Trăsătura definitorie a domnitorului este cea de răzbunător, prin

dorința sa de a-i pedepsi pe cei ce i-au greșit, cum sunt boierii care l-au
alungat din Moldova.
Caracterizarea directă este realizată de către narator, prin
evidențierea detaliilor vestimentare ale domnitorului: „era îmbrăcat cu toată
pompa domnească. Purta coroana Paleologilor și peste dulama poloneză
de catifea stacojie, avea o căbăniță turcească”, ce ilustrează puterea pe
care o are domnitorul. De asemenea, putem observa și o conturare a
portretului moral prin secvența „ochii scântieră ca un fulger”, ce sugerează
impulsivitatea conducătorului Moldovei.
Caracterizarea indirectă este realizată prin mai multe mijloace. Cel
mai semnificativ mijloc este reprezentat de comportamentul și acțiunile
sale. Putem observa inteligența și gândirea strategică pe care o are prin
încrederea de sine de care dă dovadă în momentul discuției cu boierii, care
îl cereau să nu intre cu armata otomană în Moldova. Acesta nu ascultă de
ei și reușește să preia tronul. Ambiția de care domnitorul dă dovadă este
exprimată prin căsătoria cu Ruxanda care era, de fapt, o mișcare strategică
pentru a fi primit mai ușor de popor. Prin această relație este ilustrat și
caracterul sadic al lui Lăpușneanul, prin promisiunea sa de a îi oferi
Ruxandei „un leac pentru frică”, care se dovedește a fi o piramidă
construită din capetele celor 47 de boieri uciși în urma măcelului început de
domnitor.