Sunteți pe pagina 1din 213

TITLUL CURSULUI

TEHNICA OPERAŢIUNILOR DE COMERŢ EXTERIOR

Prof. univ. dr. Ioan Popa


Conf. univ. dr. Mihaela Belu
Prep. univ. drd. Ramona Ţarţavulea
IElementele structurale ale cursului
… Introducere

Cursul de “Tehnica operaţiunilor de comerţ


exterior” se adresează studenţilor inscrisi la
programul de studiu ID, organizat de facultatea de
Relaţii Economice Internaţionale şi face parte din
planul de învaţământ corespunzător anului II,
semestrul 2.
Iată care sunt obiectivele principale ale acestui curs, concretizate in
competenţele dobândite după parcurgerea şi asimilarea lui:

9 Să cunoaşteţi etapele de pregatire a livrarii marfurilor


9 Să înţelegeţi rolul expeditionarului in cadrul unei operatiuni de
comert exterior
9 Să cunoaşteţi circuitul documetelor de livrare
9 Să cunoaşteţi principalele modalităţi de transport
international
9 Să puteţi analiza mai multe posibilitati de transport si sa o
selectati pe cea mai avantajoasa, in functie de mai multe
criterii
9 Să cunoaşteti regulile de vamuire a marfurilor
9 Să înţelegeţi elementele definitorii ale modalitatilor de plata
internationale
9 Să cunoaşteti clauzele de asigurare a marfurilor
• Cursul de “Tehnica operaţiunilor de comerţ
exterior” este structurat pe sase unităţi de învăţare
(capitole), fiecare dintre acestea cuprinzând câte o
lucrare de verificare, transmisă tutorelui.
• Pentru ca procesul de instruire să se desfăşoare într-
un mod riguros, dar şi atractiv, se va utiliza un set
de resurse suplimentare în format electronic : seturi
de documente utilizate in cadrul unei operatiuni de
comert exterior.
Evaluarea cunoştinţelor

Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub doua forme:


• evaluarea continuă, pe baza lucrărilor de verificare regăsite la sfârşitul
fiecarei unităţi de învăţare;
• evaluarea finală, realizată prin examenul susţinut în perioada de sesiune.

Criteriile de evaluare constau în:


1. Punctajul obtinut la cele cinci lucrări de verificare menţionate.
3. Punctajul obţinut la examenul susţinut în sesiune.

Ponderile asociate fiecărui criteriu precizat sunt urmatoarele:


• criteriul 1(C1) – cate 1 punct pentru fiecare dintre cele cinci
lucrări de verificare (total C1= 5 puncte);
• criteriul 2 (C2) – 5 puncte pentru examenul susţinut în perioada de sesiune.
• Cuprinsul cursului

1. Expediția internaționala
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1
1.2. Pregătirea livrării
1.3. Documentele de livrare
1.4. Tipuri de expediționari

… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare


… Bibliografia unităţii de învăţare 1
… Lucrare de verificare nr. 1
• Cuprinsul cursului

2. Transportul internațional
2.1 Obiectivele unităţii de învăţare 2
2.2. Transportul maritim
2.3. Transportul terestru
2.4. Transportul aerian

… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare


… Bibliografia unităţii de învăţare 2
… Lucrare de verificare nr. 2
• Cuprinsul cursului

3. Vămuirea mărfurilor
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare 3
3.2. Regimuri vamale
3.3. Valoarea in vamă

… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare


… Bibliografia unităţii de învăţare 3
… Lucrare de verificare nr. 3
• Cuprinsul cursului

4. Plăţile internaţionale
4.1. Obiectivele unităţii de învăţare 4
4.2. Plăţile in marfă
4.3. Instrumente de plată
4.4. Modalităţi de plată

… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare


… Bibliografia unităţii de învăţare 4
… Lucrare de verificare nr. 4
• Cuprinsul cursului

5. Finanţarea operaţiunilor de comerţ exterior


5.1. Obiectivele unităţii de învăţare 5
5.2 Tehnici de pre-finanţare a operaţiunii de comerţ exterior
5.3. Factoring-ul si forfetarea
5.4. Leasing-ul

… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare


… Bibliografia unităţii de învăţare 5
… Lucrare de verificare nr. 5
Cuprinsul cursului
6. Gestiunea riscurilor in afacerile internaționale
6.1. Obiectivele unităţii de învăţare 6
6.2. Riscul – definire, tipuri
6.3. Polița de asigurare
6.4. Despăgubirea

… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare


… Bibliografia unităţii de învăţare 6
… Lucrare de verificare nr. 6
• Bibliografie
9 Ghiani, Gianpaolo; Laporte, Gilbert; Musmanno, Roberto, Introduction
to Logistics Systems Planning and Control, Wiley, 2004, pp1-14
9 Purcarea, Anca, Ambalajul, atitudine pentru calitate, Editura Expert,
Bucuresti, 1999, pp 35-40
9 Meyer, V, Rolin, C, Techniques du commerce international, Nathan,
2000, pp 64
¾ Chevalier, Denis, Le practique de l’import, Editions Foucher, Paris, 1995
¾ Jimenez, Guilermo, ICC Guide to Export-Import Basics, International
Chambre of Commerce, 1997
¾ Stoian, Ion; Dragne, Emilia; Stoian, Mihai; Comert international – tehnici
si proceduri, vol 1, Editura Caraiman, Bucuresti 1997
II. Elementele structurale ale unităţii
de învăţare
• Unitatea de învăţare 1 :
1. Expeditia internationala

• Cuprins :
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1
1.2. Pregătirea livrării
1.3. Expediția internaționala
1.4. Tipuri de expediționari

… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare


… Bibliografia unităţii de învăţare 1
… Lucrare de verificare nr. 1
1.1 Obiective:

După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe


despre:

9 Rolul ambalării si marcării în cadrul procesului de livrare


9 Tehnicile de realizare a transportului
9 Expediția internaționala
9 Tipurile de expediționari si serviciile prestate de aceştia
1.2. Pregatirea livrarii

Pregatirea marfii pentru livrare presupune activitati legate de: ambalarea,


marcarea si depozitarea marfurilor.
Ambalarea
În literatură se face o distincţie între ambalarea care are în principal o
funcţie de vânzare sau comercială, numită şi condiţionare (fr.
conditionnement) şi cea care are în principal o funcţie logistică- ambalare
propriu-zisă.
Ambalarea are în vedere asigurarea protecţiei mărfurilor în timpul
transportului, respectiv realizarea în bune condiţii a operaţiunilor de
manipulare, deplasare şi depozitare a partizii de marfă.
Condiţionarea trebuie să prezinte anumite caracteristici de robusteţe şi
soliditate, dar rolul său esenţial este de a prezenta o imagine
atrăgătoare a produsului pentru clienţii potenţiali.
Funcţiile ambalajului

• Asigură protecţia mărfurilor împotriva şocurilor şi coroziunii şi asigură


conservarea acestora pe parcursul transportului;
• Asigură inviolabilitatea produsului şi protecţia acestuia împotriva furtului;
• Facilitează operaţiunile pe care le implică transportul, respectiv
încărcarea/ descărcarea mărfii, transbordarea şi alte manipulări, precum
şi operaţiunile de verificare a partizii de marfă;
• Facilitează desfacerea produselor prin aspectul promoţional

Alegerea ambalajului se va face tinand cont de:


… aspecte comerciale: influenţă negativă asupra relaţiilor cu clientul în caz de
avarie, furt sau pierdere; afectarea imaginii de marcă a exportatorului;
… aspecte juridice şi financiare: în caz de avarie, dacă aceasta este
imputabilă ambalajului, este angajată răspunderea celui care expediază
marfa; reglementările privind ambalajul din unele ţări sau pentru anumite
produse (ex. produse farmaceutice, alimentare etc.).
Tipuri de ambalare

Paletizarea permite reunirea într-o singură unitate de încărcare


(Load Unit) a mai multor mărfuri ambalate depuse pe paletă.
Paleta este compusă din una sau două platouri suprapuse, de
regulă, din lemn, care permit prinderea cu furcile unui elevator
în procesul manipulării.
Containerizarea
Containerul este un recipient, mobil şi ermetic, conceput pentru a
fi încărcat cu bunuri în vrac sau uşor ambalate, altfel încât
transportul să se facă fără manipulări sau transbordări de
mărfuri de la locul de expediţie la cel de destinaţie. Cu alte
cuvinte, el este un ambalaj definitiv, în care marfa circulă “din
poartă în poartă”, fără nici o intervenţie asupra acesteia pe
parcursul transportului.
Marcarea

… Marcarea reprezintă o obligaţie a producătorului şi priveşte


atât mărfurile cât şi ambalajele respective.
… Se disting două tipuri de marcare: cea necesară pentru a
individualiza o expediţie şi cea cerută de reglementările ţării
importatoare.
… Exportatorul va înscrie lizibil şi de neşters, în litere şi cifre,
elementele de identificare a mărfii, destinatarul şi locul de
destinaţie.
Depozitarea

… DEFINITIE: depunerea mărfii în antrepozite, docuri, silozuri etc.


; această operaţiune poate avea loc fie la expediţia mărfii,
fie la destinaţie, putând fi depozitele proprii ale
producătorului /exportatorului sau cele deţinute de expeditori
sau terţi.

… Pentru mărfurile depuse în antrepozit, se eliberează


deponentului o recipisă warant, document compus din două
părţi: recipisă de depozit (prin care antrepozitul recunoaşte că
a primit mărfurile) şi warantul (buletinul de gaj). Ambele sunt
titluri de credit şi, fiind emise la ordin, pot fi transmise prin gir.
•Dacă deponentul vrea să înstrăineze mărfurile libere de orice
sarcini, transmite prin gir cumpărătorului atât recipisa, cât şi
warantul, act ce reprezintă transferul de proprietate asupra
mărfii.

•Deponentul – deţinător al recipisei-warant – poate însă să


despartă warantul de recipisă, utilizându-l pentru a constitui un gaj
asupra mărfurilor (de exemplu, la solicitarea unui credit). În acest
fel, warantul devine o formă specială a contractului de gaj.

•Avantajul pentru deponentul mărfurilor constă în faptul că acesta,


conservând recipisa de depozit, poate să vândă mărfurile unui
terţ, prin transmiterea acestui titlu de proprietate (recipisa).
1.3. Expeditia internationala

… Expeditionarul (engl. forwarder, fr. transitaire, germ. spediteur) este un


intermediar între cel care livrează marfa (încărcător) şi cărăuş. El se obligă
să organizeze operaţiunile legate de expedierea mărfii la destinatar;
ambalare, manipulare, transport, asigurare, vămuire, precum şi să procure
documentele de livrare.

… Expeditionarul internaţional este o persoană fizică sau juridică care


pe baza unui contract de mandat încheiat cu firma exportatoare se obligă
să preia mărfurile încredinţate de aceasta şi să efectueze ansamblul
operaţiunilor necesare pentru ca marfa să ajungă la destinatar. Ca regulă
generală, în comerţul internaţional transportatorul nu este expeditionarul,
iar expeditionarul nu este transportator
Servicii prestate de expeditionar

… Servicii legate direct de transport:


• alegerea mijloacelor de transport şi a rutelor cele mai convenabile pentru
transportul mărfurilor şi organizarea transportului acestora la destinaţie;
• pregătirea calculelor pentru tarifele privind cheltuielile de transport şi
cheltuielile accesorii legate de derularea operaţiunii de export / import;
• realizarea traficului de grupaj;
• încheierea contractului de transport cu cărăuşul;
• procurarea documentelor de transport;
• supravegherea deplasării mărfurilor pe parcurs şi avizarea promptă a
clienţilor interesaţi;
• plata cheltuielilor legate de deplasarea mărfurilor de la exportator la
importator, verificarea şi decontarea acestora.
Serviciile logistice conexe

… depozitarea şi distribuirea mărfurilor din depozite: mărfurile aflate în


depozite pot fi sortate, preambalate, conservate, finisate şi etichetate,
ambalate şi marcate;
… întocmirea documentelor şi perfectarea formalităţilor privind asigurarea
mărfurilor pe parcursul transportului;
… întocmirea documentelor şi formalităţilor necesare operaţiunilor vamale şi
de tranzit.

Soluţia logistică se refera la:


… opţiunile privind transportul (modul de transport, tehnica de realizare etc.),
… consecinţele soluţiei de transport adoptate asupra partenerilor contractuali (costuri,
riscuri, responsabilităţi).
Servicii de consultanţă pentru exportatori

… acordarea de consultaţii economice, tehnice, juridice, la


încheierea contractelor comerciale;
… acordarea de consultaţii şi asistenţă privind pregătirea
mărfurilor pentru livrare şi prezentarea acestora la transport;
… organizarea expedierilor şi transportului mărfurilor la
manifestări comerciale (târguri, expoziţii etc.) sau la licitaţii,
putând asigura manipularea şi aşezarea exponatelor;
… efectuarea de studii privind dezvoltarea în perspectivă a
transporturilor, utilizarea unor mijloace şi tehnologii mai
eficiente etc.
Tehnica de realizare a transportului

… Transportul pe cont propriu, adică cel realizat cu mijloace aparţinând


producătorului.
… Expedierea exclusivă - În acest caz, cel mai frecvent în comerţul internaţional,
contractul este încheiat direct între cel care încarcă marfa (exportatorul sau
expeditorul) şi firma de transport.
… Grupajul este o tehnică în care un intermediar, colectorul (le groupeur) se interpune
între încărcător şi firma de transport. Colectorul organizează pentru transport
livrări în cantităţi/volume mici pentru a forma unităţi de transport complete
(vagoane, containere). Această tehnică se întrebuinţează în cea mai mare parte a
transporturilor aeriene, dar este larg utilizată şi în cele rutiere (grupaj şi afretare)
sau maritime (grupaj-container).
… Afretarea sau navlosirea este închirierea (contract de locaţiune) a unui mijloc de
transport pentru o călătorie sau o perioadă determinată. Această tehnică este
folosită în transporturile maritime internaţionale şi, sub forme specifice, în cele
fluviale.
Costul total si durata operaţiunilor de logistică

… Costul total al operaţiunilor de logistică influenţează competitivitatea


produsului exportat.
El cuprinde mai multe elemente: costul ambalajului; costul transportului (pre-
transport, transport principal, post-transport); costul asigurării; costul
manipulării şi depozitării; costul operaţiunilor vamale; costuri anexe:
comisioane, taxe portuare; costul gestiunii interne; costul financiar al
imobilizării mărfurilor.
… Durata operaţiunilor de logistică (transit time) include timpul total necesar
pentru tranzitul mărfii de la locul de expediţie la locul de destinaţie.
Aceasta include:
• durata transportului;
• durata de aşteptare (la încărcare, transbordare, descărcare etc.)
• durata formalităţilor vamale.
Securitatea livrărilor

Securitatea livrărilor depinde în mare măsură de calitatea


prestaţiilor expeditorului, cărăuşului şi a altor participanţi la
operaţiunile de logistică. Ea trebuie privită sub două aspecte:
… securitatea mărfurilor, care depinde de mai mulţi factori, cum
sunt modalitatea şi mijlocul de transport, modul de pregătire a
mărfii pentru livrare (ambalaj etc.), modul de realizare a
operaţiunilor de manipulare etc.
… securitatea termenelor stabilite pentru livrare, acestea
depinzând de modalitatea şi mijlocul de transport, numărul de
transbordări, precum şi de alte condiţii: greve, condiţii
climaterice etc.
1.4. Tipuri de expeditionari

… Expeditonarul de grupaj (engl. colector, fr. groupeur) are drept sarcină


constituirea de camioane complete, de vagoane complete, de
containere complete, de unităţi de încărcare pe avion sau pe palete,
pe baza predării mărfurilor individuale (a coletelor) din partea
clienţilor săi. El negociază tarife preferenţiale cu transportatorii.
Acţionând în calitate de comisionar, expeditorul de grupaj are
libertatea să aleagă mijloacele de transport convenabile.

… O variantă o reprezintă „consolidatorii” ( Consolidators ) ,expeditionarii


care grupează diverse livrări provenind de la mai mulţi clienţi astfel
încât să încarce containere complete, nava aparţinând însă unor terţi (
de aceea se mai numesc Non-Vessel Operating common Carriers sau
NVOCC).
… Organizatorul de transporturi multimodale (Multimodal Transport
Operators , MTO). Acesta este un comisionar de transport care
organizează deplasarea mărfurilor de la locul de predare la cel de
destinaţie prin intermediul mai multor moduri de transport. El îşi asumă
obligaţia de a duce la bun sfârşit operaţiunea de transport (obligaţie
de rezultate), care implică ajungerea mărfii la destinaţie şi respectarea
termenelor de livrare.

… Expeditionarul portuar sau aeroportuar (Port – sea port, airport or cargo


terminal – agent). Este vorba de un mandatar, care acţionează la punctul
de contact între două mijloace de transport, acolo unde marfa este
supusă unei transbordări (fr. rupture de charge). El supraveghează în
numele mandantului (exportatorul/importatorul) buna desfăşurare a
trecerii mărfii de pe un mijloc de transport pe altul în porturi sau
aeroporturi. Mai este numit “consignatar al mărfii”, aceasta fiindu-i de
multe ori adresată.
… Agentul de expediţie aeriană (Air freight agent, fr. agent de
fret aerien) intermediază închirierea spaţiului de transport
pentru companiile aeriene, pe baza procurii acestora pentru
întocmirea şi semnarea scrisorilor de transport aerian. Agentul
trebuie să obţină în prealabil acordul asociaţiilor mondiale
care reglementează operaţiunile de transport aerian (IATA,
ATAF).
… Expeditionarul rutier ( Road haulage brokers, fr. affreteur
routier) este un comisionar care pune în contact transportatorii
rutieri cu mărfurile care trebuie transportate, contra unui
comision de afretare. Această funcţie este, de regulă,
îndeplinită de firme mici şi mijlocii, multe având un parc foarte
redus de vehicule.
… Agenţii de transport maritim şi fluvial desfăşoară o serie de activităţi
legate de navlosirea mijloacelor de transport. Ei pot fi “consignatari” ai
navei( Loading brokers) ,numiţi şi “agenţi de linie” sau “agenţi generali”,
curtieri maritimi, curtieri de navlosire fluvială, responsabili cu
manipularea mărfurilor etc. În mod obişnuit freight forwarder reprezintă
pe cărăuş ( shipper) în timp ce loading brokers reprezintă pe
proprietarul navei , astfel încât există doi intermediari între client şi
cărăuş
… Comisionarul în vamă ( Customs brokers, fr. commissionaire en
douane) este un mandatar care se substituie integral
exportatorilor şi importatorilor pentru formalităţile vamale
legate de intrarea şi ieşirea mărfurilor din ţară.

Comisionarul în vamă este autorizat de Administraţia


Vămilor după criteriul zonei geografice, cu câteva condiţii:
să dispună de un birou implantat în circumscripţia unde este
autorizat, de cel puţin un declarant în vamă calificat, de
capacitate financiară pentru realizarea activităţii (ex.
depunerea de cauţiuni) şi să facă dovada unei activităţi
reale.
Test de autoevaluare

1. Prezentaţi, pe scurt, functiile ambalarii


2. Comisionarul în vamă: statut, rol
3. Din ce este format costul total al operaţiunilor de logistică?
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

1. Functiile ambalajului: Asigură protecţia mărfurilor împotriva şocurilor şi


coroziunii şi asigură conservarea acestora pe parcursul transportului;
Asigură inviolabilitatea produsului şi protecţia acestuia împotriva furtului;
Facilitează operaţiunile pe care le implică transportul, respectiv
încărcarea/ descărcarea mărfii, transbordarea şi alte manipulări, precum
şi operaţiunile de verificare a partizii de marfă; Facilitează desfacerea
produselor prin aspectul promoţional
2. Comisionarul în vamă este un mandatar care se substituie integral
exportatorilor şi importatorilor pentru formalităţile vamale legate de
intrarea şi ieşirea mărfurilor din ţară. Acesta este autorizat de
Administraţia Vămilor după criteriul zonei geografice, cu câteva condiţii:
să dispună de un birou implantat în circumscripţia unde este autorizat, de
cel puţin un declarant în vamă calificat, de capacitate financiară pentru
realizarea activităţii (ex. depunerea de cauţiuni) şi să facă dovada unei
activităţi reale.
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

3. Costul total al operaţiunilor de logistică cuprinde mai multe


elemente: costul ambalajului; costul transportului (pre-
transport, transport principal, post-transport); costul
asigurării; costul manipulării şi depozitării; costul operaţiunilor
vamale; costuri anexe: comisioane, taxe portuare; costul
gestiunii interne; costul financiar al imobilizării mărfurilor.
El influenţează competitivitatea produsului exportat.
Bibliografia unităţii de învăţare 1
9 Ghiani, Gianpaolo; Laporte, Gilbert; Musmanno, Roberto,
Introduction to Logistics Systems Planning and Control,
Wiley, 2004, pp1-14
9 Purcarea, Anca, Ambalajul, atitudine pentru calitate, Editura
Expert, Bucuresti, 1999, pp 35-40
9 Meyer, V, Rolin, C, Techniques du commerce international,
Nathan, 2000, pp 64
• Unitatea de învăţare 2
Transportul international
• Cuprins :
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2
2.2. Transportul maritim
2.3. Transportul terestru
2.4. Transportul aerian
… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
… Bibliografia unităţii de învăţare 2
… Lucrare de verificare nr. 2
2.1 Obiective:

După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe


despre:

9 Specificul fiecarei modalitati de transport


9 Obligatiile partilor in contractul de transport international
9 Tipurile de documente de transport si rolul acestora
9 Determinarea pretului de transport
2.2. Transportul maritim

… Convenţii internaţionale
… Regulile de la Haga : Convenţia internaţională pentru unificarea anumitor reguli
privind conosamentul, Bruxelles,25 august, 1924 (cunoscută şi drept Convenţia de la
Bruxelles). Semnată de aproximativ 80 de ţări, această convenţie se aplică
mărfurilor transportate pe mare, pe baza unui conosament emis într-una din ţările
contractante. Convenţia a fost criticată pentru că stabileşte nivele prea reduse ale
răspunderii pentru armatori şi pentru că permite o multitudine de excepţii şi
exonerări de răspundere.

… Regulile Haga-Visby : Protocol pentru amendarea Convenţiei internaţionale pentru


unificarea anumitor norme legale privind conosamentul ( Bruxelles, 1924 ), făcută la
Bruxelles, 1968. A fost ratificat de 32 de ţări semnatare ale Convenţiei de la
Bruxelles. Principala caracteristică este că a ridicat nivelul răspunderii pentru
armatori.

… Regulile de la Hamburg : Convenţia Natiunilor Unite privind transportul bunurilor


pe mare, Hamburg, 1979, a avut drept scop să remedieze unele din neajunsurile
convenţiilor precedente. Totuşi, Convenţia de la Hamburg nu a avut un mare ecou în
practică şi deşi a intrat în vigoare în 1992, multe ţări importante în comerţul
internaţional nu au semnat-o.
TRANSPORTUL INTERNAŢIONAL MARITIM

FORME - nave de linie - liners


- nave pentru curse neregulate – tramp

TEHNICI - în vrac
- marfă ambalată (saci etc.)
- cu containere
- roll-on – roll-off (ro – ro)
- pe vase specializate (ex. petroliere)
- pe nave mixte (echipate şi pentru vrac şi pentru ro–ro)
Contractul de transport maritim (Charter Party)

… Închirierea de spaţiu pe navă în vederea efectuării transportului


internaţional de mărfuri se realizează în baza unui contract de navlosire
(engl.Charter Party), încheiat între armator (shipowner) sau cel care
operează vasul (ship operator) şi navlositor
(charterer) sau încărcător (shipper).

… Charter Party este contractul utilizat în


transporturile tramp; operatorul vasului
emite un conosament pentru contractul
de navlosire.
Tipuri de contracte de transport maritim

… Contractul pe călătorie (engl.Voyage Charter Party) este


convenţia încheiată între armator şi navlositor prin care primul
se obligă să transporte celui de al doilea, cu o navă echipată
şi armată de el, o cantitate determinată de marfă, de la
portul de încărcare şi până la portul de descărcare, în
schimbul unui preţ numit navlu.
… Contractul pe timp (engl. Time Charter) este un contract de
transport maritim care are ca obiect închirierea navei şi a
serviciilor echipajului pe o perioadă determinată de timp.
… Contractul pe navă goală (engl. Bareboat Charter sau Charter
by Demise) este un tip special al contractului de navlosire. Prin
intermediul acestuia, navlositorul obţine din partea
armatorului, pe o perioadă determinată de timp, posesia şi
controlul complet al navei închiriate, în schimbul plăţii unei
anumite sume de bani, cunoscută sub numele de chirie.
Partile implicate in contractul de transport maritim

Potrivit Convenţiei de la Hamburg, părţile principale implicate în


transporturile maritime au denumirea şi înţelesul de mai jos:

… Cărăuş ( carrier) înseamnă orice persoană prin intermediul căreia sau în


numele căreia este încheiat un contract de transport al mărfurilor pe mare
cu un expeditor.
… Încărcător ( shipper ) înseamnă orice persoană prin intermediul căreia ori
în numele căreia sau pe seama căreia se încheie un contract de transport
de mărfuri pe mare cu un cărăuş, sau orice persoană prin intermediul
căreia ori în numele căreia sau pe seama căreia bunurile sunt livrate
cărăuşului în legătură cu contractul de transport al mărfurilor pe mare.
… Destinatar ( consignee) înseamnă persoana îndreptăţită să ridice mărfurile
livrate.
Conosamentul
… Conosamentul (engl. Bill of Lading, B/L) este un document scris prin care o
persoană (armatorul, carrier) sau un împuternicit al acestuia (de regulă,
comandantul vasului, ship’s master), certifică sub semnătură preluarea mărfii
de la încărcător (shipper) în vederea transportului şi a predării acesteia
către destinatar (consignee), la locul şi în condiţiile stabilite prin contractul
de transport şi precizează starea aparentă a mărfii în momentul încărcării
la bord.

… Condiţiile contractului de transport apar total sau parţial în conosament (


Bill of Lading). Astfel că, în cazul transportului cu nave de linie, în anumite
condiţii, conosamentul este aproape singurul document care conţine
condiţiile esenţiale ale contractului de transport maritim; în cazul
transportului partizilor mari de mărfuri, cu nave de curse neregulate
(tramp), conosamentul este însoţit întotdeauna de un charter party şi nu mai
constituie prima dovadă a condiţiilor contractului de transport.
Menţiuni obligatorii pe conosament

… Menţiuni privind marfa: natura generală a mărfurilor, marcajele principale


pentru identificarea mărfurilor, o declaraţie expresă, dacă este cazul, privind
caracterul periculos al mărfurilor, numărul de colete sau de bucăţi, precum şi
greutatea mărfurilor sau cantitatea lor exprimată în alt mod, aşa cum au fost
furnizate aceste indicaţii de către încărcător
… Menţiuni privind voiajul
… Data conosamentului
… Alte menţiuni obligatorii:
† menţionarea navlului şi a altor sume de bani cuvenite companiei de
navigaţie.
† legea aplicabilă
† obligaţiile părţilor
Funcţiile conosamentului
… În primul rând, el reprezintă o dovadă a existenţei şi conţinutului
contractului de transport. Conosamentul nu este în sine un contract de
transport; contractul de transport se încheie, de regulă, înainte de
eliberarea conosamentului, însă constituie o dovadă deplină a termenilor şi
condiţiilor contractului de transport
… În al doilea rând, el este o adeverinţă semnată de armator (sau în numele
acestuia, de un împuternicit al său) şi eliberată expeditorului pentru a face
dovada că mărfurile pe care acesta le descrie au fost încărcate pe un
anumit vas, cu o anumită destinaţie, sau au fost încredinţate armatorului în
vederea transportului.
… În al treilea rând, este un titlu care permite transferul mărfii specificate de
conosament, către destinatarul acesteia.
Tipuri de conosamente
După modul de transmitere a dreptului de proprietate, se disting:
… Conosamentul nominativ (straight bill of lading)
… Conosament „la purtător” (bearer bill of lading)
… Conosamentul “la ordin” (order bill of lading)
După Modul de încărcare a mărfii:
… Primit spre încărcare

… Încărcat la bord

După După menţiuni:


… Curat

… Cu rezerve

După Modul de plată:


… Plătit la încărcare

… Plătit la descărcare
Deosebirea dintre charter party şi conosament

… Charter party este un contract de transport


(navlosire) şi se deosebeşte de conosament care
este totodată o dovadă a primirii mărfurilor
(receipt) şi într-o anumită măsură un titlu de
proprietate. Charter party nu poate fi andosat şi
negociat aşa cum este cazul cu conosamentul.
Preţul transportului
… În cazul navelor tramp preţul transportului (navlul) este
datorat armatorului de către navlositor pentru serviciul
prestat: deplasarea mărfurilor la destinaţie, prin închirierea
navei.
… Navlul se formează pe piaţa mondială a navlurilor, în condiţii
de concurenţă, prin confruntarea cererii de tonaj cu oferta.
Piaţa caracteristică pentru închirierea de tonaj maritim este
Londra.
… În cazul navelor de linie preţul transportului maritim (tarifele
de linie) se determină ţinând seama de trei elemente: navlul
de bază, ajustările de preţ, condiţiile de linie
Calculul navului
… Navlul de bază este preţul propriu-zis al transportului, care se stabileşte în funcţie
de două elemente: natura mărfii, după clasa tarifară de care aceasta aparţine,
pentru un traseu determinat, această clasă determinând navlul pe unitate de plată,
aplicabil la expediţie; masa sau volumul mărfii care determină unitatea de plată.
… Unitatea de plată este masa sau volumul considerate “ în avantajul navei”; adică se
va reţine ca bază de tarificare cea mai mare din cele două cifre reprezentând
masa în tone şi volumul în metri cubi
… O serie de factori conjuncturali pot impune ajustarea preţului, ca de exemplu:
a) ajustarea în funcţie de preţul combustibilului sau BAF (Bunker Adjustement Factor), care permite
integrarea variaţiilor preţului combustibililor în perioada dintre două ediţii ale tarifului; BAF
este un procent de majorare sau reducere aplicat la navlul de bază, care se înscrie pe
conosament;
b) ajustarea în funcţie de cursul valutar, sau CAF (Currency Adjustement Factor), care permite
integrarea variaţiilor cursului de schimb al valutei navlului; CAF este un procent de majorare /
reducere aplicat la navlul ajustat BAF;
c) majorarea datorită aglomeraţiei portuare: navlul de bază este majorat pentru anumite
destinaţii unde este previzibilă o imobilizare anormală a navei în port.
Exemplu de calcul al navlului
… Expeditia are următoarele caracteristici:
• Greutatea 850 kg
• Volumul 2 m3
• Navlu de bază : 120 USD / U.P.
• BAF 2 %
• CAF 5%

… REZOLVARE:
… Regula de echivalenţă: 1 t = 1 m3
… U.P = max { G, V} = max {0,850 t , 2 m3 }
… U.P. = 2
… Navlul de bază = 2 x 120 = 240 USD
… Majorare BAF = 2 % x 240 = 4,8
… Majorare CAF = 5% x (240 + 4,8) = 12,24
… Navlul total = 240 + 4,8 + 12,24 = 257,04
2.3. Transportul terestru

2.3.1. Transportul rutier


… Transportul internaţional rutier este reglementat de Convenţia de la
Geneva din 1956 (intrată în vigoare în 1961), numită şi convenţia CMR
(Convention relative au contrat de transport internaţional des marchandises
par route). Această convenţie este, în prezent, aplicată în toate ţările
europene, cu excepţia Irlandei
… O altă convenţie internaţională, semnată la Geneva în 1959 şi revizuită în
1975, instituie transportul internaţional rutier în condiţii de tranzit prin mai
multe ţări fără verificare vamală în ţările de tranzit (TIR).
… Contractul de transport auto internaţional este acel contract prin care un
cărăuş auto profesionist se obligă să transporte unei persoane
(exportator sau importator) o cantitate determinată de mărfuri de la locul
de expediere până la locul de destinaţie în schimbul unei sume de bani
(taxa de transport).
Caracteristicile scrisorii de trăsură CMR

… constituie o dovadă a contractului de transport şi a


instrucţiunilor date cărăuşului;
… semnată de către cărăuş, scrisoarea de trăsură atestă luarea
în sarcină a mărfurilor în stare aparentă bună, în caz că nu
poartă menţiuni contrare.
… expeditorul este responsabil de menţiunile făcute pe scrisoare
şi definesc răspunderea cărăuşului în caz de litigiu.
… nu este negociabilă;
… nu este obligatorie şi deci, nu este solicitată la destinaţie.
Continutul scrisorii de trăsură tip C.M.R.

Scrisoarea de trăsură tip C.M.R. pentru transportul rutier cuprinde următoarele


menţiuni:
… locul şi data întocmirii; numele şi adresa expeditorului; numele şi adresa
transportatorului;
… locul şi data primirii mărfii şi locul prevăzut pentru predarea ei; numele şi
adresa destinatarului;
… denumirea curentă a mărfii şi felul ambalajului;

… numărul coletelor, marcaje speciale şi numerele lor;

… greutatea brută sau cantitatea astfel exprimată a mărfii; cheltuieli


aferente transportului;
… instrucţiuni necesare pentru formalităţile de vamă;

… menţiunea că transportul este supus regulilor stabilite prin CMR şi nici unei
alte reglementări contrare.
Aplicarea regimului TIR presupune îndeplinirea a patru condiţii :

… Vehiculele sau containerele destinate transportului sub acest


regim trebuie să fie astfel construite încât să se dea
posibilitatea accesului în interiorul compartimentelor de mărfuri
, după ce aceste compartimente au fost sigilate de către
organele vamale;
… Vehiculele TIR trebuie să fie în prealabil certificate de o
comisie specială; certificatul respectiv este valabil pentru doi
ani;
… Transportul trebuie să se realizeze pe baza unui document
numit carnet TIR , valabil pentru ansamblul călătoriei şi eliberat
de o asociaţie acreditată a cărăuşilor;
… Vehiculele trebuie să fie sigilate, cu excepţia cazurilor când
transportă mărfuri foarte grele sau voluminoase.
Preţul transportului rutier
… Preţul transportului are la bază elementele de cost : costul
lubrifianţilor; costurile de întreţinere a autovehiculului; costul
anvelopelor; costul amortizării; salariul conducătorului auto şi
cheltuielile de deplasare ale acestuia; cota-parte a
cheltuielilor generale ale întreprinderii; alte cheltuieli.
… Ca şi în transportul aerian, în stabilirea preţului se are în
vedere şi taxarea volumetrică: atunci când marfa depăşeşte
un anumit volum, cărăuşul calculează greutatea teoretică
(volumetrică), prin împărţirea greutăţii reale, în tone, la cifra 3
(faţă de cifra 6, în transporturile aeriene). Atâta timp cât
marfa nu are un volum mai mare decât de 3 ori greutatea sa,
se aplică tariful; dincolo de acest nivel, se aplică tariful
volumetric.
2.3.2. Transporturile feroviare internaţionale

Transporturile feroviare internaţionale sunt reglementate de două convenţii:


… Convenţia de la Berna, din 1890, revizuită periodic; ea se mai numeşte
Convenţia CIM (Convention internationale des marchandises).
… Convenţia COTIF (Convention relative aux transports internationaux
feroviaires) rezultată în urma ultimei revizuiri a CIM şi intrată în vigoare în
1985 (care include, de atunci, CIM).
… La acestea trebuie adăugată Convenţia SMGS , reminiscenţă a relaţiilor
dintre ţările fostului „lagăr socialist”.

… Caracteristicile scrisorii de trăsură internaţională sunt:


… constituie o dovadă a contractului de transport şi a instrucţiunilor date
cărăuşului;
… expeditionarul este responsabil de menţiunile pe care le face pe fraht.
… nu este negociabilă;
Principiile construcţiei tarifare în transporturile feroviare:

… Preţul de transport creşte în funcţie de distanţă. Pentru destinaţii diferite,


principiul de construcţie tarifară aplicat la toate tarifele feroviare, în cazul
tuturor modalităţilor de expediere a mărfurilor, prevede descreşterea
preţului pe kg de marfă transportată, în funcţie de creşterea cantităţii de
marfă expediată.
… Preţul de transport scade cu cât se încarcă mai multă marfă în vagon. (preţul
variază în funcţie de încărcătura vagonului)
… Preţul de transport diferă în funcţie de valoarea mărfii transportate : căile
ferate aplică principiul potrivit căruia preţul de transport perceput va fi cu
atât mai mare, cu cât valoarea mărfii transportate este mai mare.
… Tariful variază în funcţie de tipul de vagon folosit, atât din punct de vedere
al numărului de osii şi al dotărilor tehnice, cât şi al proprietarului acestuia.
… Tariful variază în funcţie de modul şi felul expediţiei.
Transport multimodal
… DEFINITIE: activitatea prin care mărfurile trec dintr-o ţară în alta prin diferite
moduri de transport, cu regimuri de responsabilităţi diferite care trebuie puse
de acord
… Caracteristici:
† Un singur contract de transport, printr-un singur document de transport la o rată
completă (combinată) de transport şi o garanţie completă;
† Containerizarea mişcării mărfurilor, eliminând necesitatea despachetării şi
repachetării bunurilor de la punctele de transbordare şi asigurând o protecţie mai
mare a încărcăturii împotriva pagubelor şi furtunilor;
… Operatorii de Transport Multimodal taxează la destinaţie o taxă
suplimentară de descărcare , dar tariful total este cu 10-15% mai mic
decât transportul convenţional, care implică transportul rutier separat,
vapor şi agenţii vamali, conform spuselor experţilor din acest domeniu.
Clasificare
1. După numărul mijloacelor de transport folosite există:
a) transporturi combinate care folosesc două mijloace de transport:
auto-feroviar, feroviar-auto, naval-auto, auto-aerian;
b) transporturi combinate care folosesc trei mijloace de transport:
auto-feroviar-naval, auto-feroviar-naval, feroviar-naval-aerian;

2. În funcţie de gradul de specializare a mijloacelor de transport există:


a)transporturi combinate nespecializate: vagoane de mărfuri-autocamioane cu
transbordare normală şi mecanizată;
b)transporturi combinate simplu specializate: vagoane de mărfuri obişnuite-
autovehicule de marfă specializate ( nave specializate- autovehicule sau vagoane
obişnuite);
c)transporturi combinate dublu specializate: vagoane de marfă specializate-
autovehicule de marfă specializate ( semiremorci pe vagon, semiremorci sau
vagoane pe navă RO-Ro-roll on, roll of- feeriboat);
d)transporturi combinate triplu specializate: nave specializate- vagoane specializate-
vehicule rutiere specializate, transcontainere.
2.4 Transportul aerian
AVANTAJE:
… rapiditatea: orice destinaţie este accesibilă într-un interval de
timp care poate fi de ordinul orelor, dar nu depăşeşte 1-2
zile; ca atare, pentru unele mărfuri , cum sunt produsele
perisabile, este calea prioritară sau unică
… securitatea, atât prin faptul că durata mai redusă a
transportului limitează riscurile ( furt, avarii) , cât şi prin
măsurile de siguranţă şi control specifice îmbarcării pe nava
aeriană
… este nevoie de mai puţine cheltuieli cu ambalajul, iar costurile
cu asigurarea sunt mai reduse
… transportul aerian este regulat şi fiabil, iar zonele geografice
deservite sunt foarte numeroase.
DEZAVANTAJE:
… nivelul ridicat al costului de transport, care trebuie să se
refere nu numai la tariful afişat , ci şi la costul combustibilului ,
primele de securitate, costul manipulării si depozitării, taxelor
de aeroport .
… capacitatea de transport mai limitată de transport
… faptul că anumite produse nu pot face obiectul acestui tip de
transport.
Costul ridicat face acest mod de transport adecvat pentru
livrările urgente sau pentru mărfurile de valoare ridicată.
Reglementari internationale
… Reglementarea transportului aerian este realizată prin
Convenţia de la Varşovia din 1929 şi Protocolul de la Haga,
din 1955; acestea stabilesc condiţiile de exploatare a
companiilor aeriene şi definesc responsabilităţile cărăuşului.
… Acordurile IATA (International Air Transport Association),
semnate de majoritatea marilor companii de transport, au ca
menire - la fel ca în cazul conferinţelor maritime - asigurarea
respectării normelor de operare a navelor aeriene şi
adaptarea acestor norme în funcţie de evoluţia condiţiilor de
operare.
… Circa 80-90% din transporturile aeriene sunt efectuate de
membri IATA. Există, totodată, companii independente
(outsiders) care, acţionează în zone neacoperite de marile
companii şi uneori oferă facilităţi clienţilor lor.
Contractul de transport aerian
… Contractul de transport internaţional aerian de mărfuri este concretizat în
scrisoarea de transport aerian sau frahtul aerian (engl. Airway Bill, AWB)
ce dovedeşte încheierea contractului, primirea mărfii la transport de către
compania de transport aerian, precum şi condiţiile transportului.

… Scrisoarea de transport aerian se întocmeşte de predător în trei


exemplare originale şi se remite companiei de transport aerian odată cu
mărfurile; primul exemplar poartă menţiunea „pentru transportatorul
emitent” (engl. for issuing carrier), al doilea exemplar poartă menţiunea
„pentru destinatar” (engl. for consignee), iar al treilea exemplar poartă
menţiunea „pentru încărcător” (engl. for shipper), care este semnat de
compania de transport şi restituit predătorului mărfii.
Scrisoarea de trăsură reprezintă:
… un document care cuprinde instrucţiunile date cărăuşului: natura
mărfii, aeroportul de destinaţie, destinatarul;
… un document de însoţire a mărfii care permite identificarea în
orice moment a acesteia;
… un titlu care dă dreptul deţinătorului de a dispune de marfa
(art. 12 din Convenţia de la Varşovia);
… o factură cuprinzând preţul transportului, precum şi costurile
suplimentare (conexe şi accesorii);
… un document care conţine elemente de apreciere, de către
asigurător a riscurilor legate de transport.
Modalităţi de transport

1. Expediere cu AWB, eliberată direct agentului de expediţie aeriană. În acest caz,


expeditionarul participă în calitate de agent de tip broker, ceea ce înseamnă
că el nu face decât să pună în legătură cele două părţi, încărcătorul şi cărăuşul,
fără să fie însă parte la contractul de transport.
2. Expediţia cu AWB exclusiv. În acest caz, agentul este cel care alege compania
de transport, are în răspundere livrarea mărfii la beneficiar ca şi operaţiunile
de vămuire. Agentul acţionează ca un comisionar şi răspunderea sa este mai
mare decât în cazul precedent.
3. Expedierea prin intermediul unei firme de grupaj (consolidator, groupeur), care
pregăteşte unităţile de încărcare (ULD) şi le remite companiei de transport.
Încărcătorii primesc de la expeditorul de grupaj o adeverinţă de preluare a
mărfii , apoi după livrarea către cărăuş eliberează un HAWB (House Air Way
Bill), care este expresia contractul dintre expeditorul de grupaj şi clientul său.
HAWB este emis în baza MAWB (Master Air Way Bill) care reprezintă contractul
dintre compania aeriană şi agent.
Afretarea

… Afretarea – adică închirierea de spaţiu pe nava


aeriană – se practică pentru destinaţii care sunt mai
puţin acoperite de transportul aerian de linie. În baza
contractului de afretare , compania aeriană se
angajează să pună la dispoziţia unui terţ , integral
sau parţial, spaţiul de transport de marfă al navei,
pentru una sau mai multe destinaţii, contra plăţii unui
preţ convenit. Terţul co-contractant poate fi o
persoană fizică sau juridică, un client, un agent de
grupaj sau chiar o altă companie aeriană.
Derularea expediţiei aeriene internaţionale de mărfuri

Derularea expediţiei şi transportului aerian de mărfuri în trafic internaţional, în general, implică


efectuarea următoarelor servicii:

¾ preluarea şi transportul mărfii de la furnizor la aeroportul de expediţie în trafic internaţional,


operaţiune care poate fi efectuată fie de casa de expediţie, fie direct de
vânzător/exportator;
¾ primirea mărfii pentru transport, pe aeroport sau în locuri organizate în afara aeroportului,
de către cărăuşul aerian (compania de transport aerian internaţional);
¾ efectuarea unor operaţiuni speciale de ambalare, balotare, încărcare în containere şi
cântărire a mărfii;
¾ îndeplinirea formalităţilor vamale de export/import (exemplu: declaraţia vamală de
export/import) şi întocmirea documentelor de transport aerian internaţional (AWB; MAWB);
¾ încărcarea şi stivuirea mărfurilor pregătite în prealabil, în aeronavă;
¾ descărcarea mărfurilor în depozitele aeroportului de destinaţie şi avizarea destinatarului;
¾ întocmirea formalităţilor vamale şi preluarea (eliberarea) mărfurilor, fie în depozitele
aeroportului, fie în alte locuri special amenajate şi aflate sub supraveghere vamală, situate în
afara aeroportului;
¾ transportul mărfii în trafic intern, la destinaţia finală, în situaţiile în care livrarea este „franco
destinaţie” sau destinatarul încredinţează operaţiunea unei case (agent) de expediţie.
Air Way Bill
AWB-ul este, de regulă, emis într-un set de 12 copii. Copiile 1,2 şi 3 sunt
originale şi au aceeaşi validitate. Exemplarele originale sunt marcate
astfel:
… Copia 1 – originalul pentru transportator (original for carrier), semnat de
exportator sau de către agentul acestuia.
… Copia 2- originalul pentru destinatar (original for consignee), însoţeşte
mărfurile până în aeroportul de destinaţie şi este semnat de cărăuş şi de
exportator sau agentul acestuia.
… Copia 3 – originalul pentru încărcător (original for shipper), semnat de
cărăuş, este transmis exportatorului sau agentului acestuia, după ce
mărfurile au fost acceptat în vederea transportului.
Dacă în acreditivul documentar se specifică faptul că exportatorul trebuie
să prezinte la bancă setul complet de originale (full set of original),
originalul 3 este suficient pentru a îndeplini această cerinţă.
Pretul transportului aerian

Tarifele aeriene pentru transportul de mărfuri se calculează în


funcţie de greutatea efectivă (brută) a mărfii sau echivalentul
în unităţi de volum (greutatea teoretică), respectiv cea mai
mare din cele două mărimi. Tariful este cotat pe kilogram
(greutate brută sau echivalent volum) şi se înţelege de la
aeroportul de expediţie până la cel de destinaţie.

… Tarifele generale sunt tarife de bază publicate de companiile


aeriene în monedă locală. Ele definesc un preţ pe kilogram
indiferent de natura mărfii, pentru o relaţie geografică dată.
Se stabileşte un tarif minimal pentru expediţiile mici.
Tarife in transportul aerian

Tarifele ULD (Unit Load Device) sunt aplicate pentru punerea la dispoziţie a unei unităţi
de încărcare complete (paletă, container). Fiecare ULD are un tarif minim. Apoi, sunt
stabilite tarife forfetare pentru fiecare destinaţie şi fiecare tip de ULD, acestea
corespunzând unei „ greutăţi pivot”. Dacă greutatea reală depăşeşte această
greutate forfetară, kilogramele suplimentare sunt taxate la tarife foarte
avantajoase .
Tarifele speciale (Specific Commodity Rates) au un nivel mai redus şi se aplică la anumite
produse, strict determinate, iar pentru a beneficia de ele, încărcătorul trebuie să
respecte specificaţiile mărfii, precizate în tarif. Aceste tarife au ca scop stimularea
transportului aerian cu produse cu valoare adăugată ridicată, bunuri promovate la
export /import; bunuri perisabile sau care nu pot comercializate decât prin
transporturi aeriene.
Tarifele expres se aplică pentru traficul şi manipularea mărfurilor în regim de urgenţă.
De exemplu, Speedbird Express este un serviciu al companiei British Airways care
asigură deplasarea mărfurilor în regim de urgenţă “din poartă în poartă”.
Calculul pretului transportului aerian
… Mărimea frahtului se determină în funcţie de două elemente: numărul de
kilograme taxabile, care depinde de raportul greutate/volum (regula de
echivalenţă: 1 tonă= 6 metri cubi); caracterul degresiv al tarifului.

… Unitatea de marfă de plată este cifra cea mai mare dintre greutatea
teoretică a mărfii şi greutatea reală (tarif “în avantajul avionului”).
Greutatea teoretică a mărfii este cea care rezultă din împărţirea volumului
mărfii la cifra 6.

… Pe de altă parte, la stabilirea tarifului companiile aeriene aplică regula


„plată pentru”, care înseamnă calculul tarifului pe baza masei minime din
tranşa imediat superioară, la preţul pe kilogram corespunzător.
… Mărimea frahtului se determină în funcţie de două elemente –
numarul de kilograme taxabile si rata de transport aplicabila.

… Numărul de kilograme taxabile depinde de raportul greutate/volum


(regula de echivalenţă 1 tonă = 6 metri cubi). Unitatea de marfă de
plată este cea mai mare dintre greutatea teoretică (volumetrică) a
mărfii şi greutatea reală (tarif în avantajul avionului).

… La preţul pe kilogramele de transportat se mai adaugă şi taxele de


manipulare în aeroportul de plecare (Henri Coanda, Bucuresti),
plata combustibilului, taxa de securitate, taxa de preluare a mărfii,
şi rata de profit din manipularea marfii (50%), toate acestea
calculate la greutatea reală a mărfii, la care se mai adaugă taxele
pentru declaraţiile vamale şi taxa pentru întocmirea scrisorii de
transport (Airway Bill).
Test de autoevaluare

1. Prezentaţi avantajele transportului aerian


2. Prezentaţi modalitatea de calcul a frahtului aerian
3. Care este rolul scrisorii de trasura CMR?
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

1. Printre avantajele transportului aerian se numara:


ƒ rapiditatea: orice destinaţie este accesibilă într-un interval de timp care poate fi de
ordinul orelor, dar nu depăşeşte 1-2 zile; ca atare, pentru unele mărfuri , cum sunt
produsele perisabile, este calea prioritară sau unică
ƒ securitatea, atât prin faptul că durata mai redusă a transportului limitează riscurile (
furt, avarii) , cât şi prin măsurile de siguranţă şi control specifice îmbarcării pe nava
aeriană
ƒ este nevoie de mai puţine cheltuieli cu ambalajul, iar costurile cu asigurarea sunt mai
reduse
ƒ transportul aerian este regulat şi fiabil, iar zonele geografice deservite sunt foarte
numeroase.
2. Mărimea frahtului se determină în funcţie de două elemente: numărul de
kilograme taxabile, care depinde de raportul greutate/volum (regula de
echivalenţă: 1 tonă= 6 metri cubi); caracterul degresiv al tarifului.
Unitatea de marfă de plată este cifra cea mai mare dintre greutatea
teoretică a mărfii şi greutatea reală (tarif “în avantajul avionului”).
Greutatea teoretică a mărfii este cea care rezultă din împărţirea volumului
mărfii la cifra 6. La preţul pe kilogramele de transportat se mai adaugă şi
taxele de manipulare în aeroportul de plecare, plata combustibilului, taxa
de securitate, taxa de preluare a mărfii, şi rata de profit din manipularea
marfii, toate acestea calculate la greutatea reală a mărfii, la care se mai
adaugă taxele pentru declaraţiile vamale şi taxa pentru întocmirea scrisorii
de transport (Airway Bill).
3. Scrisoarea de trasura CMR:
… constituie o dovadă a contractului de transport şi a instrucţiunilor date
cărăuşului;
… semnată de către cărăuş, scrisoarea de trăsură atestă luarea în sarcină a
mărfurilor în stare aparentă bună, în caz că nu poartă menţiuni contrare.
Bibliografie la unitatea de învăţare 2

¾ Chevalier, Denis, Le practique de l’import, Editions Foucher,


Paris, 1995
¾ Jimenez, Guilermo, ICC Guide to Export-Import Basics,
International Chambre of Commerce, 1997
¾ Stoian, Ion; Dragne, Emilia; Stoian, Mihai; Comert international
– tehnici si proceduri, vol 1, Editura Caraiman, Bucuresti 1997
• Unitatea de învăţare 3 :
Vamuirea marfurilor

• Cuprins
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare 3
3.2. Regimuri vamale
3.3. Valoarea in vama

… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare


… Bibliografia unităţii de învăţare 3
… Lucrare de verificare nr. 3
3.1 Obiective:

După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe


despre:

9 definirea tipurilor de regimuri vamale


9 functionarea regimului vamal unic la nivelul UE
9 determinarea valorii in vama a marfurilor la export
9 derularea procedurilor de vamuire
3.2. Regimuri vamale

… Regimul vamal defineşte statutul juridic al mărfii si indică:


† Dacă ( şi în ce condiţii) marfa va fi supusă controlului vamal;
† Dacă şi unde vor fi plătite taxele vamale

CLASIFICARE:
I)Regimurile vamale definitive sau comune
† 1.1 Regimul vamal la export
† 1.2. Regimul vamal la import
II) Regimurile vamale suspensive sau temporare
† 2.1 Regimurile de tranzit
† 2.2. Regimurile economice
I) Regimurile vamale definitive sau comune

1.1 Regimul vamal de export este cel mai simplu regim vamal solicitat de
către o firmă exportatoare în momentul în care această exportă definitiv
mărfuri în afara teritoriului vamal.
… Declaraţia vamală la export, completată de către declarantul vamal –
exportatorul sau un comisionar vamal – presupune stabilirea de către
acesta a valorii în vamă la export. La export, valoarea în vamă are de
obicei importanţă statistică.
1.2 Regimul vamal de import - În cazul importurilor, măsurile de politică
comercială vizează, în principal, protejarea pieţei interne din punct de
vedere economic (sprijinirea producătorilor naţionali în competiţia cu
concurenţii externi) şi socio-cultural (protejarea sănătăţii publice, a normelor
culturale şi morale din societatea respectivă).
… În acest sens, se utilizează o gamă diversificată de instrumente de politică
comercială, care pot fi grupate în două categorii: tarifare (adică bazate
pe tariful vamal) şi netarifare .
II) Regimurile vamale suspensive sau temporare

2.1 Regimul de tranzit constă în transportul mărfurilor străine nevămuite de la un birou


vamal la altul fără ca acestea să fie supuse plăţii taxelor vamale şi a măsurilor de
politică comercială, cu obligativitatea ca astfel de transporturi să se efectueze sub
supraveghere vamală.
… Operaţiunea de tranzit presupune depunerea unei declaraţii sumare implică şi
constituirea unei garanţii financiare (cauţiune); autorităţile vamale pot exercita,
totodată, controale materiale (sigilarea mijloacelor de transport, controlul mărfurilor ).
… Tranzitul comunitar se referă la circulaţia mărfurilor între două ţări membre ale UE;
există două situaţii diferite, după cum e vorba de mărfuri având originea
extracomunitară şi care se află în tranzit între două ţări UE (trafic comunitar extern),
sau de mărfuri comunitare care circulă între două ţări UE (trafic comunitar intern).
… Regimul TIR (Transit International par Route)
Regimul TIR permite circulaţia mărfurilor de origine comunitară sau non-comunitară pe
teritoriul ţărilor semnatare ale Convenţiei de la Geneva (Convenţia TIR), cu condiţia ca
transportul să se facă fără transbordări, iar cel puţin o parte a itinerarului să se
realizeze pe cale rutieră.
TIR - Beneficii strategice
Facilitarea comertului in conditii de siguranta
Marfurile se deplaseaza peste frontierele internationale cu un minim de interferenta

Durate si costuri reduse pentru tranzitul international al

marfurilor transportate integral sau partial pe cale rutiera

Incurajarea comertului regional si international

Beneficii economice pentru tarile implicate

Multilateral = tara semnatara a Coventiei TIR =>

acces in 56 de tari membre TIR


Tara de plecare

TRANZIT SPRE
FRONTIERA Birou vamal
Birou de iesire
vamal de
plecare
Tara de tranzit

TRANZIT
INTERN
Birou
Birou vamal vamal de
de intrare iesire
Tara de destinatie

TRANZIT
Birou INTERN Birou
vamal de vamal de
intrare destinatie
2.2. Regimurile economice

… Regimul de depozit vamal


… Regimul de admitere temporară
… Regimurile de prelucrare (în lohn)
… Regimul vamal de transformarea sub control vamal
Regimul de depozit vamal

… Depozitul vamal se poate utiliza atunci când există un decalaj în timp între circulaţia
mărfurilor şi comercializarea acestora; acest regim se aplică atât la import, cât şi la
export.
… Antrepozitul vamal este locul agreat de autoritatea vamală, aflat sub controlul
acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate în anumite condiţii. În antrepozitul
vamal, se pot depozita mărfurile înainte ca ele să fie supuse obligaţiei de plată a
datoriei vamale sau a unor măsuri de politică comercială –la import sau până la
expedierea lor în străinătate – la export.
… La export, marfa aflată în depozit vamal este considerată din punct de vedere
juridic ca fiind în afara teritoriului vamal (adică exportată), chiar dacă, din punct
de vedere fizic, aceasta n-a părăsit ţara de export.
… Avantajul acestei formule este faptul că marfa beneficiază de toate efectele
fiscale ale regimului de export (de exemplu, recuperarea TVA).
… Depozitul vamal la export est utilizat, de regulă, de către exportatorii care
practică distribuţia directă, cei care constituie stocuri pentru vânzarea în străinătate,
pentru livrările eşalonate la export etc.
… La import, depozitul vamal este un regim suspensiv: vama suspendă aplicarea
formalităţilor de vămuire pentru o perioadă determinată, la terminarea căreia
marfa, ieşind din depozit, va primi un alt statut.
Regimul de admitere temporară

… Admiterea temporară este un regim suspensiv, care se aplică mărfurilor


importate (admitere temporară propriu-zisă), celor de export (regimul de
retur), precum şi celor aflate în circuit internaţional (regimul ATA). În plus,
există două cazuri speciale de admitere temporară la import: mostrele şi
ambalajele.
… Admiterea temporară la import se aplică mărfurilor importate pentru o
durată limitată în vederea utilizării pentru activităţi comerciale determinate
(participare la târguri şi expoziţii, încercări, demonstraţii etc.), apoi având
loc un reexport. Ele beneficiază de suspendarea totală sau parţială a
taxelor care ar fi impuse în cadrul unui regim definitiv.
… Condiţia de bază pentru utilizarea acestui regim este ca mărfurile să nu
sufere nici un fel de prelucrare sau transformare şi să fie reexportate în
aceeaşi stare , în cadrul unui anumit termen (de exemplu, maximum doi ani,
în UE).
… Regimul de retur se aplică mărfurilor care au fost exportate temporar şi sunt reimportate; la import
acestea sunt scutite de taxele vamale şi celelalte taxe specifice regimului comun. Procedura este mai simplă
în acest caz, vama trebuind totuşi să verifice dacă mărfurile reimportate n-au făcut obiectul unei prelucrări
în străinătate.
În UE regimul de retur se aplică mărfurilor care au fost exportate temporar şi sunt reimportate, fiind
reintroduse în spaţiul comunitar într-un anumit termen, fără a suferi vreo modificare, cu excepţia uzurii lor
normale.
… Regimul ATA - admission temporaire (fr.) ; temporary admission (engl.) – este rezultatul convenţiei vamale
din 6 presupune acceptarea importurile temporare, cu scutire de taxe, precum şi exporturile temporare,
libere de taxe la reimport.
Acest regim vamal permite mărfurilor utilizate temporar în străinătate, cu ocazia târgurilor şi a expoziţiilor,
a misiunilor de prospectare, să fie reimportate fără plata taxelor vamale
Produsele la care se aplică acest regim vamal sunt mostrele, materialele pentru demonstraţii (materialele
profesionale sau cu caracter ştiinţific, filmele artistice pentru prezentare la festivaluri etc).
… Ambalajele urmează, în principiu, regimul mărfii conţinute şi sunt impuse cu aceeaşi taxă.
Pentru ambalajele destinate unor utilizări repetate, care circulă în mod regulat în trafic internaţional, se
practică însă, conform unei convenţii vamale din 1960, admiterea temporară.
Acest regim se aplică ambalajelor importate cu marfa şi care urmează să fie reexportate , precum şi
acelora importate fără marfă, dar destinate unui reexport. Reexportul trebuie să aibă loc într-o perioadă
determinată (în UE, şase luni pentru ambalajele “pline” şi trei luni pentru ambalajele “goale”).
Regimurile de prelucrare (în lohn)

… Regimurile de prelucrare răspund unei necesităţi economice:


facilitarea operaţiunilor de prelucrare pe teritoriul naţional a
unor produse provenind din import (aşa-numita “perfecţionare
activă” sau lohn-ul activ) sau, simetric, delocalizarea în
străinătate, prin subcontractare, a prelucrării unor produse
naţionale (“perfecţionarea pasivă” sau lohn-ul pasiv”).
Regimul de perfecţionare activă
Lohn-ul activ

… Regimul cu suspendare pleacă de la ideea că materiile prime,


materialele etc. importate pentru a fi încorporate într-un
produs finit nu fac decât să tranziteze teritoriul naţional,
nefiind eligibile pentru aplicarea regimului vamal comun; ele
beneficiază, în consecinţă, de suspendarea plăţii taxelor
legate de vămuire.
… Regimul de rambursare presupune faptul că operatorul
importator face plata taxelor vamale conform regimului
comun, dar, după prelucrare, poate solicita şi va primi
rambursarea plăţii în proporţia pe care o au materiile
importate în valoarea produsului finit exportat.
Regimul de perfecţionare pasivă
Lohn-ul pasiv

… priveşte pe agenţii economici care exportă materiale şi


vederea prelucrării lor în străinătate, urmând să reimporte
produsul finit. La import, aceste produse nu sunt impuse la
valoarea lor integrală, întrucât aceasta include şi valoarea
materiilor prime exportate anterior, ci numai la diferenţa de
valoare corespunzătoare prelucrării în străinătate (taxare
diferenţială).
… Practic, taxarea diferenţială constă în deducerea din taxele
calculate pentru produsele finite a mărimii taxelor care s-ar fi
achitat asupra materiilor exportate pentru prelucrare, dacă
acestea din urmă ar fi fost importate din ţara unde se
realizează operaţiunile de prelucrare.
Regimul vamal de transformarea sub control vamal

… Transformarea sub control vamal permite prelucrarea sau


utilizarea mărfurilor de origine terţă pe teritoriul vamal al
unui stat fără plata taxelor vamale de import şi fără
aplicarea măsurilor de politică comercială, pentru a fi supuse
unor operaţiuni care le transformă felul sau starea iniţială.
Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc în
circuitul economic, cu plata taxelor vamale de import.
3.3 Valoarea în vamă

… LA IMPORT :
† Valoare de tranzacţie : valoarea comercială a mărfii la punctul de trecere a
frontierei la import (practic valoarea CIF sau CIP)

† Alte metode:
„ Valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice
„ Valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare
„ Metoda deductivă
„ Valoarea calculată

… LA EXPORT
„ cale maritimă: FOB port de expediţie;
„ cale aeriană: franco aeroport de plecare;
„ cale terestră: franco frontiera ţării exportatoare.
Valoarea in vama la export

… Preţul facturat importatorului serveşte ca bază pentru determinarea valorii


în vamă; reducerile acordate importatorului nu sunt incluse în calculul valorii
în vamă la export.
… În funcţie de condiţia de livrare (Incoterms 2000), cheltuielile de transport
trebuie adăugate sau deduse pentru a avea o valoare franco frontiera
ţării firmei exportatore;
… Onorariile şi comisioanele plătite agenţilor, comisionarilor vamali şi
expeditorilor sunt luate în calculul valorii declarate dacă acestea sunt
incluse în preţul facturat al bunurilor exportate .
Pozitia tarifara
… locul atribuit fiecărei mărfii în tariful vamal, în funcţie de caracteristicile
acesteia
… condiţionează
„ mărimea cotei de impunere vamală
„ aplicarea măsurilor de politică netarifară (contingente, licenţe etc.), a
normelor, regulilor sanitare şi fito-sanitare
ORIGINEA MĂRFURILOR

… Condiţionează:
† nivelul taxelor vamale aplicabile la import;
† statisticile privind evoluţia comerţului exterior pe zone geografice;
† aplicarea reglementărilor specifice şi punerea în practică a măsurilor de
politică comercială.
… Mod de determinare (U.E.) :
† mărfurile obţinute integral într-o ţară sunt originare din acea ţară
† în cazul produselor la realizarea cărora concură producători din mai
multe ţări, se adoptă principiul transformării (prelucrării) substanţiale.
† în cadrul unor acorduri ale UE cu anumite ţări sau grupuri de ţări, se
adoptă criteriul cumulului de origine
Dovada originii mărfurilor

… Certificatul de origine, model A ⇒ în cadrul sistemului


generalizat de preferinţe;
… Certificatul EUR 1 ⇒ în cazul acordurilor comerciale încheiate
cu AELS;
… Certificatul EUR 1 sau EUR 2 ⇒ pentru toate regimurile
preferenţiale;
… Certificatul ATR 1 ⇒ pentru produsele provenind din Turcia
… Documentul T2L ⇒ produsele de origine comunitară
Procedura de vămuire

… Procedura vamală reprezintă ansamblul formalităţilor necesare pentru


vămuirea mărfurilor, aceasta putându-se face pentru export sau pentru
import (regim vamal definitiv).
… Etapele procedurii de vămuire:
† iniţierea, respectiv pregătirea mărfii şi prezentarea documentelor;
† vămuirea propriu-zisă, respectiv verificarea /controlul şi plata taxelor
vamale.
… Îndrumarea mărfurilor în vamă
† La import: la sosirea mărfurilor în ţara de destinaţie, transportatorul va trebui să
remită agentului vamal o listă completă a mărfurilor, numită declaraţie sumară.
† La export: după îndeplinirea formalităţilor vamale, mărfurile destinate exportului
trebuie imediat încărcate la bordul navei sau aeronavei (transport maritim şi arian)
sau trebuie transportate către destinaţia finală (transport terestru).
PROCEDURA VAMALĂ
ÎNTOCMIREA DOSARULUI DE VĂMUIRE:

† Declaraţia vamală
† Documentele de bază sunt următoarele:
† factura comercială, care reprezintă punctul de plecare al calculării
valorii în vamă a mărfii;
† lista de colisaj, care serveşte la controlul fizic al mărfii de către
autorităţile vamale (compararea numărului de colete declarate cu
cele prezentate în vamă);
† documentele de transport şi, dacă e cazul, de tranzit;
† documentul de origine, care serveşte la aplicarea, dacă e cazul, a
unor tarife preferenţiale, dar şi la aplicarea unor măsuri de politică
comercială;
† certificatele sanitare, fito-sanitare, veterinare etc. în conformitate cu
natura mărfii şi reglementările din ţara de import.
DECLARAŢIA VAMALĂ

… DEFINITIE: documentul scris, întocmit de deţinătorul mărfii sau un


reprezentant al acestuia, prin care se prezintă elementele necesare
vămuirii mărfii.

… Funcţii:
† Declarantul solicită un regim vamal pentru marfa prezentată (export,
import, reexport etc.);
† declarantul se angajează să-şi îndeplinească obligaţiile ce-i revin
potrivit regimului vamal (de exemplu, să plătească taxele vamale
aferente mărfii);
† furnizează informaţiile necesare pentru stabilirea obligaţiilor fiscale,
asigurarea urmăririi curente a operaţiunilor de comerţ exterior, precum
şi pentru scopuri statistice.
Verificarea declaraţiei vamale

Se verifica:
† Daca biroul vamal este competent în cazul respectiv;
† Daca declaraţia a fost depusă în termenul legal;
† Daca documentele solicitate împreună cu declaraţia au fost depuse în
integralitatea lor.
† Corectitudinea completării declaraţiei vamale în detaliu
† Existenţa documentul anexate la declaraţia vamală în detaliu potrivit
regimului vamal solicitat
† Concordanţa dintre informaţiile înscrise în declaraţia vamală în detaliu şi
cele din documentele anexate
† Verificarea formală a documentelor anexate
EVALUAREA SI PLATA DATORIEI VAMALE

† Datoria vamală reprezintă totalul sumelor percepute de


către autoritatea vamală, la importul mărfurilor, şi în mod
excepţional la exportul mărfurilor.
† În UE, datoria vamală se calculează în următoarele cazuri:
punerea mărfurilor în liberă practică, pe teritoriul Uniunii
Europene; plasarea mărfurilor în regim vamal de admitere
temporară, cu exonerarea parţială de la plata taxelor
vamale.
Procedurile simplificate de vămuire

… Operatorii pot dispune de marfă fără să îndeplinească în totalitate


formalităţile vamale. Astfel, aceştia au posibilitatea de a furniza informaţii
autorităţii vamale, înainte de sosirea mărfii la biroul vamal, ceea ce
permite previzionarea controalelor ce urmează a fi efectuate.
Procedurile simplificate pot fi aplicate separat sau simultan, cu aprobarea
prealabilă a autorităţii vamale.
Procedurile simplificate de vămuire pot fi utilizate pentru plasarea mărfurilor
sub oricare dintre regimurile vamale cu excepţia tranzitului.

… procedura de declarare simplificată (PDS)


… procedura de declarare incompletă (PDI)
… procedura de vămuire la domiciliu (PVD)
Procedura declarare simplificată
… Procedura de declarare simplificată (PDS) permite plasarea mărfurilor sub
un regim vamal solicitat pe baza depunerii unei declaraţii simplificate, cu
condiţia depunerii ulterioare a unei declaraţii suplimentare cu caracter
recapitulativ.
… Autorizaţia pentru utilizarea procedurii de declarare simplificată poate fi
acordată agentilor economici, persoane juridice romane, care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a) nu înregistrează debite faţă de autoritatea vamală;
b) au organizate evidenţe astfel încât acestea să permită verificarea de către
biroul vamal a operaţiunilor;
… Declaraţia simplificată poate avea una din următoarele forme:
† declaraţie incompletă
† document administrativ unic
† document comercial
Etapele procedurii de declarare simplificată

1. constituirea unui depozit bănesc anticipat în contul biroului


vamal, care să asigure plata drepturilor vamale datorate;
2. prezentarea şi declararea mărfurilor la biroul vamal;
3. plata drepturilor vamale;
4. depunerea declaraţiei suplimentare recapitulative şi
regularizarea plăţii drepturilor vamale.
După parcurgerea etapelor de vămuire, potrivit legii, se
acordă liber de vamă provizoriu. In acest caz titularul are
dreptul de a dispune de mărfuri înainte de depunerea
declaraţiei suplimentare recapitulative şi regularizarea
plăţii drepturilor vamale.
Procedura de declarare incompletă (PDI)

… Procedura de declarare incompletă (PDI) permite autorităţii vamale


să accepte o declaraţie vamală în care nu sunt înscrise toate datele
şi informaţiile sau la care nu sunt anexate toate documentele
prevăzute de reglementările în vigoare pentru acordarea regimului
vamal solicitat; titularul declaraţiei incomplete este obligat să
depună ulterior o declaraţie completă.

… Intr-un termen care nu poate depăşi 30 de zile de la acceptarea


declaraţiei incomplete titularul este obligat să depună la biroul
vamal o declaraţie completă, care va purta acelaşi număr şi dată,
împreună cu documentele care au lipsit.
Procedura de vămuire la domiciliu (PVD)

… permite plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat la locurile de


încărcare sau de descărcare a mărfurilor, după caz, desemnate de titularul
operaţiunii comerciale, sau în alte locuri aprobate de autoritatea vamală.
… Procedura de vămuire la domiciliu nu poate fi utilizată în cazul
antrepozitelor vamale de tip B şi F.
… Această procedură presupune efectuarea operaţiunilor de vămuire la
sediul operatorului. Operatorii care doresc să utilizeze procedura de
vămuire la domiciliu trebuie să prezinte garanţii financiare importante sau
să deruleze operaţiuni comerciale al căror volum sau frecvenţă o justifică.
… Procedura de vămuire la domiciliu se realizează pe baza unei autorizaţii
eliberate de biroul vamal în a cărui rază de competenţă teritorială
solicitantul îşi are sediul sau punctul de lucru.
Etapele procedurii de vămuire la domiciliu

… constituirea unui depozit bănesc anticipat în contul biroului vamal, care să


asigure plata drepturilor vamale datorate;
… constituirea garanţiei necesare acoperirii drepturilor de import, în cazul în care,
până la stabilirea regimului vamal, bunurile intră în depozit necesar cu caracter
temporar. Îndeplinirea acestei condiţii este obligatorie numai în cazul în care
garanţia nu este acoperită prin depozitul bănesc rămas neutilizat;
… obţinerea declaraţiilor vamale preautentificate;
… evidenţa declaraţiilor vamale preautentificate;
… dirijarea mărfurilor la sediul titularului sau, după caz, către alte locuri stabilite
sau aprobate de autoritatea vamală;
… avizarea biroului vamal privind sosirea mărfurilor;
… descărcarea şi receptionarea mărfurilor;
… înregistrarea mărfurilor receptionate în evidenţele titularului;
… completarea declaraţiilor vamale preautentificate;
… depunerea declaraţiilor vamale la biroul vamal, regularizarea diferenţelor,
precum şi justificarea utilizării declaraţiilor vamale preautentificate.
Test de autoevaluare

1. Enumeraţi etapele procedurii de declarare vamala


simplificata
2. Prezentaţi componentele dosarului de vamuire
3. Prezentati un regim vamal economic
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

1. Etapele procedurii de declarare vamala simplificata sunt:


… constituirea unui depozit bănesc anticipat în contul biroului
vamal, care să asigure plata drepturilor vamale datorate;
… prezentarea şi declararea mărfurilor la biroul vamal;
… plata drepturilor vamale;
… depunerea declaraţiei suplimentare recapitulative şi
regularizarea plăţii drepturilor vamale.
2. Componentele dosarului de vamuire sunt:
† Declaraţia vamală
† Documentele de bază sunt următoarele:
† factura comercială, care reprezintă punctul de plecare al calculării
valorii în vamă a mărfii;
† lista de colisaj, care serveşte la controlul fizic al mărfii de către
autorităţile vamale (compararea numărului de colete declarate cu cele
prezentate în vamă);
† documentele de transport şi, dacă e cazul, de tranzit;
† documentul de origine, care serveşte la aplicarea, dacă e cazul, a unor
tarife preferenţiale, dar şi la aplicarea unor măsuri de politică
comercială;
† certificatele sanitare, fito-sanitare, veterinare etc. în conformitate cu
natura mărfii şi reglementările din ţara de import.
3. Regimul de perfecţionare pasivă
Lohn-ul pasiv priveşte pe agenţii economici care exportă materiale şi
vederea prelucrării lor în străinătate, urmând să reimporte produsul finit.
La import, aceste produse nu sunt impuse la valoarea lor integrală, întrucât
aceasta include şi valoarea materiilor prime exportate anterior, ci numai la
diferenţa de valoare corespunzătoare prelucrării în străinătate (taxare
diferenţială).
Practic, taxarea diferenţială constă în deducerea din taxele calculate
pentru produsele finite a mărimii taxelor care s-ar fi achitat asupra
materiilor exportate pentru prelucrare, dacă acestea din urmă ar fi fost
importate din ţara unde se realizează operaţiunile de prelucrare.
Bibliografie la unitatea de învăţare 3

¾ Bouquin, Jean-Paul; Famchon, Mireille, Importer, Editions


Dalloz, Paris, 2006
¾ Venturelli, Nadine; Miani, Patrick, Transport et logistique, Le
Genie des Glaciers Editeur, Chambery, 2006
¾ Directiva UE nr 2913/92, art. 150, par. 3
• Unitatea de învăţare 4 :
Platile internationale

• Cuprins
4.1. Obiectivele unităţii de învăţare 4
4.2. Instrumente de plata
4.3. Modalitati de plata

… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare


… Bibliografia unităţii de învăţare 4
… Lucrare de verificare nr. 4
4.1 Obiective:

După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe


despre:
¾ Instrumentele de plata internationala: CEC-ul, Cambia, Biletul

la ordin
¾ Functiile efectelor de comert

¾ Avantaje si dezavantaje ale metodelor de plata

¾ Mecanisme de derulare al modalitatilor de plata complexe

¾ Elementele de control ale conformitatii documentelor utilizate

in acreditiviul documentar
4.2. Instrumente de plata

… Cecul (engl. cheque) este un ordin scris dat de o persoană unei


bănci, de a plăti o suma de bani determinată unui terţ,
beneficiarul cecului. În acest sens, ordonatorul foloseşte un
formular tipizat, pus la dispoziţie de către bănci pentru titularii
de conturi de cecuri. Principala funcţie a cecului este cea de
instrument de plată, respectiv, o plată la vedere
… Biletul la ordin (engl. promissory note) este un înscris prin care
o persoană (emitentul) se obligă să plătească altei persoane
(beneficiarul), sau la ordinul acestuia, o anumită sumă de bani
la scadenţă.
Instrumente de plata

… Cambia, numită şi trată, (engl. bill of exchange sau draft, fr.


lettre de change) este un ordin scris şi necondiţionat dat de o
persoană (trăgător, drawer) unei alte persoane (tras, drawee)
de a plăti o sumă de bani, la vedere sau la o anumită
scadenţă, unui beneficiar. Beneficiarul (payee) poate fi
creditorul însuşi (trăgătorul).

† Mijloc de plată
† Mijloc de creditare
† Mijloc de garantare
† Mijloc de obţinere de fonduri băneşti
Functiile cambiei

‰ Mijloc de plată
‰ Cambia poate servi pentru plata datoriei pe care trăgătorul o are
la beneficiar, înlocuind circulaţia banilor în numerar: în loc ca trasul să
plătească trăgătorului şi acesta să achite datoria sa faţă de
beneficiar, trăgătorul dă ordin trasului să plătească direct
beneficiarului.
‰ Mijloc de creditare
‰ Întremomentul naşterii obligaţiei de plată a debitorului
(importatorul) şi momentul încasării contravalorii creanţei sale de
către creditor (exportatorul) se scurge un anumit interval de timp,
deci se creează o relaţie de creditare.
Functiile cambiei

‰ Mijloc de garantare
‰ Operaţiunile cu trată se caracterizează printr-un grad ridicat de garanţie
conferit de mecanismul cambial. În primul rând, trasul este obligat să accepte
cambia la prezentare (în caz contrar se recurge la protestul de neacceptare),
iar din momentul acceptării trasul devine debitorul principal al obligaţiei de
plată. În al doilea rând, cambia poate fi avalizată (engl.endorsed, fr.avalise), un
terţ (avalistul) asumându-şi obligaţia de a plăti în locul debitorului, dacă acesta
nu efectuează plata. În sfârşit, în cazul neonorării cambiei se poate recurge la
protestul de neplată
‰ Mijloc de obţinere de fonduri băneşti
‰ Deţinătorul unei cambii (beneficiarul) are mai multe posibilităţi: să o păstreze
până la scadenţă şi să o încaseze; să o folosească în calitate de mijloc de plată,
andosând-o în favoarea unui creditor al său; în sfârşit, să o folosească pentru a
obţine imediat fonduri băneşti, prin procedeul scontării
Operatiuni cu cambia

9 Principiul responsabilităţii : asumarea de către


parteneri a obligaţiilor pe care le stabilesc în
procesul negocierii şi care sunt consemnate în
acordul de voinţă.
Operatiuni cu cambia

a) Acceptarea cambiei - angajamentul trasului de a plăti, printr-o menţiune


expresă făcută în scris pe trată
b) Andosarea (girarea) - transmiterea tratei către un terţ printr-un înscris pe
versoul tratei urmat de semnatura andosatorului ( girantului); Andosarea poate fi
nominativă ( se trece numele noului beneficiar) , la purtător sau în alb.
c) Avalizarea garantarea plăţii tratei -făcută de un terţ sau chiar un semnatar al
cambiei- prin trecerea pe rectoul tratei a unei formule ( „bun pentru aval”)
urmate de semnătura avalistului (garantului).
d) Protestul
‰ la cererea beneficiarului, se certifică faptul că trata a fost prezentată trasului la
scadenţă şi acesta a refuzat să o plătească.
‰ Toţi cei care au tras , acceptat, andosat sau avalizat cambia sînt răspunzători în
mod solidar faţă de beneficiar.
Incasso-ul documentar
… Incasso-ul documentar (engl. documentary collection,
fr. remise documentaire) este o tehnică de plată care
constă în acordarea de către exportator băncii sale
a unui mandat de a încasa (de aici, denumirea de
incasso) suma reprezentând contravaloarea unei
tranzacţii comerciale şi de a o vira în contul său; în
acest sens, el va depune la bancă documentele care
atestă executarea obligaţiei sale de livrare (de aici,
caracterul documentar).
… La incasso-ul documente contra plată (engl. documents –
against-payment), banca eliberează documentele de livrare
numai contra plăţii facturii ce indică valoarea tranzacţiei. De
îndată ce importatorul face dovada plăţii, banca
prezentatoare eliberează documentele pe baza cărora
cumpărătorul poate prelua marfa.
… La incasso-ul documente contra acceptare (engl. documents-
against-acceptance), banca prezentatoare va elibera
documentele contra acceptării de către importator a unei
cambii, cu scadenţa conformă cu termenul de plată din
contractul comercial. În acest caz, exportatorul acordă
importatorului un credit pe termen scurt, fiind supus riscului
specific operaţiunilor de creditare.
Avantaje si incoveniente ale utilizarii incasso-ului documentar
Acreditivul documentar

… Camera Internaţională de Comerţ de la Paris (CCI) a elaborat încă din


1933 un set de norme privind AD, intitulate „Reguli şi uzanţe uniforme
referitoare la acreditivele documentare“ (RUU), care au fost revizuite
(1951, 1962,1974, 1984, 1994). Ultima revizuire fost adoptată de
Comitetul Director al CCI în 2006 şi publicată în acelaşi an în “Publicaţia
600”; ea se aplică de la 1 iulie 2007.
… Acreditivul documentar (engl. Documentary Credit sau Letter of Credit,
L/C, fr. credit documetaire) reprezintă angajamentul asumat de către o
bancă la ordinul şi în contul clientului său ( cumpărătorul) de a plăti sau
accepta să plătească o anumită sumă de bani contra documentelor
atestând livrarea mărfii pe care vânzătorul (beneficiarul acreditivului) se
obligă să le emită şi să le prezinte în condiţiile şi termenele stabilite de
ordonatorul acreditivului
Mecanismul derularii acreditivului documentar

(1). contractul de vânzare internaţională


(2). ordin de deschidere a acreditivului
(3). deschiderea acreditivului şi înştiinţarea băncii exportatorului.
(4). avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului.
(5). confirmarea concordanţei datelor din acreditiv cu clauzele din contractul
de vânzare internaţională
(6). livrarea mărfurilor
(7). remiterea documentelor care dovedesc expedierea mărfurilor
(8). plata contravalorii mărfurilor pe baza documentelor (în cazul în care
acreditivul este domiciliat în ţara vânzătorului-exportator).
(9).remiterea documentelor băncii importatorului şi debitarea contului acestuia
(10). pe baza documentelor primite şi verificate, are loc efectuarea plăţii prin
creditarea băncii exportatorului
(11) transmiterea documentelor, pe baza cărora importatorul va intra în
posesia mărfurilor.
ACREDITIVUL DOCUMENTAR CA MODALITATE DE PLATĂ ÎN
COMERŢUL INTERNAŢIONAL

‰ Principalul scop al acreditivului documentar este acela de a


asigura securitatea beneficiarului şi nu a unei terţe părţi.

‰ Însă prin extensie există acreditive cu clauze speciale ce


asigură securitatea unor terţe părţi implicate în tranzacţia
comercială acoperită prin această modalitate de plată
internaţională.

‰ De exemplu, beneficiarul acreditivului documentar nu este şi


producătorul mărfurilor, şi astfel este nevoit să cumpere la
rândul său mărfurile de la producătorii direcţi. Astfel poate fi o
necesitate a beneficiarului să îsi asigure o securitate faţă de
furnizorul mărfurilor prin folosirea unui acreditiv documentar
care să fie acceptat de acesta.
Caracterisitici

… În primul rând, în mecanismul acreditivului sunt implicate relaţii


de creditare
… O a doua caracteristică este formalismul sau caracterul
documentar
… O a treia caracteristică este independenţa acreditivului faţă de
relaţia contractuală de bază
… O altă caracteristică este caracterul de garanţie al
acreditivului, îndeosebi atunci când acesta este irevocabil
… În sfârşit, o caracteristică este adaptabilitatea, în sensul că, prin
tipurile sale, acreditivul poate fi adecvat diferitelor operaţiuni
de comerţ exterior.
Avantaje

… un risc foarte redus de neplată a mărfurilor livrate, având în vedere


angajamentul de plată al unei bănci: , în cazul acreditivului
confirmat putem vorbi de securitatea totală a plăţii; în cazul celui
neconfirmat irevocabil, siguranţa este ridicată; iar în cazul celui
revocabil acceptabilă;
… implicarea băncilor în verificarea documentelor de livrare
(conformitatea aparentă a acestora); riscul pierderii documentelor
transmise prin intermediul băncilor, este minim ;
… derularea plăţilor este supusă unor reguli recunoscute pe plan
internaţional; se poate vorbi de caracterul universal al acestei
tehnici, prin aplicarea RUU 600 al CCI. Ca atare nu există riscul
unor neînţelegeri izvorâte din dispoziţii echivoce ori contradictorii
ale diferitelor legi naţionale.
… adaptabilitatea la specificul diferitelor categorii de operaţiuni
comerciale internaţionale.
Inconveniente

… caracterul complex al acestei tehnici, bazată pe proceduri stricte, cu o


componentă administrativă.
… costul relativ ridicat, îndeosebi pentru tranzacţiile comerciale de valori
mai reduse (sub 10.000 USD). Acest cost este dat de comisioanele
percepute de bănci, pentru acoperirea cheltuielilor de operare şi
obţinere de profit. Dacă părţile nu prevăd altfel, costul acreditivului
este suportat de importator.
… durata de operare relativ ridicată. Este vorba, pe de o parte, de
timpul care se scurge între acordul privind plata prin acreditiv şi
momentul în care exportatorul primeşte notificarea deschiderii
acreditivului,iar , pe de altă parte, de timpul necesar pentru
efectuarea plăţii, banca dispunând de un termen « rezonabil » de
examinare a documentelor (care este de o săptămână în cazul
acreditivelor confirmate, dar se poate prelungi).
… acreditivul documentar este mai puţin agreat de către anumiţi parteneri
comerciali, recursul la această tehnică de plată indicând o anumită
neîncredere în capacitatea de plată a importatorului.
ELEMENTELE ACREDITIVULUI DOCUMENTAR

ordonatorul
beneficiarul
banca emitentă
banca avizatoare
natura angajamentul băncii emitente
valoarea
moneda de plată
marfa
cantitatea/preţul
termen de livrare
termen de valabilitate
termen de prezentare a documentelor
domicilierea:
- pentru prezentarea documentelor
- pentru plată.
Clasificare

Acreditivele documentare pot fi clasificate în funcţie de o serie de


criterii după cum urmează:

In funcţie de gardul de implicare al băncii emitente:


„ Acreditiv revocabil
„ Acreditiv irevocabil
„ Acreditiv neconfirmat
„ Acreditiv confirmat

În funcţie de locul domicilierii:


„ Acreditiv domiciliat la banca emitentă
„ Acreditiv domiciliat la banca avizatoare
„ Acreditiv domiciliat la o terţă bancă
În funcţie de modalitatea de stingere a obligaţiei de plată:

† Acreditiv plǎtibil la vedere “at sight / by payment”


† Acreditiv plǎtibil la termen/la scadenţă “at maturity date / by def
payment”
† Acreditiv plǎtibil contra acceptării unei trate “by acceptance”
† Acreditiv plǎtibil prin negociere “by negotiation”
In funcţie de clauzele care il definesc:
‰ Acreditivul cu clauza rosie si verde
‰ Acreditivul transferabil
‰ Acreditivul back-to-back
‰ Acreditivul revolving
‰ Acreditivul stand-by
DOCUMENTELE UZUALE CERUTE ÎNTR-UN ACREDITIV

… 9 factura comercială
… 9 documentul de transport
… 9 poliţa de asigurare
… 9 certificat de origine
… 9 certificat de calitate
… 9 certificat de greutate
… 9 diverse specificaţii
… 9 trata/cambia
CE INFORMAŢII TREBUIE SĂ CONŢINĂ CEREREA DE
DESCHIDERE A ACREDITIVULUI

Precizarea dacă acreditivul este revocabil sau irevocabil


Tipul acreditivului (de ex. transferabil sau nu)
Se solicită băncii avizatoare să-şi adauge confirmarea ? Cine suportă costurile
confirmării ?
Precizarea modalităţii de transmisie (letric, SWIFT)
Precizarea băncii beneficiarului
Adresa exactă şi completă a beneficiarului acreditivului
Valoarea acreditivului: fixă, maximă, „circa”.
Termenul de valabilitate
Termenul de prezentare a documentelor
Domicilierea acreditivului
Documentele cerute pentru efectuarea plăţii
Documentele cerute pot fi prezentate de beneficiarul acreditivului ?
Documentul de asigurare care acoperă riscuri speciale să le detalieze, care sunt
acelea ?
Specificarea condiţiei de livrare
Documentul de transport să fie în concordanţă cu condiţia de livrare stipulată în
contract şi acreditiv
Descrierea mărfii (completă şi exactă)
Toleranţa la cantitate
Regimul transbordărilor (admise/înterzise)
Regimul livrărilor parţiale (admise/înterzise)
Este supus L/C, Regulilor şi Uzanţelor Internaţionale (Broşura 500 CCIP) ?
Cererea de deschidere a L/C este semnată de persoanele autorizate ?
™ Deschiderea acreditivului de import presupune existenţa în contul clientului,
ordonator al acreditivului, a disponibilităţilor valutare necesare acoperirii
acreditivului şi comisioanelor aferente.
™ Ordinele de plată documentare (condiţionate) se supun aceloraşi reguli ca şi
acreditivul.
REGULI CE TREBUIE RESPECTATE DE CĂTRE BENEFICIARUL
ACREDITIVULUI DOCUMENTAR

Imediat ce i-a fost avizat acreditivul de către bancă, să se verifice toate clauzele şi
condiţiile conţinute de acesta (comparativ cu contractul) şi în cazul în care nu le poate
îndeplini sau apar solicitări suplimentare, să solicite ordonatorului, fără întârziere
modificarea AD.
Prezentarea documentelor la bancă trebuie să se facă cât mai urgent posibil după
livrarea mărfii, în strictă concordanţă cu clauzele AD, în cadrul termenului de valabilitate
şi a celui de prezentare a documentelor.
Beneficiarul trebuie să reţină că orice neconcordanţă a documentelor în raport cu
termenii şi condiţiile acreditivului conduce la exonerarea băncii de obligaţia de plată.
Remiterea documentelor la încasare cu rezerve:
externe - dacă acreditivul este domiciliat la bana avizatoare (la mine);
interne - dacă acreditivul este domiciliat la banca plătitoare.
Consecinţele remiterii documentelor cu rezerve.
Consecinţele pentru bancă ale neobservării discrepanţelor din documente în timpul
controlului.
ELEMENTELE DE CONTROL AL UNUI SET DE DOCUMENTE
PREZENTAT ÎN UTILIZAREA UNUI ACREDITIV DOCUMENTAR

1. ELEMENTE DE CONTROL GENERAL:


Acreditivul să fie în perioada de valabilitate şi să se respecte termenul de livrare;
Existenţa tuturor documentelor cerute de acreditiv (număr, exemplare, formă);
Respectarea termenului de prezentare a documentelor:
™ 21 de zile de la data documentului de transport – conform art. 43 din Broşura
500 CCI Paris (termen uzual)
sau conform clauzei speciale privind termenul de depunere a documentelor. Concordanţa
documentelor între ele;
Procedurile de atestare şi legalizare solicitate să fie complete;
Dacă s-au făcut livrări parţiale nepermise de acreditiv;
Dacă valoarea acreditivului sau valoarea soldului neutilizat – după caz – acoperă
valoarea setului de documente.
ELEMENTELE DE CONTROL AL UNUI SET DE DOCUMENTE
PREZENTAT ÎN UTILIZAREA UNUI ACREDITIV DOCUMENTAR

2. ELEMENTE DE CONTROL ASUPRA FACTURII:


Factura să fie emisă de beneficiarul acreditivului;
Factura să fie semnată sau să poarte o anumită certificare (dacă acreditivul cere acest lucru
în mod expres);
Factura să fie întocmită pe numele ordonatorului (dacă nu se prevede altfel);
Descrierea mărfii în factura să fie identică cu cea din acreditiv (art. 37 Broşura 500 CCI –
Paris);
Elementele şi datele din factura (preţ, cantitate, valoare, etc.) să corespundă cu cele
menţionate în alte documente; Menţionarea în factură a termenului de livrare, preţului, poziţiei
din tariful vamal de import sau a numărului licenţei (după caz, conform cerinţelor
acreditivului);
Dacă apar în factură, costuri adiţionale ce nu sunt stipulate în acreditiv;
Valoarea facturii nu trebuie să depăşească valoarea acreditivului (sau a soldului neutilizat al
acestuia – după caz);
În cazul livrărilor în tranşe, valoarea facturii tranşei respective nu trebuie să depăşească
valoarea tranşei acoperită de acreditiv;
Verificarea corectitudinii calculului: cantitate/preţ/valoare.
ELEMENTELE DE CONTROL AL UNUI SET DE DOCUMENTE
PREZENTAT ÎN UTILIZAREA UNUI ACREDITIV DOCUMENTAR

3. ELEMENTELE DE CONTROL GENERAL AL DOCUMENTULUI DE


TRANSPORT :
Documentul de transport să fie emis de către un agent de transport care
acţionează ca un cărăuş sau agent al altui cărăuş menţionat expres;
Documentul de transport să fie „clean” (curat), adică să nu poarte nici o
clauză sau referire la starea mărfurilor şi/sau a ambalajelor;
În cazul transportului pe mare, documentul de transport să nu fie supus unui
contract de Charter Party sau să nu stipuleze încărcarea pe punte a mărfii;
Marfa să nu fi fost supusă transbordării – contrar prevederilor acreditivului.
ELEMENTELE DE CONTROL AL UNUI SET DE DOCUMENTE
PREZENTAT ÎN UTILIZAREA UNUI ACREDITIV DOCUMENTAR

4. ELEMENTE DE CONTROL AL CONOSAMENTULUI:


Conosamentul să indice numele cărăuşului, să fie semnat de cărăuş sau de căpitan
sau de agentul care acţionează în numele cărăuşului/căpitanului;
Să fie menţionat expres pe conosament că mărfurile au fost încărcate la bordul unei
nave specificate;
Referirea la modalitatea de plată a transportului să fie conformă cu ce se prevede
în acreditiv;
În cazul condiţiei de livrare CIF sau CFR conosamentul trebuie să poarte menţiunea
„FREIGHT PREPAID/PAID”
În cazul condiţiei de livrare FOB menţiunea trebuie să fie „FREIGHT PAYABLE AT
DESTINATION”
Data livrării din conosament este conformă cu prevederea din acreditiv;
Existenţa setului complet de conosamente originale;
Conosamentul să nu fie supus unui contract de Charter Party;
Conosamentul nu trebuie să prevadă ca mărfurile au fost încărcate pe punte
(shipped on deck);
ELEMENTELE DE CONTROL AL UNUI SET DE DOCUMENTE
PREZENTAT ÎN UTILIZAREA UNUI ACREDITIV DOCUMENTAR

4. ELEMENTE DE CONTROL AL CONOSAMENTULUI (continuare):


Portul de încărcare/descărcare să fie identic cu cel din acreditiv;
Mărfurile să nu fie supuse transbordării dacă acreditivul interzice acest lucru;
Conosamentul dacă este emis de un agent acesta trebuie să acţioneze ca un cărăuş
sau agent al unui cărăuş specificat;
Marfa este „CONSIGNED” aşa cum este prevăzut în acreditiv?
Completarea corectă şi exactă a rubricii „NOTIFY ADDRESS”;
Conosamentele să fie semnate şi andosate, dacă este necesar;
Să fie conosament „CLEAN” (adică să nu facă nici o referire la starea mărfii şi/sau
ambalajului);
Eventualele modificări pe conosament să fie certificate prin semnătură;
Marcajul, greutatea, etc., să fie identice cu cele din alte documente.
ELEMENTELE DE CONTROL AL UNUI SET DE DOCUMENTE
PREZENTAT ÎN UTILIZAREA UNUI ACREDITIV DOCUMENTAR

5. ELEMENTE DE CONTROL AL DOCUMENTULUI DE TRANSPORT


AERIAN:
Documentul de transport aerian trebuie să indice numele cărăuşului şi
să fie semnat şi ştampilat de cărăuş sau agentul de transport în numele
cărăuşului;
Numele şi adresa consignatarului şi aeroportul de plecare şi de
destinaţie să fie conforme cu condiţiile acreditivului;
Menţiunile cu privire la costul transportului să fie conforme cu
acreditivul;
Documentul de transport aerian să fie „CLEAN”.
ELEMENTELE DE CONTROL AL UNUI SET DE DOCUMENTE
PREZENTAT ÎN UTILIZAREA UNUI ACREDITIV DOCUMENTAR

6. ELEMENTE DE CONTROL AL DOCUMENTULUI DE ASIGURARE:


… Documentul de asigurare este cel indicat (conform celor cerute de acreditiv);
… Descrierea mărfii, marcajul, ruta de transport, numele vasului, etc., sunt identice cu
cele din celelalte documente;
… Dacă cumva mărfurile au fost încărcate „PE PUNTE”, poliţa de asigurare să
acopere şi acest risc;
… Riscurile specifice, eventual cerute de acreditiv să fie strict reluate şi în poliţa de
asigurare;
… Poliţa de asigurare să fie emisă cel târziu în aceeaşi zi cu documentul de transport,
care atestă încărcarea mărfii;
… Valoarea poliţei de asigurare să fie exprimată în aceeaşi valută cu cea a
acreditivului;
… Valoarea poliţei de asigurare să fie 110% faţă de valoarea CIP sau CIF a facturii
comerciale.
Beneficiile acreditivului documentar

Pentru exportator:
… Protecţia plăţii

… Încredere mai mare în banca emitentă (banca

importatorului) şi nu în importator
… O sursă rapidă de refinanţare

Pentru importator:
… O evidenţă documentară a livrării la timp a mărfurilor

… Siguranţa că documentele corect întocmite şi cerute există

… Plata diferată până în momentul în care bunurile ajung

efectiv în ţara importatorului


Probleme frecvente cu acreditivul

… Neîndeplinirea termenelor de livrare


… Menţiuni legate de unele costuri ce nu pot fi acceptate de
exportator
… Modificări ale valorii contractului datorită preţului sau cursului
de schimb
… Dificultăţi în obţinerea cantităţilor legate din marfa exportată
… Descrierea insuficientă sau prea detaliată a produselor
… Documente imposibil de obţinut.
Test de autoevaluare

1. Prezentaţi functiile cambiei.


2. Ce înseamnă andosarea cambiei?
3. Definti acreditivul documentar.
4. Numiti 3 elemente de control ale conformitatii
conomsamentului cu acreditivul documentar.
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

1. Functiile cambiei sunt:


‰ Mijloc de plată
‰ Cambia poate servi pentru plata datoriei pe care trăgătorul o are la beneficiar,
înlocuind circulaţia banilor în numerar: în loc ca trasul să plătească trăgătorului şi
acesta să achite datoria sa faţă de beneficiar, trăgătorul dă ordin trasului să
plătească direct beneficiarului.
‰ Mijloc de creditare
‰ Între momentul naşterii obligaţiei de plată a debitorului (importatorul) şi momentul
încasării contravalorii creanţei sale de către creditor (exportatorul) se scurge un anumit
interval de timp, deci se creează o relaţie de creditare.
‰ Mijloc de garantare
‰ Operaţiunile cu trată se caracterizează printr-un grad ridicat de garanţie conferit de
mecanismul cambial. În primul rând, trasul este obligat să accepte cambia la
prezentare (în caz contrar se recurge la protestul de neacceptare), iar din momentul
acceptării trasul devine debitorul principal al obligaţiei de plată. În al doilea rând,
cambia poate fi avalizată (engl.endorsed, fr.avalise), un terţ (avalistul) asumându-şi
obligaţia de a plăti în locul debitorului, dacă acesta nu efectuează plata. În sfârşit, în
cazul neonorării cambiei se poate recurge la protestul de neplată
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

‰ Mijloc de obţinere de fonduri băneşti


‰ Deţinătorul unei cambii (beneficiarul) are mai multe posibilităţi: să o păstreze până la
scadenţă şi să o încaseze; să o folosească în calitate de mijloc de plată, andosând-o în
favoarea unui creditor al său; în sfârşit, să o folosească pentru a obţine imediat
fonduri băneşti, prin procedeul scontării
2. Andosarea (girarea) cambiei - transmiterea tratei către un terţ printr-un înscris
pe versoul tratei urmat de semnatura andosatorului ( girantului); Andosarea
poate fi nominativă ( se trece numele noului beneficiar) , la purtător sau în alb.
3. Acreditivul documentar (engl. Documentary Credit sau Letter of Credit, L/C, fr.
credit documetaire) reprezintă angajamentul asumat de către o bancă la ordinul
şi în contul clientului său ( cumpărătorul) de a plăti sau accepta să plătească o
anumită sumă de bani contra documentelor atestând livrarea mărfii pe care
vânzătorul (beneficiarul acreditivului) se obligă să le emită şi să le prezinte în
condiţiile şi termenele stabilite de ordonatorul acreditivului
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

4. Elemente de control al conosamentului


În cazul condiţiei de livrare CIF sau CFR conosamentul trebuie
să poarte menţiunea „FREIGHT PREPAID/PAID”
În cazul condiţiei de livrare FOB menţiunea trebuie să fie
„FREIGHT PAYABLE AT DESTINATION”
Data livrării din conosament este conformă cu prevederea din
acreditiv;
Bibliografie la unitatea de învăţare 4

¾ Jammal, Naji, Commerce international. Theorie, Techniques


et applications, ERP, Canada, 2005
¾ Costin, Mircea; Deleanu, Sergiu, Dreptul comertului
international, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997
¾ Manual de operatiuni documentare in comertul exterior, Union
de Banques Suisses, Economistul, 1994
• Unitatea de învăţare 5 :
Finantarea operatiunilor de comert exterior

• Cuprins
5.1. Obiectivele unităţii de învăţare 5
5.2. Finantarea pe termen scurt a operatiunii de comert
exterior
5.3. Finantarea pe termen mediu 5.3.1 Forfetarea
5.3.2 Leasing-ul

5.4. Finantarea pe termen lung


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
Bibliografia unităţii de învăţare 5
Lucrare de verificare nr. 5
5.1 Obiective:

După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe


despre:

9 Ce reprezinta finantarea
9 Care sunt tehnicile de pre-finantare a exportului si
mecanismele lor de derulare
9 Ce metode de finantare pe termen lung poate folosi o firma
Finanţarea - definire
… Finanţarea reprezintă, în esenţă, procurarea
fondurilor băneşti necesare pentru realizarea unei
afaceri. Aceasta se poate realiza din surse interne
ale firmei (exemplu, capitalul propriu) sau din surse
externe (fonduri împrumutate); în acest ultim caz,
finanţarea este întemeiată pe o relaţie de
creditare.
5.2. Tehnici de finantare pe termen scurt a operatiunii de
comert exterior

… Creditele de prefinanţare specializate se particularizează prin


aceea că acordarea lor este legată de fabricarea şi pregătirea
pentru export a unui produs strict determinat
… Creditele de prospectare au ca scop facilitarea activităţii de
cercetare a noi pieţe de desfacere de către exportatori.
… Avansul în valută -acordarea de către o bancă a unui împrumut în
valută firmei exportatoare în baza creanţei acesteia faţă de clientul
său din străinătate.
… Avansul bancar prin cesiunea de creanţe facilităţi sub formă de
avans exportatorilor pentru reîntregirea fondurilor avansate de
aceştia în livrări de mărfuri pe credite pe termen scurt, prin
cesionarea creanţelor deţinute asupra importatorilor străini.
Avansul in valuta – mecanism de derulare
Avansul bancar prin cesiune de creante – mecanism de derulare
5.2.1 Scontarea si creditul de accept

… Scontarea reprezintă o formă de mobilizare a creditelor pe


termen scurt şi constă în vânzarea unui titlu de credit unei
bănci înainte de scadenţă.
… Creditul de accept constituie o altă modalitate frecvent
utilizată în finanţarea exporturilor pe termen scurt,
asemănătoare în principiu cu tehnica creditelor de scont. Acest
tip de credit poate fi acordat în favoarea exportatorului sau a
importatorului.
Creditul de accept
mecanism de derulare
1. Contract
Importator Exportator

5. Livrarea mărfurilor
2. Ordin
deschidere L/C
4. Notificare L/C
6.
10. Semnează 11. Depunere documente
bilet la ordin Importatorul & Trată la termen
intră în posesia 9. Plata valorii
documentelor scontate / (BA) a
tratei
14. Plăteşte
valoarea
nominala a BA
8. Plata valorii scontate / (BA) a tratei
3. Notificare
L/C Banca
Banca exportatorului
importatorului
7. Documente & trată la termen
12. BA 1-7 : înaintea BA
16. Plăteşte valoarea nominală a BA 8 - 13 : când BA este
Piaţa monetară aceptat
14 - 16 : când BA
13. Plata valorii scontate / (BA) a tratei
ajunge la scdenţă
15. BA la scadenţă
5.2.2 Factoringul

… Factoringul (engl. factoring ) este operaţiunea desfăşurată pe baza


contractului încheiat între factor şi clientul său (exportatorul), prin care primul, în
schimbul unui comision, preia în proprietatea sa creanţele exportatorului prin
plata facturilor acestuia, facturi ce poartă semnătura cumpărătorului.
Variante de factoring

… colectare (collection) - factorul nu face decât să colecteze creanţele şi să


administreze vânzările, fără a acoperi riscul de credit.
… factoring în vrac (bulk factoring), este o formă de scontare a facturilor- invoice
discounting : clientul-vânzător beneficiază de finanţarea şi facilităţile de acoperire
a riscului de credit fără celelalte servicii. Se foloseşte de aderenţii care au
numeroase creanţe asupra terţilor: în loc să trateze fiecare factură în parte,
vânzătorul le înregistrează „în vrac” şi le prezintă factorului spre scontare, putând
obţine până la 70% din valoarea nominală a acestora.
… factoringul cu notificare ( disclosed factoring) – exportatorul cedează creanţele
factorului , anunţând importatorul, care va plăti direct factorului; aranjamentul este,
de regulă, fără recurs, importatorul asumându-şi riscul de plată.
… factoringul fără notificare ( undisclosed factoring) – nu implică importatorul şi este
, de regulă, cu recurs; este o tehnică (mai răspândită în Marea Britanie) bazată pe
acordul între exportator şi factor, importatorul rămânând obligat să plătească
conform contractului comercial, iar exportatorul deschizând pentru plată un cont
separat dedicat ( trustee ) factorului.
… factoringul back to back : exportatorul are un acord cu export-factorul, care
stabileşte raporturi cu import-factorul, acesta din urmă având un aranjament
separat cu distribuitorul din ţara de import.
Factoringul
- Aderent-

Avantaje Dezavantaje
9Transformarea creanţelor sale în lichidităţi. Se poate 9Factoringul implică costuri destul de ridicate; sumele
ocupa de extinderea afacerii, poate să facă imediat ar putea fi folosite de aderent pentru eficientizarea
plăţi, să se angajeze imediat în vânzări. activităţii sale.
9Este protejat împotriva riscului de neplată din partea 9Factoringul presupune un risc indirect de natură
debitorilor săi; riscul este preluat de către factor. comercială. Pe parcursul recuperării creanţelor, factorul
poate avea o atitudine mai tranşantă decât aderentul,
ceea ce poate duce la pierderea unor clienţi.
9Prin factoring, aderentul nu se angajează la un credit, 9Respingerea unor debitori ai aderentului poate
cu toate dezavantajele pe care le implică acesta. interveni chiar după o acceptare prealabilă; în acest
caz, factorul trebuie să motiveze în scris refuzul său.
9Factoringul oferă aderentului diverse facilităţi de 9Factoringul este un contract de „adeziune” a
natură contabilă, prin reducerea conturilor de clienţi şi aderentului la condiţiile factorului; nu lasă prea mult
înlocuirea lui cu cel al factorului. spaţiu de negociere.
9Factorul oferă aderentului consiliere de afaceri, cu 9În scopul acceptării unui aderent, factorul va verifica
privire la clienţii săi sau la politica sa comercială. anumite condiţii în persoana aderentului: existenţa unui
profit minim, o valoare minimă a facturilor cedate.
9Factoringul îl degrevează pe aderent de o serie de
activităţi administrative (evidenţa clienţilor, informarea
cu privire la plată)
9Factoringul presupune o procedură şi documentaţie
mai simplificată.
Factoringul
- Factor-
Avantaje Dezavantaje
9Factorul percepe un comision (de finanţare 9Factorul îşi asumă riscul insolvabilităţii
şi factoring), care variază în funcţie de cifra debitorilor prin preluarea creanţelor.
de afaceri.
9Factorul percepe o dobândă la creditul de 9În cazul factoringului clasic, factorul îşi
factoring asumă şi riscul creditului.
9Factoringul presupune şi diverse taxe de
transfer inter-conturi, care îl avantajează pe
factor
9Factorul îşi cuantifică şi costurile juridice
ale tranzacţiei şi percepe taxe avantajoase
pentru el.
9Factorul îşi asumă riscul de neplată al
debitorilor numai după o analiză prealabilă a
acestora; factorul are opţiunea de a nu
accepta anumite creanţe.
9Factorul poate invoca acţiunile în regres
sau în repetiţiune împotriva aderentului în
cazul în care neplata debitorilor este
imputabilă aderentului sau în cazul
inexistenţei creanţei datorate.
În situaţia factoringului de export cu doi factori, preţul
tranzacţiei se compune din:

… ● taxa de scont: dobânda de referinţă corespunzătoare perioadei de


creditare (perioada dintre momentul finanţării şi scadenţa facturilor) la
care se adaugă o marjă ,care se deduce la momentul finanţării facturilor
din suma avansată exportatorului

… ● comision de factoring: procent aplicat direct la valoarea facturilor


cesionate (fie că sunt sau nu finanţate de factorul de export); acest comision
se deduce la momentul prezentării facturilor, la el adaugându-se totodată
şi comisioanele şi spezele solicitate de factorul de import, în funcţie de
nivelul de implicare al acestuia;

… ● comision de procesare, procent aplicat la valoarea tragerilor, plătibil la


momentul fiecărei trageri, sau taxe fixe pentru fiecare document şi alte
taxe solicitate de factorul de import – pe baza solicitării scrise a factorului
de import, aceste comisioane se plătesc la extern debitându-se contul
curent al exportatorului.
5.3 Finantarea pe termen mediu

5.3.1. Forfetarea

… Forfetarea exportului (engl. forfaiting) pe credit


constă în transmiterea creanţelor provenite din
operaţiunile de comerţ exterior efectuate pe credit
unei instituţii financiare specializate care le plăteşte
imediat, urmând să se recupereze contravaloarea
acestora, la scadenţă, de la debitorul importator.
5.3.2 Leasingul

… DEFINITIE: Leasingul este o formă de închiriere realizată


de societăţi financiare specializate (societăţi de leasing) a
unor bunuri de echipament către firme (beneficiari) care nu
dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc să recurgă
la credite bancare pentru cumpărarea acestora de la
producători.
Principalele caracteristici ale operaţiunii de leasing

⇒ disocierea dreptului de proprietate de cel de posesiune;


⇒ alegerea echipamentelor şi furnizorilor de către beneficiari;
⇒ societatea de leasing este direct interesată de activitatea locatarului
(utilizatorului) cu privire la întreţinerea, reparaţiile şi service-ul echipamentelor
pentru că şi ea, la fel ca şi ceilalţi participanţi, este interesată unei bune
desfăşurări a operaţiunii din care să reiasă o rentabilitate satisfăcătoare;
⇒ utilizatorul plăteşte chirie pe timpul utilizării echipamentelor în care, de regulă, este inclusă şi
dobânda aferentă eventualei finanţării;
⇒ durata de închiriere depinde de timpul optim de exploatare a utilajelor, de regulă 3-5 ani,
dar se poate ajunge la închirieri pe perioade de 10-15 ani, în funcţie de valoarea şi
complexitatea echipamentelor, dar şi de puterea de rambursare a beneficiarului;
⇒ beneficiarul, la sfârşitul perioadei de închiriere, poate opta: să rezilieze contractul şi să
restituie echipamentul; să reînnoiască perioada de închiriere; să cumpere bunul la un preţ
care să cuprindă şi amortizarea acestuia,
respectiv, la valoarea rămasă (reziduală), corelată cu valoarea de utilitate
(preţul pieţei).
Forme ale leasingului

a) Dacă se ia în considerare poziţia furnizorului în contractul de leasing, se disting


următoarele forme:
… leasing direct, realizat prin încheierea contractului între producătorul exportator şi
utilizatorul bunului care face obiectul operaţiunii, finanţarea fiind făcută de către
furnizor;
… leasing indirect, ce presupune existenţa societăţilor specializate de leasing, care
preiau funcţia de creditare, pe cea de prestare de servicii, precum şi asumarea
riscurilor ce decurg din aceste operaţiuni.
b) În funcţie de conţinutul ratelor de leasing, se pot distinge:
… leasing brut, care cuprinde în ratele sale, pe lângă preţul de vânzare al mărfii (în
totalitate sau parţial), şi cheltuielile de întreţinere, service şi reparaţii. Uneori, în
cadrul acestui tip de leasing, furnizorii asigură şi instruirea şi specializarea
personalului clientului, aceasta în scopul creării unor premise pentru exploatarea cât
mai raţională a maşinilor;
… leasing net, în care ratele conţin numai preţul de vânzare al obiectului de închiriat.
Forme speciale de leasing

… Lease-back se înţelege operaţiunea prin care proprietarul, aflat în urgentă nevoie


de fonduri băneşti, îşi vinde produsul unei societăţi de leasing şi apoi îl închiriază
printr-un contract obişnuit. Scopul acestor operaţiuni este transformarea fondurilor
imobilizate în fonduri disponibile.
… Time-sharing s-a adoptat în practică din considerente de rentabilitate economică,
cum ar fi, de exemplu, costul ridicat al unor utilaje (echipamente electronice de
calcul, avioane moderne) şi uzura morală extrem de rapidă a acestora. Ca urmare,
pentru intensificarea utilizării calculatoarelor electronice şi a altor utilaje, s-a
introdus sistemul închirierilor pe timpi partajaţi, simultan de către mai multe
întreprinderi.
… Leasingul experimental se foloseşte în scopul promovării vânzărilor. Astfel, pentru
a promova vânzarea unor maşini şi utilaje, acestea sunt închiriate pe perioade
scurte, de câteva luni, în mod experimental, cu condiţia ca, după expirarea acestei
perioade, aceste bunuri să fie achiziţionate de clienţi, dacă sunt corespunzătoare
cerinţelor, sau să fie restituite dacă prezintă unele neajunsuri.
… Operaţiunile hire şi renting sunt operaţiuni de leasing pe termen scurt şi foarte scurt
şi cuprind închirierile, cu ziua sau cu ora, în special a mijloacelor de transport sau a
unor utilaje de construcţii: macarale, excavatoare etc.
Leasingul financiar si Leasingul operaţional

… Leasingul financiar (engl. financial leasing) presupune ca în


perioada de închiriere de bază (prima închiriere) să se
realizeze întregul preţ de vânzare al obiectului contractat,
inclusiv costurile auxiliare, precum şi un beneficiu.
… Leasingul operaţional (operating leasing), numit şi leasing
funcţional presupune ca, în perioada de bază, să se realizeze
doar o parte din preţul de vânzare al obiectului contractului.
În acest tip de leasing, accentul cade pe serviciile furnizate de
societatea de leasing
Leasing financiar vs. leasing operaţional

Leasing financiar Leasing operaţional

Rata de leasing reprezintă o cotă parte din suma Rata de leasing reprezintă amortizarea lunară plus
finanţată plus dobânda aferentă finanţării prin leasing beneficiul societăţii de leasing

Amortizarea se calculează şi se înregistrează de către Amortizarea se calculează şi se înregistrează de către


utilizator locator

Amortizarea şi dobânda sunt deductibile fiscal Rata de leasing este deductibilă integral

Există opţiunea de cumpărare Nu există opţiunea de cumpărare

Valoarea reziduală este de maximum 50%. Valoarea reziduală este de minimum50%.

Taxele vamale se calculează la valoarea reziduală


5.4. Finanţarea pe termen lung

… Creditul furnizor este un credit bancar acordat exportatorului, atunci când


acesta consimte partenerului său o amânare de plată pentru marfa livrată
în străinătate. Practic, operaţiunea presupune două relaţii distincte de
creditare:
- un credit în marfă, acordat de exportator importatorului prin acceptarea
efectuării plăţii la un anumit termen de la livrare;
- un credit în bani, acordat de bancă exportatorului pentru finanţarea
operaţiunii de export.
… Creditul cumpărător este o finanţare directă acordată importatorului de
către o bancă din ţara exportatorului pentru a-i permite cumpărătorului să
plătească imediat contravaloarea mărfii. Creditele cumpărător sunt
acordate, de regulă, de bănci sau instituţii specializate în finanţarea
exporturilor din ţara exportatorului, în acest scop încheindu-se o convenţie
de credit între importator (sau banca sa) şi banca exportatorului.
Creditul furnizor – mecanism de derulare
Creditul cumparator – mecanism de derulare
Criterii de acordare – analiza comparativa

Criterii Creditul furnizor Creditul cumpărător

Valoarea creditului Contracte de valoare mai redusă Contracte de valoare ridicată

Perioada de montare a creditului Mai redusă Mai mare

Costul creditului Mai ridicat pentru exportator Mai redus pentru exportator

Libertate de mişcare Mai mare pentru exportator Mai mare pentru importator

Asigurarea creditelor constă în asumarea de către o instituţie


specializată a obligaţiei de a rambursa furnizorului autohton creditul
acordat de acesta beneficiarului străin, în cazul în care respectivul credit
nu a fost rambursat din diverse cauze.
Test de autoevaluare

1. Numiti cate un avantaj si un dezavantaj pentru factor,


respectiv aderent in cadrul contractului de factoring.
2. Definiti operatiunea de lease-back.
3. Prezentati doua tehnici de finantare pe termen scurt a
operatiunii de comert exterior
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

1. Un avantaj pentru factor este faptul ca percepe un comision (de


finanţare şi factoring), care variază în funcţie de cifra de
afaceri. Un dezavantaj ar fi ca factorul îşi asumă riscul
insolvabilităţii debitorilor prin preluarea creanţelor.
Avantaj pentru aderent: transformarea creanţelor sale în
lichidităţi. Se poate ocupa de extinderea afacerii, poate să facă
imediat plăţi, să se angajeze imediat în vânzări.
Dezavantaj pentru aderent: factoringul implică costuri destul de
ridicate; sumele ar putea fi folosite de aderent pentru
eficientizarea activităţii sale.
2. Prin Lease-back se înţelege operaţiunea prin care proprietarul, aflat în
urgentă nevoie de fonduri băneşti, îşi vinde produsul unei societăţi de
leasing şi apoi îl închiriază printr-un contract obişnuit. Scopul acestor
operaţiuni este transformarea fondurilor imobilizate în fonduri disponibile.
3. Creditele de prefinanţare specializate se particularizează prin aceea că
acordarea lor este legată de fabricarea şi pregătirea pentru export a
unui produs strict determinat.
Avansul în valută -acordarea de către o bancă a unui împrumut în
valută firmei exportatoare în baza creanţei acesteia faţă de clientul său
din străinătate.
Bibliografie la unitatea de învăţare 5

¾ Geambasu, Gabriela, Surse alternative de finantare a


operatiunilor de export-import, Editura ASE, 2005
¾ Ioanni, Glinavos, An introduction to international
Factoring&Project Finance, University of Kent, Sept 2002
¾ Eastman, Ted, Export Factoring, Revista Capital nr 44
• Unitatea de învăţare 5 :
Gestiunea riscurilor in afacerile internationale

• Cuprins
6.1. Obiectivele unităţii de învăţare 6
6.2. Riscul – definire, tipuri
6.3. Polita de asigurare
6.4. Despagubirea

… Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare


… Bibliografia unităţii de învăţare 6
… Lucrare de verificare nr. 6
6.1 Obiective:

După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe


despre:

9 Ce reprezinta riscul si de cate feluri este


9 Ce riscuri sunt asigurate si care sunt excluse
9 Care sunt obligatiile asiguratului in caz de dauna si care sunt
procedurile de despagubire
9 Tipurile de polite cargo
6.2. Riscul – definire, tipuri

… Riscul reprezinta un eveniment (sau complex de


evenimente) incert, posibil şi viitor, la care sunt
expuse bunurile, patrimoniul, viaţa, sănătatea sau
integritatea fizică a unei persoane.
… Categorii de riscuri
† riscuri normale sau comune, de care trebuie să se ţină seama la
orice mod de transport
† riscuri speciale , fiind la rândul lor de două feluri :
„ cele care ţin de diferitele moduri de transport
„ riscuri legate de natura mărfii
Riscuri comune

… Riscurile legate de manipulare, depozitare şi arimare , care reprezintă


pe plan mondial 43% din pagubele înregistrate de asigurători.
… Pagubele produse de apă , adică îmbibarea, umectarea ,
deteriorarea mărfii
… Contaminarea mărfurilor, Incendiile, explozia ş.a. sunt evenimente care
se pot datora atât mărfii cât şi mijlocului de transport.
… Riscurile de război, revolte, mişcări populare sau cele datorate unor
conflicte politice sau sociale ( ex. greve).
… Furtul , care reprezintă cam 21% din pagube, fiind vorba de atât de
furturi importante ( de ex. prin deturnarea coletelor sau a
containerelor) , cât şi de furtul mărunt ( de exemplu prin efracţia
ambalajului.
… Frauda ( act făcut cu rea voinţă sau prin înşelăciune, care contravine
legii şi afectează interesele legitime ale unui terţ) poate privi
documentele, executarea contractului de navlosire sau siguranţa mărfii (
acte de piraterie).
Riscuri acoperite si excluse

Riscurile acoperite se referă în principiu la transportul principal, la manipulare, la pre- şi post-transport.


Riscurile excluse sunt , în principal, cele datorate culpei asiguratului sau beneficiarului, a unor greşeli
făcute de cărăuş ( de exemplu, violarea blocadei, contrabanda), cele rezultând din viciul mărfii,
defecţiunile de ambalare, consecinţe ale unor factori naturali ( uscarea , evaporarea ş.a.), precum şi
prejudiciile financiare , comerciale sau indirecte care rezultă din cele de mai sus.
a) Pierderea, avaria, cheltuiala provocată de:
… vina asiguratului;
… pierdere uzuală în greutate/volum, uzura normală;
… ambalare/condiţionare necorespunzătoare;
… viciul propriu al mărfii/natura voiajului;
… întârziere;
… ratarea voiajului;
… insolvabilitatea/neexecutarea obligaţiilor financiare de către armatori, navlositori;
… arme nucleare; contaminare radioactivă;
… starea de navigabilitate a navei, inadecvarea navei/containerului (dacă asiguratul este în cunoştinţă de
cauză).
b) Război
c) Grevă
Pentru riscurile (a) nu există acoperire printr-o asigurare suplimentară.
… Pierderea totală (total loss) - pierderea completă a bunului
asigurat sau vătămarea integrităţii fizico-chimice a acestuia,
pana la situaţia de a nu mai face parte din genul de bunuri
de care aparţine; altfel spus, este vorba de pierderea sau
distrugerea totală a mărfii;
… Avaria comună (general average) - desemnează pierderea
rezultată în urma unei decizii conştiente a căpitanului de a
sacrifica o parte din marfă ( de exemplu, prin aruncarea
acesteia peste bord uşurând vasul) pentru a salva nava dintr-
o situaţie dificilă (ex. inundarea vasului, naufragiu ) sau de a
face cheltuieli excepţionale pentru a salva încărcătura.
Răspunderea cărăuşului

… Pentru toate modurile de transport cărăuşul poartă răspunderea pentru


avariile sau pierderile la marfă survenite între momentul primirii acesteia
pentru transport şi momentul livrării , fără ca expeditorul sau destinatarul
să trebuiască să probeze vina transportatorului. Este vorba de o prezumţie
simplă de răspundere a cărăuşului , în sensul că acesta poate stabili proba
contrară ( de exemplu, dovada că marfa a fost livrată în bună stare sau că
a fost vorba de un caz de forţă majoră).
… Cu o excepţie, convenţiile internaţionale nu prevăd termene maximale
pentru transport. Ca atare răspunderea pentru întârziere face obiectul
evaluării de către tribunalul sesizat, acesta pronunţându-se în funcţie de
termenul „rezonabil” pentru modul de transport respectiv.
… Este prevăzută în convenţiile care reglementează fiecare modalitate de
transport;
… Indemnizaţia este plafonată în funcţie de greutatea încărcăturii;
… Indemnizaţia este datorată doar dacă transportatorul nu poate dovedi
exonerarea de răspundere şi numai în funcţie de valoarea mărfii.
Răspunderea asiguratului

… Este prevăzută în contractul de asigurare;


… Indemnizaţia este calculată la valoarea asigurată a mărfii;
… Indemnizaţia este datorată în caz de producere a prejudiciului
în funcţie de riscurile asigurate (acoperite prin contractul de
asigurare).
6.3. Polita de asigurare

… Asigurarea se bazează pe o relaţie contractuală între posesorul bunului în


calitate de asigurat şi o companie de asigurări în calitate de asigurător
prin care asiguratul transferă anumite riscuri asigurătorului, plătindu-i
acestuia o sumă de bani denumită primă de asigurare, urmând ca în cazul
producerii daunelor, asigurătorul să îl despăgubească pe asigurat conform
condiţiilor stabilite în contract.
Încheierea contractului de asigurare

… Cererea de asigurare prin care se manifestă voinţa asiguratului de a încheia


contractul de asigurare. Completarea cererii de asigurare reprezintă o declaraţie
referitoare la bunul, răspunderea sau persoana asigurată
… Analiza cererii (declaraţiei) de asigurare: are loc evaluarea riscului de către
asigurător, operaţiune numită subscriere (underwriting). Evaluarea se face pe baza
analizei declaraţiei /cererii de asigurare, dar şi prin constatări sau analizarea unor
împrejurări în mod direct de către asigurător sau de către prepuşii acestuia
… Obligaţia asigurătorului de a încheia contractul: asigurătorul constată dacă sunt
îndeplinite condiţiile legale şi, în această situaţie, trebuie să accepte propunerea şi
să emită poliţa sau contractul de asigurare;
… Momentul încheierii contractului: contractul de asigurare se consideră încheiat odată
cu plata primelor şi emiterea documentului de asigurare. Contractul poate avea
forma poliţei de asigurare (la asigurările de persoane şi de mărfuri) sau a
certificatului de asigurare (la asigurările de bunuri sau de răspundere civilă).
CONŢINUTUL CONTRACTULUI DE ASIGURARE

… asigurator (N/P)
… asigurat (N/P)
… andosare, dacă se transmite prin gir
… enumerare/descriere riscuri acoperite
… valoarea asigurată
… locul plăţii despăgubirii
… prima
Principiile asigurării

… Pentru validitatea asigurării este necesar să existe interesul asigurabil ( insurable


interest), adică un avantaj /profit în legătură cu anumite bunuri astfel încât
pierderea sau deteriorarea acestora i-ar pricinui o pierdere financiară sau altă
formă de pagubă
… Un principiu de bază în materie este compensarea, ceea ce înseamnă că, după
primirea despăgubirii, asiguratul trebuie să se afle într-o situaţie patrimonială
echivalentă cu cea avută înainte de producerea pagubei ( indemnity).
… Un corolar al principiului compensării / despăgubirii este principiul subrogării : după
plata despăgubirii, asigurătorul se subrogă în toate drepturile proprietarului
încărcăturii şi se poate întoarce cu acţiune împotriva cărăuşului sau unor terţi pentru
recuperarea unor sume în măsura în care răspunderea pagubei este în sarcina
transportatorului sau terţilor.
… Principiul maximei bune credinţe (uberrima fides, Utmost Good Faith) constă în
datoria asiguratului de a-l informa pe asigurător, fără ca acesta să întrebe, în
legătură cu toate circumstanţele materiale privind riscul. Acest principiu începe din
momentul negocierilor şi se termină o dată cu încheierea contractului.
Conditii de asigurare

… Condiţia A.R. (all risks) acoperă toate riscurile de pierdere sau deteriorare a
bunurilor care provin din cauze externe , respectiv avaria comună, ca şi toate
avariile particulare, inclusiv dispariţia parţială sau totală a mărfii prin furt, ca şi
pierderea totală (nelivrarea) sau parţială (lipsă la livrare).
… Condiţia W.A.( With Average sau With Particular Average) înseamnă acoperirea
pierderii (average) parţiale (particular). Mai precis ea acoperă daunele suferite
direct de marfă din pierderea totală sau pierderea ori deteriorarea parţială a
bunurilor asigurate, pierderi cauzate nemijlocit de “riscurile mării”, specificate în
poliţa de asigurare; ca de exemplu: incendii, furtună, explozie, vârtej, eşuare,
răsturnare, coliziune, naufragiu, etc.
… Condiţia F.P.A. ( Free of Particular Average) ceea ce înseamnă fără (liber de)
acoperirea avariei particulare. Este forma de asigurare cu gama cea mai redusă ,
ea acoperind numai daunele rezultate din pierderea totală, nu şi pierderea
parţială sau deteriorările. Prin urmare , în FPA asiguratul are drept la despăgubire
numai în caz de pierdere totală (total loss).
Noile clauze ale Institutului (1982)

… Condiţia de asigurare "A" este condiţia cea mai


cuprinzătoare.
… Condiţia de asigurare "B".
… Condiţia de asigurare "C“ are o sferă de acoperire mai
îngustă decât condiţia 'B‘
CONDIŢII DE ASIGURARE
←1982→

* A.R. (ALL RISKS) ═ toate riscurile de * A ═ toate riscurile de pierdere sau deteriorare,
pierdere sau deteriorare a bunurilor cu excepţiile precizate.
(avarie comună sau avarie particulară) * B ═ enumerare:
Excepţii: riscuri de război, grevă,viciile 1. incendiu, explozie
mărfii, întârzieri 2. eşuare, scufundare, răsturnare (navă)
* W.A. (WITH AVERAGE) ═ avarie 3. răsturnare/deraiere (vagon,camion)
pariculară: deteriorări/pierderi datorită 4. coliziune
unor evenimente majore sau unor 5. cutremure, erupţie, trăznet
situaţii care privesc exclusiv marfa 6. descărcare în port de refugiu
respectivă. 7. sacrificiul în avaria comună
* FPA (FREE OF PARTICULAR 8. aruncarea mărfii peste bord
AVERAGE) ═ avarie comună (eventual, 9. luarea de valuri
plus alte situaţii precizate în contract) 10. apă în mijlocul de transport
11. colet căzut/pierdut peste bord la
încărcare/descărcare
* C ═ situaţiile din B, mai puţin 5, 9, 10, 11.
6.3 POLIŢA DE ASIGURARE

… POLIŢA DE ASIGURARE CARGO - CONŢINUT


• asigurator (N/P)
• asigurat (N/P)
• andosare, dacă se transmite prin gir
• enumerare/descriere riscuri acoperite
• valoarea asigurată
• locul plăţii despăgubirii
• Prima
‰ Cerinţe:
• să acopere toate riscurile precizate în acreditiv;
• să fie în formă completă;
• să fie în formă transferabilă
• să fie datată cel mai târziu în data emiterii documentului de încărcare (ex. conosamentul)
• să fie exprimată în aceeaşi monedă cu cea a acreditivului
Tipuri de polite de asigurare cargo

… Poliţa specifică sau pe călătorie: ( specific/ voyage policy)


asigură un transport de marfă pe un itinerariu determinat,
poliţa trebuind să fie subscrisă la fiecare expediţie
… Poliţa deschisă sau de abonament ( open policy sau blanket
policy) este cea mai frecvent utilizată : se asigură mărfurile
într-un anumit interval de timp, de obicei, un an (cu reînnoire
prin acordul părţilor) indiferent de modul de transport,
destinaţie sau natura mărfii.
… Poliţa cu alimentare : se stabileşte un plafon valoric, în limita
căruia se pot face mai multe transporturi până la epuizarea
sumei prevăzute în poliţă.
6.4. Despăgubirea asiguratului

… Mai întâi, asiguratul trebuie să ia măsuri pentru a valorifica


dreptul de recurs împotriva cărăuşului şi pentru a conserva
bunurile şi a evita agravarea pagubei
… El trebuie totodată să avizeze de îndată pe asigurător sau pe
agent în legătură cu producerea riscului asigurat şi cu paguba
suferită.
… Apoi, asiguratul întocmeşte dosarul de despăgubire, care
include, în general: poliţa de asigurare; documentul de
transport; factura comercială; procesul verbal de constatare a
avariei sau raportul de expertiză, care atestă faptul că marfa
n-a fost predată la destinatar.
DOSARUL DE DESPĂGUBIRE

… Documentul de transport în original; copiile nu sunt acceptate.


… Contractul (poliţa) în original.
… Factura externă.
… Rezervele făcute pe bonul de livrare (precise, datate şi
confirmate, trimise ultimului cărăuş).
… Documentul prin care se constată suma pagubei şi se
determină responsabilităţile părţilor:
o în transportul maritim, comisionarul de avarie constată
paguba;
o în transportul aerian şi rutier, se face, în funcţie de importanţa
pagubei, o expertiză amiabilă sau judiciară;
o în transportul feroviar, un reprezentant al căilor ferate
întocmeşte un proces verbal.
Despăgubirea asiguratului (continuare)

… Asigurătorul analizează condiţiile în care s-a produs paguba, verifică


piesele dosarului şi plăteşte despăgubirea (indemnizaţia) în funcţie de
clauzele contractului de asigurare şi de documentele probatoare furnizate
de către asigurat.
… De regulă, pentru investigarea condiţiilor în care s-a produs paguba,
asigurătorul angajează o firmă specializată , comisarul de avarie ( marine
surveyor sau adjuster )
… Apoi, în cazul în care se reţine răspunderea cărăuşului sau expeditorului,
asigurătorul acţionează în regres asupra acestora pentru a recupera o
parte din indemnizaţia vizată (cea reprezentând responsabilitatea
dovedită a terţilor).
… În cazul avariei particulare ( pierdere parţială sau totală) plata
despăgubirii este de regulă promptă, la avaria comună aceasta poate
presupune mai multe luni .
Test de autoevaluare

1. Enumerati tipurile de polite de asigurare cargo.


2. Definiti avaria comuna.
3. Prezentati doua principii ale asigurarii
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

1. Tipuri de polite de asigurare cargo:


… Poliţa specifică sau pe călătorie: ( specific/ voyage policy) asigură un
transport de marfă pe un itinerariu determinat, poliţa trebuind să fie
subscrisă la fiecare expediţie
… Poliţa deschisă sau de abonament ( open policy sau blanket policy) este
cea mai frecvent utilizată : se asigură mărfurile într-un anumit interval
de timp, de obicei, un an (cu reînnoire prin acordul părţilor) indiferent
de modul de transport, destinaţie sau natura mărfii.
… Poliţa cu alimentare : se stabileşte un plafon valoric, în limita căruia se
pot face mai multe transporturi până la epuizarea sumei prevăzute în
poliţă.
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

2. Avaria comună (general average) - desemnează pierderea rezultată în


urma unei decizii conştiente a căpitanului de a sacrifica o parte din marfă
( de exemplu, prin aruncarea acesteia peste bord uşurând vasul) pentru
a salva nava dintr-o situaţie dificilă (ex. inundarea vasului, naufragiu ) sau
de a face cheltuieli excepţionale pentru a salva încărcătura.
3. Doua principii ale asigurarii:
† Un principiu de bază în materie este compensarea, ceea ce înseamnă că, după
primirea despăgubirii, asiguratul trebuie să se afle într-o situaţie patrimonială
echivalentă cu cea avută înainte de producerea pagubei ( indemnity).
† Un corolar al principiului compensării / despăgubirii este principiul subrogării : după
plata despăgubirii, asigurătorul se subrogă în toate drepturile proprietarului
încărcăturii şi se poate întoarce cu acţiune împotriva cărăuşului sau unor terţi pentru
recuperarea unor sume în măsura în care răspunderea pagubei este în sarcina
transportatorului sau terţilor.
Bibliografie la unitatea de învăţare 6

¾ Ciurel, Violeta, Asigurari si reasigurari: abordari teoretice si


practici internationale, Editura All Beck, 2000
¾ Sferidan, Irina, Contractul de asigurare de bunuri, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 2004
¾ Marcq, Jean-Patrick, Risques et assurances transports, Ed
L’Argus, Paris, 2003