Modelul Kotler de analiză a nivelelor de mediu

Indiferent de mărimea sau tipul organizaţiei, aceasta este influenţată de

modificările factorilor de mediu extern.
În sens larg, prin mediul extern al unei firme se înţelege totalitatea elementelor
din afara acesteia, care o influenţează într-un anumit mod.
Philip Kotler consideră că mediul extern este un ansamblu de oportunităţi şi
ameninţări pe care firma trebuie să le ia în considerare pentru a supravieţui.
Problema fundamentală a analizei mediului extern este de a înţelege modul în care
acesta influenţează organizaţia. Analiza se axează pe trei direcţii principale.
 Analiza macromediului ;
 Analiza micromediului ;
 Analiza contextului de dezvoltare a strategiei.
În prezent există numeroase metode de analiză, diferite ca formă, însă suficient de
omogene în conţinut ; apelarea la un model sau altul depinde în mare parte de experienţa
şi preferinţele utilizatorului.
Mediul extern al organizaţiei poate fi divizat în 2 mari categorii :
- micromediul – cuprinde componentele de mediu extern cu care organizaţia intră în
relaţii directe pentru atingerea obiectivelor sale (clienţi, concurenţi, furnizori, organisme
publice etc.) ;
- macromediul – se constituie ca o sursă de factori de influenţă de ordin general, pe care
organizaţiile îi influenţează însă într-un mod nesemnificativ (ecologici, demografici,
politici etc.).
De asemenea, consideră că analiza mediului trebuie să fie realizată pe patru
nivele :
- mediul de sarcini, constând în participanţii majori la performanţa firmei, cum sunt :
frunizorii, distribuitorii şi cumpărătorii ;
- mediul competitiv, constând în firmele rivale pe piaţă cu care se confruntă pentru
clienţi şi resurse deficitare ;
- mediul public, constând din instituţii care regularizează activităţile ;
- macromediul, care constă în factorii majori ai societăţii cu care se confruntă firma:
demografici, economici, resurse naturale, tehnologii, politici, cultură.
 Modelul Kotler
Analiza mediului de marketing (extern)
al societății DOBROGEA GRUP S.A.

Analiza micromediului
Clienții
Cea mai mare pondere în cifra de afaceri realizată o dețin clienții pentru
produsele de panificație și morărit.
Pe segmentul de panificație printre principalii clienți se regăsesc: Rewe
România S.R.L, Luxor Company S.R.L., Agricola S.A., Internaţional S.R.L., Gimar Com
S.R.L., Carrefour etc.
Pe segmentul de morărit desfacerea se realizează în zona geografică a
Moldovei și cea a Munteniei. Dintre principalii clienți amintim: Can Serv S.R.L., San
Pauli Com S.R.L., Cuptorul de Aur S.R.L., Melisa Prod S.R.L., Comfruct S.R.L.,
Madexport S.R.L., Superpan Lux S.R.L.
Produsele de patiserie sunt valorificate atât pe piața locală, cât și pe cea
națională pe următoarele canale de distribuție: magazine proprii de desfacere,
distribuitori, en-gross, lanțuri magazine.
Furnizorii
Principalele materii prime folosite de Dobrogea Grup sunt:
 Grâul pentru sectorul morărit,
 Grăsimi (margarine, uleiuri), zahăr, ouă, brânză, drojdie, rahat, nuci,
creme pentru umpluturi, pentru sectorul panificație, patiserie.
Pentru produsele cerealiere, principalii furnizori sunt: Cargill Agricultura
S.R.L., RO Agroital S.R.L., Alfred C.Toepfer International S.R.L., Agricover SA,
Somalex S.R.L., A&S International S.R.L., Acvila S.R.L..
Pentru panificație, respectiv patiserie, principalii furnizori sunt: Cope S.A.
Costișa Neamț, Enzime și Derivate Costișa, Orkla Foods S.A. Craiova, Slik Impex
S.R.L. Buzau, Esarom România S.R.L. Sibiu, Lesaffre Romania S.R.L. Otopeni.
Distribuitorii
Pe lângă activitatea de producție, Dobrogea Grup se ocupă de asemenea și cu
distribuirea produselor firmei în întreaga țară prin intermediul propriilor
autovehicule, firma deținând un parc auto numeros și modern, care să faciliteze
accesul clienților la produsele Dobrogea. Conform unor statistici 1 român din 5 are
acces la produsele Dobrogea, ceea ce depune mărturie la dorința firmei de a-și
distribui produsele într-o zonă cât mai vastă.
 Concurența
Piața de panificație, patiserie și produse zaharoase este controlată în
proporție de aproximativ 40% de jucători mari, precum: Vel Pitar (pe primul loc,
fiind controlată de fondul american Broadhurst Investment LTD, profit net 55,9
milioane lei în 2018), urmată de Boromir (producător deţinut de familia Boromiz),
Dobrogea Grup, Pambac Bacău, Oltina Impex Prod Com S.R.L, La Lorraine Câmpia
Turzii, restul de 60% regăsindu-se la producători de mici dimensiuni.
Pe piața morăritului gradul de concentrare este ușor mai pronunțat, 7Spice
S.R.L., Boromir, Băneasa, Dobrogea Grup, Pambac și Goodmills (fost Titan S.A.,
acționari austrieci, s-a păstrat marca), dețin cca 60%, restul de 40% revenind
producătorilor mici.
Principalii concurenți ai firmei din Constanța sunt Vel Pitar, Boromir și Raco
Com Agro Pan Vaslui, Goodmills și Oltina Impex Prod Com S.R.L. Conform datelor
furnizate de Rompan (patronatul întreprinderilor de morărit și panificație), una
dintre cele doua organizații care reunește jucătorii din morărit și panificație, in
industrie există un deficit de forță de muncă de aproximativ 4.000 -5.000 de oameni,
în jur de 10% din totalul lucrătorilor din acest sector, care înregistrează în prezent
în jur de 40.000 - 45.000 de angajați. Aceștia au activat anul trecut pe o piață
formată din circa 5.000 de agenți economici, din care un număr de doar 80 de
societăți asigură puțin peste jumătate din necesarul României.
 Totodată se menționează scăderea consumului de pâine, ca o tendință
continuă în sector, dar care s-a remarcat nu numai în România, ci și la nivelul UE. 
Apar produse noi, care până acum nu erau folosite și care duc la scăderea
consumului de pâine, cum sunt cele de mic dejun sau pastele fainoase. Destul de
multă patiserie se consumă la locul de muncă și atunci, natural, consumul de pâine
scade, dar scade în același timp și consumul total de cereale pe cap de locuitor. Dacă
în urmă cu 10 ani eram undeva la 140-145 kg/capita în România, acum suntem undeva
la 120-125 kilograme de cereale consumate în România pe cap de locuitor, iar în
această cifră sunt incluse toate produsele din cereale, pâine, paste făinoase,
biscuiți, patiserie, făina folosită în gospodarie. Industria este foarte fărămițată mai
ales pe plan local, unde la nivelul unui județ se înregistrează de regulă între unu și
trei producători mai mari care dețin circa 30-40% din piață și alte câteva zeci,chiar
sute de mici producători care acoperă restul.
 Pâinea va continua să fie un produs de bază în România, consumat de toate
segmentele de populație, indiferent de mărimea veniturilor și va continua să dicteze
performanța produselor de panificație, în ansamblu. Se așteaptă ca cererea pentru
produse de panificație să fie modelată de tendințe precum procupările mai atente
ale consumatorilor pentru sănătate și ”wellness”. În acest context este de așteptat
ca în cazul produselor de panificație obținute artizanal (de producători mici), cota
de piață a acestora să crească.
Recoltele de grâu mari din anii 2017-2019 (în jur de 10 milioane tone și peste)
- pot crea premisele pentru o scădere a prețurilor în industria de profil.
Un studiu de piață al Rompan arată ca aproape 500.000 de tone de pâine
lipsesc din datele statistice ale INS, adică 23 de kg/om de pâine nefiscalizată si
neînregistrată cu documente. Producția anuală de pâine în România este 1,5 milioane
de tone.
Analiza macromediului
Factori economici
Numărul consumatorilor de produse alimentare (cererea nominală) a crescut în
ultimul secol, de la 1.650 milioane de persoane, în anul 1900, la cca. 7,7 miliarde în
prezent (1 ianuarie 2019). Această creştere a exercitat şi continuă să exercite o
presiune puternică asupra resurselor alimentare şi asupra spaţiului vital. Această
presiune globală se manifestă eterogen, fiind mai accentuată în ţările în curs de
dezvoltare, care deţin şi cele mai puţine resurse, amplificând şi mai mult criza
alimentară care a cuprins o tot mai mare parte a populaţiei planetare.
În condiţiile creşterii cererii nominale, cererea solvabilă a populaţiei a fost
departe de a ţine pasul cu necesarul disponibil şi accesibil de alimente, ceea ce a dus
la insecuritatea alimentară a populaţiei pe zone tot mai întinse.
Producţia mondială de grâu a crescut continuu pe ansamblul ultimelor decenii,
estimându-se pentru recolta din anul 2020 atingerea unui maxim istoric de aproape
759 de milioane de tone, comparativ cu 735 milioane tone în anul precedent, cu un
consum de 752 milioane tone, de la 742 milioane tone. Aceasta înseamnă o creștere a
stocurilor la sfârșitul anului 2019/2020 la 270 milioane tone de la 264 milioane tone
în anul precedent.
Prognoza  crescută a producției de grâu este cauzată de o suprafață plantată
mai mare și creșterea așteptată a producției pe hectar, „determinată de câștigurile
de suprafață în Australia, Rusia, UE și Ucraina, zona de recoltare mondială este
prognozată să crească cu 2% la un vârf de 3 ani de 220 milioane ha”, precizează
Consiliul Internațional al cerealelor (IGC). „În timp ce ploile suplimentare ar fi
binevenite în unele zone, perspectivele pentru culturile de iarnă din emisfera nordică
sunt în general favorabile”. Ea prognozează randamentele la „o medie de peste 3,4 t
/ ha”.
 Creșterea consumului de grâu include un record de 525 de milioane de tone
utilizate pentru alimentația umană, „legat în principal de extinderea populațiilor din
Asia și Africa.” Proiecția pentru producție se bazează pe egalizarea randamentului
anului precedent. Alimentele, hrana pentru animale și utilizarea industrială sunt
toate prevăzute să atingă niveluri record.
Statisticile realizate la nivelul anului 2019 de serviciul specializat al
Departamentului SUA pentru Agricultură arătau că principalul producător de grâu din
lume era Uniunea Europeană, urmată în ordine de China, India, Statele Unite ale
Americii şi Federaţia Rusă.
Producția de cereale a UE pentru 2019/2020 este preconizată la 315 milioane
tone, în creștere cu peste 7% față de anul trecut. Cu excepția culturii de porumb,
afectată de seceta din acest an, și pentru care este estimată o scădere cu 4% față de
anul trecut la nivelul Uniunii Europene, producția de grâu și de orz va fi mai mare,
respectiv ajunge la 146 de milioane de tone (o creștere cu 12% față de 2018/2019
pentru grâu ușor) și la aproape 61,9 milioane tone (o creștere de aproape 10% pentru
orz). La nivelul Uniunii Europene se preconizează un avans al exporturilor de cereale
cu 13% și o scădere a importurilor cu 25% (anul trecut, importurile au înregistrat o
creștere cu 26%). Consumul țărilor membre UE este estimat să crească până la
aproximativ 2,1%, în acest an.
România s-a situate în anul trecut (2019), pe primul loc în UE la producţia de
porumb şi la floarea soarelui şi pe locul patru la grâu, după Franţa, Germania şi
Polonia, anunţă Institutul Naţional de Statistică.
Comparativ cu 2018, în 2019 suprafaţa cultivată cu cereale pentru boabe a
crescut cu 3,3%, în timp ce producţia a scăzut cu 6,5%, faţă de anul precedent, în
principal din cauza scăderii randamentelor la hectar (producţia medie la hectar).
Producţia de grâu a fost de 9,870 milioane tone (10,144 milioane tone în 2018)
Cel mai recent Raport Eurostat publicat în luna iunie 2019, arată că în
România numărul gospodăriilor țărănești, de subzistență, este uriaș și este restrâns
numărul fermelor, mai ales al exploatațiilor agricole medii și mari.
Raportul face structura exploatațiilor agricole în funcție de mai multe criterii:
suprafața agricolă utilizată, putere economică, număr de capete de animale și
vârsta fermierilor sau proprietarilor.
La capitolul suprafață agricolă utilizată, potrivit Raportului Eurostat iunie
2019, Comisia Europeană, în România, în 2010 aveam 3.593.830 de gospodării
țărănești, nu se pot numi ferme, care utilizau o suprafața agricolă de maxim 5
hectare, iar în 2016, numărul acestora a scăzut la 3.140.770, un procent de 91,8%.
 Numărul fermelor mici care utilizează o suprafață agricolă între 5 hectare și
10 hectare a crescut de la 182.440, câte erau în 2010, la 194.200 în 2016. La fel s-a
întâmplat și cu fermele care utilizează o suprafață agricolă de la 10 hectare până la
20 de hectare, în 2010 erau 43.610, iar în 2016 numărul lor a crescut la 50.120 și cu
fermele care au o suprafață agricolă între 20 de hectare și 30 de hectare, numărul
lor a crescut de la 9.730 în 2010 la 10.990 în 2016. În schimb, a scăzut numărul
fermelor care au o suprafață agricolă între 30 de hectare și 50 de hectare, de la
8.210 în 2010 la 7.530 în 2016 și al celor cu o suprafață agricolă utilizată de la 50 de
hectare la 100 de hectare, de la 7.480 în 2010 la 6.010 în 2016. O scădere s-a
înregistrat și la fermele care au peste 100 de hectare de teren agricol, de la 13.730,
câte erau în 2010, la 12.310 în 2016.
Piața românească de morărit și panificație a crescut la 3 miliarde de euro,
fiind pe primul loc în industria alimentară.
În cadrul conferinței EUROPAN 2019  s-a declarat că investițiile făcute în
sectorul de morărit și panificație din România în ultimii 30 de ani au depășit 750-800
de milioane de euro, iar produsele și tehnologiile folosite nu sunt cu nimic mai prejos
decât cele din alte țări europene.
Mediul politico-legislativ
Ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, România este angajată în
implementarea şi menţinerea unui sistem comun de siguranţă a alimentelor. Acesta
implică respectarea unor standarde comune de siguranţă privind obţinerea şi
comercializarea produselor alimentare, dar şi existenţa unor proceduri comune de
realizare a trasabilităţii materiilor prime, auxiliare si a ambalajelor vehiculate la
nivelul diverselor filiere agroalimentare. Astfel, standardul internațional ISO 22000
(Certificare ISO 22000:2018 | Certificare Sisteme de management al siguranţei
alimentelor - Analiza Riscului şi a Punctelor Critice de Control  ( HACCP ) este cel ce
specifică cerințele care trebuie respectate de organizațiile implicate direct sau
indirect în lanțul alimentar și care furnizează produse alimentare sau servicii
care pot afecta siguranța alimentelor sau sănătatea consumatorilor. Standardul
abordează sistemul de analiză a pericolelor și identificare a riscurilor care pot
influența siguranța produselor alimentare sau a serviciilor.
Este aplicabil pentru orice organizație din lanțul alimentar - producători,
procesatori, transportatori, distribuitori de produse alimentare, dar și organizații
conectate la lanțul alimentar prin produsele sau serviciile furnizate (producători de
echipamente, ambalaje, agenţi de curățenie sau aditivi pentru industria alimentară).
 România se situează pe poziția 38 (2018-2019) în clasamentul Global Food
Security Index 2019 ( GFSI ), cu un scor total de 68,9 puncte – o îmbuntățire cu un
punct față de anul 2017, dintre cele trei criterii analizate, țara noastră obținând cel
mai bun punctaj pentru Calitatea și siguranța alimentelor (locul 32 în lume), urmat
de Disponibilitatea hranei (poziția 35) și Accesibilitatea acesteia (locul 43).
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
(A.N.S.V.S.A.) funcţionează ca autoritate de reglementare în domeniul sanitar-
veterinar și pentru siguranţa alimentelor, organ de specialitate al administrației
publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în
coordonarea prim-ministrului. Are atribuţii în: organizarea activităţilor Codex
Alimentarius prin punctul naţional de contact; asigurarea funcţionalităţii Sistemului
Rapid de Alerta la nivel național şi comunicarea cu structura similară a Comisiei
Europene. În România se aplică totodată și prevederile Legii nr. 150/2004 privind
siguranța alimentelor.
Principalele limite pe care le introduce legislaţia românească se referă în
primul rând la modul în care se realizează ambalarea, etichetarea şi comercializarea
făinii de grâu. Acestea sunt reglementate de Ordinul nr.250/531/83 din 2002 al
ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, al ministrului sănătăţii şi familiei şi
al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor
pentru aprobarea Normei cu privire la fabricarea, conţinutul, ambalarea,
etichetarea şi calitatea făinii de grâu destinate comercializării pentru consum
uman..
Mediul tehnologic
Principalele aspecte luate în calcul în ceea ce privește mediul tehnologic sunt:
 Crearea premiselor pentru asigurarea materiilor prime cerealiere în
cantităţi şi cu indici de calitate corespunzători cerinţelor şi destinaţiilor industriei
de morărit şi panificaţie.
 Modernizarea şi retehnologizarea industriei de morărit şi panificaţie, în
armonie cu mediul înconjurător şi eliminarea factorilor poluanţi.
 Continuarea investiţiilor pentru retehnologizarea capacităţilor existente, în
vederea creşterii performanţelor tehnice, economice şi calitative, care să satisfacă
cerinţele pieţei interne şi să creeze disponibilităţi pentru export.
 Diversificarea gamei sortimentale, după procesarea cerealelor, în vederea
reducerii consumului de pâine prin creşterea cererii pentru alte tipuri de produse,
cum ar fi: pastele făinoase, cerealele pentru micul dejun, biscuiţi, produsele de
patiserie etc.
  Dotarea cu utilaje, echipamente şi tehnologii noi, performante, pentru
valorificarea complexă a materiilor prime pentru creşterea productivităţii muncii şi
a randamentelor în produse finite, reducerea consumurilor energetice şi a costurilor
de producţie, asigurarea protecţiei alimentelor, mediului şi consumatorilor.
 Modernizarea industriei de morărit – panificaţie, în armonie cu mediul
înconjurător.
 Dotarea cu utilaje, echipamente şi tehnologii noi, performante, pentru
valorificarea complexă a materiilor prime, pentru creşterea productivităţii muncii şi
a randamentelor în produse finite, reducerea consumurilor energetice şi a costurilor
de producţie, asigurarea protecţiei alimentare, a mediului şi consumatorilor.
 Extinderea folosirii fabricării pâinii din aluaturi refrigerate, prin montarea
în spaţiile de desfacere a unor instalaţii mici care să rezolve cerinţele de consum ale
zonei.
Mediul demografic
Indicatori demografici (1 iulie 2018)
 Mărimea populaţiei: România are o populaţie rezidentă de 19.472.072
locuitori; după domiciliu:22,17 milioane
 Densitatea populaţiei: 93 loc/km².
 Populaţia urbană: circa 53,70%
 Populaţia rurală: circa 46,30%
 Fluxul de emigranți: 238, 9 mii persoane
 Rata natalităţii: 8,6 născuţi ‰ locuitori
 Rata mortalităţii: 11,9 decese ‰ locuitori
 Rata mortalităţii infantile: 6,5 decese ‰ născuţi vii
 Născuți morți: 3,6‰ născuți (vii+morți)
 Durata medie a vieții: 75,88 ani
o aproximativ 72,41 de ani pentru bărbaţi
o aproximativ 79,40 ani pentru femei
 Rata generală de fertilitate : 42,4 %
 Împărţirea pe grupe de vârstă
 Populaţie totală: 19.472.072
 Grupe de vârstă: 0-4 ani -persoane; 5-9 ani 998.395 persoane; 10-14
ani – 1.056.723 persoane; 15-19 ani -1.046.869 persoane; 20-24 ani – 1.020.281
persoane; 25-29 ani – 1.162.914 persoane; 30-34 ani -1.333.538 persoane; 35-39
ani – 1.407.342 persoane; 40-44 ani - 1.548.332 persoane; 45-49 ani -1.560.014
persoane; 50-54 ani – 1.280.625 persoane; 55-59 ani – 1.149.689 persoane; 60-64
 ani -1.345.201 persoane; 65-69 ani – 1.197.890 persoane; 70-74 ani -8104.35
persoane; 75-79 ani -670.907 persoane; 80-84 ani -514.935 persoane; 85 și peste
– 381.409 persoane.
Mediul cultural
Cultura României este ansamblul de valori materiale şi spirituale produse pe
teritoriul României. România are o cultură unică, care este produsul geografiei şi
evoluţiei sale istorice distincte.
Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa
Centrală, Europa de Est şi Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în
nici una dintre ele.
Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul
elementelor dacice și romane, cu multe alte influenţe. În antichitate şi în evul mediu,
cele mai importante influenţe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în
spaţiul carpato-dunărean şi care s-au format în vecinătatea ei - în Bulgaria, Serbia,
Ucraina, Polonia şi Rusia, a grecilor din Imperiului Bizantin şi mai apoi, sub protecţie
turcă, din Fanar, a Imperiului Otoman, de la maghiari, precum şi de la germanii care
trăiesc în Transilvania. Cultura modernă română a apărut şi s-a dezvoltat în ultimii
aproximativ 250 ani sub o puternică influenţă din partea culturilor din vestul
Europei, în special, cultura franceză şi germană. In plus, sub influenţa tradiţiei
bizantine şi slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor creştin ortodox
dintre popoarele latine. O contribuţie la identitatea sau la cultura românească au
mai adus în diverse perioade şi alte comunităţi etnice mai mici sau mai mari,
stabilite în cursul secolelor pe teritoriul românesc, ca de pildă, în vechime cumanii,
mai târziu romii, evreii, armenii etc., de asemenea reprezentanţi repatriaţi ai
ramurii aromâne a românilor.
Bucătăria românească este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării,
în timp, a gusturilor şi obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Ea este
diversă, cuprinde nenumărate obiceiuri şi tradiţii culinare, mâncăruri specifice,
împreună cu obiceiuri provenite prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiţii
ale altor popoare, cu care poporul român a intrat în contact dealungul istoriei.
Bucătăria românească cuprinde atât bucate de zi cu zi, cât şi preparate speciale de
sărbătoare. Poporul român fiind creştin încă de la începuturile formării sale,
bucătăria românească cuprinde numeroase bucate de praznic rânduite în funcţie de
anotimpul şi sărbătoarea pomenită. Bucatele româneşti sunt alcătuite atât din
legume, cereale, uleiuri vegetale, lapte, produse lactate, cât şi din carne şi
subproduse din carne. Un loc aparte în Bucătăria românească îl au dulciurile,
plăcintele, dulceţurile.
Mediul natural
România are o bună bază de resurse naturale pentru agricultură, cu soluri
fertile în sud şi în provinciile din Moldova. Clima este blândă, de tip continental,iar
culturile de vară necesită irigare. În perioada comunistă, politica economică a pus
accent pe dezvoltarea industriei în defavoarea agriculturii; totuşi agricultura a
continuat să joace un rol semnificativ, dar în scădere în economia României.
Agricultura era organizată în întreprinderi mari de stat şi cooperative agricole de
producţie, sectoarele din amonte şi din aval fiind dominate de întreprinderile aflate
în proprietatea statului. O mare parte a creşterii economice din sectorul agricol nu
se datora îmbunătăţirii productivităţii factorilor, ci utilizării intensive a inputurilor,
mai ales substanţe chimice şi îngrăşăminte.
România are a șasea cea mai mare suprafață agricolă utilizată dintre țările
Uniunii Europene, respectiv 13,9 milioane de hectare, dar agricultura este insuficient
mecanizată, fiind afectată de fragmentarea proprietății agrare, lipsa capitalului și a
sistemelor de irigații, precum și de lipsa educației profesionale a lucrătorilor
agricoli.
România s-a situat pe locul patru, în Uniunea Europeană, la producția de grâu, cu
7,3% din totalul producției UE, în condițiile în care ponderea culturii grâului în
suprafaţa totală cultivată cu grâu în Uniunea Europeană a crescut, faţă de anul
precedent, cu 0,5%.
Agricultura a reprezintat 5% din PIB-ul ţării în anul 2019. Aproape un sfert
dintre români (20,9%) în anul 2019, lucrează în agricultură (populație ocupată la 1
iulie 2018 -8.689 mii perosane). Potrivit Eurostat, alte ţări în care o bună parte din
populaţie lucrează în agricultură sunt Bulgaria, Grecia şi Polonia. În schimb, în
Occident mai bine de 80% din totalul populației este angajată în servicii.
Produsele „made in România” încep să-și facă simțită prezența tot mai mult
pe piețele externe. Importăm însă cereale, legume, carne și fructe.