Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Invatarea-Tipuri, Forme, Niveluri
Invatarea-Tipuri, Forme, Niveluri
Tipuri de invatare
*dupa modul de operare cu stimulii: invatare prin discriminare, prin repetare, prin
asociere, prin transfer, prin generalizare
Esentiale pentru incercare si eroare sunt: 1. setul de a atinge un anumit scop; o cale
neobisnuita de a atinge acest scop; 3.explorarea situatiei, idenitificarea unei
posibile solutii si incercarea ei, reintoarcerea la ceea ce o blocheaza, schimbarea cu
alta; 4. gasirea solutiei potrivite si atingerea scopului.
*Invatarea prin observatie, prin model (observational learning, vicarous learning),
observata de Bandura este posibil sa se invete noi reactii sau sa se modifice cele
vechi, prin observarea unui model.
*Invatare secventiala (serial learning, rote learning) care consta in invatarea unor
componente intr-o ordine prestabilita.
Sunt evenimente care se produc in cel care invata (impulsul, scopul, satisfactia
personala) sau in situatie (caracteristicile sarcinii). In ordinea nivelului de
complexitate, cele 8 tipuri de invatare sunt:
*Asociatiile verbale sau lantul verbal in care se invata tot lanturi dar asocierile sunt
verbale.
S-au putut descrie diverse tipuri de relatii care se pot crea intre noul material si
ideile existente in structura cognitiva a copilului: a.de subordonare; b.relatii de
supraordonare si c. relatii combinatorii.
Invatare animala
b. reactiile conditionate
c. reactiile discriminative
Invatare umana:
a. conditionare
b. invatare perceptiva
d. invatare verbala
e. invatare conceptuala
1. Invatare elementara/invatare complexa
-cunostinte notionale care sunt informatii cu privire la proprietati sau relatii ale
obiectelor care nu corespund care nu sunt receptate direct pe cale senzoriala
(curgerea timpului, relatiile de filiatiune, lungimea obiectelor etc). se
achizitioneaza prin instruire expresa si prin actiune.
Cea mai simpla forma a invatarii este considerata producerea unui raspuns la un
nou stimul (conditionarea clasica) iar una dintre cele mai complexe invatarea
rezolvarii de probleme este in cel mai inalt grad legata de educatie. Rezolvarea de
probleme prin insight este un gen de invatare (kind of learning) in care se produce
un raspuns dar modul in care se face acest lucru nu este evident imediat. Se
presupune ca se recurge la observarea unor relatii, la rationamente si generalizari.
O solutie achizitionata printr-un bun insight se caracterizeaza prin:
reproductibilitate (solutia se poate aplica la o noua confruntare cu aceeasi situatie)
si transferabilitate (metoda poate fi transferat in rezolvarea unei probleme similare.
Invatare cognitiva
Invatare psihomotorie
Invatare afectiva
Putine comportamente sunt in forma pura, dar unul dintre procese poate predomina
in paternul comportamental.
1.Rezultatele invatarii cognitive sunt (in ordine ierarhica): forme sau paternuri
simple (perceptii preverbale, informatii factuale, semnificatii, perceptii, concepte,
principii) si paternuri complexe (rezolvare de probleme, gandirea creativa, teorii,
cunostinte sistematizate)
3. Invatarea perceptiva
detectia regularitatilor
Aceeasi stimuli au fost mai greu diferentiati daca li s-a atasat o eticheta verbala
comuna decat daca nu au avut o eticheta verbala. Etichetele verbale pot fi utilizate
pentru a media sau facilita noi raspunsuri la stimulii din situatiile cotidiene
Implicatii practice: cel mai intens s-a studiat rolul caracteristicilor stimulilor in
invatarea perceptiva. E.Gibson a realizat cea mai extensiva aplicatie a principiilor
invatarii perceptive in analiza deprinderilor de citire – deprinderi care incep cu
invatarea vorbirii, continua cu discriminarea literelor tiparite, apoi cu combinarea
litere-sunet si Cuvantul intreg, propOrzitia, fraza. (Ellis, 1978, p.220)
Teorii ale invatarii deprinderilor motorii: teoria clasica vede acest tip de invatare ca
asemanator invatarii instrumentale. Thorndike: este dependenta de legea efectului:
J.Adams – closed – loop theory: se incearca miscarea, se primeste feedbackul;
fiecare incercare primeste informatii proprioceptive; sunt detectate discrepantele si
se realizeaza autoreglarea
Invatarea verbala
Invatarea verbala este orice situatie de invatare in care sarcina cere ca elevul sa
raspunda la un material verbal cum sunt cuvintele sau sa formuleze raspunsuri
verbale.
Daca experimentatorul ofera suficiente cuvinte din mai multe categorii, subiectul
isi reaminteste cuvintele structurate in aceste categorii. Dar subiectul utilizeaza
anumite criterii de organizare a materialului la reactualizarea libera chiar daca
experimentatorul nu le sugereaza. Rezultatele studiului acestui tip de invatare
releva importanta deciziei in invatare. Cel care invata este activ, organizeaza
materialul, cauta reguli de grupare, structureaza sarcina. Aceasta procedura este
importanta pentru ca permite investigarea: 1.modului in care cel care invata
organizeaza materialul; reperelor (categoriilor conceptuale) detectate de cel care
invata pe parcursul invatarii: strategiilor utilizate pentru regasirea itemilor in
memorie.
discriminarea stimulului,
selectia stimulului,
codarea stimulului.
Codarea stimulului – procesul prin care stimulul nominal este transformat intr-o
reprezentare noua: la vederea imaginilor unor figuri geometrice se pronunta
implicit sau prin subvocalizarea cuvintele care le denumesc; utilizarea initialelor
(SUA, IBM – creste viteza invatarii verbale.
Abordarea asociationista a invatarii verbale se focalizeaza pe modul in care se
formeaza asociatiile. Se diferentiaza: asociatii anticipate (forward) reactualizarea
raspunsului potrivit pentru stimul; asociatii retroactive (backward) – reactualizarea
stimulului cand este prezentat raspunsul ca un indiciu. In invatarea vocabularului
unei limbi straine nu se invata perechi doar in directie anterograda ci si in directie
retrograda.
imageria mintala.
Clustering (inmanunchierea) in reamintirea libera – in reamintirea libera, omul
schimba ordinea cuvintelor in raport de cea in care au fost prezentate. Acest proces
este numit clustering si este o dovada a proceselor de organizare in invatarea
verbala.
exemplele pozitive si negative – in general se invata mai mult si mai repede din
exemplele pozitive pentru ca acestea sunt mai sigure, cele negative fiind mai
numeroase si mai ambigue. In diagnosticul diferential se poate recurge la exemplul
negativ deoarece o boala poate fi identificata uneori prin simptomul care nu este
prezent. Unii parinti pot “preda” conceptul de onestitate prin exemple de
neonestitate dar aceasta poate avea efecte limitate
teoria mediationista S-R – introduce un nou element intre S-R: procesul dee
mediere ca prin care anumite aspecte ale stimulului sunt reprezentate simbolic,
imagistic sau verbal, astfel incat relevanta lor pentru un anumit concept sa creasca:
conceptul de mancare (peste, inghetata, coltlet, branza)
teoria testarii ipotezelor – accentueaza activismul celui care invata: se emit ipoteze
cu privire la atributele relevante si irelevante, fiecare incercare este o verificare de
ipoteze in care sunt implicate procese decizionale; cele mai frecvent utilizate
strategii: conservativ focusing si focus gambling