Fișă de autor - Ioan Slavici

Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist și pedagog, născut la 18

ianuarie 1848, în Șiria, și a decedat la data de 17 august 1925 la
Panciu.
În literatură, a debutat ca dramaturg cu opera „Fata de Birău”, în
anul 1871, însă s-a descoperit ulterior că prima sa lucrare literara
a fost basmul „Zâna Zorilor”, scrisă în 1870.
Acesta s-a remarcat în literatura română prin nuvele ca „Popa
Tanda”, „Moara cu Noroc” sau „Scormon”. Toate aceste nuvele
au fost parte a volumului „Novele din Popor”, apărut în 1881 și a
fost considerat un moment decisiv în consolidarea prozei realiste
în literatura română.
Pe lângă nuvele, acesta a scris multe romane, printre care și
romanul „Mara”, unul dintre cele mai cunoscute opere ale sale,
apărut în anul 1894.
Ultimele sale lucrări publicate au fost volumul „Amintiri” și
romanul „Cel din urmă armaș”, însă a lucrat la romanul „Din păcat
în păcat” în ultimi doi ani din viața sa, însă acest roman a rămas
needitat.
Aprecieri critice:

„Ceea ce pare nou și fără asemănare în epoca inceputurilor lui

este analiza psihologică pe care Slavici o practică într-un limbaj
abstract.(…) povestitorul vede oamenii lui dinlăuntru, în
sentimentele sau în crizele lor morale.” - Tudor Vianu
„E înainte de toate un autor pe deplin sanatos in conceptie ;
problemele psihologice pe care le pune sunt desemnate cu toată
finetea unui cunoscător al naturii omenești ; fiecare din chipurile
cari trăiesc în novelele sale e nu numai copiat de pe ulițele
împodobite cu arbori ale satului, nu seamănă în exterior cu
țăranul român, in port si in vorba, ci cu fondul sufletesc al
poporului, gândesc și simt ca el.” - Mihai Eminescu

„…Mara lui Slavici reprezintă un moment cu deosebire important

în istoria romanului românesc. Nimeni nu mai crease o opera
epica asa de consistentă, asa de solid construita. De altminteri,
nuvelele (unele, ca Moara cu noroc, adevărate mici romane)
anuntasera cu mai bine de două decenii în urma evolutia
prozatorului spre specia epica cea mai modernă și mai
cuprinzatoare” - Al. Săndulescu

Moara cu Noroc:

A fost scrisă în anul 1880 și a fost publicată în volumul „Novele

din popor”, în anul 1881 și este considerată de critici literari ca
cea mai importantă creație a lui Ioan Slavici.
Nuvela ilustrează consecințele pe care dorința de îmbogățire le
are asupra destinului uman.
Creația este împărțită în 17 capitole, ordonate cronologic.
Rezumat

Incipitul prezintă situația grea a unei familii. Capul acesteia,

Ghiță, hotărăște să cumpere un han pentru a scăpa de slujba de
cizmar și pentru a se îmbogăți. Simte că trebuie să facă orice
pentru a scăpa de sărăcie.

Familia se mută la Moara cu noroc, unde reușește să schimbe

mai multe lucruri. Devin repede cunoscuți în zonă, având un prim
contact cu Lică Sămădăul, cel care avea în grijă mai multe turme
de porci din zonă. Acesta pare un om ce ascunde multe, însă
cunoaște foarte bine locurile din jurul hanului.

Din acest moment, încep necazurile și frământările lui Ghiță.

Fiind cârciumar, câștigă foarte bine de la început, capătă mirajul
banilor și se îndepărtează treptat de nevastă și copii. Înțelege
repede că trebuie să devină un apropiat al lui Lică pentru a putea
rămâne la han, ieșind astfel din condiția de cizmar Își cumpără
pistoale, își ia o nouă slugă care să îl ajute și câini pentru a se
păzi de musafirii nepoftiți.

Astfel, Ghiță intră tot mai mult sub influența nefastă a lui Lică
Sămădăul. Devine complice al acestuia, primește bani obținuți de
Lică din tot felul de nelegiuiri, motivând că nu vrea să se certe cu
el. Se îndepărtează tot mai mult de Ana, soția lui, căreia îi
ascunde prietenia cu Lică. Este anchetat în două rânduri, fiind
bănuit de complicitate la jefuirea arendașului și chiar de crimă,
dar nu se poate dovedi nimic concret. Iși dă seama acum, că prin
tot ce a făcut, este legat inevitabil de Lică. Se decide să facă un
joc dublu și să îl ajute pe jandarmul Pintea să-l prindă pe Lică
atunci când acesta din urmă va veni să își plătească o datorie cu
bani luați de la victime.

Ana, simțindu-se tot mai îndepărtată de soțul ei Ghiță, începe să

fie tot mai atrasă de Lică. Ghiță, chinuit de gelozie și având
sentimentul că a fost umilit, se hotărăște să îl dea în vileag pe
Sămădău cu ajutorul lui Pintea. Acceptă să o lase pe Ana cu Lică
pentru a pleca la Ineu cu scopul de a-l aduce pe Pintea. Lică își
petrece noaptea cu Ana, dar o părăsește înainte de venirea
zorilor și implicit a lui Ghiță.

Ghiță se întoarce acasă cu gândul de a-și omorî soția. Nu se

grăbește, dar după ce aceasta îi spune ce a făcut, o înjunghie,
chiar înainte de întoarcerea lui Lică la han. Răuț, prietenul lui
Lică, îl omoară pe Ghiță. Lică încearcă să fugă după ce le dă
ordin celorlalți să jefuiască și să dea foc la han. Din cauza
drumului rău și a calului obosit, nu ajunge prea departe, nu mai
poate fugi și se omoară pentru a nu fi prins de Pintea.

Nuvela se încheie cu imaginea ruinelor hanului și bătrâna care

stătea lângă crucile martore ale nenorocirilor petrecute acolo.