Articulațiile

Articulațiile sunt zonele în care vin în contact două sau

mai multe oase. În funcție de mobilitate, articulațiile se
clasifică în:

 Fixe (imobile) – nu permit modificarea poziţiei

oaselor. Astfel de articulații, numite suturi, există
între oasele craniului (exceptând mandibula).
 Semimobile – permit
doar o mișcare
limitată, așa cum sunt articulațiile dintre vertebre.
 Mobile – permit schimbarea poziției oaselor în articulație.

Alcătuirea unei articulaţii mobile:

- suprafeţele de articulaţie ale oaselor acoperite de

cartilajele de articulaţie;
- capsula articulară care este căptuşită de membrana
sinovială care secretă lichidul sinovial; acesta are
aspectul albuşului de ou şi umple cavitatea articulară. El are rolul de a “unge” capetele
oaselor, acestea alunecând mai uşor în articulaţie.
- cavitatea articulară – spaţiul cuprins în interiorul capsulei articulare.
 Pârghiile
Mușchii, oasele și articulațiile lucrează după sistemul pârghiilor. O pârghie prezintă:
• forța activă dată de mușchii care se contractă F
• rezistența (forța rezistentă) dată de oase R
• punctul de sprijin reprezentat de articulație S
 Pârghiile de gradul I - ex. articulația craniului cu coloana vertebrală, unde:
- punctul de sprijin este vertebra atlas;
- rezistenţa este reprezentată de greutatea capului, care tinde să cadă înainte;
- forţa activă este dezvoltată de muşchii cefei, care opresc căderea capului înainte.
 Pârghiile de gradul II - ex. articulația dintre oasele gambei și picior, unde:
- punctul de sprijin este
vârful degetelor;
- rezistenţa este
greutatea corpului
transmisă prin tibie;
- forţa o vor da muşchii
inseraţi prin tendonul
lui Ahile pe calcaneu.
 Pârghiile de gradul
III – ex. articulația
dintre osul brațului și
cele ale antebrațului
(cotul), unde:
- punctul de sprijin este osul braţului;
- rezistenţa este greutatea antebraţului;
- forţa activă este muşchiul biceps care se contractă.

Pârghia este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct fix numit punct de
sprijin și asupra căreia acționează două forțe: forța care trebuie învinsă, numită forță
rezistentă și forța cu ajutorul căreia este învinsă forța rezistentă, numită forță activă.