Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dezbaterile privind noua reformă PAC 2021-2027 au pornit pe fondul analizelor privind
implementarea politicilor agricole din ultimele cadre financiare.
Pe lângă evoluția efectivă a implementării PAC au trebuit să se ia în considerare și următoarele
elemente:
◦ presiunile macroeconomice,
◦ factorii geopolitici (precum migrația),
◦ angajamentele internaționale (obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, angajamentul OMC
privind „cutia verde”),
◦ dezvoltarea sectoarelor emergente (precum bioeconomica, economia digitală sau economia
circulară) etc.
Toate aceste aspecte au adus în discuție arhitectura unei noi politici agricole comune capabile să
facă față amplelor provocări actuale legate de sănătatea economică a sectorului agricol, de
îngrijirea mediului, de acțiunile de combatere a schimbărilor climatice și de o structură economică
și socială puternică pentru zonele rurale ale Uniunii Europene.
Probleme și provocări socioeconomice în agricultură
Venitul scăzut din sectorul agricol
Venitul agricol este foarte redus față de alte sectoare economice, respectiv la un nivel de
circa 40% din salariul mediu al UE-28, fiind însoțit de o mai mare variabilitate regională și
volatilitate. Există în continuare un evident proces de scădere a veniturilor fermierilor.
Scăderea veniturilor a fost foarte ridicată în perioada 2010-2013 în horticultură (32%), în
sectorul granivorelor (32%), cerealelor (36%), culturilor permanente (34%) și vacilor de lapte
(30% în 2009).
Productivitatea scăzută
Creșterea productivității agricole a fost mai redusă în ultimul deceniu decât în perioadele
anterioare, în timp ce în unele state membre ratele de productivitate sunt cu mult sub optim.
De asemenea, s-au adâncit decalajele între fermieri din punct de vedere al performanțelor
economice, datorită accesului diferit la tehnologie, riscurilor de mediu și modificărilor
structurale.
Costuri ridicate
Costurile din agricultură sunt foarte ridicate comparativ cu alte sectoare, în special cele
legate de forța de muncă, terenul agricol și îndeplinirea standardelor de mediu. De
asemenea, fermierii europeni se confruntă cu costuri ridicate legate de îndeplinirea
condițiilor de ecocondiționalitate, a celor privind bunăstarea animalelor sau siguranța
alimentară. În cazul porcinelor și păsărilor acestea pot reprezenta circa 5-10% din totalul
costurilor, în fermele de bovine și ovine ajung la circa 2-3%, în timp ce în sectorul cerealelor
acestea reprezintă circa 1-3,5% din costurile de producție. Costurile fermierilor europeni
sunt mult mai ridicate decât ale competitorilor în cazul ovinelor, păsărilor, laptelui, cărnii de
bovine și porumbului.
Probleme și provocări socioeconomice în agricultură
Practici comerciale incorecte
Integrarea verticală și orizontală a fermierilor este direct afectată de intervenția pe filierele
de produs ale marilor retaileri.
Cotă scăzută pe piață a grupurilor de producători
Crearea unor lanțuri de aprovizionare puternice este afectată și de reticența fermierilor de a
coopera în vederea asocierii în grupuri de producători (valori individualiste, lipsa de
încredere, lipsa competențelor de leadership etc.). La nivel european spre exemplu, cele mai
mari grupuri de producători din sectorul laptelui (circa 260) dețin o cotă de piață de doar
13% din livrările de lapte din UE. Sunt de altfel foarte puține țări care au organizații de
producători puternice pe piață (Olanda – 83% din fermieri, Finlanda – 79%, Franța – 50%), iar
cota de piață a organizațiilor de producători este de 25% în UE-13 și de circa 40% în UE-15.
De asemenea, statistic, la nivel european, circa 55% din fermierii din sectorul laptelui sunt
organizați în cooperative, în timp ce în sectorul zahărului sau cărnii de porc doar 25%.
Nivelul ridicat al datoriilor din agricultură
În diferite state membre și sectoare, datorită investițiilor realizate în ultimii ani nivelul de
îndatorare este foarte ridicat. Acesta a fost resimțit mai ales în timpul crizei economice, când
lipsa de lichidități a afectat nivelul prețurilor și care a determinat o stopare a investițiilor în
perioada 2010-2013.
Volatilitatea prețurilor
Nivelul prețurilor este afectat în mod direct de nivelul prețurilor altor bunuri publice sau
private, precum energia electrică, de dezvoltarea infrastructurală și cursul de schimb, dar și
de situațiile neprevăzute create de condițiile climatice, epidemii în sectorul animal sau
instabilitatea geo-politică.
Probleme și provocări socioeconomice în agricultură
Concentrarea ridicată în sectorul de procesare și de distribuție
În majoritatea sectoarelor agricole peste 50% din procesare este concentrată la nivelul a circa
trei firme. De asemenea, majoritatea producției Agricole este distribuită prin supermarket-
uri și hypermarketuri (54%), în timp ce la nivelul anului 2015 în 13 state membre peste 60%
din producție era distribuită prin cinci mari retaileri.
Nivel redus de cunoștințe în rândul fermierilor
Nivelul de pregătire în rândul fermierilor a rămas la un nivel scăzut, peste 70% dintre aceștia
bazându-se pe experiență și nu pe cursuri în domeniu (procentul depășește 90% în România,
Bulgaria, Croația, Cipru, Grecia și Malta).
Modelul structural al agriculturii
Agricultura europeană rămâne în medie cu un profil axat pe exploatații de mici dimensiuni.
Aproape 70% din exploatații din UE-28 au dimensiuni mici și foarte mici, cu un output de
circa 5% din total, iar circa 75% din acestea sunt axate pe autoconsum. În România, Slovenia
și Letonia, peste 90% din exploatațiile agricole sunt ferme de subzistență, în timp ce la nivel
european numărul acestora depășește 40%. Această structurare implică riscuri ridicate de
sărăcie și excluziune socială și reprezintă un impediment în modernizarea activităților
agricole.
Plățile directe au avut ca rol stabilizarea veniturilor agricole, dar faptul
că 20% dintre fermieri primesc 80% din plăți imprimă PAC un profund
caracter de inechitate. Fiind un sistem în care plățile sunt legate de
teren, plățile sunt distribuite în mod concentrat între un număr mic de
fermieri (în general, ferme familiale profesioniste de dimensiune
medie), deși majoritatea beneficiarilor PAC sunt ferme foarte mici.
REPARTIZAREA
SPRIJINULUI DIRECT AL UE CĂTRE
FERMIERINUMĂR DE FERME TEREN AGRICOL SPRIJIN DIRECT
(milioane) GESTIONAT (miliarde EUR)
(milioane ha)
FERME MICI
(< 5 hectare)
FERME PROFESIONISTE
(DE FAMILIE)
(5-250 de hectare)
FERME MARI
(> 250 de hectare)
Obiectiv transversal:
modernizarea sectorului prin „stimularea și împărtășirea cunoștințelor, prin promovarea inovării și a
digitalizării în agricultură și în zonele rurale”.
Obiective specifice:
„sprijinirea unor venituri fiabile ale fermelor și a rezilienței fermelor pe întregul teritoriu al UE, în vederea
îmbunătățirii securității alimentare”;
„îmbunătățirea orientării spre piață și sporirea competitivității, inclusiv punerea unui accent mai puternic
asupra cercetării, tehnologiei și digitalizării”;
„îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului valoric”;
„contribuirea la energia sustenabilă, precum și la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea”;
„promovarea dezvoltării sustenabile și a gospodăririi eficiente a unor resurse naturale precum apa, solul și
aerul”;
„contribuirea la protejarea biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a
peisajelor”;
„atragerea tinerilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor din zonele rurale”;
„promovarea ocupării forței de muncă, a creșterii economice, a incluziunii sociale și a dezvoltării locale în
zonele rurale, inclusiv a bioeconomiei și a silviculturii sustenabile”;
„îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura UE exigențelor societale referitoare la hrană și la sănătate,
inclusiv la alimentele sigure, hrănitoare și produse prin metode sustenabile, precum și la bunăstarea
animalelor”.
https://www.youtube.com/watch?v=CNaqy1OtzNk
https://www.rndr.ro/comunicare/comunicate/item/460-
chestionar-privind-planul-national-strategic-in-contextul-pac-
2021-2027.html