CURS 4

Perspectivele PAC 2021-2027

 Dezbaterile privind noua reformă PAC 2021-2027 au pornit pe fondul analizelor privind
implementarea politicilor agricole din ultimele cadre financiare.
 Pe lângă evoluția efectivă a implementării PAC au trebuit să se ia în considerare și următoarele
elemente:
◦ presiunile macroeconomice,
◦ factorii geopolitici (precum migrația),
◦ angajamentele internaționale (obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, angajamentul OMC
privind „cutia verde”),
◦ dezvoltarea sectoarelor emergente (precum bioeconomica, economia digitală sau economia
circulară) etc.
Toate aceste aspecte au adus în discuție arhitectura unei noi politici agricole comune capabile să
facă față amplelor provocări actuale legate de sănătatea economică a sectorului agricol, de
îngrijirea mediului, de acțiunile de combatere a schimbărilor climatice și de o structură economică
și socială puternică pentru zonele rurale ale Uniunii Europene.
Probleme și provocări socioeconomice în agricultură
Venitul scăzut din sectorul agricol
Venitul agricol este foarte redus față de alte sectoare economice, respectiv la un nivel de
circa 40% din salariul mediu al UE-28, fiind însoțit de o mai mare variabilitate regională și
volatilitate. Există în continuare un evident proces de scădere a veniturilor fermierilor.
Scăderea veniturilor a fost foarte ridicată în perioada 2010-2013 în horticultură (32%), în
sectorul granivorelor (32%), cerealelor (36%), culturilor permanente (34%) și vacilor de lapte
(30% în 2009).
Productivitatea scăzută
Creșterea productivității agricole a fost mai redusă în ultimul deceniu decât în perioadele
anterioare, în timp ce în unele state membre ratele de productivitate sunt cu mult sub
optim. De asemenea, s-au adâncit decalajele între fermieri din punct de vedere al
performanțelor economice, datorită accesului diferit la tehnologie, riscurilor de mediu și
modificărilor structurale.
Costuri ridicate
Costurile din agricultură sunt foarte ridicate comparativ cu alte sectoare, în special cele
legate de forța de muncă, terenul agricol și îndeplinirea standardelor de mediu. De
asemenea, fermierii europeni se confruntă cu costuri ridicate legate de îndeplinirea
condițiilor de ecocondiționalitate, a celor privind bunăstarea animalelor sau siguranța
alimentară. În cazul porcinelor și păsărilor acestea pot reprezenta circa 5-10% din totalul
costurilor, în fermele de bovine și ovine ajung la circa 2-3%, în timp ce în sectorul cerealelor
acestea reprezintă circa 1-3,5% din costurile de producție. Costurile fermierilor europeni
sunt mult mai ridicate decât ale competitorilor în cazul ovinelor, păsărilor, laptelui, cărnii de
bovine și porumbului.
Probleme și provocări socioeconomice în agricultură
Practici comerciale incorecte
Integrarea verticală și orizontală a fermierilor este direct afectată de intervenția pe filierele
de produs ale marilor retaileri.
Cotă scăzută pe piață a grupurilor de producători
Crearea unor lanțuri de aprovizionare puternice este afectată și de reticența fermierilor de a
coopera în vederea asocierii în grupuri de producători (valori individualiste, lipsa de
încredere, lipsa competențelor de leadership etc.). La nivel european spre exemplu, cele mai
mari grupuri de producători din sectorul laptelui (circa 260) dețin o cotă de piață de doar
13% din livrările de lapte din UE. Sunt de altfel foarte puține țări care au organizații de
producători puternice pe piață (Olanda – 83% din fermieri, Finlanda – 79%, Franța – 50%), iar
cota de piață a organizațiilor de producători este de 25% în UE-13 și de circa 40% în UE-15.
De asemenea, statistic, la nivel european, circa 55% din fermierii din sectorul laptelui sunt
organizați în cooperative, în timp ce în sectorul zahărului sau cărnii de porc doar 25%.
Nivelul ridicat al datoriilor din agricultură
În diferite state membre și sectoare, datorită investițiilor realizate în ultimii ani nivelul de
îndatorare este foarte ridicat. Acesta a fost resimțit mai ales în timpul crizei economice,
când lipsa de lichidități a afectat nivelul prețurilor și care a determinat o stopare a
investițiilor în perioada 2010-2013.
Volatilitatea prețurilor
Nivelul prețurilor este afectat în mod direct de nivelul prețurilor altor bunuri publice sau
private, precum energia electrică, de dezvoltarea infrastructurală și cursul de schimb, dar și
de situațiile neprevăzute create de condițiile climatice, epidemii în sectorul animal sau
instabilitatea geo-politică.
Probleme și provocări socioeconomice în agricultură
Concentrarea ridicată în sectorul de procesare și de distribuție
În majoritatea sectoarelor agricole peste 50% din procesare este concentrată la nivelul a
circa trei firme. De asemenea, majoritatea producției Agricole este distribuită prin
supermarket-uri și hypermarketuri (54%), în timp ce la nivelul anului 2015 în 13 state
membre peste 60% din producție era distribuită prin cinci mari retaileri.
Nivel redus de cunoștințe în rândul fermierilor
Nivelul de pregătire în rândul fermierilor a rămas la un nivel scăzut, peste 70% dintre aceștia
bazându-se pe experiență și nu pe cursuri în domeniu (procentul depășește 90% în
România, Bulgaria, Croația, Cipru, Grecia și Malta).
Modelul structural al agriculturii
Agricultura europeană rămâne în medie cu un profil axat pe exploatații de mici dimensiuni.
Aproape 70% din exploatații din UE-28 au dimensiuni mici și foarte mici, cu un output de
circa 5% din total, iar circa 75% din acestea sunt axate pe autoconsum. În România, Slovenia
și Letonia, peste 90% din exploatațiile agricole sunt ferme de subzistență, în timp ce la nivel
european numărul acestora depășește 40%. Această structurare implică riscuri ridicate de
sărăcie și excluziune socială și reprezintă un impediment în modernizarea activităților
agricole.
Plățile directe au avut ca rol stabilizarea veniturilor agricole, dar faptul
că 20% dintre fermieri primesc 80% din plăți imprimă PAC un profund
caracter de inechitate. Fiind un sistem în care plățile sunt legate de
teren, plățile sunt distribuite în mod concentrat între un număr mic de
fermieri (în general, ferme familiale profesioniste de dimensiune medie),
deși majoritatea beneficiarilor PAC sunt ferme foarte mici.
 
REPARTIZAREA
SPRIJINULUI DIRECT AL UE CĂTRE
FERMIERINUMĂR DE FERME TEREN AGRICOL SPRIJIN DIRECT
(milioane) GESTIONAT (miliarde EUR)
(milioane ha)
FERME MICI
(< 5 hectare)

FERME PROFESIONISTE
(DE FAMILIE)
(5-250 de hectare)

FERME MARI
(> 250 de hectare)

Sursă: datele de control ale CATS, 2015

Probleme și provocări socioeconomice în zonele rurale
Schimbări demografice
Procesul de îmbătrânire a populației agricole a continuat în ultimele decenii, iar accesul
tinerilor la capital și pământ este foarte redus, ceea ce afectează structural agricultura din
UE (exploatații de mici dimensiuni, inflexibilitatea pieței pământului, probleme în stabilirea
drepturilor de proprietate etc.). Conform DG-AGRI, în 2013 peste 30% din fermieri aveau
peste 65 de ani și doar circa 6% din fermieri aveau sub 35 de ani (raportul tineri la persoane
în vârstă este mai ridicat în Polonia, Austria și Germania), tendința persoanelor mai în vârstă
fiind de a conduce exploatații de dimensiuni mici și medii. La aceste fenomene se adaugă
cel de depopulare, de transformare în zone periurbane și la un influx al populației urbane
neimplicate în activități rurale.
Declinul locurilor de muncă
Conform DG-AGRI începând cu anul 2005 numărul locurilor de muncă în agricultură (al
salariaților) a scăzut cu 26,5%, pe fondul reducerii numărului de exploatații agricole și
creșterii celor de dimensiuni mari, astfel încât în 2013 doar 12% din locurile de muncă erau
relaționate cu sectorul agricol. Șomajul în rândul tinerilor din mediul rural a crescut în
ultimii ani ceea ce afectează durabilitatea comunităților rurale și crește migrația rural-
urban.
Infrastructuri deficitare
La orizontul anului 2020 multe zone rurale prezintă în continuare infrastructuri și servicii
publice deficitare. Aceasta conduce la neatractivitatea zonelor, creează bariere pentru
realizarea de noi investiții, reduce accesibilitatea și, implicit, influențează calitatea și costul
vieții. De asemenea, la nivel European, circa 26% din populația rurală nu are acces la
transport public și peste jumătate nu are acces la internet, iar majoritatea regiunilor se
confruntă cu fenomenul de depopulare sau densitate scăzută a populației, ceea ce
îngreunează accesibilitatea pe piață, mobilitatea forței de muncă și încurajează fenomenul
de autoconsum.
Probleme și provocări socioeconomice în zonele rurale
Disparități regionale
Decalajele socioeconomice între regiunile europene în termeni de venituri, productivitate,
acces la internet sau accesibilitate sunt strâns legate de constrângerile de pe piața forței de
muncă, a mediului de afaceri sau a dezvoltării infrastructurale. Dintre consecințe,
menționăm PIB-ul scăzut pe cap de locuitor (PIB-ul rural din diferite regiuni din Bulgaria,
România sau Letonia se situează sub 40% din media europeană), puterea scăzută de
cumpărare (în regiunile sărace puterea de cumpărare este de 2-4 ori mai mică decât în cele
cu standard de viață ridicat), neincluziunea socială sau creșterea șomajului (în special în
rândul persoanelor defavorizate). De asemenea, riscul de sărăcie rămâne mai ridicat în
zonele rurale față de cele urbane, în special în regiunile din sudul Europei și în majoritatea
țărilor din UE-13.
Alte provocări
Zonele rurale se mai confruntă și cu alte provocări, precum: rezistența la schimbări, nivelul
redus de inovare, fonduri publice reduse, șomaj mai ridicat, deficiențe în infrastructură,
abilități profesional și capital etc.
 Noua reformă PAC trebuie să răspundă acestor provocări, dar, totodată, să
țină seama de:
 creșterea cererii de produse agricole și alimentare;
 așteptările ridicate ale consumatorilor în ceea ce privește trasabilitatea,

siguranța alimentară etc.;

 preferințele consumatorilor pentru produsele locale și tradiționale (circa

15% din ferme și 3% din cele de peste 100 UDE vând direct către
consumatori);
 tendința actuală către bioeconomie, economie verde și economie circulară;
 piețele emergente (India, China, Brazilia, Rusia și Africa de Sud au ajuns la o

cotă de piață de 50% în perioada 2000-2013);

 globalizare și și schimbări geopolitice (China urmărește atingerea auto-

suficienței, țările din America Latină precum Brazilia și Argentina urmăresc

creșterea exporturilor etc.);
 fenomenele de migrare și declinul populației rurale;
 progresul tehnologic și inovare etc.
Declarația de la Cork 2.0 din 2016, „O viață mai bună în zonele rurale” - obiective:
 promovarea prosperității rurale – implementarea unor mecanisme de protecție a mediului rural care să asigure
pentru toate zonele rurale prosperitate economică, securitatea alimentară, adaptarea la schimbările climatice,
gestionarea eficientă a resurselor, incluziunea socială și integrarea migranților; promovarea diversificării
economice, a antrepreno­riatului, investițiilor, inovării și ocupării forței de muncă:
 consolidarea lanțurilor de valoare rurală – consolidarea lanțurilor valorice din mediul rural și a rețelelor
productive locale; susținerea afacerilor emergente axate pe agricultură, silvicultură și întreprinderi rurale
legate de economiile circulare, verzi și fosile; asigurarea integrării orizontale și verticale care să asigure
formarea lanțurilor de aprovizionare și susținerea acțiunilor colective ale agricultorilor;
 susținerea viabilității și vitalității rurale – sprijinirea investițiilor în dezvoltarea de noi afaceri, servicii,
infrastructură etc., care să conducă la creșterea locurilor de muncă, la creșterea competitivității și diversificării
economiilor rurale și la îmbunătățirea calității vieții rurale;
 conservarea mediului rural – susținerea livrării de bunuri publice de mediu; păstrarea patrimoniului natural și
cultural (peisajul rural);
 gestionarea resurselor naturale (apa, solul și biodiversitatea) – susținerea soluțiilor inovatoare care să asigure
menținerea și utilizarea durabilă a resurselor genetice ale plantelor și animalelor;
 încurajarea acțiunilor în domeniul climei – promovarea gestionării solide a nutrienților și animalelor; sprijinirea
furnizării de către agricultori și silvicultori de servicii climatice prin producerea de energie durabilă din surse
regenerabile și bio-materiale;
 stimularea cunoașterii și inovării – sprijinirea introducerii tehnologiilor noi (din cercetare) sau a instrumentelor
de management moderne care să permită crearea de rețele și cooperarea în rândul fermierilor și
întreprinzătorilor din mediul rural; exploatarea oportunităților care decurg din domeniul științific și
tehnologic; dezvoltarea instrumentelor financiare destinate agriculturii;
 simplificarea politicilor – dezvoltarea de instrumente și proceduri care să reducă sarcinile administrative,
reducerea costurilor și creșterea flexibilității; să se consolideze subsidiaritatea și proporționalitatea în cadrul
gestiunii partajate a fondurilor și sistemelor de control;
 îmbunătățirea performanței și responsabilității politicilor – crearea unui sistem credibil de monitorizare și
evaluare.
 Prezentarea rezultatelor consultației publice privind noua PAC s-a realizat în iulie 2017 și a avut la bază peste 300 de mii de
respondenți, din care circa 84% persoane fizice (peste jumătate implicate în agricultură – fermieri și microîntreprinderi) și
peste 60% din Germania.
Sintetic, s-a apreciat că în actuala PAC:
 se favorizează un număr redus de ferme de mari dimensiuni;
 nu se reușește protejarea mediului (obiective precum: protejarea biodiversității, reducerea eroziunii solului, utilizarea
rațională a input-urilor, conservarea diversității genetice);
 nu se reușește creșterea de bunăstare socială;
 venitul fermierilor a rămas sub nivelul venitului mediu al UE;
 fermierii au primit doar o mică parte din prețul plătit de consumatori;
 fermierii se confruntă cu reguli mai stricte decât cei din țările terțe.
În acest scop, s-au identificat ca obiective ale PAC următoarele elemente:
 eficientizarea pieței
 promovarea agriculturii ecologice
 asigurarea bunăstării animalelor
 crearea de locuri de muncă
 asigurarea calității produselor
 implementarea de practici agricole sustenabile
 protejarea consumatorilor etc.
În urma consultării publice se propune:
 Pentru încurajarea tinerilor fermieri și antreprenori – sprijinirea investițiilor în noi afaceri, sprijinirea transferului/cedării
fermelor și susținerea cooperărilor în agricultură, susținerea transferului de cunoștințe în agricultură.
 Pentru stimularea inovării – sprijinirea implicării fermierilor în proiecte de inovare și stimularea consultării agricole.
 Simplificarea PAC – prin reducerea suprapunerilor măsurilor de dezvoltare rurală; prin eficientizarea serviciilor e-
guvernare și a tehnologiei informatice, prin varierea opțiunilor privind măsurile de mediu. Elementele propuse pentru
simplificare sunt: birocrația, controalele, ecologizarea, ecocondiționalitatea, digitalizarea etc.
 modernizarea PAC – prin promovarea durabilității, reducerea birocrației, protejarea în fața schimbărilor climatice,
susținerea veniturilor și competitivității economice, susținerea agriculturii organice, susținerea inovării și instrumentelor
ITC etc.
Viziunea Comisiei Europene privind viitorul sectorului agricol și al agriculturii
 În noiembrie 2017, Comisia Europeană a prezentat Parlamentului European, Comitetului Economic și
Social European și Comitetului Regiunilor o viziune asupra viitorului sectorului agricol și al agriculturii,
respectiv COM(2017) 713/29.11.2017.
 Obiectivele propuse prin comunicat de Comisia Europeană se pot împărți în opt categorii: securitate
alimentară, reînnoirea generațiilor, zone rurale prospere, acțiuni climatice, grija față de mediu, un sector
agricol rezilient, venituri echitabile, cunoștințe și inovare.

Se dorește astfel ca PAC să promoveze:

 prosperitatea rurală,
 „satele inteligente”,
 reînnoirea generațiilor și transferul de cunoștințe între generații (consiliere, mentorat etc.),
 dezvoltarea mediului de afaceri,
 creșterea investițiilor,
 schimburile Erasmus pentru tinerii fermieri,
 reducerea risipei alimentare și a pierderilor de alimente etc., inclusiv transformarea modelelor tradiționale
de consum producție-utilizare-eliminare într-o bioeconomie circulară.

Principalele priorități sunt:

 protecția mediului;
 combaterea schimbărilor climatice;
 orientarea eficientă a sprijinului;
 crearea unei legături între cercetare, inovare și consiliere;
 transferarea accentului politicii de la conformitate la performanță;
 sporirea subsidiarității (luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale).
 Propunerea Comisiei Europene privind cadrul legislativ al PAC pentru
perioada 2021-2027
 În 2018 a fost prezentat Parlamentului European și Consiliului un prim
raport referitor la implementarea cadrului actual comun de monitorizare și
evaluare a PAC (COM(2018) 392/01.06.2018).
 Prin propunere, se menționează că:
 „O politică agricolă comună modernizată va trebui să sprijine tranziția spre
un sector agricol întru totul sustenabil și dezvoltarea unor zone rurale
dinamice, care să furnizeze alimente sigure și de înaltă calitate pentru
peste 500 de milioane de consumatori. Europa are nevoie de un sector
agricol inteligent, rezilient, sustenabil și competitiv, care să garanteze
producția de produse alimentare sigure, de înaltă calitate, la prețuri
accesibile, nutritive și diversificate pentru cetățenii săi și o structură
socioeconomică puternică în zonele rurale”.
 PAC trebuie „să fie mai orientată spre rezultate, să stimuleze modernizarea
și sustenabilitatea, inclusiv sustenabilitatea economică, socială, de mediu și
climatică a zonelor agricole, forestiere și rurale și să contribuie la reducerea
sarcinii administrative legate de legislația Uniunii pentru beneficiari”.
 PAC trebuie „să fie deschisă față de cercetare și inovare, pentru a reflecta
caracterul multifuncțional al sistemelor agricole, forestiere și alimentare ale
Uniunii, investind în dezvoltarea tehnologică și în digitalizare, precum și
îmbunătățind accesul la cunoștințe.”
 Obiectivele PAC 2021-2027
 Obiective generale:
 „promovarea unui sector agricol inteligent, rezilient și diversificat care garantează securitatea alimentară”;
 „stimularea îngrijirii mediului și a combaterii schimbărilor climatice și contribuția la îndeplinirea obiectivelor
Uniunii legate de mediu și climă”;
 „consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale”.

 Obiectiv transversal:
 modernizarea sectorului prin „stimularea și împărtășirea cunoștințelor, prin promovarea inovării și a
digitalizării în agricultură și în zonele rurale”.

 Obiective specifice:
 „sprijinirea unor venituri fiabile ale fermelor și a rezilienței fermelor pe întregul teritoriu al UE, în vederea
îmbunătățirii securității alimentare”;
 „îmbunătățirea orientării spre piață și sporirea competitivității, inclusiv punerea unui accent mai puternic
asupra cercetării, tehnologiei și digitalizării”;
 „îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului valoric”;
 „contribuirea la energia sustenabilă, precum și la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea”;
 „promovarea dezvoltării sustenabile și a gospodăririi eficiente a unor resurse naturale precum apa, solul și
aerul”;
 „contribuirea la protejarea biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a
peisajelor”;
 „atragerea tinerilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor din zonele rurale”;
 „promovarea ocupării forței de muncă, a creșterii economice, a incluziunii sociale și a dezvoltării locale în
zonele rurale, inclusiv a bioeconomiei și a silviculturii sustenabile”;
 „îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura UE exigențelor societale referitoare la hrană și la sănătate,
inclusiv la alimentele sigure, hrănitoare și produse prin metode sustenabile, precum și la bunăstarea
animalelor”.
  
https://www.youtube.com/watch?v=CNaqy1OtzNk

https://www.rndr.ro/comunicare/comunicate/item/460-chestionar
-privind-planul-national-strategic-in-contextul-pac-2021-2027.ht
ml