectivele administrarii de stat in
domeniul folosirii fondului apelor, asigurarea folosirii rationale a apelor pentru necesitatile populatiei si ale
economiei nationale; protectia apelor impotriva poluarii, impurificarii si epuizarii; prevenirea si lichidarea efectelor
distructive ale apelor; ameliorarea starii obiectivelor acvatice si pastrarea lor pentru generatiile prezente si viitoare;
protejarea drepturilor persoanelor juridice si fizice si consolidarea legalitatii in relatiile din domeniul apelor. Astfel,
din sistemul organelor administrarii de stat in domeniul respectiv fac parte:
1. Guvernul Republicii Moldova care este imputernicit cu urmatoarele functii:
• stabilirea modului de folosire a apelor, prevenirea si lichidarea efectelor distructive ale apelor;
202
§
• planificarea masurilor privind folosirea si protectia apelor;
• aprobarea schemelor de folosire complexa si de protectie a apelor, a balantelor de gospodarire a apelor;
• exercitarea controlului de stat asupra folosirii si protectiei apelor, eliberarea de autorizatii de folosire.
2. Organul central de administrare a complexului unic al apelor pe intreg teritoriul tarii este Concernul Republican
pentru Gospodarirea Apelor "Apele Moldovei", format pe linga Ministerul Agriculturii si Industriei Prelucratoare
prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 678 din 6 octombrie 1995199.
Concernul "Apele Moldovei" activeaza in baza unui statut aprobat prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova
nr. 317 din 10 iunie 1996200 si potrivit caruia efectueaza administrarea de stat, reglementarea si controlul asupra
utilizarii rationale a resurselor de apa in scopul asigurarii necesitatilor de apa ale tuturor ramurilor economiei
nationale si ale populatiei, din izvoarele de suprafata si cele subterane, al protectiei terenurilor agricole de revarsari
si inundatii, al intretinerii terenurilor fondului apelor.
Pentru realizarea acestor sarcini, Concernul:
1) participa la elaborarea programelor de lunga durata privind irigarea si schemele de dezvoltare a asigurarii si apro-
vizionarii cu apa a republicii;
2) efectueaza masuri privind reglementarea debitului in fluviile tarii si asigura utilizarea rationala a lui;
3) efectueaza lucrari privind coordonarea activitatilor de proiectare, constructie si exploatare a constructiilor
hidrotehnice la obiectivele acvatice;
4) coordoneaza limitele consumului de apa pentru subiectele economice;
5) tine evidenta de stat cu privire la utilizarea apelor si Cadastrul apelor;
6) efectueaza controlul operativ al respectarii limitelor stabilite ale consumului de apa;
7) indeplineste alte functii in scopul asigurarii functionarii unui regim strict de gospodarire a apelor, precum si de
protectie a lor.
in componenta Concernului "Apele Moldovei" sint incluse 14 asociatii de productie, reparatie si exploatare acvatica,
Institutul de Proiectare a Sistemelor de Gospodarire a Apelor "Acva-proiect", Institutul de Cercetari in Domeniul
Apelor si al imbuna-
203
tatirii Funciare, Directia pentru Gospodarirea Apelor a Bazinului din Zona Centrala.
3. Autoritatile publice locale iau parte nemijlocit la solutionarea multiplelor probleme care apar in
procesul de gospodarire a apelor, de protectie a lor, ce tin de prevenirea si lichidarea influentei distructive
a apei. Concomitent organele publice locale elibereaza autorizatii de folosire separata a obiectivelor
acvatice aflate pe teritoriul administrativ, stabilesc conditiile generale de folosire a apelor, solutioneaza
diverse litigii aparute in procesul de gospodarire a apelor. Activitatea de administrare a organelor
nominalizate se realizeaza prin urmatoarele functii:
a) Controlul de stat asupra indeplinirii cerintelor folosirii rationale a obiectivelor acvatice si protectiei
lor, pentru a asigura:
- respectarea de catre toate persoanele juridice si fizice (beneficiarii acvatici) a modului stabilit de folosire
a apelor;
- executarea obligatiunilor si prescriptiilor privind protectia apelor;
- prevenirea si lichidarea efectelor lor distructive;
- respectarea regulilor de tinere a evidentei apelor etc. (art. 5 din Codul apelor al R.M.).
b) O alta functie de activitate in domeniul administrarii consta in planificarea folosirii si protectiei apelor
si a activitatilor de prevenire si lichidare a efectelor distructive ale acestora.
Functia in cauza se manifesta nu numai prin elaborarea diferitelor planuri stiintifice intemeiate (atit in
cadrul unitatilor admi-nistrativ-teritoriale, cit si in general pe tara) in baza carora se asigura amplasarea
obiectivelor acvatice, tinindu-se cont de necesitatile de apa potabila si menajera, dar si prin elaborarea
schemelor de utilizare in complex si protectie a apelor.
Modul de elaborare si aprobare a schemelor de utilizare in complex si protectie a apelor este stabilit prin
Hotarirea Guvernului R.M. nr. 747 din 3 noiembrie 1995201. Potrivit p. 3 al hotaririi nominalizate, exista 3
tipuri de astfel de scheme:
a) schema generala de utilizare in complex si protectie a apelor, elaborata in scopul determinarii directiei
principale de dezvoltare a gospodariei apelor a republicii;
b) schemele bazinelor, elaborate pentru bazinele riurilor in baza schemei generale;
c) schemele teritoriale, elaborate pentru raioanele economice in baza schemei generale si pentru bazine.
;; ;i ;; ;
I
in schemele de utilizare in complex si de protectie a apelor sint prevazute actiuni care urmeaza sa asigure
economiei cea mai eficienta utilizare a apei, tinindu-se cont de satisfacerea necesitatii de apa a populatiei,
cu aplicarea masurilor necesare in vederea incetarii deversarii apelor de scurgere neepurate in baza
perfectionarii tehnologiilor de productie, precum si a unor actiuni care sa asigure executarea conditiilor
pentru pastrarea viabilitatii lacurilor de acumulare.
c) Atribuirea si retragerea obiectivelor acvatice din folosinta tine de competenta Guvernului R.M. si a
autoritatilor publice locale in functie de importanta si locul de amplasare ale obiectivelor acvatice, cu
avizarea autoritatilor pentru mediu.
d) Evidenta de stat a resurselor acvatice si tinerea Cadastrului apelor are drept scop stabilirea cantitatii si
calitatii apelor, a datelor privind folosirea apelor pentru necesitatile populatiei si ale economiei. Evidentei
de stat sint supuse toate obiectivele acvatice, precum si folosintele de apa de catre intreprinderile
industriale, de constructii, transport, agricole etc. indiferent de tipul de proprietate si forma
organizatorico-juridica.
e) Cadastrul de stat al apelor (art. 102 Codul apelor al R.M.) cuprinde datele evidentei apelor conform
indicilor de cantitate si calitate, datele privind inregistrarea folosintelor de apa, evidenta folosirii apelor si
starea lor ecologica. Tinerea Cadastrului de stat al apelor este de competenta Guvernului R.M.
f) Solutionarea litigiilor privind folosinta apei este de competenta diferitelor organe. Astfel, litigiile care
se refera la dreptul de folosinta speciala a apei se solutioneaza de catre organul care a eliberat autorizatia
de folosire a obiectivului acvatic (art. 82 din Codul apelor al R.M.). Contestatiile deciziilor acestor
organe, pronuntate in urma solutionarii litigiului, se inainteaza organelor superioare. Litigiile dintre
beneficiarii de folosinta a apei din diverse sectoare si judete se solutioneaza de catre Guvern (art. 83 din
Codul apelor al R.M.). in cazul aparitiei unor litigii intre persoanele juridice, precum si dintre acestea si
persoanele fizice, privind folosirea obiectivului acvatic situat pe teritoriul sectorului, ele sint solutionate
de catre autoritatile publice locale. Contestatiile deciziilor acestora se inainteaza Guvernului (art. 84 din
Codul apelor al R.M.). Litigiile patrimoniale ce vizeaza relatiile in sfera de gospodarire a apelor se
solutioneaza de catre instantele judecatoresti (art. 86 din Codul apelor al R.M.).
204
205
§3. Dreptul de folosinta a terenurilor fondului apelor
Dreptul de folosinta a apelor reprezinta o totalitate de norme juridice menite se reglementeze raporturile de utilizare
a apelor in scopul asigurarii populatiei si a economiei nationale cu ape si pentru protectia acestora. Dreptul subiectiv
de beneficiere a apelor include totalitatea drepturilor si obligatiunilor ce apartin unui subiect de drept concret, caruia
i-a fost atribuit in folosinta un obiectiv acvatic.
Conform art. 18 din Codul apelor al R.M., folosintele de apa se clasifica in functie de scopul folosirii apei;
parametrii obiectivelor acvatice; conditiile tehnice de folosire; caracterul folosirii apelor; metodele de folosire a
apelor si actiunea folosirii apei asupra obiectivelor acvatice. Obiectivele acvatice pot fi atribuite in folosinta pentru
unul sau citeva scopuri.
insa indiferent de scopul pentru care a fost atribuit, folosintele de apa pot fi divizate in functie de metoda de captare
a apei; de folosire a suprafetei obiectivului; de folosirea mediului acvatic si deversarea apelor reziduale in obiectivul
acvatic. in functie de conditiile tehnice de folosire, folosintele de apa se clasifica in:
- folosinta generala (realizata fara aplicarea unor instalatii sau dispozitive tehnice, care afecteaza starea apelor);
- folosinta speciala (realizata cu aplicarea unor instalatii si dispozitive).
Folosinta generala (scaldatul, spalatul rufelor, adapatul vitelor) se efectueaza fara autorizatie, pe cind folosinta
speciala se efectueaza in baza unei autorizatii.
in functie de conditiile de atribuire, folosintele de apa se clasifica in:
- folosinta comuna (utilizarea unui obiectiv acvatic de catre mai multe subiecte);
- folosinta separata.
?» ;
-; - o Atunci cind un obiectiv acvatic (sau o parte componenta a
acestuia) este atribuit numai unui singur beneficiar, acesta este considerat beneficiar primar. in cazurile prevazute de
lege, beneficiarii primari sint in drept sa elibereze altor persoane fizice sau juridice, in acord cu autoritatile pentru
mediu si autoritatile pentru gospodarirea apelor, autorizatii de folosinta secundara a apei. Conform art. 15 din Codul
apelor al R.M., beneficiarii folosintelor de apa sint persoanele juridice si persoanele fizice.
206
Beneficiarii folosintelor de apa, conform art. 34 din Codul apelor al R.M., au dreptul:
- sa extraga apa pentru folosirea ulterioara;
- sa exploateze obiectivele acvatice pentru diverse necesitati;
- sa foloseasca obiectivele acvatice pentru deversarea apelor reziduale;
- sa foloseasca obiectivele acvatice pentru agrement, desfasurarea actiunilor sportive si de asanare, intretinerea
ansamblurilor naturale, precum si pentru alte actiuni de folosire a obiectivelor acvatice, neinterzise de legislatia in
vigoare.
insa drepturile beneficiarilor, in cazurile stabilite de legislatie, pot fi limitate tinind seama de interesele statului si ale
altor beneficiari. Aceasta limitare nu trebuie sa agraveze conditiile folosirii obiectivelor acvatice pentru
aprovizionarea populatiei cu apa potabila si menajera. Concomitent cu drepturile stipulate, beneficiarii folosintelor
de apa sint obligati:
- sa foloseasca rational resursele acvatice, sa efectueze masuri de remediere si imbunatatire a calitatii apei;
- sa nu permita deversarea in obiectivele acvatice a apelor reziduale cu un continut de impuritati peste limita
admisibila;
- sa previna poluarea, impurificarea si epuizarea obiectivelor acvatice;
- sa nu permita incalcarea drepturilor de folosinta a apei acordate altor beneficiari, precum si prejudicierea
obiectivelor economice si naturale;
- sa asigure epurarea normativa a apelor reziduale;
- sa mentina in stare de functionare instalatiile de epurare, de gospodarire a apelor si sa evite utilizarea dispozitivelor
tehnice care afecteaza starea apei etc.
Modul si conditiile de atribuire in folosinta a obiectivelor acvatice sint reglementate de Codul apelor al R.M. si de
Regulamentul privind modul si conditiile de atribuire in folosinta a obiectivelor acvatice, aprobat prin Hotarirea
Guvernului R.M. nr. 745 din 3 noiembrie 1995202. Astfel, obiectivele acvatice pot fi atribuite in folosinta separata
(integrala sau partiala) in baza hotaririi Guvernului sau a organelor administratiei locale.
Dreptul beneficiarilor la folosinta separata a obiectivului acvatic se autentifica prin titlul de stat de folosire separata
a apei. Folosirea speciala a apei presupune utilizarea de constructii si instalatii (dispozitive tehnice) care influenteaza
starea apei, iar
207
folosirea generala — fara aplicarea unor astfel de instalatii si dispozitive. Obiectivele acvatice (art. 31
Codul apelor al R.M.) pot fi atribuite in folosinta permanenta (pe o perioada nelimitata) sau temporara (pe
o perioada limitata).
Deci, folosirea temporara a aprei poate fi de scurta durata pina la 3 ani, si de lunga durata — de la 3 pina
la 25 de ani. Folosirea generala a apei nu este limitata.
Dreptul de folosinta a apei acordat beneficiarilor acvatici poate fi sistat in urmatoarele cazuri:
- de disparitie a necesitatii de folosire a apei sau in urma renuntarii la ea;
- de expirare a termenului de folosinta; '
- de lichidare a persoanei juridice;
- de retragere a obiectivului acvatic din folosinta;
- de incalcare a regulilor de folosire si protectie a apei.
in cazurile enumerate mai sus, sistarea dreptului de folosinta, conform art. 39 din Codul apelor al R.M.,
poate avea loc prin:
a) anularea autorizatiei de folosinta speciala a apei;
b) retragerea obiectivelor acvatice atribuite in folosinta separata. Sistarea dreptului de folosinta speciala a
apei se efectueaza
in baza hotaririi organului care a eliberat autorizatia.
§4. Fisiile si zonele de protectie
Protectia riurilor si bazinelor de apa impotriva poluarii, impurificarii, epuizarii si innamolirii, precum si
folosirea terenurilor aferente lor au determinat stabilirea unor zone si fisii de protectie a apelor. Regimul
juridic al zonelor si fisiilor de protectie este reglementat de Legea cu privire la zonele si fisiile de
protectie a apelor riurilor si bazinelor de apa nr. 440 din 27 aprilie
203
1995

Astfel, potrivit art. 5 al legii nominalizate, se considera riuri si piraie toti curentii de apa care curg mai
mult de 6 luni pe an in albia pe care si-au format-o de la izvor pina in delta, exceptie facind izvoarele de
pe pante. in functie de lungimea albiei, curentii de apa se impart in:
• piraie — pina la 10 kilometri;
• riulete si riuri mici — de la 10 la 100 de kilometri;
• riuri mijlocii — de la 100 la 200 de kilometri;
• riuri mari — peste 200 de kilometri.
208
Din categoria bazinelor de apa fac parte lacurile, lacurile de acumulare si iazurile. in perimetrul malurilor
riurilor si bazinelor de apa se stabilesc zone de protectie a apelor cu o latime de cel putin 500 de metri.
Zona de protectie a apelor include lunca riului, primele terase supralunca, muchiile si povirnisurile
abrupte ale malurilor principale, ripele si vagaunile care intra nemijlocit in valea riului. in aceasta zona de
protectie se instaleaza un regim special de activitate economica. in cazul folosirii surselor de apa de
suprafata pentru alimentarea centralizata cu apa in scopul satisfacerii necesitatilor de apa potabila, in
locurile de captare a apei se stabilesc zone de protectie sanitara, ce prevad un regim special de exploatare.
Iar in zona de protectie a apelor se separa fisia riverana de protectie a apelor in hotarele careia activitatea
economica este strict limitata. Pentru piraie (cu curent de apa permanent sau temporar) de-a lungul
malurilor se stabileste zona de protectie a apelor cu o latime de cel putin 15 metri pe ambele maluri.
Latimea zonelor de protectie a apelor riurilor Nistru, Prut si Dunare constituie cel putin 1000 de metri.
Dimensiunile fisiilor riverane de protectie a apelor se stabilesc, in functie de lungimea riurilor, in marimi
diferite:
• pentru riulete si riuri mici — cel putin 20 metri;
;
• pentru riuri mijlocii — cel putin 50 de metri;
• pentru riuri mari — cel putin 100 de metri.
Pentru bazinele de apa situate in albiile riurilor, precum si pentru izvoarele acestor riuri latimea fisiilor
riverane se stabileste in functie de lungimea riului si caracterul pantelor aferente. Iar latimea fisiei
riverane de protectie a apelor se stabileste in functie de activitatea proceselor de eroziune, caracterul
reliefului, particularitatile de folosire a riului sau a bazinului de apa etc.
in limitele fisiei de protectie a apelor se formeaza perdele forestiere de protectie a malurilor. Pe terenurile
agricole de calitate superioara din luncile riurilor, latimea perdelelor forestiere de protectie a malurilor se
stabileste in marime de la 5 la 15 metri.
Modul de instrainare a terenurilor pentru crearea fisiilor riverane de protectie a apelor, de executare a
lucrarilor de proiectare, de creare si ingrijire a plantatiilor forestiere, precum si de exercitare a controlului
in acest domeniu se stabileste de catre
209.
Guvern. Deoarece zonele de protectie au un regim special, in aceste zone este limitata activitatea
economica. Astfel, in zonele de protectie a apelor se interzice:
- aplicarea pesticidelor pe fisii cu o latime de 300 de metri de la muchia taluzului riveran al albiei;
- amplasarea fermelor si complexelor zootehnice;
- constructia fermelor si amplasarea depozitelor pentru pastrarea ingrasamintelor minerale si pesticidelor,
obiectivelor pentru prepararea solutiilor de pesticide, depozitelor de produse petroliere, colectoarelor de
apa reziduale de la fermele si complexele zootehnice, punctelor de deservire tehnica si spalare a tehnicii si
mijloacelor de transport, repartizarea terenurilor pentru depozitarea gunoiului si a deseurilor industriale,
irigarea cu ape reziduale;
- constructia colectoarelor de canalizare si a instalatiilor de epurare a apelor reziduale;
- taierea arborilor si arbustilor (cu exceptia taierii de ingrijire si sanitare).
Pentru nerespectarea regimului de folosire a teritoriului zonelor si fisiilor de protectie a apelor riurilor si a
bazinelor de apa, persoanele culpabile poarta raspundere in conformitate cu prevederile Codului cu
privire la contraventiile administrative.
210
Capitolul XIV. PROTECTIA SI AMELIORAREA TERENURILOR
§1. Notiunea de protectie si ameliorare a terenurilor
intreaga dezvoltare social-economica cunoscuta de omenire, indeosebi in ultimul secol, pune cu toata
stringenta problema vitala a conservarii si ameliorarii fondului funciar in ansamblu. Problemele juridice
in domeniul folosirii rationale a terenurilor devin tot mai importante si capata un caracter global la
mijlocul sec. al XX-lea, cind, in baza realizarilor tehnico-stiin-tifice, se intensifica exploatarea
nechibzuita a terenurilor agricole, agravindu-se consecintele ecologice.
Totodata, cresterea populatiei determina nu numai necesitatea de a spori eficienta agriculturii, dar si de a
asigura securitatea ecologica a acesteia.
in lumea intreaga agricultura contemporana se bazeaza pe sisteme stiintifice fundamentale, care includ
totalitatea mijloacelor si procedeelor economice, tehnologice si tehnice, ce asigura obtinerea volumului
maxim de productie agricola de pe unitate de suprafata cu cheltuieli minime. Sistemul de prelucrare a
solului204 este o componenta principala a agriculturii relativ autonome.
Acest sistem urmareste asigurarea folosirii rationale a terenurilor,
-va
Majoritatea activitatilor din cadrul acestui sistem sint supuse reglementarilor legale.
Pamintul este cea mai pretioasa bogatie naturala, unul dintre elementele de baza ale mediului. Prin
urmare, protectia terenurilor este parte indispensabila a unei probleme generale — protectia mediului,
organizarea armonioasa a interactiunii dintre societate si natura in conditiile procesului tehnico-stiintific.
in acest context, solutionarea problemelor de protectie a terenurilor are foarte multe afinitati cu
solutionarea problemelor mediului in general, atunci cind e vorba de directiile principale, principii,
metode si forme.
Pamintul, ca mijloc principal de productie in agricultura, interactioneaza cu alte elemente naturale —
paduri, ape, subsol,
211
fi
atmosfera etc, prin urmare, problema protectiei terenurilor cu destinatie agricola poate fi solutionata
numai in contextul protectiei altor elemente ale mediului cu care se afla ele intr-o actiune reciproca.
Aceasta interactiune poate fi modificata prin interventia omului cu mijloace de productie contemporane,
actiune ce poate avea uneori consecinte grave pentru starea calitativa a terenurilor, consecinte foarte
dificil de inlaturat205.
Lucrarea incorecta a terenurilor supuse eroziunii de vint si a pantelor care duce la eroziunea de apa;
taierea padurilor de pe pante si din preajma obiectivelor acvatice; deteriorarea stratului fertil al solului;
valorificarea incorecta a zacamintelor minerale utile, care poate cauza alunecari de teren, reducerea
nivelului apelor freatice etc. — toate acestea sint fenomene care provoaca excluderea terenurilor din
circuitul agricol sau/si reduc calitatile lor utile.
Cu toate acestea, oricare ar fi interactiunea dintre elementele naturii, problema protectiei terenurilor nu
este identica cu problema generala de protectie a mediului.
Problema protectiei terenurilor este mult mai restrinsa nu numai din cauza ca cuprinde doar unul dintre
elementele naturii, ci si pentru continutul ei specific.
Protectia naturii in general consta in ameliorarea si conservarea conditiilor naturale favorabile, prin
asigurarea starii calitative si cantitative a mediului, insa realizarea acestui obiectiv general, aplicativ
fiecarui obiect al naturii, pe linga directiile principale are si aspecte specifice. Astfel mentinerea si
majorarea suprafetelor cu vegetatie forestiera si asigurarea unor suprafete funciare optime pentru
agricultura sint, in esenta, doua activitati ce tin de sfere sociale diferite. in primul caz, problema consta in
inadmisibilitatea taierii padurilor si plantarea noilor suprafete, iar in al doilea caz, este important a
organiza corect repartizarea terenurilor intre ramura agricola si cea neagricola. Alt exemplu: protectia
obiectivelor acvatice de secatuire tine de aspectul cantitativ, iar protectia terenurilor de extenuare tine de
aspectul calitativ. Prin urmare, protectia terenurilor cu destinatie agricola in contextul general al protectiei
mediului poarta un caracter de sine statator.
Subliniem ca protectia cantitativa si calitativa a terenurilor depinde esentialmente si de caracterul altor
mijloace de productie si unelte de munca.
La analiza notiunii de protectie a terenurilor este necesar a lua in considerare si unele particularitati ale
acestora, astfel ca folosirea lor in calitate de mijloc de productie, limitarea ca suprafata, imposibilitatea
inlocuirii lor cu alte mijloace de productie etc. 206
Asadar, problema protectiei terenurilor este indispensabila de folosirea rationala a acestora. Care este
corelatia dintre aceste doua notiuni? "Protectia terenurilor" nu poate fi separata de "folosirea rationala" a
acestora, desi aceste sintagme nu pot fi si nu sint identice: acestea sint doua aspecte ale unuia si aceluiasi
proces — folosirea terenurilor in calitate de mijloc de productie.
Notiunea de "folosire rationala a terenurilor" nu este specificata in legislatia funciara si nici nu este
elucidata in literatura de specialitate. Ea apare intr-un standard de stat 207, care insa nu are statut de lege,
iar continutul ei este definit abstract pentru a fi aplicata in practica. "Folosirea rationala" in special
presupune "asigurarea tuturor detinatorilor de teren in procesul de productie, a efectului maxim in
atingerea scopurilor folosintelor funciare, luindu-se in considerare protectia terenurilor si interactiunea
optima cu factorii naturali".
Aceasta notiune permite a sesiza numai spiritul practic, rationalist, fapt insuficient pentru sfera juridica.
Consideram ca notiunea "folosirea rationala a terenurilor" include trei insusiri: respectarea destinatiei
terenului, inadmisibilitatea deteriorarii stratului fertil, neadmiterea poluarii mediului.
Practic, orice fenomen sau obiect material are doua aspecte de baza: cantitativ si calitativ. Din acest punct
de vedere pot fi determinate criteriile folosirii rationale a terenurilor.
Criteriul cantitativ se caracterizeaza prin doua trasaturi distinctive:
H -..;.;
a) utilizarea economicoasa a terenurilor, situatie dictata de necesitatea solutionarii contradictiilor dintre
spatiul limitat al suprafetelor de teren si necesitatile crescinde de teren pentru amplasarea diverselor
obiective, extinderea suprafetelor pentru satisfacerea necesitatilor de produse alimentare si cresterea
populatiei;
b) utilizarea economicoasa poate fi realizata nu doar prin distribuirea chibzuita a suprafetelor de teren in
procesul atribuirii, dar si prin amplasarea rationala a obiectivelor (spre exem-
212
213
If i.
piu, amplasarea liniilor de inalta tensiune paralel cu drumurile, aplicarea servitutilor etc).
Criteriul calitativ al folosirii rationale a terenurilor consta in:
a) stabilirea obligatiunilor pentru toti beneficiarii funciari (care desfasoara lucrari ce duc la deteriorarea stratului
fertil) de a decoperta si pastra stratul fertil al solului, care poate fi utilizat ulterior pentru imbunatatiri funciare 208;
b) interzicerea totala sau limitarea folosirii terenurilor agricole in scopuri neagricole209;
c) stabilirea obligatiunii generale pentru toti detinatorii de teren (proprietari, beneficiari, arendasi) de a spori
fertilitatea solului, a preveni si combate eroziunile, alunecarile de teren, salinizarea si inmlastinirea etc. 210
Gradul de ecologizare trebuie sa fie cu atit mai inalt, cu cit se intensifica actiunea activitatilor agricole asupra
mediului. in special, la executarea lucrarilor de ameliorare si exploatarea sistemelor de amelioratie, trebuie sa se
intreprinda toate masurile necesare de asigurare a balantei acvatice211.
Folosirea rationala a terenurilor poate fi asigurata din punct de vedere juridic prin intermediul unui complex de
masuri legale adecvate:
1. Stimularea folosirii terenurilor conform scopului de catre toti proprietarii si beneficiarii funciari.
2. inlaturarea cauzelor si conditiilor ce au condus la folosirea irationala a terenurilor.
3. Instituirea unor organe speciale de control abilitate, care ar putea interveni ori de ctte ori vor fi depistate cazuri
de folosire irationala a terenurilor (art. 87-89 Cod funciar).
Pornind de la cele spuse mai sus, concluzionam: protectia terenurilor constituie un sistem de masuri juridice,
organizatorice, economice si de alta natura, prin care se urmareste folosirea rationala a lor, preintimpinarea retragerii
neintemeiate a terenurilor din circuitul agricol, protectia lor contra efectelor antropo-gene nocive, precum si
regenerarea si sporirea fertilitatii solurilor.
Protectia se face pe baza calificarii in complex a terenurilor drept formatiuni (ecosisteme) naturale complexe,
tinindu-se cont de particularitatile lor zonale (regionale), de caracterul folosirii lor, in scopul:
- preintimpinarii degradarii si distrugerii terenurilor, a altor consecinte nefavorabile ale activitatii economice;
f
- preintimpinarii retragerii terenurilor din circuitul agricol in scopuri neagricole;
- imbunatatirii si restabilirii terenurilor supuse degradarii sau distrugerii;
- inlaturarii cauzelor ce duc la reducerea calitatii terenurilor;
- crearii unui mecanism de evidenta si control asupra starii ecologice a terenurilor, asigurarii detinatorilor cu
normative ecologice privind regimurile de folosire optima a terenurilor.
O parte componenta, indispensabila a complexului de masuri de protectie a terenurilor o constituie regenerarea
resurselor funciare, care din punct de vedere practic presupune:
- ameliorarea terenurilor;
- recultivarea terenurilor deteriorate;
- realizarea masurilor de combatere a eroziunii;
- conservarea suprafetelor degradate.
§2. Protectia terenurilor in contextul general al protectiei mediului
Analiza problemelor juridice care apar in cadrul raporturilor juridice privind protectia terenurilor agricole nu poate fi
realizata decit in contextul general al protectiei mediului, deoarece fondul funciar in general, inclusiv terenurile cu
destinatie agricola, constituie un element esential al mediului natural, iar acesta, impreuna cu mediul artificial creat
de om, apare ca o conditie globala in care omul exista si isi desfasoara activitatea complexa spre binele sau si al
omenirii212.
Protectia juridica a mediului, ca notiune globala, nu este definita in Legea privind protectia mediului inconjurator. in
schimb, art. 2 din Legea nominalizata stipuleaza ca protectia mediului are drept scop asigurarea tuturor cetatenilor
Republicii Moldova cu un mediu sanatos, extinderea posibilitatilor de exploatare a resurselor naturale fara a depasi
limitele admisibile, evitindu-se degradarea si epuizarea lor, protectia solului si subsolului, apelor si aerului de
poluare si alte actiuni care deregleaza echilibrul ecologic, mentinerea biodiversitatii si genofondului, a integritatii
sistemelor naturale, restabilirea ecosistemelor si componentelor lor, afectate prin activitatea antropica.
Pornind de la aceste reglementari, in doctrina s-a aratat ca protectia mediului tinde spre ocrotirea naturii
inconjuratoare
214
215
li
ii
de diferite influente negative prin descoperirea cauzelor acestora si prevenirea lor, reducerea consecintelor si, daca
este posibil, eliminarea totala a lor spre binele omului si umanitatii 213.
Potrivit art. 126 lit. f) din Constitutia Republicii Moldova, statul trebuie sa asigure refacerea si protectia mediului
inconjurator214, precum si mentinerea echilibrului ecologic, care nu se poate realiza fara o legislatie corespunzatoare.
Chiar daca legiuitorul nostru nu s-a gindit la adoptarea unui cod ecologic, al protectiei mediului, a adoptat totusi o
lege care, fara sa poata fi calificata de nivel european in totalitate, acopera o buna parte a nevoilor legislative din
domeniul protectiei mediului.
O alta situatie s-a creat in Republica Moldova. incepind cu anul 1991, legiuitorul nostru a renovat, practic integral,
legislatia ecologica, adoptind o serie de acte normative, dintre care mentionam:
- Codul funciar nr. 829-XII din 25 decembrie 1991;
- Codul apelor nr.l532-XII din 23 iunie 1993;
- Legea privind protectia mediului inconjurator nr.l516-XII din 16 iunie 1993;
- Codul subsolului nr. 1515 din 15 iunie 1993;
- Legea cu privire la zonele si fisiile de protectie a apelor, riurilor si bazinelor de apa nr. 440-XIII din 27 aprilie
1995;
- Legea regnului animal nr.439-XIII din 27 aprilie 1995;
- Codul silvic nr. 936-XIII din 26 iunie 1996;
- Legea cu privire la expertiza ecologica si evaluarea impactului asupra mediului inconjurator nr. 851-XIII din 29
mai 1996;
- Legea cu privire la resursele naturale nr. 1102-XIII din 6 februarie 1997;
- Legea cu privire la regimul produselor si substantelor nocive nr. 297-11 din 3 septembrie 1997;
- Legea cu privire la protectia aerului atmosferic nr. 671-XII din 17 decembrie 1997;
- Legea cu privire la plata pentru poluarea mediului nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998.
Actele legislative enumerate mai sus contin, pe linga reglementarile proprii privind protectia componentelor
mediului, si un sir de specimene de reglementari generale cuprinse in Legea privind protectia mediului inconjurator.
Protectia terenurilor, atit sub aspect legislativ, cit si sub aspect practic,, se incadreaza organic in reglementarile
generale privitoare la protectia mediului. Problemele generale referitoare
216

♦
la protectia terenurilor agricole sint reglementate in Legea generala a protectiei mediului si concretizate in
reglementari speciale.
Astfel, art. 34 din Legea privind protectia mediului inconjurator specifica faptul ca protectia solului, prin masuri
adecvate de gospodarire, organizare si amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toti detinatorii, indiferent de
titlul juridic.
Scopul protectiei terenurilor, dupa cum rezulta din legislatia mediului si cea funciara, consta in:
, :; . «t , j
- protectia cantitativa a terenurilor;
,.
; H;
- protectia calitativa a terenurilor.
•-- Acestea sint cele doua aspecte principale, dar si esentiale,
reglementate de legislatia Republicii Moldova.
Asadar, sarcina fundamentala este prezervarea cantitatii solului, gospodarirea rationala a terenurilor de care
dispunem, precum si conservarea terenurilor degradate, daca este imposibila restabilirea fertilitatii lor.
Cu toate acestea, se poate afirma ca, in contextul general al protectiei mediului, protectia terenurilor constituie o
sarcina aparte, deosebit de complexa, la a carei realizare este necesara contributia mai multor ramuri ale stiintei si
tehnicii si care presupune o reglementare legala adecvata.
in doctrina, in general, se utilizeaza notiunile de "protectia mediului", "protectia naturii" si "protectia fondului
funciar".
Atit sub aspect stiintific in general, cit si sub cel al reglementarilor legale, cea mai cuprinzatoare dintre aceste
notiuni este protectia mediului.
intr-adevar, obiectul de ocrotire in acest sens il constituie mediul in ansamblu, adica "macromediul" — cel natural si
cel creat de om, dar in centrul caruia este plasat OMUL. Examinat in mod concret insa, obiectul acestei activitati de
protectie (al mediului) il constituie terenurile, subsolul cu resursele lui naturale, atmosfera, apa, padurile, flora si
fauna, ariile protejate, asezarile omenesti si alti factori de mediu produsi de natura si creati prin activitati umane.
Scopul protectiei mediului este de a preintimpina, combate ori reduce efectele daunatoare pentru viata pe Pamint ale
diferitelor activitati economico-sociale.
Protectia mediului este deci cea mai cuprinzatoare notiune in comparatie cu protectia naturii si, mai ales, cu
protectia fondului funciar.
217
in limitele protectiei mediului se plaseaza protectia naturii — cel mai raspindit si cel mai recent termen,
definit ca totalitatea masurilor ce vizeaza interventia umana, de orice fel, in gestionarea ecosistemelor, a
resurselor (regenerabile ori neregenerabile) si chiar a propriilor creatii, in scopul mentinerii unor
parametri ambientali, favorabili desfasurarii normale a vietii si dezvoltarii societatii umane 215.
;

Protectia fondului funciar a terenurilor de toate tipurile este o notiune cu o sfera mai restrinsa. Prin
protectia fondului funciar se urmareste asigurarea gospodaririi rationale a terenurilor de toate felurile,
folosirea fiecarui teren potrivit destinatiei sale economice concrete, mentinerea si imbunatatirea fertilitatii
solului etc. Cu alte cuvinte, in cadrul activitatii de protectie a terenurilor o insemnatate deosebita o are
protectia cantitativa si calitativa a fondului funciar in general si a celui agricol in special. Ideea centrala
care sta la baza protectiei fondului funciar, in primul rind a celui agricol, consta in faptul ca schimbarea
destinatiei unor terenuri agricole si folosirea lor in alte scopuri trebuie compensata prin reintroducerea in
circuitul agricol a unor terenuri, dar si in faptul ca, totodata, se impune sporirea permanenta a
productivitatii solului pentru a compensa degradarea lui. i.--«vvt
,,..•....-,, •; ::;
§3. Clasificarea masurilor juridice de protectie a terenurilor
. = .. n
Deoarece solul este expus permanent unor influente negative, naturale si artificiale, fiind poluat de alte
elemente ale mediului natural, cum sint apele, vinturile, aerul poluat etc, dar si prin interventia
necorespunzatoare a omului prin chimizarea excesiva, irigari necontrolate sau gresit executate ori prin
exploatarea irationala a acestui element al mediului, el este protejat prinr-un complex de masuri
reglementate legal. Interventia binefacatoare a omului este necesara permanent, deoarece poluantii care se
acumuleaza in sol pot tulbura puternic echilibrul ecologic al acestuia.
intr-adevar, poluarea cauzata de pulberile si gazele nocive din aer, apele reziduale, deseurile de natura
industriala sau menajera, de pesticide si ingrasaminte chimice folosite nesabuit etc. determina degradarea,
sub multe aspecte, a solului, cu conse-
cinte grave asupra capacitatii de productie a lui, ce pot provoca implicatii economico-sociale deosebite 216.
Dupa cum am aratat mai inainte, degradarea si poluarea solului sint fenomene deosebit de periculoase,
intrucit pentru formarea unui strat de sol de 3 cm este nevoie de 300-1000 de ani, iar geneza unui strat de
20 cm dureaza 2000-7000 de ani, in timp ce denaturarea lui sub influenta diferitilor factori, naturali sau
artificiali, poate avea loc foarte repede, timp de citiva ani 217.
Avind in vedere toate aceste aspecte, protectia solului si imbunatatirea puterii sale productive prin toate
mijloacele tehnico-stiintifice si legale sint sprijinite, sustinute, prin intermediul unor programe sociale
reglementate de normele de drept ale mediului si ale altor ramuri de drept.
•-
Necesitatea adoptarii unor reglementari legale moderne privind protectia terenurilor este fundamentata si de faptul
ca, in conditiile actuale, se amplifica problemele legate de folosirea rationala si completa a terenurilor, prin folosirea
tuturor mijloacelor stiintifice, inclusiv a celor juridice, si ea fiind situata pe prim plan.
'• :« -----—___
Normele juridice care au menirea sa creezecadrtil legislativ corespunzator pentru realizarea scopului protectiei
terenurilor pot fi grupate dupa cum urmeaza218:
--,.
a) cele care sint chemate sa impiedice sau sa reduca scoaterea terenurilor din circuitul agricol;
b) cele care, prin stabilirea obligatiei tuturor detinatorilor de terenuri — indiferent de forma de proprietate — de a le
folosi potrivit destinatiei lor.
c) cele care asigura protectia si ameliorarea solului.
Este important de relevat, stabilind in privinta terenurilor agricole un anumit regim de protectie, ca normele de drept
indeplinesc, inainte de toate, functia de reglementare:
a) in normele de drept sint stabilite drepturile si obligatiunile detinatorilor de terenuri privind protectia acestora, in
legatura cu care circumstante aceste drepturi si obligatiuni pot sa se modifice sau sa fie sistate;
b) prin stabilirea cercului de subiecti si investirea lor cu drepturi si obligatiuni, se creeaza conditii reale pentru o
protectie corespunzatoare a terenurilor219.
in concluzie constatam ca protectia juridica a terenurilor include nu numai protectia drepturilor subiective ale
detinatorilor,
218
219
dar si protectia tuturor reglementarilor legale privind folosirea rationala a terenurilor.
in literatura de specialitate220 s-a sustinut ca regimul legal de protectie a terenurilor se realizeaza prin:
- masuri agrotehnice de lucrari si imbunatatiri funciare; v - masuri de organizare si sistematizare a teritoriului;
- organizarea sistemului cadastral etc.221
Pornind de la dispozitiile cuprinse in Codul funciar, in doctrina s-au distins urmatoarele categorii de norme:
a) privind sistematizarea si organizarea teritoriului;
b) menite sa impiedice reducerea suprafetelor de terenuri si scoaterea acestora din circuitul civil;
c) privind controlul folosirii terenurilor, schimbarea destinatiei sau a categoriei de folosinta;
d) cuprinzind masuri financiare pentru protejarea terenurilor;
e) privind raspunderea juridica a celor ce nu respecta regimul de protectie.
Analizind si interpretind legislatia funciara actuala, putem deduce ca protectia terenurilor se realizeaza, in esenta,
prin aplicarea a doua mijloace juridice: stabilirea de obligatii legale si reglementarea unor interdictii. Aceste
mijloace juridice se refera in primul rind la detinatorii de terenuri222, dar intr-o importanta masura si la organele de
stat care au atributii in acest domeniu, care sint competente potrivit legii sa dirijeze activitatea in intreaga tara si in
teritoriu.
Din reglementarile legale pe care le invocam rezulta ca cele mai semnificative si importante mijloace de protectie a
terenurilor se refera la:
1) obligatiile legale privind folosirea tuturor terenurilor componente ale fondului funciar potrivit destinatiei
economice;
2) interdictiile legale indreptate, de cele mai multe ori, spre acelasi scop al protectiei terenurilor si se refera la
schimbarea destinatiei terenurilor numai in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege.
§4. Protectia juridica cantitativa a terenurilor
Protectia cantitativa este parte integranta a protectiei juridice a terenurilor, definita in doctrina ca "totalitatea
masurilor juridice chemate sa asigure folosirea intemeiata, efectiva si rationala a terenurilor ca mijloc principal de
productie si baza spatiala, tinindu-se cont de prioritatea folosintelor funciare si interactiunea favorabila intre terenuri
si alte resurse naturale"223.
Normele juridice referitoare la protectia terenurilor agricole, care au fost elaborate tinindu-se cont de particularitatile
acestora, pot avea ca efect impiedicarea scoaterii, fara inlocuire, a unor terenuri din circuitul agricol si asigurarea
exploatarii depline, potrivit destinatiei lor economice.
Aceste norme juridice pot fi clasificate in reglementari care asigura:
1) protectia cantitativa (impiedicarea scoaterii terenurilor din circuitul agricol, stabilirea obligatiei detinatorilor de
terenuri de a le exploata si de a le folosi potrivit destinatiei lor);
2) protectia calitativa (asigurarea protectiei contra poluarii, eroziunii etc. si ameliorarea solului).
Legislatia actuala a Republicii Moldova contine mai multe reglementari legale menite sa protejeze terenurile din
punct de vedere cantitativ.
Astfel, art. 36 din Legea privind protectia mediului inconjurator prevede: "Scoaterea din circuitul agricol a unor
terenuri agricole pentru realizarea unor obiective economice sau de destinatie sociala se produce numai printr-o
hotarire speciala acordata cu autoritatea pentru mediu". Iar art. 29 din Codul funciar pune in sarcina tuturor
detinatorilor obligatia "de a asigura cultivarea, protectia si ameliorarea solului".
Rezulta ca protectia juridica (inclusiv cea cantitativa) se realizeaza prin norme de drept care stabilesc anumite
obligatii pentru detinatorii de terenuri sau care prevad unele ingradiri in privinta folosirii terenurilor agricole.
Mijloacele de protectie cantitativa a terenurilor cuprind:
- obligatia de a folosi toate terenurile agricole componente ale fondului funciar pentru productia agricola;
- cerinta de a respecta principiul prioritatii la folosirea terenurilor in scopuri agricole fata de cele neagricole.
Conform acestui principiu, exista unele norme care asigura dreptul de preferinta
220
221
la folosirea terenurilor in scopuri agricole, pastrarea integritatii terenurilor, majorarea suprafetelor si
imbunatatirea acestora224;
- cerinta imperativa de a autoriza orice schimbare a destinatiei terenurilor;
- obligatia de a respecta regulile privitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol;
- indatorirea de a reintroduce in circuitul agricol terenurile ce pot fi valorificate pentru productia agricola.
Folosirea terenurilor agricole potrivit destinatiei lor economice este o obligatie legala care are un dublu
aspect:
a) detinatorii terenurilor agricole trebuie sa desfasoare pe aceste terenuri activitati agricole;
b) in aceste limite, orice detinator trebuie sa foloseasca terenul respectiv pentru cultura agricola abilitata
atit timp cit nu se schimba, in conditiile legii, felul culturii (ori pina cind nu se schimba destinatia
terenului, adica nu ies din circuitul agricol) 225.
Remarcam in acest context ca in nici un caz nu pot fi confundate doua procese diverse:
- schimbarea destinatiei terenurilor agricole, in urma careia terenurile sint scoase din circuitul agricol,
definitiv sau temporar, pentru a fi folosite in alte scopuri, neagricole;
- schimbarea modului (categoriei) de folosinta a terenurilor agricole, in urma careia destinatia de baza
ramine aceeasi226.
Aceasta masura juridica de impiedicare a reducerii suprafetelor arabile in agricultura romineasca vizeaza
numai persoanele juridice, pe cind la noi in tara aceasta obligatiune revine tuturor detinatorilor de
terenuri, indiferent de statutul lor227.
Principiul prioritatii de folosire a terenurilor in scopuri agricole intruneste urmatoarele conditii:
- toate terenurile declarate bune pentru agricultura urmeaza a fi atribuite cu prioritate intreprinderilor
agricole si cetatenilor pentru organizarea productiei agricole (art. 36 Cod funciar);
- magistralele de transport, liniile de telecomunicatii, conductele de petrol si gaze, de canalizare,
apeductele, precum si alte instalatii similare se vor grupa si amplasa de-a lungul si in imediata apropiere a
cailor de comunicatii, digurilor, canalelor de irigare in asa fel incit sa nu stinjeneasca efectuarea lucrarilor
agricole (art. 54 Cod funciar);
- pentru constructia de intreprinderi industriale, de obiective ale gospodariei comunale, de locuinte, de cai
ferate si autostrazi,
222
conducte magistrale pentru alte necesitati decit productia agricola se repartizeaza terenuri calificate, in
baza Cadastrului funciar general, drept nepotrivite pentru agricultura sau terenuri agricole cu bonitate
scazuta. Pentru necesitatile de mai sus se atribuie terenuri neimpadurite;
- nu pot fi atribuite in folosinta (inclusiv provizorie) terenuri in alte scopuri decit cele agricole
intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor care nu au reparat prejudiciile si pierderile productiei
agricole, legate de terenurile repartizate anterior, sau care nu si-au indeplinit obligatiile catre detinatori
privind folosirea conform destinatiei a terenurilor anterior productive si degradate ulterior din vina
solicitantilor (art. 22 Cod funciar);
- in situatiile in care este vorba de scoaterea definitiva a terenurilor din circuitul agricol, titularii
obiectivelor de investitii sau de productii amplasate pe astfel de terenuri au obligatia sa ia masuri
prealabile executarii de constructii ale obiectivelor, care constau in decopertarea stratului fertil de pe
suprafetele amplasamentelor aprobate, sa-1 depoziteze si sa-1 niveleze pe terenuri neproductive sau slab
productive, indicate de organele agricole sau silvice, in vederea punerii in valoare sau ameliorarii
acestora.
Depozitarea stratului fertil pe alte terenuri se face cu acordul proprietarilor acestora, fara plata pentru
sporul de valoare astfel obtinut si fara despagubiri pentru perioada de nefolosire a terenului (art. 33 Cod
funciar).
- in caz de necesitate a lichidarii urmarilor avariilor si a executarii lucrarilor de urgenta pentru intretinerea
obiectivelor prevazute in art. 54 din Codul funciar, ocuparea temporara a terenurilor respective se face cu
acordul detinatorilor de teren, iar in caz daca acestea refuza — cu permisiunea autoritatilor publice locale.
in toate cazurile detinatorii de teren au dreptul la despagubiri (art. 74 alin. 3 Cod funciar).
Potrivit art. 71228 din Codul funciar, schimbarea destinatiei terenurilor agricole se aproba de autoritatile
publice locale, in cazuri exceptionale si cu acordul organelor de mediu. Aceasta masura juridica de
protectie cantitativa a terenurilor agricole poarta un caracter imperativ.
Reglementarea legala cuprinsa in articolul nominalizat este detaliata in capitolul II din Regulamentul cu
privire la atribuirea terenurilor, aprobat prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr. 246 din 3 mai
1996229.
• '"
223
Acest Regulament, asa cum vom arata mai jos, este actul normativ de baza care reglementeaza modul si
conditiile schimbarii destinatiei terenurilor agricole, competentele Guvernului, administratiei publice locale si de
mediu in problemele de atribuire a terenurilor, inclusiv in alte scopuri decit cele agricole.
Pentru a proteja terenurile agricole, prin adoptarea unor reguli juridice se urmareste reducerea substantiala
a scaderii cantitative a terenurilor, care poate deveni la un moment dat daunatoare intregii economii a
tarii.
Legislatia funciara actuala a Republicii Moldova (precum si a Rominiei) nu interzice scoaterea terenurilor
din circuitul agricol, ci fixeaza anumite reguli imperative care stabilesc conditiile in care poate avea loc
aceasta operatiune juridica si de economie agrara.
Desigur, in alte conditii decit cele stabilite de lege, scoaterea unor terenuri din circuitul agricol nu poate
avea loc fara incalcarea legalitatii. Nu incape indoiala ca dezvoltarea economica si sociala, cerintele vietii
impun anumite situatii de exceptie, nevoile astfel aparute neputind fi satisfacute decit prin scoaterea din
circuit a unor terenuri cu destinatie agricola. Urbanizarea prin extinderea localitatilor, constructia unor
obiective ale industriei in afara asezarilor omenesti, dezvoltarea transportului, efectuarea unor
prospectiuni geologice si alte asemenea activitati de cele mai multe ori se realizeaza in detrimentul
fondului funciar.
Tinind seama de aceste realitati, dar si de cerintele fundamentale ale protectiei terenurilor agricole,
legiuitorul reglementeaza reducerea fondului funciar agricol la minimumul necesar. Astfel, in afara de
cerinta imperativa de a atribui in alte scopuri decit cele agricole terenuri calificate ca fiind neproductive
sau cu un grad de fertilitate scazut, art. 20 alin. 3 din Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor
interzice categoric atribuirea terenurilor cu gradul de evaluare a fertilitatii naturale de peste 60 de puncte,
terenurilor irigate in scopuri straine agriculturii.
Din formularea categorica, redata in citatul de mai sus, am putea concluziona ca aceasta regula se aplica
in toate cazurile posibile. Cu regret, nu este asa. Chiar in alineatul urmator, legiuitorul stabileste o
exceptie de la prevederile respective, prin care admite atribuirea in folosinta a acestor terenuri pentru
necesitati de importanta majora. vu . : -,, .. ;,
O alta regula obligatorie referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol este, dupa cum am
mentionat, aprobarea de catre organele puterii executive competente, iar in unele cazuri si avizarea de
catre organele de mediu. Legiuitorul nu se opreste la aceste masuri relativ simple si usor de aplicat in
practica. Pentru a asigura o protectie cantitativa mai eficienta a terenurilor agricole, Codul funciar
conditioneaza acordarea aprobarilor la care ne-am referit mai sus de acordul prealabil al detinatorilor de
terenuri. Din pacate, legiuitorul nu si-a expus opinia vizavi de cazurile cind detinatorii nu vor da acordul
pentru scoaterea definitiva sau temporara a terenului. Credem ca in cazul lipsei acordului detinatorului de
teren (in special al proprietarului funciar) actiunea de scoatere a terenului din circuitul agricol se va
transforma intr-un act de expropriere chiar si cu o prealabila despagubire.
De aici rezulta o alta regula stabilita de legislatia funciara potrivit careia "in toate cazurile de retragere a
terenurilor din circuitul agricol, detinatorii au dreptul la despagubiri" 230.
Un alt text legal in materie este cuprins in art.48 din Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor:
"Persoanele juridice si fizice ale caror terenuri au fost expropriate au dreptul la compensarea pierderilor
cauzate de aceasta actiune. Compensarea pierderilor este infaptuita de catre noul detinator de teren".
Codul funciar contine alte reglementari chemate sa protejeze cantitativ terenurile.
; .,
;
§5. Protectia juridica calitativa a terenurilor
Protectia solului prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului
"este obligatorie pentru toti agentii economici si detinatorii de terenuri agricole, indiferent de titlu" 231.
Legislatia funciara prevede si o alta regula generala, conform careia toti detinatorii de terenuri sint
obligati "sa ia masuri de prevenire si combatere a eroziunilor, a compactarii solului, a alunecarilor de
teren, a salinizarii sau inmlastinirii secundare, sa asigure atit obtinerea unei productii calitative, cit si
protectia solului, sporirea fertilitatii lui"232.
Aplicarea masurilor juridice urmareste mentinerea si ameliorarea potentialului productiv al solului,
deoarece capacitatea de productie a acestuia este permanent amenintata de: pericolul
224
225
natural — prin efectele distructive ale unor forte ale naturii: apa, vinturile; si cel artificial, rezultat din
interventia omului, a carui activitate afecteaza uneori calitatea solului.
Problema imbunatatirii calitatii solului nu se pune numai atunci cind este vorba de reducerea fertilitatii
lui, ci si atunci cind e vorba de terenuri slab productive sau neproductive, care trebuie redate circuitului
agricol. Capacitatea de productie a solului este amenintata si ca urmare a activitatii necorespunzatoare de
mecanizare, chimizare si de irigare in agricultura, de "industrializarea" nestiintifica a productiei agricole,
precum si in urma unor activitati neagricole, cum sint exploatarile de suprafata, prospectiunile geologice,
depozitarea unor materiale, activitati prin care se poate ajunge la distrugerea sau degradarea avansata a
solului. Poluarea reprezinta un pericol iminent pentru calitatea solului. Degradarea solului poate fi,
desigur, si rezultatul lipsei de interventie a omului, neglijarea ingrasamintelor, lucrarea pamintului cu
mijloace rudimentare etc.233
Pentru a preveni sau inlatura efectele negative ale unor factori naturali si ale unor activitati umane (daca
ele s-au produs deja), este indispensabila interventia legiuitorului.
Astfel, art. 78 alin. 2 din Codul funciar prevede ca protectia si ameliorarea solului "se realizeaza prin
lucrari de prevenire si de combatere a proceselor de degradare si poluare a solului provocate de fenomene
naturale sau cauzate de activitati economice si sociale".
Protectia terenurilor, inclusiv a celor degradate, este reglementata si de Legea pentru ameliorarea prin
impadurire a terenurilor degradate din 15 iunie 2000 nr. 1041-XIV. Aceasta din urma stabileste bazele
juridice ale ameliorarii prin impadurire a terenurilor degradate, procedurile de identificare a acestora,
sursele de finantare, precum si responsabilitatile persoanelor fizice si juridice.
Sint considerate degradate terenurile care, prin eroziune, poluare sau prin actiunea distructiva a unor
factori antropici, si-au pierdut definitiv capacitatea de productie agricola, dar care pot fi ameliorate prin
impadurire si prin alte lucrari in vederea protejarii solului, refacerii echilibrului hidrologic, restabilirii
ecosistemelor si imbunatatirii conditiilor de mediu. Astlel de terenuri sint:
- terenurile cu eroziune de suprafata si de adincime; ,,
226
f
t
- cele afectate de alunecari active, prabusiri si scurgeri noroioase;
- terenurile nisipoase, cu pietris, bolovanis, stincarii si depozite de aluviuni torentiale;
- terenurile cu exces de umiditate, saraturate; '
''f'
- terenurile poluate cu substante chimice petroliere sau noxe;
- terenurile ocupate de cariere deschise, cu deseuri de productie sau menajere;
;

- terenurile neproductive, cu biocenoze afectate sau distruse. Obiectul impaduririi fac terenurile
enumerate mai sus, indiferent de tipul de proprietate asupra lor.
Identificarea terenurilor degradate, inventarierea si delimitarea lor, precum si constituirea perimetrelor de
ameliorare la nivelul localitatilor se fac de catre comisii, instituite prin deciziile presedintilor consiliilor
unitatilor administrativ-teritoriale. Aceste comisii au urmatoarea componenta:
- presedinte (primar sau viceprimar); -" s
- secretar (inginerul funciar):
- membri, in persoana reprezentantilor autoritatilor silvice si de mediu centrale si locale, precum si
specialisti din institutiile de cercetari si proiectari in domeniile de organizare a teritoriului si de
imbunatatiri funciare.
Terenurile degradate, constituite in fonduri si propuse pentru impadurire, sint scoase, prin aprobarea
Guvernului, din circuitul economic si inregistrate ca "terenuri destinate impaduririi".
Daca terenurile degradate, proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale, nu pot fi impadurite de
catre detinatori din motivul lipsei de mijloace materiale, acestea vor fi transmise, cu acordul partilor, fara
plata, in administrarea autoritatii silvice centrale.
Terenurile degradate proprietate privata pot fi donate autoritatii centrale silvice ori pot fi cumparate de
catre aceasta din urma cu achitarea contra valorii terenului.
in cazul in care proprietarii terenurilor degradate proprietate privata nu vor executa lucrarile de
ameliorare, aceste terenuri vor fi expropriate pentru cauza de utilitate publica, cu dreapta si prealabila
despagubire.
Terenurile degradate pol fi impadurite de detinatorii lor legali din mijloace proprii sau din alte surse.
Materialul biologic este asigurat de autoritatea silvica centrala, iar lucrarile sint
227
executate cu asistenta tehnica gratuita a personalului silvic de specialitate.
Documentatia tehnico-economica pentru lucrarile de ameliorare se executa, contra plata, de personalul de
specialitate al intreprinderilor silvice.
Legea stabileste responsabilitate penala sau administrativa in cazul in care persoanele fizice sau juridice
vor impiedica, sub orice forma, lucrarile de ameliorare, vor distruge plantatiile silvice infiintate, precum
si pentru pasunatul pe terenurile degradate sau impadurite.
Proprietarii de terenuri degradate, care beneficiaza de material saditor nu au suportat costul acestuia si
refuza sa-1 utilizeze ori il folosesc in alte scopuri risca sa fie sanctionati cu o amenda egala cu valoarea
materialului de impadurire inmultit cu 5.
Detinatorii de terenuri degradate, impadurite, sint obligati sa asigure in continuare, pe cont propriu,
lucrarile de ingrijire, paza si protectia perimetrelor de ameliorare.
Lucrarile de prevenire si combatere a proceselor de degradare si poluare a solului, adica de protectie si
ameliorare, presupun, inainte de toate, aplicarea in practica de catre toti detinatorii de terenuri agricole, in
sprijinul statului, in mod consecvent, a unor principii deduse din urmatoarele reglementari legale in
vigoare:
- implementarea tehnologiilor nonpoluante de cultivare a plantelor in masura sa asigure atit productiile
necesare de buna calitate, cit si protectia si ameliorarea calitatii solului;
- crearea unui sistem de asistenta fitosanitara operativa pentru evaluarea corecta a starii culturilor, pentru
intensificarea masurilor adecvate si prevenirea utilizarii gresite sau abuzive a substantelor chimice;
- exercitarea supravegherii sistematice asupra structurii culturilor agricole, asolamentelor si rotatiei lor
pentru a mentine un bilant pozitiv de humus si elemente nutritive in sol;
- implementarea programelor de mentinere a potentialului diferentiat al terenurilor agricole in functie de
valorile naturale la nivelul de suportabilitate al geoecosistemelor;
- estimarea terenurilor cu regim hidrotehnic secetos si elaborarea tehnologiilor de majorare a efectului
precipitatiilor.
Pentru realizarea unor astfel de sarcini, normele juridice exprima nu numai o situatie statica, ci si una
dinamica a schimba-
§
rilor ce pot sau trebuie sa intervina in interesul protectiei si imbunatatirii calitatii solului. Legiuitorul
urmareste realizarea acestor obiective prin stabilirea unor obligatii pentru toti detinatorii de terenuri si
prin reglementarea atributiilor diferitelor organe ale puterii executive in domeniul protectiei solului.
in acest sens, art. 35 din Legea cu privire la protectia mediului inconjurator prevede: "Detinatorii de
terenuri, in scopul asigurarii protectiei solurilor si pastrarii lor pentru generatiile prezente si viitoare, sint
obligati:
a) sa previna, pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea solurilor;
b) sa nu permita compactarea si poluarea solului cu ingrasaminte minerale si pesticide, subinundarea,
inmlastinirea, salini-zarea, uscarea excesiva a terenurilor agricole;
c) sa intreprinda masuri de prevenire si stopare a eroziunii solului, a alunecarilor de teren;
d) sa nu permita depozitarea si imprastierea pe sol a deseurilor de productie si menajere, a molozului,
fierului vechi, a reziduurilor industriale, a substantelor chimice si radioactive;
e) sa nu admita imprastierea pe terenurile agricole a unor ape uzate si a namolului, provenite de la
unitatile industriale, complexele zootehnice, statiile de epurare etc;
f) sa solicite autoritatilor pentru mediu "expertizarea activitatilor succeptibile sa afecteze solul"234.
Prin aceasta reglementare, legiuitorul urmareste, inainte de toate, prevenirea, dar si combaterea poluarii
solului pe diferite cai, eroziunii, alunecarilor de teren, inmlastinirii, excesului de umiditate, inundatiilor,
saraturii si altor efecte daunatoare cauzate de fenomene naturale sau de activitati economico-sociale,
executarea unor lucrari tehnice in agricultura, cu respectarea reglementarilor legale in vigoare.
Prevenirea degradarii calitatii solului este una dintre cerintele fundamentale ale activitatii complexe si in
acest domeniu. in art. 3 din Legea privind protectia mediului inconjurator printre principiile ce stau la
baza reglementarilor respective se numara si "principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii dau-
nelor", iar in doctrina primul principiu al dreptului mediului este considerat cel al prevenirii poluarii 235.
Prevenirea este de esenta protectiei mediului in general si a solului in special, dind ratiuni activitatii de
mentinere a fertilitatii solului care, desi este
228
22tl
o proprietate esentiala a lui din punct de vedere economic, reflecta nivelul de dezvoltare a chimiei agricole si de
mecanizare a agriculturii. in consecinta, ea se modifica odata cu evolutia acestora. Prevenirea poluarii solului consta
in evitarea unor situatii de pericol care pot influenta negativ terenurile. Protectia prin prevenirea poluarii mediului
include si masuri de ameliorare a conditiilor care previn degradarea solului, presupunind o atitudine activa
modelatoare a acestui factor vital al mediului natural, o atitudine, de regula, negativa de a nu face ceva prin care ar
polua solul. Aceasta protectie profilactica a solului are doua aspecte:
" -'.-o
- in prim sens se pune problema- evitarii situatiilor care ar putea duce la poluarea solului, cu consecinte daunatoare
privind intreaga activitate agricola;
- in cel de al doilea sens, limitarea sau eliminarea oricarui efect daunator care s-ar putea produce dupa ce a avut loc
poluarea solului.
Acest dublu sens al principiului de prevenire trebuie luat in considerare la elaborarea unui complex de masuri in
acest scop.
Un rol deosebit de important in vederea prevenirii degradarii calitatii solului revine monitoringului funciar.
Ca parte componenta a monitoringului general al naturii, monitoringul funciar reprezinta un sistem de supraveghere
permanenta a schimbarilor resurselor funciare, de analiza a lor, de pronosticare si prevenire a acestor schimbari 236.
Conform art. 15 p. 2 din Legea privind reglementarea de stat a regimului proprietatii funciare, cadastrul funciar de
stat si monitoringul funciar nr. 1247/XII din 22 decembrie 1992, lucrarile de monitoring se efectueaza pe intreaga
suprafata a fondului funciar in vederea supravegherii permanente a schimbarilor calitative din componenta solurilor,
efectuarea sistematica a cercetarilor pedologice, agrochimice, geobotanice, geomorfolo-gice, climaterice si de alta
natura, necesare pentru a constata la timp si just schimbarile produse.
O formula similara contine art. 34 lit. e) din Legea privind protectia mediului inconjurator, care pune in sarcina
organelor de administrare in economie in comun cu institutiile de ramura si cu autoritatile pentru mediu
"organizarea unui subsistem unic de monitoring al calitatii solurilor si agrosistemelor pentru supravegherea calitatii
acestora, evidentierea la timp si evaluarea
230
schimbarilor neprevazute pentru elaborarea programelor si luarea masurilor de corectie a tendintelor negative".
Modul de protectie a terenurilor agricole cuprinde masurile legislative referitoare la ameliorarea terenurilor
degradate, prevenirea noilor degradari, inlaturarea efectelor poluarii de orice fel, precum si la pastrarea si
imbunatatirea fertilitatii solurilor, a altor calitati utile ale terenului.
Potrivit art. 79 din Codul funciar, aceste masuri sint:
1) organizarea rationala a teritoriului — parte componenta a procesului de reglementare a regimului proprietatii
funciare, care urmareste scopul "crearii unor conditii teritoriale, organizatorice si economice favorabile pentru folosirea rationala
a pamin-tului de catre toti detinatorii de terenuri, sporirea fertilitatii solurilor si introducerea metodelor avansate de gospodarire
tinindu-se cont de diversitatea factorilor naturali, economici si sociali" 237.
in literatura de specialitate se sustine ca: "Prin organizarea rationala a teritoriului se intelege amenajarea stiintific intemeiata si
gospodareasca a pamintului, in scopul folosirii metodice, adecvate si cu caracter rational a terenurilor, in conformitate cu pro-
prietatile lor naturale si destinatie"238.
Organizarea rationala a teritoriului include urmatoarele elemente:
.: :,: . •, .-v,--- •,
- amplasarea asolamentelor;
- delimitarea finetelor si amenajarea lor intragospodareasca;
- delimitarea pasunilor si amenajarea lor intragospodareasca;
- amplasarea comunicatiilor si centrelor de productie in cadrul intreprinderilor agricole etc, stabilirea retelei de drumuri agricole;
- elaborarea de studii si proiecte de organizare si amenajare a exploatarilor agricole etc.
2) protectia terenurilor contra eroziunilor cauzate de ape si de vint, subinundarii, inmlastinirii, uscarii excesive.
Este cunoscut faptul ca, dupa caracterul deteriorarilor, eroziunea solului se subdivide in: naturala si antropogena,
adica legata de activitatea gospodareasca a omului (lucrarea incorecta a solului, irigarea excesiva, deteriorarea
invelisului de plante in procesul pasunatului, taierea padurilor, lucrari de constructii etc).
Masurile de combatere a eroziunii poarta un caracter complex si includ activitati economico-organizatorice,
agrotehnice,
231
hidrotehnice. O importanta deosebita in acest sens prezinta si crearea unui sistem de perdele forestiere de
protectie si inierbare, precum si mentinerea intr-o stare adecvata si reproducerea perdelelor existente.
in conditiile actuale dificile in care se afla majoritatea producatorilor agricoli, este absolut necesar ca
unele lucrari de combatere a eroziunii sa fie finantate din contul mijloacelor statului. Ar fi util ca lista
unor astfel de lucrari, finantate de catre stat, sa fie prevazuta expres in Codul Funciar (sau in alte acte
normative, asa cum s-a procedat in Rusia), iar nerespectarea acestor prevederi legale sa fie sanctionata.
3) protectia terenurilor contra poluarii cu deseuri industriale, cu substante chimice, biologice si
radioactive, produse petroliere, cu gunoi menajer si de productie, cu ape de scurgere, precum si
contra altor procese de ruinare.
in acest scop, toti detinatorii de teren, indiferent de titlu si forma de gospodarire, sint obligati a lua
masurile de rigoare, in caz contrar ei riscind sa fie sanctionati in mod corespunzator. Controlul asupra
efectuarii unor astfel de masuri este pus in sarcina administratiei publice locale si autoritatilor pentru
mediu (art. 88 din Codul funciar).
4) decopertarea stratului fertil al solului in procesul efectuarii lucrarilor de constructie,
ameliorative si a altor lucrari legate de deteriorarea solului.
Stratul fertil decopertat urmeaza a fi pastrat, depozitat si nivelat pe terenuri neproductive sau slab
productive, indicate de organele abilitate, in vederea punerii in valoare sau ameliorarii acestor terenuri.
Depozitarea stratului fertil pe alte terenuri se face numai cu acordul proprietarilor acestora fara plata
pentru sporul de valoare astfel obtinut si fara despagubiri pentru perioada de nefolosire a terenurilor 239.
5) ameliorarea terenurilor (amenajarile de imbunatatiri funciare).
1 «
Terenurile supuse ameliorarii se clasifica in doua grupe:
a) terenurile cu regim acvatic nefavorabil (cu supraplus sau lipsa de umiditate), care necesita masuri de
irigare sau de asanare;
b) terenurile cu componenta fizica si chimica nefavorabila (insalinite, poluate etc), care necesita masuri
speciale de imbunatatire. .;
.
.-.,..:.-. ...........
232
in functie de caracterul lucrarilor efectuate, ameliorarea terenurilor se clasifica in240:
- hidroameliorare (reglarea regimului acvatic, aerian, termic si nutritiv al solului prin masuri de pompare,
transportare si repartizare a apei cu ajutorul sistemelor de irigare sau instalatiilor hidrotehnice);
- ameliorarea agrosilvica (imbunatatirea calitatii solurilor prin plantarea perdelelor forestiere);
- ameliorarea culturotehnica, ce include defrisarea arbustilor, tufarilor, buturugilor, plantajul, afinarea etc;
- ameliorarea chimica — un complex de masuri de imbunatatire a calitatilor fizico-chimice ale terenurilor.
Lucrarile necesare pentru protectia si ameliorarea solului se stabilesc pe baza de studii si proiecte.
Acestea se intocmesc la cerere, de catre organele de cercetare si proiectare de specialitate, in corelare cu
cele de amenajare si organizare a teritoriului, si se executa de catre detinatorii terenurilor sau, prin grija
acestora, de catre unitati specializate in executarea unor asemenea lucrari 241.
Amenajarile de imbunatatiri funciare sint lucrari deosebit de complexe de constructii hidrotehnice si
agropedoamelio-rative, de prevenire si inlaturare a actiunii factorilor de risc: seceta, exces de apa,
eroziunea solului si inundatii, pe terenurile cu destinatie agricola.
Aceste lucrari au drept scop valorificarea capacitatii de productie a terenurilor si a plantelor si
introducerea in circuitul economic a terenurilor neproductive.
•
Prin amenajari de imbunatatiri funciare se inteleg mai multe lucrari de constructii, instalatii si dotari
aferente242:
- indiguiri si regularizari ale cursurilor de apa — prin care se asigura, in principal, protectia terenurilor
(si a drumurilor) impotriva inundatiilor, surse locale de apa si emisari pentru scurgerea apelor;
- amenajari de irigatii, orezarii, prin care se asigura aprovizionarea controlata a solului si a plantelor cu
cantitatile de apa necesare dezvoltarii culturilor si cresterii productiei agricole. Aceste amenajari cuprind
lucrari de captare, pompare, transport, distributie si evacuare a apei si, dupa caz, lucrari de nivelare a
terenului;
- amenajari de drenaj si de desecare, care au drept scop prevenirea si inlaturarea excesului de
umiditate de la suprafata
233

terenului si din sol in vederea asigurarii conditiilor favorabile de utilizare a terenurilor;

- amenajari de combatere a eroziunii solului si de ameliorare a terenurilor afectate de alunecari, prin care
se previn, se diminueaza sau se opresc procesele de degradare a terenurilor, amenajari care cuprind
lucrari pentru protectia solului, regularizarea scurgerii apei de pe versanti, stringerea formatiunilor
torentiale, stabilizarea nisipurilor miscatoare;
- amenajari pedoameliorative pe terenurile saraturate, acide si pe nisipuri, pe terenurile poluate, inclusiv
cu reziduuri petroliere, cu halde de la exploatarile miniere, pe alte terenuri neproductive, cuprinzind si
lucrarile de nivelare-modelare, de sacrificare, de afinare adinca, rigole si santuri de scurgere a apei,
araturile in benzi cu coame, udarile de spalare a sarurilor, aplicarea amendamentelor, precum si a
ingrasamintelor, in scopul valorificarii pentru agricultura;
- amenajari silvice de infiintare a perdelelor forestiere de protectie.
Executarea acestor lucrari complexe de protectie si ameliorare a solului formeaza interesul comun al mai
multor domenii economice: agricultura, silvicultura, gospodaria apelor, caile de comunicare, asezarile
omenesti etc.
Amenajarile de imbunatatiri funciare pot constitui o cauza de utilitate publica, de interes national sau
local, daca se refera la lucrari de irigatii, de drenaj, de desecare, de combatere a eroziunii solului, de
ameliorare a terenurilor afectate de alunecari si a nisipurilor miscatoare, de indiguiri si de regularizare a
cursurilor de apa, ori la infiintarea perdelelor forestiere de protectie si a plantatiilor antierozionale,
finantate din bugetul de stat sau, dupa caz, din alte surse 243.
Prin lucrarile de imbunatatiri funciare se realizeaza nu numai o protectie a calitatii solului, ci si a cantitatii
terenurilor cu destinatie agricola. intr-adevar, folosirea pe aceasta cale a posibilitatilor de extindere a
suprafetei arabile in general si a terenurilor agricole in special nu poate sa nu aiba consecinte favorabile
pentru societate.
Ocrotirea terenurilor de inundatii si evacuarea excesului de apa prin lucrari de indiguiri si desecari
favorizeaza cresterea suprafetelor arabile, deci si a terenurilor agricole in general.
Lucrarile de imbunatatiri funciare se executa, pe cit este posibil, odata cu masurile de organizare si
amenajare a terito-
234
I
riului agricol, care au drept sarcina crearea conditiilor pentru o mai buna exploatare a terenurilor in
rezolvarea unor probleme de importanta majora, inclusiv protectia diferitelor elemente componente ale
mediului.
6) conservarea terenurilor degradate.
Se considera degradate terenurile care, in urma actiunii unor factori naturali sau antropogeni, au suferit
modificari esentiale cu provocarea inrautatirii calitatii solului. Conservarea se efectueaza cu scopul de a
stopa evolutia si a lichida procesele de degradare, a restabili fertilitatea solului si a reabilita teritoriile
poluate.
• - ;.;';'- U •.;,- Of - -T;--':;-:
Sint supuse conservarii:
a) terenurile agricole cu un grad de eroziune foarte inalt, salinizate, inmlastinite, exploatarea lor in
continuare intensi-ficind evolutia proceselor negative, agravind calitatea solului si a starii ecologice;
b) terenurile poluate cu deseuri industriale, cu substante chimice biologice si radioactive.
Conditiile si termenele de conservare, lista masurilor privind restabilirea terenurilor degradate, caracterul
si regimul aplicarii lor in perioada conservarii, organele competente de a decide conservarea, pregatirea
materialelor in scopul conservarii etc. sint probleme care necesita o solutionare cit mai urgenta la nivel
legislativ, prin adoptarea unui act normativ corespunzator.
7) protectia ecologica a terenurilor.
Procesul tehnico-stiintific si dezvoltarea rapida a industriei, transporturilor, telecomunicatiilor duc la
acutizarea problemei conservarii mediului, a inclusiv resurselor funciare.
Terenurile agricole sint poluate cu deseuri industriale, cu substante chimice (ingrasaminte minerale),
biologice (mijloace de combatere a bolilor si vatamatorilor plantelor agricole), radioactive, produse
petroliere, cu gunoi menajer etc, de aceea legislatia ecologica si cea funciara stabilesc unele cerinte legale
privind prevenirea poluarii si sporirea raspunderii pentru asemenea de actiuni. Astfel, art. 5 alin. 2 din
Codul funciar stabileste: "Protectia ecologica a terenurilor este prioritara altor forme de activitate", iar art.
80 interzice proiectarea, amplasarea, constructia si darea in exploatare a obiectivelor, edificiilor si amena-
jarilor care influenteaza negativ starea terenurilor. Amplasarea unor astfel de obiective se face in baza
unei argumentari eco-
235
logice speciale, coordonate cu detinatorii de terenuri, cu organele pentru mediu si cu alte organe stabilite
de legislatie.
in interesul ocrotirii sanatatii omului, al protectiei mediului legea stabileste norme maxime de
concentratie a substantelor chimice, bacteriologice, parazitare si a diferitelor substante active in sol.
Din cele expuse constatam caracterul deosebit de complex al masurilor de protectie si ameliorare a
solului, unele dintre ele fiind aplicate pentru protejarea directa a solului, iar altele avind drept scop
ameliorarea lui. Indiferent cum se realizeaza scopul — direct sau indirect —, toate tipurile de masuri luate
in acest domeniu au o importanta economica si sociala vitala pentru viitorul tarii, iar relatiile interumane
care le genereaza constituie un obiect de reglementare juridica ce trebuie avut in vedere nu numai in
dreptul mediului, ci si intr-o serie de alte ramuri de drept.