22.02.

2022
Generalități
Conceptul de evaluare. Știința care are ca obiect de studiu examinarea și notarea elevilor
poartă numele de docimologie, termenul de docimologie derivă din grecescul dokime cu
semnificație de probă de încercare. Termenul de docimologie a fost propus în 1923 de către
Henri Pieron care propunea pentru acesta următoarea definiție: docimologia desemnează studiul
sistematic al examenelor.
Ulterior Gilbert Delanser adaugă la sensul inițial al docimologiei și studiul
comportamentului examinatorilor și a examinaților, ceea ce înseamnă practic extinderea
problematicii docimologiei și asupra repercursiunilor psihologice ale evaluării. Evoluția de la
docimologie la teoria și metodologia evaluării reprezintă tranziția de la examinare și notare, la
înțelegerea evaluării ca pe o activitate complexă de formulare de judecăți de valoare despre
procesul și produsul învățării elevilor, activitate integrată organic în procesul didactic.
Teoria evaluării acoperă o arie extinsă de acțiuni și domenii integrate într-un sistem
vizând deopotrivă elevii profesorii, instituțiile de învățământ, programele educaționale, procesul
de învățământ, produsele procesului, astfel docimologia a devenit parte a teoriei evaluării.
În evoluția conceptului de evaluare putem identifica trei categorii de definiții:
1. Definițiile vechi care puneau semnul egalității între evaluare și măsurare a
rezultatelor obținute de către elevi.
2. Definițiile pedagogiei prin obiective sunt acele definiții care interpretau evaluarea în
raport cu obiectivele educaționale sau în funcție de obiectivele educaționale.
3. Definițiile noi/moderne care concep evaluarea ca apreciere, ca emitere de judecăți de
valoare despre ceea ce a învățat și cum a învățat elevul pe baza unor criterii precise
bine stabilite anterior.
A evalua înseamnă a emite judecăți de valoare privind învățarea de către elev pe baza
unor
criterii adecvate obiectivelor fixate în vederea luării unor decizii.

Concepții care au marcat evoluția paradigmei docimologice

În timp paradigma docimologică a fost marcată de următoarele 4 concepții: evaluarea
comparativă a cărei funcție principală era de a compara elevii, de a-i clasifica raportându-i pe
unii la alții, acordându-le diplome sau distincții în funcție de nivelul lor de reușită; evaluarea prin
obiective/criterială care are rolul de a furniza informații funcționale permițând elevilor să se
poziționeze, să se situeze în raport cu atingerea obiectivelor comune pentru toți; evaluarea
corectivă care are ca scop să ofere elevului informații suplimentare în funcție de dificultățile
constatate pentru a-i facilita învățarea; evaluarea conștientizată sau formatoare este o concepție
care are la bază teoriile din domeniul psihologiei cognitive și cele mai recente teorii din
domeniul pedagogiei care privesc evaluarea ca parte integrantă a procesului de învățare, acest tip
de evaluare corespunde unui demers care favorizează participarea activă și autonomia elevului
furnizându-i acestuia repere explicite astfel încât să participe la propria lui transformare fiind
conștient de propriile dificultăți și lacune.

Teme: Metoda Portofoliului, Proiectul, Observației, Studiul de caz (Eu + Crîngașu)

 Structura evaluării
Elementele structurale ale evaluării școlare rezultă din răspunsurile la câteva întrebări
cărora trebuie să le răspundă cadrul didactic: Ce semnificație are evaluarea? – Funcțiile evaluării;
Cum va fi concepută acțiunea evaluativă? – Demersurile evaluative pot fi concepute proiectând
și punând în practică strategiile evaluative/tipuri de evaluare; Ce se evaluează? – Obiectul
evaluării; Ce pași trebuie să parcurgem în acțiunea evaluativă? – Operațiile evaluării; În raport de
ce se evaluează? – Care sunt criterii evaluării; Cum se evaluează? – Metode, tehnici, instrumente
de evaluare.
Actiunile evaluative sunt prezente in orice activitate pedagogica , independent de
complexitatea si dimensiunile acesteia , constituindu-se intr-o conditie a eficientei activitatii .
Modurile de realizare si interactiunea functionala cu celelalte componente ale procesului didactic
sunt multiforme dar prezenta si realizarea lor constituie o necesitate . Procesele evalutive nu sunt
suprapuse actului didactic ci se afla intr-un raport de interactiune functionala cu acestea,
stimulandu-le si facandu-le mai eficace .
Relatia evaluare -predare – invatare .Este necesar ca procesele evaluative sa fie realizate
astfel incat oricare ar fi obiectivele lor imediate sa sustina si sa stimuleze activitatea de predare
invatare iar acest lucru se poate realiza depasindu-se viziunea traditionala asupra evaluarii privita
ca actiune de rutina intreprinsa doar cu scopul cunoasterii rezultatelor si realizata pentru a
sanctiona pozitiv sau negativ printr-o judecata de valoare nivelul atins in pregatirea elevilor sau
sa opereze o selectie.
Evaluarea este menita sa faciliteze reglarea activitatii profesorului , oferindu-i acestuia
informatii despre calitatea predarii , despre oportunitatea modului in care este determinat
organizat si realizat continutul insstruirii si despre masura in care acesta este in concordanta cu
capacitatile de invatare ale elevilor carora le este adresat sau despre valoarea metodelor de
predare utilizate . Cunosterea rezultatelor obtinute si aprecierea obiectiva a acestora are o dubla
semnificatie pentru procesul de instruire si anume una de orientare si alta de corectie. Rolul
corectiv se manifesta in stransa leg cu necesitatea ca procesul didactic sa dobandeasca un
caracter suplu dinamic astfel incat sa poata fi supus continuu unei evaluari si unei reglari din
mers. Evaluarea efectelor produse se a modului de desfasurare a demersului constituie o conditie
fundamentala a cresterii eficacitatii oricarei actiuni didactice .
Orientarea si reglarea procesului de instruire si invtare pe baza datelor oferite de actiunile
evaluative trebuie sa se realizeze in mod continuu . Permanenta actiunilor evaluative si caracterul
lor sistematic si continuu constituie o conditie esentiala pentru ca evaluarea in activitatea scolara
sa-si faca evidente functiile sale de reglare . Dobandirea acestor caracteristici depinde de
integrarea actiunilor evaluative in actul didactic , de modul in care ele interactioneaza cu
activitatile de predare si invatare . Din aceasta perspectiva teoria si practica evaluarii distinge trei
strategii evaluative :
A) Ev initiala .
B) Ev formativa -continua
C) Ev sumativa – cumulativa
 Principiul enuntat reclama practicarea unei evaluari formative care presupune verificarea
rezultatelor scolare pe intreg parcursul procesului didactic realizandu-se pe secvente mici de
activitate. Eliminarea caracterului de sondaj realizand verificarea tuturor elevilor asupra
elementelor esentiale de continut .Realizarea unei concordante intre continuturile principale ale
instruirii si obiectivele pedagogice vizate in activitatea instructiv-educativa pe de o parte si pe de
alta parte intre continutul instruirii si continutul probelor de avaluare .
Functia de reglare a procesului didactic pe care actiunile evaluative o indeplinesc ,
presupune nu numai cunoasterea rezultatelor ci si explicarea acestora prin factorii si conditiile
care le genereaza si predictia rezultatelor probabile in secventele urmatoare de activitate .
Cunoasterea diagnosticarea si pronosticarea reprezinta adevaratul sens al evaluarii si exprima
functiile principale ele acestei actiuni .

Evaluarea rezultatelor scolare se constituie ca o activitate cu reale valente de stimulare a

predarii repectiv a invatarii , deschizand un demers in spirala prin care se realizeaza ameliorarea
continua a procesului didactic.
Rolul si functiile evaluarii
In educatie evaluarea indeplineste functii cu caracter social dar si functii pedagogice.
Functiile pedagogice pot fi diagnostice sau prognostice , de anticipare sau de selectie, cu intentia
de formare a capacitatile autoevaluative sau de orientare scolara si profesionala. Scopul
fundamental al evaluarii de cunoastere si apreciere a starii fenomenului evaluat si de reglare a
activitatii face necesar ca evaluarea sa indeplineasca mai multe functii : Functii cu caracter
general cele care revin actiunilor evaluative , oricare ar fi obiectul acestora si de asemenea functii
specifice care decurg din caracteristicile domeniului in care se desfasoara actiunile de evaluare.
Functiile generale ale evaluarii:
Functia constatativa presupune cunoasterea starii fenomenului a activitatii si
arezultatelor acesteia insotita de aprecierea situatiei constatate pe baza unor criterii . Actul
evaluativ este o reflectare a fenomenului evaluat el exercita influienta asupra fenomenului ,
vizand ameliorarea acestuia , astfel ca procesul de reflectare trebuie sa fie cat mai exact posibil ,
reflectarea sa fie fidela si nu deformata . Aceasta functie evidentiaza importanta masurarii
fenomenelor evaluate si precizia masurarii . ce este cum este ?
Functia de diagnoza releva conditiile , factorii care au generat situatia constatata ,
aceasta functie explica situatia existenta . Cand actiunea evaluativa une in evidenta ceea ce se
afla la originea situatiei constatate ea indeplineste o diagnoza etiologica . Cum se explica ?
Functia de ameliorare si de prognoza se concretizeaza in deciziile de ameliorare pe
care le sugereaza si le fundamenteaza actiunile evaluative dar si in predictia evolutiei activitatii si
a rezultatelor evaluate. Cum poate fi ameliorat. Rolul evaluarii nu este doar de a constata si de a
demostra care sunt cauzele aspectelor constatate ci si de a favoriza perfectionarea activitatii pe
care o are in vedere. Activitatea instrutiv educativa are ca scop sa faca posibila instruirea mai
eficace a subiectilor, posibilitatea unor ameliorari ulterioare in consecinta in ceea ce priveste
evaluarea randamentului scolar functiilor constatativa si diagnostica li se adauga si functia
predictiva. Functiile generale ale evaluarii acopera demersul de abordare a unui fenomen punand
in evidenta ce este si cum este , cum se explica si din ce cauza cum poate fi ameliorat si care va
fi starea lui viitoare. Prin aceste functii se realizeaza o ameliorare permanenta a activitatilor
intreprinse si supuse evaluarii.
Aceste functii ale evaluarii nu sunt indeplinite izolat, ele se intepatrund sunt
complementare se presupun reciproc. O ameliorare autentica a activitatii nu se obtine numai pe
baza unei considaratii teoretice ci pornind de la o temeinica cunoastere a situatiei reale iar acest
lucru se obtine printr-o evaluare sistematica si obiectiva.
Se mai obiectiveaza aceste functii prin medierea produsului scolar si nevoile societarii
avand ca rezultat adecvarea nevoilor de invatamanat la nivelul cerintelor societatii. Asigurarea
feedbackului necesar activitati interne a procesului de inv. Analiza sistemica a procesului de
invatamant demonstreaza ca in conditii obisnuite de desfasurare exista o interdependenta si o
interactiune a componentelor acestora. Modurile de instruire presupun forme adecvate de
avaluare a efectelor pe care le produc. La randul lor procedurile de evaluare induc anumite
moduri de predare invatare .
Evaluarea indeplineste un rol de evaluare a procesului atat a actului predarii cat si a
activitatii de invatare. Ambii prteneri ai procesului au nevoie sa cunoasca masura in care
activitatea lor raspunde exigentelor scolare . Profesorii pentru a determina nivelul de pregatire al
elevilor si implicit calitatea predarii , elevul pentru a sti daca rezultatele obtinute sunt pe masura
asteptarilor. Rolul principal al evaluarii in procesul didactic este de a permite controlul si
reglarea predarii si a invatarii din partea participantilor la proces.

08.03.2022