Categoriile semantice

O privire sintetică

Antonime. Sinonime. Omonime. Omofone. Omografe. Ortograme. Cuvinte

polisemantice. Paronime.

Antonimele

Cuvintele cu forma grafică diferită,dar înțeles opus se numesc antonime.

Notă: perechile de sinonime sau antonime trebuie să fie părți de vorbire identice.

Exemple de antonime: concret # abstract, a urca # a coborî, a sui # a coborî, util #

în plus, de prisos, ambiguu # clar, limpede, a sta # a se mișca, a sta # a rămâne, a
sta # a merge, a pleca # a veni, a fi trist # a fi vesel, vesel # trist, a cumpăra # a
vinde, a cere # a da, a zice # a spune, a grăi; întotdeauna # mereu, veșnic, vecinic
(înv.); a lua # a da, a lua # a lăsa, a răspunde # a replica, a releva # a ascunde, a
ține secret, a omite; a uita # a-și aduce aminte, a-și aminti; a începe # a isprăvi, a
termina; a găsi#a pierde, a veni#a pleca, luminos#întunecos, cald≠rece ;
față#spate, limpede≠întunecat ; alb#negru; a întreba#a răspunde, a da# a primi,
lung # scurt, înalt # scund, gros # subțire, mic # mare, deschis # închis,
transparent # opac, virtual # concret, concret # abstract, adevăr # minciună,
tinerețe # bătrânețe, tineresc # bătrânesc, moarte # viață, a trăi #a muri, Dumnezeu
# diavol, fals #adevărat, cuminte #obraznic, cu minte # fără minte, răuvoitor #
binevoitor, simplu # complex, a se certa # ase împăca, insignifiant # important,
remarcabil; nou # vechi, antic etc.

Notă: ”a trăi”, ”a fi”, ”a exista”, etc. nu au antonim decât prin forma negativă a
verbelor ”a nu trăi”, ”a nu fi”, ” a nu exista”.

Cuvinte antonime (perechi de antonime, antonime) formate cu prefixe :

cinstit≠necinstit ; real#ireal, moral#imoral, a bloca#a debloca, a lega#a dezlega,
omenos ≠neomenos ; a îmbrăca#a dezbrăca, a face#a desface, a spera#a dispera,
egal≠inegal ; terminabil#interminabil, istoric#anistoric, traductibil#intraductibil,
normal≠anormal, plăcut#neplăcut, confortabil#inconfortabil, precis#imprecis, util
# inutil, nefolositor, a duce#a aduce, simetric#asimetric,
posibilitate#imposibilitate, posibil#imposibil, matur #imatur,
întemeiat#neîntemeiat, a înșuruba#a deșuruba, a ansambla#a dezansambla, credul
# incredul etc.
Sinonimele

Sinonimele sunt cuvintele cu forma grafică diferită, dar înțeles apropiat și

chiar identic uneori.
Toate sinonimele unui cuvânt alcătuiesc o serie sinonimică.
De exemplu: neliniște, angoasă, teamă, frică, spaimă, groază, teroare, oroare.
Sinonimele pot fi perechi de termeni, concreți, abstracți, sau și concreți și
abstracți.

De ex. :
1. termen concret –termen concret :
- a da – a oferi (care în unele contexte pot fi folosite cu sens abstract, figurat);
- lucru – obiect ( care în unele contexte pot fi folosite cu sens abstract, figurat);
- pom – copac (care în unele contexte pot fi folosite cu sens abstract, figurat);
- corp – trup (care în unele contexte pot fi folosite cu sens abstract, figurat) etc.

2.termen concret – termen abstract

viață – existență;
a trăi – a exista;
a deceda – a muri;
a se naște – a veni pe lume;
a se căsători – a-și jura credință veșnică;
a înnebuni – a-și pierde mințile etc.

Notă: termenii concreți enumerați mai sus sunt ambivalenți. Ei au sens atât
concret, cât și abstract.

3. termen abstract – termen abstract:

- moarte – tanatos;
- dragoste – eros;
- viață – existență;
- delir – transport artistic;
- lucru – obiect;
- a trăi – a viețui;
- a crede – a avea convingerea;
- justiție – dreptate;
- cinste – corectitudine;
- responsabilitate – răspundere;
- mentalitate – convingeri;
- adevăr – justiție, dreptate (sinonime aproximative);
- libertate – independență; după bunul plac, nestingherit (sinonime
aproximative);
- liber – independent;
- independență – neatârnare, libertate etc.

Notă: cuvintele ”libertate” și ”adevăr” nu au sinonim. Pentru ele se pot stabili

numai sinonime aproximative.

Notă: Cuvintele își stabilesc, după context, sensul propriu sau sensul figurat.
Unele cuvinte cu sens concret pot avea sens figurat în anumite contexte, și la
fel și termenii abstracți pot avea sens concret în anumite situații sau contexte.
De exemplu a iubi – a-și oferi afecțiunea, a alina – a mângâia, a urî – a-și arăta
ostilitatea, disprețul, a ignora, a ocoli etc.

Sinonimele pot fi :

 perfecte – când sensurile sunt identice (kaliu-potasiu, cupru – aramă,
aluminiu – alamă etc. );
 aproximative – când se sugerează obiectul denumit, apărând
echivalențe neașteptate (luna –,,regina nopții moartă’’; vârtej – ”cuibar
rotind de ape”; a chibzui – a cugeta, a cumpăni etc. ) ;
 parțiale – când nu toate sensurile coincid (repede-iute, vesel – bucuros,
lunar – o dată pe lună, selenar etc. );
 totale – când toate sensurile coincid (timp-vreme, secol-veac, deceniu –
zece ani, cincinal – cinci ani, bianual – de două ori pe an, bisemestrial –
de două ori pe semestru, bitrimestrial – de două ori pe trimestru etc. ) ;
 sinonime între cuvinte și cuvinte – vesel – bucuros, extaz – beatitudine,
somptuos – luxos, util – folositor, dulce – sărat (acru, amar, acid, aspru
– cu sens figurat), abstract – transcendent, a muri – a deceda, descendent
– urmaș, vest – apus, est – răsărit, nord – miazănoapte, sud – miazăzi,
ambiguu – neclar, netransparent, bivalent; a lăsa – a permite, inutil –
superfluu, a rămâne – a sta, a da – a oferi, a releva – a arăta, a evidenția,
a reliefa, a exprima; a (i) se revela – a (i ) se dezvălui, a (i) se arăta; a
erupe – a izbucni, cale – drum, viață – existență, adevăr – justiție, date –
informații, exhaustiv – complet, artificial – prefabricat (cu sens figurat),
ireal (cu sens figurat), mort (cu sens figurat); dependență – subordonare,
supunere, viciu, atârnare (înv.); independență – neatârnare, libertate;
sărac – sărăcăcios, pauper; a oferi – a înmâna, sfânt – sacru, numinos;
ingenuu – copilăresc, copilăros; bătrânețe – senectute, tinerețe –
adolescență, matur – copt (cu sens figurat), înțelept; inocent –
nevinovat, a trăda – a înșela, a înșela – a păcăli, sintagmă – construcție,
înțeles – semnificație, sens; țel – obiectiv, paradigmă – înțeles,
semnificație, sens; morfem – afix, desinență, radical, cuvânt auxiliar etc.
, fonem – sunet, cuvânt – vorbă, nou - inedit, splendid –superb, singur –
solitar, singurătate – solitudine, cernit – îndoliat, permanent – etern,
veșnic etcaetera;
Notă : unele dintre aceste cuvinte care intră în perechile de sinonime sau
seriile sinonimice pot fi neologisme (cuvinte apărute după aproximativ anul
1830 în limba noastră prin procedee interne de îmbogățire a vocabularului,
externe (împrumuturi) și calchiere) și aparțin masei vocabularului, altele
pot fi cuvinte de origine dacică sau moștenite și intră în structura
vocabularului fundamental.
 sinonime între cuvinte și expresii : omușor – mărul lui Adam, osândă,
judecată – sabia lui Damocles, impas – nodul gordian ;
perifraze/expresii :Vasile Alecsandri – bardul de la Mircești, Mihai
Eminescu – omul deplin al culturii române/ poetul nepereche/
Luceafărul poeziei românești ; puțin – în câteva vorbe/în puține cuvinte,
alături – la doi pași, finalmente – în ceasul al doisprezecelea, fericit – în
al nouălea cer, Rai/Paradis – lumea de dincolo/tărâmul celălalt, a ucide,
a omorî – a trece prin foc și sabie, a incendia – a arde din temelii, a sta/
a medita/a contempla – a-și face veacul, a regreta – a-și face sânge rău,
a se da cu capul de pereți, a dispera – a se da de ceasul morții, flămând –
lihnit de foame, slab – cu coastele lipite de spinare, a muri – a da ortul
popii etc. ;
 sinonime între expresii și expresii : a tăia frunză la câini – a tăia iarbă la
gâște, a fi sărac lipit pământului – a nu avea nici un chior, a-și lua mâna
de pe cineva – a fugi de răspundere, a se da la o parte ; a mânca și mere
pădurețe – a fi lihnit de foame, a merge până în pânzele albe – a merge
până la capăt, a arde vremea de pomană - a tăia frunză la câini/a da orz
la gâște, a se da de ceasul morții – a lupta până la ultimele
resurse/puteri, a scăpa cu fața curată – a scăpa basma curată/nevinovat, a
trăi ca-n sânul lui Avram – a o duce bine, peste nouă mări și nouă țări –
lumea de dincolo/tărâmul celălalt, minciuna are picioare scurte –
adevărul iese întotdeauna la iveală/ adevărul iese ca uleiul la suprafața
apei, a găsi ac de cojocul cuiva – a-și găsi nănașul etc. ;
 sinonime între expresii și locuțiuni : a se duce în lumea de-Apoi/a se
duce pe lumea cealaltă/ a se duce într-o lume mai bună – a-și da
sufletul ; a face tot posibilul/ a merge până-n pânzele albe/ a lupta până
la ultimele puteri/resurse – a se da de-a dura (cu sens figurat)/a-și da
sufletul, a da cu bâta-n baltă – a se face de râs etc ;
 sinonime între expresii și sintagme/grupuri de cuvinte/construcții  : a-și
face veacul – a sta gânditor/meditativ/contemplativ/în liniște, a umbla
pe trei cărări – a fi beat, a fi cu ochii în patru – a fi atent, a fi în al
nouălea cer – a fi fericit, a trage turta pe spuza lui – a fi oportunist, a
mânca și mere pădurețe – a fi lihnit, a avea pe vino-ncoa – a fi
seducător/atractiv, a se face frate cu dracul ca să treacă puntea – a fi
oportunist, a cumpăra cu bani grei – a fi oportunist, a fi necinstit, a (nu)
vedea capătul tunelului – a (nu) fi disperat, a i se lipi coastele de spinare
– a fi slab  etc. ;
 sinonime între locuțiuni și locuțiuni : a-și lua picioarele la spinare – a o
lua la fugă, a o lua la sănătoasa, a da bir cu fugiții, a spăla putina, a se
face nevăzut ; cu scaun la cap – cu chibzuială ; a da ortul popii – a da
colțul, a-și da sufletul, a-și da ultima suflare (care poate fi și cu sens
figurat), a-și da duhul; a da în vileag – a face cunoscut, a-și da în petec –
a-și da arama pe față, a trage mâța de coadă – a pierde vremea, a se da
de-a berbeleacul – a se da de-a dura, a se face de râs – a se face de
rușine/de ocară, a se lua la ceartă – a se lua la harță/ a se lua de piept, a-
și da duhul – a-și da sufletul, numai unul și unul – pe alese, a trage pe
sfoară – a trage în (o) țeapă (cu sens figurat sau în limbaj argotic), a-i
trece vremea de pomană – a pierde vremea, a-și face veacul – a pierde
vremea, a găsi nod în papură – a găsi prilej de ceartă, a se face frate cu
dracul – a-și vinde sufletul, a prinde pe picior greșit – a face de rușine/
de râs, a prinde la ananghie – a prinde la necaz/ la vreme de restriște
etc. ;
 sinonime între locuțiuni și cuvinte : mânat de-un interes – interesat, copt
la minte – înțelept, de înalt nivel – superior, a face ochi dulci – a seduce,
a da de urmă – a găsi, a călca pe de lături – a greși, a da bir cu fugiții/ a
o lua la sănătoasa/ a-și lua picioarele la spinare – a fugi; a se da de-a
dura – a se rostogoli, a face și pe dracul în patru/ a se da de-a dura – a
se sili, a se forța (cu sens figurat), a se spăla pe mâini – a părăsi/a
ignora/ a condamna, a coase cu ață albă – a minți, a da în vileag – a
dezvălui, a-(i) da nas – a-(i) permite, a trage turta pe spuza lui – a
profita, după bunul plac – nestingherit, de seră – artificial, de plastic –
artificial ; a veni în valuri – a se revărsa, a veni valuri-valuri – a se
revărsa, a-și vinde sufletul – a se osândi/ a se trăda (pe sine însuși), a sta
pe loc – a rămâne, a lăsa să cadă – a scăpa, în totalitate – exhaustiv, pe
patul de moarte/cu un picior în groapă – muribund, a face din țânțar
armăsar – a exagera, a face cu mâna – a saluta, a da foc – a incendia, a-
și face curaj – a se încuraja, a căuta acul în carul cu fân – a purica/ a
cotrobăi, a face cu ou și cu oțet – a certa/ a ocărî, a-și da seama – a
realiza/a înțelege, a da vina – a învinui, a-și da duhul – a muri, numai
unul și unul – elita, din când în când – rar, a arde vremea de pomană – a
lenevi, a face țap ispășitor – a învinui/a înfiera/a învinovăți, a-și lua
nasul la purtare – a se obrăznici, a trece cu vederea – a omite, a băga
bețe în roate – a obstrucționa, a da cu bâta-n baltă – a greși etc. ;
 sinonime între locuțiuni și sintagme/grupuri de cuvinte/construcții   : a
da din gură – a fi vorbăreț, cu un picior în groapă – a fi pe patul de
moarte etc. ; pe patul de moarte – a fi cu un picior în groapă, a se da de
ceasul morții – a fi disperat, a lua țeapă (termen argotic) – a fi păcălit/ a
fi tras pe sfoară etc.
 sinonime între sintagme/grupuri de cuvinte/construcții și
sintagme/grupuri de cuvinte/construcții : a fi oportunist – a fi interesat, a
 fi supărat – a fi trist, a fi vesel – a fi bucuros, a fi cu două fețe – a fi
ipocrit, a fi vai și-amar de capul lui – a fi la vreme de restriște/a fi la (în)
necaz, a fi cu coastele lipite de spinare – a fi slab etc. ;
 sinonime între cuvinte și sintagme/grupuri de cuvinte/construcții  :
artificial – care nu este real/viu, batjocorit – a fi luat în râs etc. ;

Notă : observăm că este o fină linie de demarcație între expresii și

locuțiuni, între expresii și sintagme (pot fi numite și sintagme, toate, în afară de
cuvinte, pot fi numite sintagme). Ceea ce contează este paradigma, înțelesul,
semnificația pe care elevul trebuie să-l extragă din context și care decide felul
acestor construcții, și care este corespondentul sintagmei. În termeni de teorie a
literaturii sintagma reprezintă semnificantul, și paradigma semnificatul. Expresiile,
ca și locuțiunile, sunt deosebit de particulare, expresiile nu sunt însă analizabile, pe
când locuțiunea da.

Sintagmă – scurt enunț, alăturare de cuvinte, deosebit de

particulare/specifice ; semnificant
Expresie – scurt enunț caracterizat printr-un grad mai mare de expresivitate.
Expresia este un grup stabil de cuvinte, marcat stilistic, neanalizabil
Construcție (lexicală), structură, unitate frazeologică - scurt enunț,
alăturare de cuvinte
Grup de cuvinte – scurt enunț, alăturare de cuvinte ; când grupul de cuvinte
are un sens unitar și se poate înlocui cu o parte de vorbire este locuțiune
Paradigmă – sens, semnificație, înțeles, semnificat

Confuzii care pot apărea : ex. – exemplu (cuvânt abreviat), ex. – exercițiu
(cuvânt abreviat sau format prin compunere prin abreviere prin fragmente de
cuvânt), ex – fost (element de compunere savantă – vezi exemplul ”prim –
ministru”, și nu prefix cum apar confuzii uneori).

Omonimele
Cuvintele cu aceeasi forma grafică, dar înțeles diferit se numesc omonime.
Ex. : vin - substantiv: Bunicul bea vin alb la ocazii.
- verb: Eu vin la școală.
Omonimele pot fi:
 lexicale – când sunt părți de vorbire identice. Acestea se clasifică în:
a) omonime totale – când cele două cuvinte sunt identice în flexiune:
sg. lac,
plural: lacuri ; sg. toc, pl. tocuri ( peniță – parte componentă a stiloului, margine a
geamului sau ușii, parte componentă a pantofului, care îl susține, alături de talpă);
b) omonime parțiale – când cele două cuvinte sunt diferite în flexiune: sg.
masă (obiect de mobilier etc.), pl. : mese și masă (masă – greutate, cantitate; de ex.
: greutate a unui element chimic; masă corporală – greutate corporală; masă de
oameni – mulțime); sg. ochi (parte a corpului, organ al corpului), pl. ochi (organ al
corpului), ochiuri (de aragaz, de bluză, de pădure, ouă ochiuri); sg. lună, pl. luni,
lune;
 c) lexico-gramaticale – când sunt părți de vorbire diferite: sare –
substantiv și
sare – verb.
Ex. :
A mai pus sare în mâncare (substantiv).
Ea sare coarda (verb).
A venit la poartă (substantiv).
Ea poartă un costum popular (verb).
Pe cer sunt multe steluțe argintii (substantiv).
Îi cer un pahar cu apă (verb).
În luna mai apar florile (substantiv). Pe bunica mea o doare la mai (substantiv, reg.
– ficat)
Nu te mai întorci de unde ai plecat? (adverb fără funcție sintactică; semiadverb)
 d) gramaticale – când sunt forme gramaticale diferite ale aceleiași părți
de .
vorbire: clasa fetei (subst. în cazul G.), i-am dat fetei (subst. în cazul D); eu vin
(verb la persoana I, nr. sg., modul indicativ, timpul prezent), ei vin (verb la
persoana I, nr. pl., modul indicativ, timpul prezent).

Omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel și se scriu diferit

(ne-am/neam, s-au/sau, l-a/la, s-a/sa, ne-a/nea, ce-ai/ceai, de-al/deal, m-ai/mai, c-
a/ca, ori când/oricând, ori cum/oricum, nici o dată/niciodată, nici cum/nicicum, alt
fel/altfel, altă dată/altădată, o dată/odată, când va/ cândva, ori când/oricând
etc).Omonimele sunt obligatoriu omofone și omografe (adică se scriu și se
pronunță la fel, dar au sens complet diferit).
Omografele sunt cuvintele care se scriu la fel și se pronunță diferit: veselă si
veselă, acele/acele, imobil/imobil, formă/formă, plouă/plouă, copii/copii,
masă/masă, clasă/clasă, marcă/marcă, parcă/parcă, casă/casă etc.

Notă: a nu se confunda omografele cu ortogramele, care sunt cuvinte care se

pronunță diferit, se scriu diferit și au au același înțeles.

Exemple de ortograme: peste-o – peste o, c-un – cu un, pe-o – pe o, turmele-l –

turmele îl, trece-așa – trece așa, m-aștepți – mă aștepți, te-asameni, te asameni
(înv.) etc.

Cuvintele polisemantice sunt cuvintele cu mai multe sensuri înrudite prin cel
puțin o trăsătură comună.
I.
Masă – cu sens de obiect de mobilier, mâncare etc. :
1. Masă – cu sens de obiect de mobilier (pl. mese)
2. Masă – mâncare, hrană (mic-dejun, prânz, cină, gustare) (pl. mese)
3. Masă rotundă – întrunire, dezbatere, conferință (pl. mese)
4. Masă – ospăț, banchet (pl. mese)
5. Masă – petrecere (pl. mese)
6. Masă – nuntă (la un restaurant etc.) (pl. mese)

II.
Masă – cu sens de greutate, cantitate:
1. Masă de grăsime (cantitate de grăsime), pl. mase
2. Masă de mușchi (musculatură), pl. mase
3. Masa unui element chimic (greutate), pl. mase

Notă:
Se pierd uneori celelalte trăsături (sensuri figurate) .
A bate – pletoră semantică ◊ Pletoră semantică = aglomerare (excesivă) de
sensuri la unele cuvinte. – Din fr. Pléthore. A bate – a lovi, a izbi, a sufla (vântul),
a face aluzie, a cădea in rafale, a avea o nuanță apropiată.
Multe cuvinte din vocabularul fundamental formează pletoră semantică. De ex.
verbele a face, a da, a găsi, a lua, a trece, a sta, a râde, a plânge etc.; substantive:
inimă, gură, ochi, nas, suflet, om etc.
Cuvantul ,,bandă’’ poate fi polisemantic, dar si omonim.

Notă finală: unele cuvinte au fost la origine cuvinte polisemantice (de ex.:
sg. lună, pl. luni, lune; sg. toc – pl. tocuri, sg. roată, pl. roți, roate), dar apoi sensul
lor s-a diferențiat, odată cu trecerea anilor și ținând cont de transformările din
mentalitatea oamenilor, cultură, educație, civilizație în general, de diferențierea tot
mai mare a diverselor discipline din vremea de azi, apariția a tot mai multor
specializări.
Cuvintele polisemantice sunt cuvinte de origine veche, foarte veche și aparțin
vocabularului fundamental. Ele intră în cadrul diverselor locuțiuni, expresii,
sintagme, pot avea sensuri diferite în funcție de context, sens figurat. Mai târziu,
unele dintre ele au devenit omonime (de pildă toc – tocuri, ochi – ochi, ochiuri).

Paronimele

Cuvintele cu forma grafică asemănătoare,dar înțeles diferit se numesc

paronime.
EX. :complement/compliment, lacună/lagună, a asculta/a ausculta,
original/originar, familiar/familial, a enerva/a inerva, miner/minier, a oferi/a
deferi, a releva/a revela, aport/raport, geantă/jantă, a se preta/a apreta,
carbonifer/carbonier, lacustră/langustă, prepoziție/propoziție, literar/literal, a
opera/a repera, a aloca/a disloca, constant/constat, a gratifica/a gratula,
libertin/liberal, continent/contingent, a delega/a deroga, peremptoriu/promontoriu,
eufemism/aforism, anodin/anonim, a evoca/a revoca, a conturna/a returna, a
retribui/a atribui, a decide/a conchide, a contribui/a retribui, dispunere/expunere,
retractil/proiectil, aferat/referat, sentință/sentență, sanctuar/samovar, a a ingera/a
digera, euforic/eufonic, a infirma/a afirma, imoral/amoral, anistoric/ preistoric,
diligență/ indulgență, a distribui/a contribui, somptuos/voluptuos, sordid/sortit, a
concasa/a încasa, a inspira/ a respira, esoteric/exoteric, indigen/estrogen,
cuneiformă/fusiformă, endogen/exogen, oxigen/exogen, loial/roial, legal/regal,
prestanță/restanță, a sacrifica/a sanctifica, prenume/pronume,, fontă/frondă,
rezoluție/revoluție, diferență/deferență, anticameră/antecameră, portar/portal,
periferic/teleferic, livresc/livrea, intern/extern, simțământ/sentiment,
prestigiu/refugiu, penintență/aparență, ontologic/deontologic, a suprima/a reprima,
a contracandida/a contrabalansa, a contracara/ a contraria, contradicție/interdicție,
interdisciplinar/transdisciplinar, integrat/agregat, loial/legal, dentiție/condiție, a
cera/ a gira, ecvestru/terestru, fenomen/feromon, colocvial/colonial, a contamina/a
contagia, principal/principial, dependență/dependință, eminent/iminent,
emigrație/imigrație, agilitate/abilitate, apropiere/apropriere, presupus/predispus,
memoriu/memorie, superfluu/ingenuu, sinistru/sinistrat, consecutiv/constructiv
consătean/concitadin, sivicultură/apicultură, arin/anin, incontestabil/inclasabil,
dizertație/dizgrație, linear/liniar, alineat/aliniat, prepozițional/propozițional,
fuziune/fisiune (antonime) etc.

N.B. FUZIÚNE, fuziuni, s. f. 1. Contopire a două sau mai multe state sau a două
sau mai multe partide într-unul singur ori a două sau mai multe organizații într-una
singură. 2. Reorganizarea, prin contopire, într-o singură unitate omogenă a unor
întreprinderi sau a unor instituții. 3.Contopire a două sau mai multe nuclee atomice
ușoare într-unul mai greu. 4. Topire a unui corp la o temperatură mai înaltă decât
temperatura mediului ambiant. ◊ Punct de fuziune = temperatură de
topire. 5. Reacție nucleară de sinteză a unui nucleu greu, mai stabil, din două
nuclee ușoare, însoțită de degajarea unei energii egală cu diferența dintre energia
de legătură a nucleului rezultat și cea a nucleelor ușoare. [Pr.: -zi-u-] –
Din fr. fusion, lat. fusio, -onis. 

FISIÚNE, fisiuni, s. f. Fenomen spontan sau indus de scindare a unui nucleu

atomic greu în mai multe produse cu mase cinetice foarte mari. [Pr.: -si-u-] –
Din fr. fission. 

Notă: profesorul poate utiliza materiale didactice auxiliare, cărți, manualul sau fișe
de lucru. Se pot folosi și metoda ciorchinelui, știu, vreau să știu, am învățat etc.
Elevii sunt invitați să alcătuiască enunțuri folosind cuvintele date, sau să
folosească ei înșiși, pe rând, metoda inductivă și deductivă. Permite atât o abordare
frontală, cât și pe grupe de elevi.

Bibliografie: wikipedia, dex