CLASIFICAREA ARTICULATIILOR

Articulatiile reprezinta totalitatea formatiunilor prin care oasele se unesc intre ele.
Articulatiile pot fi :
- conjuctive
- musculare

Clasificarea articulatiilor dupa functia indeplinita :

1. Dupa gradul de mobilitate articulatiile pot fi:
Articulatii mobile (diartroze) cu sinoviala
Articulatii semimobile amfiartroze ( cartilaginoase )
Articulatii fixe sinartroze ( fibroase)
2. Dupa agentii care franeaza miscarea:
Articulatii cu conducere musculara articulatia pumnului, articulatia genunchiului
Articulatii cu conducere osoasa articulatia cotului
Articulatii cu conducere ligamentara articulatia soldului
3. Dupa forma suprafetei articulare-diartrozele pot f :
Articulatii plane (se fac prin miscari de alunecare) vertebrele toracale, oasele
carpului si tarsului
Articulatii ginglim (un os are trohlee iar pe celalalt os exista o concavitate cu
creasta pentu santul trohleei. Au amplitudine mare si produc miscari de flexie si
extensie) articulatia humero-ulnara, articulatia dintre tibie si talus
Articulatii condiliene (condilartroze) (prezinta un cilindru osos rotunjit, numit
condil. Se articuleaza cavitatea celui de-al doilea os. Este mai putin mobila si are
cavitate mica. Prezinta miscari limitate intr-un singur plan) articulatia
genunchiului, articulatia temporo-mandibulara
Articulatii sferoidale (enartroze) (sunt cele mai mobile. Realizeaza miscari variate
cu amplitudine mare - de flexie, extensie, abductie, adductie, rotatie) articulatia
scapulo-humerala, articulatia coxo-humerala

4. Dupa numarul axelor

Uniaxiale (permit miscarea intr-un singur plan. Realizeaza flexie, extensie) sunt
articulatiile ginglin, trohoide si condiliene
Diaxiale (prezinta doua axe articulare perpendiculare intre ele ) sunt articulatiile
elipsoidale si in sa

 Triaxiale ( asigura miscari in toate planurile spatiului ) sunt articulatiile sferoidale

ARTICULATIILE FIBROASE
Sinartrozele sunt articulatii fixe unite prin tesut fibros. Ele nu permit miscari sau
daca permit acestea sunt foarte reduse. In functie de procesele de osificare prin
care s-au format oasele articulare intre ele, sinartrozele se clasifica astfel :
1. Daca este osificare cartilaginoasa, sinartrozele sunt sincondroze. Ele au cartilajul
intre capetele articulare
2. Daca osificarea este membranoasa sinartrozele se numesc sindesmoze. Ele au
tesut fibros intre suprafetele lor articulare.
Variante de sinartroze
1. Sindesmoze legaturile dintre oase se fac prin ligamente sau membrane membrana interosoasa a antebratului sau a oaselor gambei.
2. Gomfoze sunt articulatiile dintre o articulatie conica osoasa si o cavitate
alveolara articulatia dintre radacinile dintilor si alveole

ARTICULATIILE CARTILAGINOASE

Amfiartrozele
-Sunt articulatii semimobile
- fete articulare plane, usor concave, acoperite de cartilaj.
-Mijloacele de unire sunt realizate de ligamentele interosoase si de capsula
articulara
Ligamentul interosos este un fibrocartilaj care ocupa tot spatiul dintre cele doua
suprafete articulare.
- Nu au cavitate articulara.Rolul fibrocartilajului este de a uni puternic oasele intre
ele permitand deplasari minime (simfiza pubiana, articulatia dintre corpurile
vertebrelor).
DIARTROZELE

Alcatuirea unei articulatii sinoviale

Sunt articulatiile cele mai mobile,cu membrana sinoviala si lichid sinovial in

cavitatea articulara.

Elemente componente :

1. fetele articulare
Suprafetele articulare sunt netede, delimitate de santuri- capul humerusului sau al
femurului
Au margini proeminente acetabulum
Sunt invelite in cartilaj articular hialin, alb, elastic, cu rol de protectie si amortizare
in caz de lovituri
Are doua suprafete :
- una adera la os
- una este libera (umezita de sinoviala)
Cu cat presiunea exercitata asupra cartilajului este mai mare cu atat cartilajul este
mai gros membrul inferior.
Cartilajele articulare nu prezinta terminatii nervoase sau vase de sange. Au
metabolism redus, sunt hranite prin insibitie din lichidul articular. Daca patrunde
sange in articulatii, tesutul osos apare in locul cartilajelor care se reabsorb, aparand
anchilozele osoase.
Cartilajul articular hialin este invelit de o membrana articulara conjunctiva
(pericondru).
Fibrocartilajul articular se afla intre suprafetele articulare discul articular ce ocupa
toata articulatia: articulatia sterno-claviculara, articulatia temporo-mandibulara;
meniscul articular (lama fibrocartilaginoasa, in forma de semiluna sau inel dispusa
intre cele doua oase) articulatia genunchiului.

2. Mijloace de unire
- capsula articulara
- ligamente
- muschi

Capsula articulara este un manson conjunctiv fibros care inveleste suprafata

articulara. Are doua straturi : - stratul extern fibros
- stratul intern membrana sinoviala secreta lichid sinovial
Capsula are doua circumferinte inserate una pe marginile oaselor articulare si

aceasta realizeza miscari cu amplitudine redusa si a doua este capsula inserata la

distanta de suprafata articulara si realizeaza miscari cu amplitudine mare.
Grosimea capsulei este mai mica la articulatiile cu mobilitate mare (articulatia
umarului) si mai mare la articulatiile cu mobilitate mica (sterno-claviculara).
Grosimea este mai mare desi amplitudinea este mare deoarece capsula este bogata
in fibre elastice (articulatia soldului), suporta greutatea corpului, permite miscari
ample.
Membrana sinoviala o captuseste ajungand pana la marginea cartilajului articular.
Capsula articulara are rol de protectie si de unire.
Ligamentele articulare sunt benzi fibroase care se insera pe oasele articulate
intre ele cu rol de a mentine contactul dintre suprafetele articulare.

Dupa pozitia lor ligamentele sunt :

- ligamente interosoase intracapsulare
- ligamente extracapsulare

Membrana sinoviala este o lama conjunctiva subtire, neteda, lucioasa. Ea acopera

suprafata interna a capsulei articulare.
Lichidul sinovial este galbui, cu rol in lubrefierea suprafetelor osoase aflate in
miscare.
Membrana acopera tendoanele, ligamentele si discurile aflate in articulatie.
Muschii au rol de mentinere a oaselor in contact prin tonusul si elasticitatea lor.
Prin contractie fibrele unor muschi inserati pe capsula trag capsula dintre oase
impiedicand prinderea ei intre suprafetele articulare.

MISCARILE IN ARTICULATII. AXUL MISCARII

Se refera la miscarile articulare ale oaselor dependente de forma suprafetelor

articulare. Miscarile oaselor se efectueaza in jurul unor axe articulare si se
efectueaza in anumite planuri ale spatiului.
Axul articular reprezinta totalitatea punctelor care nu se deplaseaza in timpul
miscarii.

- ax transversal
- ax sagital

- ax vertical

La axul transversal, oasele se apropie, iar miscarea este de flexie. (daca oasele
se departeaza miscarea este de extensie) . Planul este sagital.
La axul sagital , oasele se departeaza de ax si produce miscari de abductie (daca
oasele se apropie de ax miscarea este de adductie). Planul este frontal.
La axul vertical, rotatia se face in jurul unui ax ce trece prin centrul osului mobil,
rotatie mediala sau laterala. Planul este transversal

Flexia reprezinta apropierea a doua segmente, miscarea este in jurul axului

transversal.
Extensia reprezinta indepartarea a doua segmente, miscarea este in jurul axului
transversal.
Adductia apropierea de planul medio-sagital.
Abductia indepartarea de planul medio-sagital.
Circumductia reprezinta insumarea miscarilor de flexie, extensie, abductie,
adductie si rotatie.
Pronatia este miscarea de rotatie a oaselor antebratului in care un os este imobil,
iar celalalt are superior o extremitate cu miscari de rotatie pe loc, iar inferior o
extremitate care sufera o rotatie cu deplasare, incrucisind celalalt os ; astfel oasele
iau forma literei X
Supinatia este miscarea inversa. Cele doua oase devin paralele. Axul miscarii este
cu oblicitate redusa.
Miscareade pronatie/supinatie se realizeaza in jurul unui ax oblic care trece prin
capetele celor doua oase.
Miscarea de inversiune a piciorului se ridica fata mediala
- se coboara fata laterala
Miscarea de eversiune a piciorului- se ridica fata laterala
- se coboara fata lmediala
Miscarea de inversiune/eversiune se realizeaza in jurul unui ax cu oblicitate tripla :
Sus->jos; antero->posterior; medial->lateral
Miscarea de basculare intre sacru si coccis ax transversal
- miscarea de nutatie: cu coccisul inapoi
-contranutatia este procesul reversibil dupa nastere.

Conducerea miscarii in articulatii se face in functie de configuratia suprafetelor

articulare si de elementele care formeaza diferitele miscari.
1. Articulatii cu conducere osoasa articulatia cotului
2. Articulatii cu conducere musculara muschii extensori ai gambei limiteaza
flexia
- muschii flexori ai gambei limiteaza extensia
3. Articulatii cu conducere ligamentara articulatia soldului.
Entorsa este intinderea exagerata a ligamentelor.
Luxatia este amplitudinea prea mare a miscarii, intreruperea congruentei dintre
capetele osoase cu deplasarea lor prin ruperea ligamentelor sau a capsulei
articulare.

Muschii sunt grupati in jurul unei articulatii:

a. sinergici miscarea este de acelasi sens intr-o articulatie
b. antagonisti se opun miscarii intr-un anumit sens

Agonistii si antagonistii au un rol important in efectuarea miscarilor, ei actionand

intotdeauna similar.
Antagonistii reprezinta o frana musculara elastica (pana la oprirea miscarii).