UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIO-UMANE

FORMA DE INVATAMANT MASTERAT

PROGRAMUL DE STUDIU:

EDUCATIE INTEGRATA IN INVATAMANTUL PRIMAR SI PRESCOLAR

Proiect
IN VEDEREA ADMITERII LA MASTERATUL :

Educatie integrata in invatamantul primar si prescolar

CANDIDAT:

Maghiar Alexandra – Loredana

ORADEA

2016

1
 UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIO-UMANE

FORMA DE INVATAMANT MASTERAT

PROGRAMUL DE STUDIU:

EDUCATIE INTEGRATA IN INVATAMANTUL PRIMAR SI PRESCOLAR

Agresivitatea si violenta la copii din ciclul primar

CANDIDAT:

Maghiar Alexandra - Loredana

ORADEA

2016
2
 Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………..5

I. Delimitari conceptuale…………………………………………………………….…………..6

I.1. Factori agresivitatii……………………………………………………………………7

I.2. Agresivitatea in scoala…………………………………………………………...……8

I.3. Violenta in mediul scolar……………………………………………………...………8

II. Metodologia cercetarii

II.1 Obiective, ipoteze………………………………………………………………..…..10

II.2 Esantionul de subiecti………………………………………………………………..10

II.3 Metode și tehnici de cercetare folosite………………………………………………11

Concluzii………………………………………………………………………………….……14
Bibliografie………………………………………………………………………………………15
Anexe……………………………………………………………………………………....…..16

3
 Introducere
Copiii cu CES fac parte din societatea noastră, aceştia mai mult decât ceilalţi copii au nevoie
de o permanentă socializare şi colaborare cu alţi copii pentru asigurarea integrării sociale a lor. Prin
contactul direct cu elevii din alte instituţii şcolare şi prin participarea alături de ei la diverse
activităţi se realizează diminuarea izolării şi înlăturarea, în mare măsură, a tendinţelor de
agresivitate, contribuind la îmbunătăţirea modului lor de viaţă. Tendinţa de a crea şi sprijini cadrul
necesar integrării sociale şi societale a copiilor cu dizabilităţi este cu cât mai activă, cu atât mai
eficientă, argumentul suprem constituindu-l beneficiile psihosociale ale incluziunii, aceasta
facilitând asumarea de roluri sociale proprii în comunitate şi stabilirea de relaţii sociale.
Crearea unor parteneriate între şcoală, familie şi comunitate dar şi între diverse instituţii
şcolare, presupune succesul elevilor la şcoală şi mai târziu în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi
ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul
elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze.
„Unde-s mulţi, puterea creşte” spune învăţătura populară şi numai prin unirea efortului
părinţilor, cadrelor didactice, a şcolii şi a comunităţii se poate face o mai bună integrare a copiilor
cu CES.
Modificarea comportamentelor nedorite este o activitate extrem de complexă şi dificilă. Din
cauza posibilităţilor mai reduse de adaptare, copilul cu tulburări de conduită resimte o nevoie
accentuată de sprijin din punct de vedere afectiv şi social.
Violența este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Societatea se confruntă
permanent cu multiple și complexe forme de violență (fizică și psihică, legislativă, mass-media,
stres, etc.).
Violența este dominantă a comportamentului tinerilor, atât sub formă agresivității fizice, cât
și sub forma agresivitățiilor de limbaj. Acestea sunt moduri de manifestare a personalității în
formare și a teriblismului vârstei, dar și de apărare în fața durității vieții cotidiene, a
comportamentului expansiv și dominant al realității (autorități, părinți, grupuri de presiune, mass-
media, stres etc.) în sfera vieții private. Limbajul dur, plin de vulgarități, cu tonul ridicat și timbru
masculin la fete, este pentru ei una din sursele de afirmare personală, consolidare a statutului în
microgrup și descurajare a eventualilor agresor.
Problema violenței în școală poate și trebuie să devină o temă de reflecție pentru toți cei
implicați în actul educațional. Cu atât mai mult cu cât școala dispune, credem, de importante resurse
pentru a concepe programe de prevenire a violenței în mediul școlar.
Am ales sa ma inscriu la acest master, deoarece m-am ganditin primul rand ca nu stiu
niciodata unde ma va duce viata, poate imi va fi de folos acest master, apoi m-am gandit ca oriunde
4
as preda, in ziua de azi sunt foarte multi copii cu CES, asadar cu siguranta voi avea si eu cel putin
unul in clasa mea, consider ca imi va fi de folos ipentru a putea ajuta acel copil sa evolueze, sa faca
progrese, in ceea ce priveste deficienta pe care detine.
Am ales aceasta tema deoarece violenta si agresivitatea este intalnita tot mai des in scoli si
gradinite, pe strada, in familie, peste tot. Datorita tehnologiei mult prea avansate copii nostri sunt tot
mai agresivi si violenti. Este o problema de actualitate in zilele noastre asadar, am scris despre
agresivitate si violenta.

5
 I . Delimitări conceptuale

Agresivitatea preocupă tot mai mult specialiştii în această perioadă de trecere între milenii
mai ales din cauza proliferării formelor de manifestare agresivă (Mitrofan, 2004, p.165).
Cuvântul „agresivitate” provine de la latinul „aggredi”, rădăcina acestui cuvânt provine de
la „agradi” („gradus” – pas, „ad” - pe), ceea ce ar însemna „pas pe”. La etapele inițiale ale
semnificației „a fi agresiv” se presupunea „a se mișca spre scop, fără frică și incertitudine” (Fromm,
1994).
Există mai multe ştiinţe care definesc conceptele de agresivitate şi violenţă, printre care se
numără sociologia şi psihologia. Ideea centrală este aceea de comportament şi atitudine, de
constrângere fizică şi psihică, exercitată de anumite persoane asupra altora, pentru a-şi impune
voinţa.
Agresivitatea este cel mai adesea definită ca fiind un comportament distructiv, orientat spre
persoane, spre obiecte sau spre sine (Bonchiş, 2011, p. 47).
Mitrofan (1996, după Marian, 2011, p. 14) defineşte agresivitatea ca fiind „orice formă de
conduită orientată cu intenţie către obiecte, persoane sau către sine, în vederea producerii unor
prejudicii, a unor răniri, distrugeri şi daune.”
În ceea ce priveşte terminologia, în domeniul agresivităţii există mai multe concepte ce aparţin
fenomenului agresiv: agresiune, agresivitate, violenţă, ostilitate, furie, abuz, prejudiciu, rănire,
impulsivitate, vandalism etc. (Marian, 2011, p. 10).
Opusul agresivităţii este comportamentul prosocial, care presupune cooperare, toleranţă şi
echilibru (Mitrofan, 2004, p.165).
Violența este o formă particulară a agresivității. Pentru a silui, a constrânge voința altuia,
pentru a distruge bunuri materiale, pentru a cuceri, a domina, intimida sau în scop de apărare se
folosește forța. Actul violent (fizic, psiho-moral, verbal, sexual) se declanșează, se desfășoară și se
finalizează în scopuri de atac sau de apărare, este susținut de mânie, furie și are ca mobiluri
obținerea unor bunuri, a unor locuri ierarhice (meritate sau nemeritate), eliminarea obstacolelor
materiale și umane ce obstrucționează satisfacerea trebuințelor și intereselor.
Actele de agresivitate și violență se comit instinctiv și conștient, voluntar și instinctiv și
conștient, voluntar și involuntar, spontan și premeditat, de către persoane cu și fără discernământ,
sănătoase și bolnave, dizarmonice, cu deficiențe psihocomportamentale, psihopate. În unele situații
de revendicare justă, de apărare, actele și faptele agresive și violente, în anumite limite, sunt
legitime au justificări juridice (apărare), morale și psihologice. În cele mai multe cazuri, însă actele
și faptele agresive și violente au conotații negative, sunt sancționate juridic, politic, moral,

6
psiholofic, pentru că tulbură ordinea socială, produc pagube materiale, produc vătămări altora,
întrețin psihoze de frică și insecuritate.

I.1. Factorii agresivităţii

Furia
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte furia ca fiind o stare de extremă iritare în
care se pierde stăpânirea de sine, mânie nestăpânită, violenţă.
Termenul de „furie”, aparţine trăirilor ce declanşează, acompaniază sau susţin actul agresiv
(Marian, 2011, p. 64). Pe seama furiei se pune cea mai mare disponibilitate de acţiune agresivă, ea
fiind asociată cu creşterea arousalului fiziologic care determină intensitatea dispoziţiei interioare şi
a expresivităţii ei comportamentale (Zillmann, 1997 după Marian, 2011, p. 64).

Agresivitatea fizică
Agresivitatea fizică, deschisă, care este însoţită de atingerea directă a celuilalt (Berk, 2002
după Bonchiş, 2011, p. 49), înseamnă practic lovire, pişcat, muşcare, zgâlţâit, etc.
În literatura francofonă de specialitate agresivitatea fizică este denumită violence ressentie şi
este definită ca o violenţă resimţită, subiectivă, care nu poate fi reperată din exterior, deoarece ea
este resimţită ca atare doar de victimă (Dabarbieux, 1991 apud Şoitu, 2001, p.33).
Agresivitatea fizică poate lua mai multe forme (Herbert, 1991 apud Şoitu, 2001, p. 34):
• agresivitate activă fizică directă: lovirea unui coleg;
• agresivitate activă fizică indirectă: lovirea unui substitut al victimei;
• agresivitate pasivă fizică directă: împiedicarea producerii unui comportament al victimei;
• agresivitate pasivă fizică indirectă: refuzul de a realiza o sarcină, activitate, de a da curs unei
rugăminţi.

Ostilitatea
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române defineşte ostilitatea ca fiind o atitudine
duşmănoasă, plină de ură. (Marian,2011, p. 11) subliniază că ostilitatea se referă la o atitudine pe
care întreaga personalitate o manifestă faţă de cineva sau ceva.
Ostilitatea indirectă este reprezentată de comportamentul prin care ostilitatea directă este
manifestată într-o manieră specifică fie prin bârfe, farse, fie prin trântirea uşilor sau accese de furie
utilizate pentru ca individul să obţină propria descărcare (Şoitu, 2001, p. 197).

7
Agresivitatea verbală
Agresivitatea verbală este aceea formă a agresivităţii exprimată prin injurii, ameninţări,
cuvinte urâte (Bonchiş, 2011, p.49).
Agresivitatea verbală poate lua mai multe forme (Herbert, 1991 după Şoitu, 2001, p. 34):
• agresivitate activă verbală directă: injuria, ameninţarea;
• agresivitate activă verbală indirectă: calomnia;
• agresivitate pasivă verbală directă: refuzul de a vorbi;
• agresivitate pasivă verbală indirectă: negativismul.

I.2. Agresivitatea în şcoală

În ziua de azi şcoala este un loc în care elevii apelează foarte des la agresivitate prin diferite
mijloace. Formele de manifestare ale agresivităţii sunt tot mai numeroase şi mai variate (Marian,
2011, p. 9).
Şcoala prin structura ei organizatorică poate determina frustrări ale elevilor, care la rândul
lor pot reprezenta puncte de plecare pentru tulburarea de comportament agresiv şi violent. Ne
referim mai exact la imobilismul la care sunt supuşi în timpul orelor de curs, la criteriile după care
se realizează selecţiile elevilor şi ierarhizările în activitatea efectivă de învăţare, fapte care pot
genera stări de tensiune conflicte între actorii educaţionali.
Unii cercetători iau în considerare următorii factori generatori de violenţă şcolară, ce ţin de
structura organizatorică a şcolii
- mărimea şcolii - cu cât este mai mare, cu atât posibilităţile de supraveghere scad, iar posibilităţile
de apariţie a actelor de violenţă şi vandalism cresc;
- situarea şcolii - în zone cu indice mare de criminalitate creşte riscul ca şcoala să devină o ţintă, iar
elevii să dezvolte conduite deviante;
- compoziţia etnică, socială şi rasială a populaţiei şcolare - cu cât efectele sunt mai eterogene, cu
atât creşte indicele de vandalism.

I.3.Violența în mediul școlar

Violența școlară este din punct de vedere statistic, cea mai frecventă conduită de devianță
școlarăla copii care prezinta tulburari de comportament. Mass-media, cercetările, raportează o
creștere spectaculoasă a fenomenului în ultimele decenii în mai multe țări ale lumii, astefel încât

8
escaladarea violenței în școală a devenit cea mai vizibilă evoluție din câmpul educațional,
performanțele școlare sau progresul în democratizarea sistemelor eduactive sunt în prezent realități
mai puțin vizibile, comparativ cu înmulțirea actelor de violență din școală.
Anchetele de teren (Pain, 1992, p. 117) au pus în evidență o mare diversitate a formelor de
violență ce se manifestă în mediu școlar: de la violență verbală (injurii, amenințări, jigniri) la
violențele fizice (lovituri, încăierări), degradări ale bunurilor (scris pe pereți, spart geamuri,
deteriorat mobilier, etc.), refuzul de a lucra, absenteism, perturbarea cursurilor și până la furturi,
agresiuni cu arme, violențe sexuale, consum de droguri. Violența perturbă grav mediul școlar. Ea
conduce la o deteriorare a climatului în școală, afectează raporturile elev-elev și elev-profesor și
generează sentimente de insecuritate, de teamă, de angoasă, care influențează negativ dezvoltarea
normală a elevului.

9
 II. Metodologia cercetarii

II.1 Obiectivele și ipotezele cercetării

Prin intermediul acestei lucrări se urmărește evaluarea comportamentului agresiv, violent la
elevii cu CES, determinarea cauzelor apariției, diferențele de gen, dar și metode de prevenire și
reducere a acestuia.

Obiectivele cercetării :

 descrierea și analiza comportamentului agresiv al elevilor cu CES în unitățile de învățământ

 identificarea cauzelor actelor violente din școli
 determinarea măsurii în care comportamentul agresiv al elevilor cu CES diferă la fete și
băieți

În proiectarea acestei cercetării am formulat următoarele ipoteze:

 Presupun că dacă interesul consilierilor/profesorilor școlari ar fi mai mare, atunci numărul
conflictelor din rândul elevilor cu tulburari de comportament ar fi mai mic.
 Presupun că dacă în familie există agresivitate, atunci este mai probabil ca aceasta să se
regasească și în comportamentul copilului.
 Presupun că într-o oarecare măsură și școala este o sursă de violență in ceea ce priveste
tulburarea de comportament la copii.
 Presupun că există diferențe în ceeea ce privește agresivitatea și violența în școală între fete
și băieți.

II.2 Subiecții cercetării / esantionul de subiecti

La prezenta cercetare vor participa 10 de subiecți, elevi ai Școlii Generale Nicolae Bălcescu
Oradea. Precizez că subiecții vor fi selectați în mod aleatoriu, indiferent de apartenența socială sau
reușita școlară. Vârstele subiecților sunt cuprinse între 10 și 11 ani. Vă prezint în continuare
distribuţia participanţilor în funcţie de genul participanţilor şi vârsta cronologică.

10
 Tabel nr. 1. Distribuţia participanţilor în funcţie de genul acestora
Genul participanţilor Băieţi Fete
Nr. de participanţi 20 20

Tabel nr. 2. Distribuţia participanţilor în funcţie de vârsta acestora

Vârsta cronologică 10ani 11ani
Nr. de participanţi 10 10

Variabile implicate
Variabila independentă- A-genul subiecților
a1 –feminin
a2- masculin
B-vârsta subiecților
b1-10 ani
b2- 11 ani
Variabila dependentă- agresivitatea și violența în școală.

II.3 Metode și tehnici de cercetare folosite

Pentru realizarea obiectivelor stabilite, voi utiliza ca metode de cercetare metoda observației
(sistematică), metoda anchetei sociometrice și ancheta pe bază de chestionar.

Pentru a observa tulburarea de comportament, adica violenta, această metodă a observației

este cea mai potrivită deoarece înregistrează comportamente verbale și non-verbale și nu este
reactivă, înregistrând comportamentele chiar în momentul producerii acestuia .

Metoda observației(sistematică)
Prin intermediul observației pot afla cel mai bine ceea ce se întâmplă în mediul școlar, mai
exact în clasa de elevi. Consider necesară utilizarea acestei metode deoarece fiecare clasă e diferită,
formată din indivizi cu comportamente diferite ce provin din diverese medii familiale. Așadar prin
intermediul observației putem analiza obiectiv tulburarile comportament, agresiv și violent ce apar
la elevii din ciclul primar.

11
 Subiecții observați fac parte din clasele a III-a și a IV-a. Nu li se va face cunoscut scopul
acestei observări și nici obiectivele pentru a nu le influența intr-o oarecare măsură comportamentul
lor natural, ci doar le voi cere acordul pentru a efectua observarea.
Va exista o perioadă de 5 zile de acomodare cu observatorul pentru a evita ca subiectul să își
modifice comportamentul în mod dezirabil. Vor fi observați în mediul școlar, atât în timpul orelor
cât și în pauze. Se va urmări atât comportamentul verbal, cât și cel nonverbal, deasemenea voi nota
și reacțiile subiecților la anumiți factori perturbatori.

Ancheta pe bază de chestionar

Folosirea chestionarului ajută la identificarea țintită a unor factori ce ar putea influiența
apariția și dezvoltarea unor comportamente agresive și violente în mediul școlar . Depistarea
multiplilor factori ai violenței este cu atât mai benefică pentru proiectarea măsurilor de intervenție.
Subiecții vor fi anunțați că vor participa la un experiment care are ca scop introducerea unor
noi tehnici de predare în școli, elevii vor mai fi anunțați că rezultatele primite de la fiecare elev vor
fi anonime. Vor fi anunțați că în orice moment dacă nu sunt de acord să continue experimentul pot
să întrerupă procedura și să părăsească sala. Fiecare subiect va completa 1 chestionar.

Chestionar de Agresivitate (AQ)

Chestionarul a fost elaborat de către psihologii Arnold R. Buss şi Mark Perry, într-o varintă
îmbunătăţită a chestionarului de ostilitate. Testul va consta într-o serie de 29 de itemi, împărţiţi în
patru indicatori agresivitatea fizică, verbală, furia şi ostilitatea. Valorile obţinute la aceşti indicatori,
prin cumularea oferă gradul de agresivitate al persoanei în ansamblu. Acesta poate lua valori de la
29 (nivel minim), până la 145 (nivel maxim).

Ancheta sociometrică
Ancheta sociometrică este o tehnică utilizată în analiza psihosociologică a grupurilor mici,
care permite, pe bază de anchete, cunoașterea structurii latente a grupului și, în anumite limite, o
terapie socială a microgrupurilor anormal constituite.

12
 Metoda sociometrică permite aprecierea de ansamblu a grupului, precum şi definirea
statutului social al fiecărui membru, în relaţie cu ceilalţi.
Cunoașterea colectivului de elevi nu presupune doar cunoașterea personalității membrilor
lui, ci mult mai mult. Cunoașterea colectivului de elevi vizează surprinderea acelor caracteristici
prin care se definește ca un tot, ca o unitate de sine stătătoare, ca un grup social.
Scopul anchetei este de a vedea cine sunt cei mai populari copii în clasă, cine sunt cei mai
puțin populari și cine sunt cei care nu sunt plăcuți de colegi. Astfel se poate vedea nivelul de
agresivitate în funcție de gradul de popularitate în clasă.

13
 Concluzii

Prin structurarea datelor obţinute din chestionare, observație și anchetă sociometrică anticipăm
obţinerea următoarelor rezultate:
Societatea tinde să demonstreze că, atunci când vine vorba de agresivitate, băieţii sunt cei
care lovesc, împing şi pişcă, în timp ce fetele împrăştie zvonuri, bârfesc şi exclud în mod intenţionat
pe ceilalţi, un tip de agresivitate numită socială indirectă.
Noile cercetări asupra tulburarilor de comportament agresiv vor susţine că în timp ce băieţii
se angajează într-adevăr în agresivitatea fizică, atât băieţii, cât şi fetele vor lua parte în mod egal la
agresivitatea socială. Dintotdeauna, societatea a descurajat agresivitatea fetelor, în timp ce băieţii
erau încurajaţi în diverse moduri să apere ce este al lor, atitudine care a dus mereu la o manifestare
incomparabil mai violentă şi mai puţin afectivă a bărbaţilor cu toţi cei din jurul lor. De mici copii,
băieţii învaţă că principalele atribute ale bărbăţiei sunt forţa fizică, agresivitatea, competenţa. În
mod paradoxal, băieţii sunt şi cel mai frecvent, şi mai intens pedepsiţi pentru comportamentul lor
agresiv.
Limitele evidente ale studiului cum ar fi lotul foarte mic de subiecți, ne va împiedica
oarecum să explicăm scorurile obținute, totuși băieții vor avea scoruri ridicate la agresivitatea fizică,
foarte mici diferențe dintre sexe vom găsi la furie și agresivitate verbală. Fetele se auto declară ca
fiind mai ostile, probabil datorită inhibiției în exprimare.
Rezultatele acestui proiect realizat va deriva dintr-un auto-raport declarat de fiecare subiect
în parte și din comportamentele observate în grupul de elevi atât în timpul orelor cât și în timpul
pauzelor. Agresivitatea fizică și verbală, care includ rănirea și păgubirea altora, reprezintă
componenta instrumentală a comportamentului. Furia, care implică arousal-ul psihologic și
pregătirea pentru agresivitate, reprezintă emotivitatea sau componenta afectivă a comportamentului.
Ostilitatea, care constă din ”pipăirea” dorinței de răutate și nedreptate, reprezintă componenta
cognitivă a comportamentului. Această divizare a comportamentului în componente: instrumental,
afectiv și cognitiv este recunoscută de psihologi de aproximativ un secol. Ceea ce aduce nou este
faptul că această divizare se extinde asupra trăsăturii agresive de personalitate De asemenea o
altă componentă limită a cercetării poate fi faptul că toți subiecții sunt în relații colegiale, de cel
putin doi ani împreună, ceea ce ne-ar putea duce cu gândul la niște relații consolidate, probabil
cercetările trebuie extrapolate la un spectru mai larg de populație care să conțină oameni cu o
educație și un status socio-economic mult mai diferit.

14
Bibliografie

1. Bonchiș, E. (coord.) (2011), Dezvoltarea socio-emoțională a copilului și adolescentului în

condiții de parenting incomplet, Editura Universității din Oradea, Oradea.
2. Marian, C., (2012), Agresivitatea în şcoală. Determinări, mecanisme şi traiectorii, Editura
Limes, Cluj.
3. Mitrofan, N. (2004), Agresivitatea, în Neculau, A. (coord.) (2008), Manual de psihologie
socială, Editura Polirom, Iaşi.
4. Pain, J.,Ecoles: Violence ou Pedagogie, Matrice, Vigneux, 1992
5. Păunescu C., Agresiviteatea și condiția umană, Editura Tehnică, București, 1994.
6. Rădulescu S., Violenţa familială şi maltratarea copilului, în revista Sociologia Românească,
pag. 472.
7. Şoitu, L., Hărvârneanu, C. (coord.) (2001), Agresivitatea în şcoală, Editura Institutul
European, Iaşi.

15
 ANEXE nr. 1
Chestionar de agresivitate

1. Numele: ________________________________________________________
2. Vârsta: _____________________
3. Clasa: ______________________
4. Genul: □ feminin □ masculin
5. Număr de copii în familie: _________
□ Din care fete: _______
□ Din care băieți: _________
6. Ordinea nașterii: __________
7. Confesiunea religioasă:
□ ortodoxă
□ penticostală
□ baptistă
□ catolică
□ altele: ________________
8. În grija cui te afli în prezent?
□ a ambilor părinți
□ a mamei
□ a tătălui
□ a părinților adoptivi
□ a mamei și soțului acesteia
□ a tatălui și soției acestuia
□ a bunicilor
□ a altei rude
□ a unei instituții de ocrotire / casă de copii

9. Cum apreciezi relația dintre părinții tăi?

□ părinții mei se înțeleg foarte bine
□ părinții mei se înțeleg bine
□ părinții mei nu se înțeleg prea bine
□ părinții mei se ceartă mult

16
 □ prefer să nu răspund la această întrebare

10. Indicaţi pentru fiecare din următoarele afirmaţii gradul în care vă caracterizează,
încercuind una dintre gradaţiile puse la dispoziţie:
1 = niciodată sau aproape niciodată caracteristic pentru mine
2 = rareori
3 = uneori
4 = deseori
5 = întotdeauna sau aproape totdeauna caracteristici
1. Câţiva din pritenii mei mă consideră pripit(ă). 1 2 3 4 5
2. Dacă trebuie să recurg la violenţă pentru a-mi proteja drepturile, o voi 1 2 3 4 5
face.
3. Când oamenii sunt deosebit de drăguţi cu mine, mă întreb ce 1 2 3 4 5
urmăresc.
4. Spun deschis prietenilor mei când nu sunt de acord cu ei. 1 2 3 4 5
5. Am fost atât de furios încât am spart lucruri. 1 2 3 4 5
6. Nu pot să mă abţin să nu intru în discuţii contradictorii cu oamenii 1 2 3 4 5
care nu sunt de acord cu mine.
7. Mă întreb de ce uneori sunt aşa înverşunat(ă) în legătură cu multe 1 2 3 4 5
lucruri.
8. Din când în când nu-mi pot controla pornirea de a lovi altă persoană. 1 2 3 4 5
9. *Sunt o persoană temperată. 1 2 3 4 5
10. Sunt suspicios(suspicioasă) în privinţa străinilor mult prea 1 2 3 4 5
prietenoşi.
11. Am ameninţat cunoscuţi. 1 2 3 4 5
12. Mă „aprind” repede, dar îmi trece uşor. 1 2 3 4 5
13. Dacă sunt provocat(ă) destul, s-ar putea să lovesc celaltă persoană. 1 2 3 4 5
14. Când oamenii mă enervează s-ar putea să le spun ce gândesc despre 1 2 3 4 5
ei.
15. Sunt câteodată plin(ă) de gelozie. 1 2 3 4 5
16.* Nu mă pot gândi la un motiv destul de întemeiat ca să lovesc 1 2 3 4 5
vreodată o altă persoană.
17. Uneori simt că am obţinut un tratament dur de la viaţă. 1 2 3 4 5
18. Am probleme în a-mi controla furia. 1 2 3 4 5
17
19. Când sunt frustrat(ă), las iritarea mea să se vadă. 1 2 3 4 5
20. Câteodată simt că oamenii râd de mine în ascuns. 1 2 3 4 5
21. Mă surprind deseori ca fiind în dezacord cu alte persoane. 1 2 3 4 5
22. Dacă cineva mă loveşte, lovesc şi eu înapoi. 1 2 3 4 5
23. Mă simt uneori ca şi un butoi cu pulbere gata să explodeze. 1 2 3 4 5
24. Alţi oameni par întotdeauna să scape de neplăceri. 1 2 3 4 5
25. Sunt oameni care m-au enervat atât de tare încât am ajuns să ne 1 2 3 4 5
batem.
26. Ştiu că „prietenii” mă bârfesc. 1 2 3 4 5
27. Prietenii îmi spun că sunt oarecum certăreţ(certăreaţă). 1 2 3 4 5
28. Câteodată îmi pierd controlul fără un motiv întemeiat. 1 2 3 4 5
29. Par să intru în certuri un pic mai des decât majoritatea oamenilor. 1 2 3 4 5

ANEXA nr 2
Ancheta sociometrica

1. Numiţi 3 colegi de clasă cu care aţi dori să fiţi prieteni.

1. ____________________________________
2. ____________________________________
3. ____________________________________

2. Numiţi 3 colegi de clasă cu care nu ați dori să fiți prieteni

1. ______________________________________
2. ______________________________________
3. ______________________________________

18