Anamneza si epicleza din anaforaua din cartea a VIII-a din Constitutiile

apostolice

Textele euharistice cu timpul au fost așternute în scris, astfel tradiția orală a căpătat o
formă scrisă. Rugăciunile care erau improvizate, după o schemă au ajuns să capete contur, ca în
timp au suferit diverse modificări, astfel textul pe care îl avem azi este identic cu cel din Sfânta
Scriptură.
Preotul și credincioșii aflați în comuniune cu Dumnezeu, încep a aduce lauda și
mulțumirea pentru Sfânta Euharistie instituită de Însuși Domnul Hristos. În timp ce strana
intonează cântarea „Cu vrednicie și cu dreptate”, preotul citește în taină, cu toată cucernicia și
fără a se grăbi, anaforaua sau marea rugăciune a Sfintei Jertfe („Cu vrednicie și cu dreptate este a
cânta Ție, a Te binecuvânta…”). Preotul, urmându-L, pe Hristos, înainte de marea sfințire a
darurilor, mulțumește lui Dumnezeu că ne-a adus pe noi din neființă la ființă, iar căzând noi în
păcat nu ne-a părăsit, ci ne-a ridicat iarăși și ne-a dăruit Împărăția cea veșnică.
Ofranda (Anamneza)- lucrării mântuitoare a lui Hristos se revarsă în mod firesc în actul
dăruirii noastre totale lui Dumnezeu concretizat în înălțarea de către preot, în numele întregii
Biserici, a darurilor de pâine și vin. Mărturisim astfel că noi nu avem nimic al nostru, propriu,
pentru a constitui din partea noastră un dar vrednic de Dumnezeu, ci îi oferim din cele ce sunt de
fapt ale Lui și anume pâine și vin. Pâinea și vinul fiind hrana specifică omului care ne ține în
viață devin un simbol al vieții noastre pe care o aducem lui Dumnezeu.
În Anamneză putem observa o recapitulare a istoriei mântuirii care a fost redată în
Rugăciunea hristologică și cea teologică. Observăm că anamneza din Constituțiile Apostolice
seamăna cu cea a Sfântului Vasile. Sunt preluate unele idei și dezvoltate.
Invocarea Duhului Sfânt (Epicleza)- peste noi și peste daruri. Sfințirea înseamnă primirea
darurilor de Tatăl ca jertfă. Arătarea lor ca Trupul și Sângele Domnului se descoperă ochilor
duhovnicești ai credinței și nu celor trupești: ,,Noi credem nu în ceea ce vedem ci în altceva
care nu se vede” (Sf. Ioan Gură de Aur).
Textul epiclezei din Constituțiile Apostolice este foarte vechi, dar care este o preluare din
Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare. Hristos este rugat să privească cu bunăvoință peste darurile
aduse de credincioși și să trimită pe Duhul cel Sfânt peste ele, pentru ca cei ce se vor împrtăși să
fie întăriți în dreapta-credință, să dobândească iertare de păcate, să fie izbăviți de diavol și de
rătăcirea lui și să ne umple de Duhul Sfânt, pentru a ne face vrednici de El și a ne împăca cu
Hristos.
Dipticele- înseamnă a îndoi în două, în acest moment erau citite pomelnicele. Acest
diptice este o sinteză, a dipticelui Sfântului Vasile.
Mijlocirile (Dipticele)- rugăciunea se răsfrânge asupra Bisericii, care a fost câștigată ,,cu
scump Sângele” lui Hristos. Ne rugâm lui Dumnezeu să fie ,,tuturor toate... Cel ce știi pe fiecare
și cererea lui, casa și trebunța lui”. Pomenirea episcopului este ceva aparte, preotul se roagă
pentru nevrednicia sa pentru ca să nu oprească, pentru păcatele sale, harul Sfântului Duh de la
Darurile puse înainte. Într-o rugăciune de mijlocire cosmică, pentru lume, ne rugăm ca Domnul
să-și reverse binecuvântarea asupra noastră și a lumii astfel încât să ne putem bucura de roadele
muncii noastre și să avem cele necesare traiului. În încheiere, ca o concluzie a întregii anaforale,
se arată finalitatea eshatologică a participării la Liturghie și a împărtășirii, rugându-ne ca să ne
primească Dumnezeu în Împărăția Sa dăruindu-ne pacea și dragostea Sa, astfel încât să ne unim
cu toții în dreapta- slăvire a lui Dumnezeu: ,,Și ne dă nouă cu o gură și o inimă a cânta și a slăvi
preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și
pururea și în vecii vecilor”. Unitatea Bisericii, fundamentează pe unitatea în credință, se
împlinește în unitatea în dreapta slăvire a lui Dumnezeu pe care o cerem prin ecfonisul de la
sfârșitul anaforalei. Acest ecfonis: ,,unește în jurul Mielului lui Dumnezeu, întru Hristos, întreaga
lume sprituală, începând cu Maica Domnului, cu sfinții și terminând cu toți- încât El să fie totul
în toți”.
Putem observa că textele euharistice cu timpul au evoluat de la elemente simple, la
elmente complexe, de la improvizație, la la texte scrise, de la texte elaborate dogmatic lungi, la
texte mai scurte. Textele anaforalelor euharistice sunt opere ale întregii Biserici, care au fost puse
pe seama unor autori pentru a le conferi autoritate.