Devoratorul de cărți

de Cornelia Funke
Bunicul lui Sten lăsă moștenire familiei lui multe cărți, pătura pe care câinele său obișnuia să se
întindă și o cutie de lemn pe care scria: Doar pentru Sten. De deschis numai pe furiș.
Părinții lui Sten nu doriră să ia pătura, căci era plină de păr de câine.
- Și toate cărțile! suspină mama. Ce să facem cu ele?
- Să le aruncăm în foc! propuse tata.
Sten îi privi foarte sever și zise:
- Eu n-o să-ți pun pe foc revistele auto când o să fii pe lumea cealaltă!
Tatăl se înroși că para focului și duse cărțile bunicului în pod. Douăzeci și trei de cutii cu cărți,
grele ca pietrele de moară. Apoi se întinse pe canapea.
Sten, în schimb, se strecură în pod, despachetă cărțile și le puse astfel încât să imite niște pereți.
De câteva ori volumele căzură, dar, în cele din urmă reuși să-și facă un adăpost din cărți. Vechea pătură îi
servi drept tavan, iar lanterna bunicului- ca sursă de lumină. Adăpostul fiind terminat, intră înăuntru cu
cutia de lemn, cea care trebuia deschisă numai pe furiș.
Spațiul dintre cărți mirosea a bunicul. De pe pătură cădeau
fire de păr de câine, plutind ușor. Pe cutie era lipit un mesaj:
Bună, Sten! Știu că nu-ți plac cărțile. Totuși, sper că le-ai
salvat pe ale mele de la a sfârși în  foc. Pentru ceea ce se află în
cutie vei avea nevoie de ele. La revedere, până ne vom revedea în
altă viață, Bunicul.
Sten se înfioră de tristeţe. Era liniște în pod, doar ploaia
cădea pe acoperiș. Băiatul își trecu mâna pe la ochi, după care
deschise capacul cutiei. Pe un vraf de bucăți de hârtie stătea o
mogâldeață îmblănită. Aducea puțin cu un hamster.
- Un animal de pluș? murmură Sten.
Dar, când dădu să apuce jucăria de plus, această se
zbătu scrâșnind. Speriat, Sten îi dădu drumul. Porcusorul
blănos grohăi agitat.
- Nu te speria, nu-ți fac nimic! şopti Sten. Pe cuvânt
de onoare!
- Dă-mi o carte! ceru. Una crocantă! Nu, așteaptă- una teribil de fantastică. De acord?
Sten trase cu atenție o carte oarecare din peretele adăpostului.
- Călătoria corsarilor* la Tortuga! citi el.
* corsar = pirat, hoţ de mare

1
 Porcusorul blănos mirosi cartea și încuviință.
- Hm, da, miroase aventuros, vesel-trist, dulce și acru, da!
Mușcă din carte ca dintr-un sandvici.
-Sten, vino să mănânci! strigă mama din josul scării care ducea
la pod. *
Băiatul nu mai mâncase niciodată atât de repede. Când
veni înapoi în adăpostul de cărți, nu mai găsi din  Călătoria corsarilor
la Tortuga decât vreo câteva bucățele de hârtie.
- Ce poveste minunată! Încă mă înfioară din cap până în
picioare, zise porcuşorul blănos și-și trecu o lăbuța peste pereții de cărți. Eșți și tu unul?
- Ce să fiu? întrebă Sten.
- Nu, porcuşorul blănos clatină din cap. Nu ești unul. Dar bunicul tău era! Ce devorator de cărți!
Trei pe zi dădea gata- le mânca din ochi, fără să sfarme o literă, suspină. Eu nu pot. Dar păstrez fiecare
cuvânt pe care l-am ronțăit! Când vederea bunicului tău s-a înrăutățit, a început să mă hrănească cu cărți,
iar eu I le povesteam cuvânt cu cuvânt, așa…
Scara podului pârâi. Speriat, devoratorul de cărți dispăru în cutie.
- Douăzeci și trei de cutii pline de cărți, zise tatăl lui Sten. Cele mai multe sunt destul de vechi,
dar…
Sten se strecură afară din adăpostul lui. În spatele lui, un om gras se lupta să intre prin deschizătura
podului.
- O, nu! Sten! strigă tata la vederea cutiilor goale. Nu puteai să-ți faci adăpost din altceva?
- Nu sunt de vânzare, zise Sten. Am să le citesc. Pe toate. Literă cu literă.
Bărbatul gras coborî scara pufnind supărat. Tata se mânie ca un leu în cușcă, dar lui Sten i se dădu
voie să păstreze cărțile. *
Cum adormiră ceilalți, băiețașul se furișă în pod cu pătură cu tot.
- Când aprinse lanternă, devoratorul de cărți îl privi ușor rușinat. Pe podea erau bucățele de hârtie;
lipseau cel puțin cinci cărți.
- A trebuit să gust câte ceva, șopti porcusorul blănos. Aventuri,
călătorii pe Luna, epoci apuse, lumi dispărute, lași, eroi, hoți, trădători,
locuri obscure*, mistere, comori… Suspină. Muzică cuvintelor!
- În regulă, zise Sten și întinse pătura deasupra pereților adăpostului. Povestește-mi una, oricare.
Se întinse și devoratorul de cărți se așeză pe burtica lui și-i povesti. Toată noaptea. Și încă
multe alte nopți de atunci încolo.
*obscur = necunoscut; întunecos.

2
 A. Răspunde întrebărilor de mai jos găsind justificarea în text.

1. Ce a lăsat moştenire bunicul lui Sten?

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

2. Unde au depozitat cutiile lăsate de bunic?

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

3. Ce scria în mesajul găsit de băiat?

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

4. Ce făcea porcușorul blănos după ce devora cărțile?

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
B. Pune pe axa timpului, în ordine cronologică, întâmplările povestirii:

___ Ia cina foarte repede.

___ Ascultă poveștile devoratorului.

___ Spune că va citi toate cărțile.

___ Îl descoperă pe devoratorul de cărți.

___ Băiatul citește biletul de la bunicul.

___ Sten îi spune tatălui că nu îi va arunca în foc revistele auto după moarte.

C. Notează trăirile lui Sten de-a lungul povestirii. Scrie câte un sentiment desprins din
întâmplările scrise pe axa timpului.

3
 D. Transcrie, din text două comparaţii şi o enumeraţie.
_______________________ ______________________________
_____________________________________________________________________________

E. Identifică subiectele şi predicatele din fragmentul dat. Precizează felul lor.

Se întinse și devoratorul de cărți se așeză pe burtica lui și-i povesti.

 Scrieți-vă părerea! Este bine sau nu să arunci obiectele vechi rămase ca moștenire de
familie?


 Reciteşte fragmentul următor. Atitudinea băiatului pare a fi mai matură decât cea a
părinţilor. Cum explici acest lucru? Ai mai întâlnit o astfel de situaţie într-un alt text
studiat?
Sten îi privi foarte sever și zise:
- Eu n-o să-ți pun pe foc revistele auto când o să fii pe lumea cealaltă!
Tatăl se înroși că para focului și duse cărțile bunicului în pod.

 Ce cartea a devorat prima oară porcuşorul? Transcrie descrierea gustului acesteia.

________________________________________________________________________
________________________________________________________________________

 Ce gust ar avea cartea ta preferată dacă ar ajunge pe mâna devoratorului?

________________________________________________________________________
________________________________________________________________________

 Ce fel de cărţi ai devora dacă tu dacă ai fi în locul porcuşorului blănos? Care sunt cărţile
tale preferate?
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________

Imaginează-ţi ce ar fi putut scrie Sten în jurnalul său în seara întâlnirii cu

devoratorul de cărţi. Scrie o însemnare de 50-60 de cuvinte despre evenimentele
prin care a trecut. Nu uita să notezi şi sentimentele, emoţiile trăite de acesta.

4
5
6