UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „Gr. T.

Popa” IAȘI
MAFTEI CONSTANTIN, MEDICINĂ GENERALĂ, AN3, GRUPA 34 APSS

Epidemia: exemplu-hepatita virală A

ARGUMENT

Am alec această temă pentru a aduce la cunoștința publicului larg informații de bază ce pot
ajuta la înțelegerea și evitarea răspândirii acestui virus. Deși hepatita A nu are rată mare de
mortalitate și nu cronicizează, efectele sale acute pot aduce la complicații grave și un
disconfort îndelungat. Aceste situații pot fi evitate mulțumită unui vaccin eficient ce ajută la
prevenirea sa.

HEPATITA VIRALĂ A

Hepatita A este o boală contagioasă a ficatului care apare ca urmare a infecției cu virusul
hepatitei A. Virusul hepatic A (VHA) este un virus care aparține familiei Enterovirus, genul
Heparnavirus. VHA este răspunzător pentru aproximativ 40-50% din cazurile de hepatită
acută. Este o hepatită infecțioasă, transmisă pe cale fecal-orală, prin alimente, apă
contaminată, mâini murdare sau obiecte contaminate, Faptul că virusul este destul de rezistent
în mediul extern mărește șansa transmiterii.

Perioada de incubației este de aproximativ 2-6 săptămâni, în medie 28 de zile.

Hepatita acută cu virus A durează aproximativ 4 săptămâni și majoritatea pacienților se

recuperează complet în 4 săptămâni. Vindecarea este completă în 99% din cazuri. Infecția cu
VHA nu se cronicizează, iar pacienții nu preazintă vreun risc crescut pentru ciroza hepatică
sau carcinom hepatocelular.

Simptomele hepatitei cauzate de VHA sunt similare cu cele produse de virusul hepatic B. Ele
apar brusc și se intensifică înainte de apariția icterului. Manifestările clinice inițiale (primele
două săptămâni) includ: febră, astenia, mialgia, greată, inapetență, durere abdominală și
vărsături; ocazional pot fi prezente simptome care să sugereze o infecție a tractului respirator
superior.
 CUM NE PUTEM PROTEJA?

Profilaxia constă în primul rând în respectarea regulilor de igienă și în asanarea focarelor prin
măsuri de dezinfecție stricte.

Clorinarea apei este foarte eficientă.

Profilaxia cu imunoglubuine administrate înainte sau timpuriu în perioada de incubație are o

eficacitate de 80-90% în prevenirea bolii cronice.

Pentru prevenirea infecției, persoanele supuse unui risc ridicat sau cele care călătoresc în zone
endemice se vaccinează cu un vaccin cu virus inactivat. Vaccinul cu virus inactivat
administrat în primul an de viață dezvoltă imunitate în decurs de o lună de la administrare, ea
persistând probabil toată viața.

FACTORI DE RISC

Risc crescut de infectare cu virusul hepatic A prezintă:

Persoanele care au contact direct cu persoane care suferă de hpatita A;

Consumul de fructe și legume nespălate, apa contaminată;

Călătorii sau munci practicate în zone cu rată de infectare:

Persoane HIV pozitive;

Lipsa vaccinării;

Existența unor tulburări de coagulare (hemofilia);

POPULAȚIA ȚINTĂ

Virusul patogen este prezent cu 2 săptămâni înainte a debutului simptomelor în sânge și în

materiile fecale ale bolnavului.

Orice persoană poate contracta virusul hepatitei A, însă există anumite persoane cu risc
crescut: se recomandă vaccinarea.
De obicei 90% din copii până la vârsta de 10 ani au intrat în contact cu VHA.

DIAGNOSTIC DE LABORATOR

Metode nespecifice, biochimice, care indică alterarea funcțiilor hepatice, prin:

-perturbări ale metabolismului pigmenților biliari (pigmenți biliari în urină, urobilinogen

crescut, bilirubină în serul sanguin crescută);

-leziuni ale celulei hepatice (hepatocitoliză( demonstrată prin activitatea mult sporită a
transferazelor serice ALT (alanilaminostransferaza) și AST (aspartataminotransferaza), chiar
în absența icterului;

-dezechilibrul proteinelor serice: creșterea alfa, beta și gamma-globulinelor, scăderea

albuminelor, inversarea raportului albumine-globuline.

Metodele specifice, urmăresc:

-evidențierea virusului în faza acută a infecției în materiile fecale sau omogene hepatice, prin
tehnici de microscopie electronică, radioimunotestare, teste imunoenzimatice de tip EIA,
detectarea ARN VHA prin PCR sau tehnici de hibridizare moleculară, dar care, la fel ca și
izolarea virusului pe culturi de celule, nu sunt metode curente de diagnostic.

-detectarea anticorpilor specifici anti VHA clasa IgM în serul pacienților prin tehnica EIA,
radioimunotestare sau metoda MEIA (microparticle enzyme immunoassay). Ei apar simultan
cu semnele clinice și dispar 3-6 luni mai târziu, indicând boala acută. Anticorpii IgG apar mai
târziu și persistă mulți ani, fiind markerii stării de imunitate.

ANALIZE RECOMANDATE

-Ac. anti virus hepatic A (HAV) totali (IgM și IgG)

-Ac. Anti virus hepatic A (HAV) IgM

-ARN virus hepatic A în materii fecale.

TRATAMENTUL HEPATITEI A
Nu există un tratament specific pentru hepatita A. Organismul elimină virusul hepatic pe cont
propriu. În cele mai multe cazuri de hepatita A, ficatul se vindecă de la sine în cel mult 6
săptămâni.

Așadar, tratamentul se concetrează, de obicei pe menținerea unor semne și simptome

confortabile și controlate.

Este recomandată odihna. Mulți oameni su infecție cu hepatita A se simt obosiți, bolnavi și
fără energie.

Trebuie gestionată senzația de greață. Se recomandă gustări mici și dese, cu alimente bogate
în calorii, sucuri de fructe, lapte pentru a evita deshidratarea.

Se evită consumul de alcool și se folosesc medicamente cu grijă.

Se recomandă medicamente sau suplimente pe bază de silimarină, fosfolipide esențiale,

arginină, etc..

BIBLIOGRAFIE

1. Cernescu, C.; Ruta S.: Curs concis de virusologie, Editura Universitare „Carol
Davila”, 2022
2. Ciufeca, E.S. Virusuri hepatotrope în Compendiu de virusologie medicală, București,
1995, Ed. Fundației România de mâine
3. Levinson, W., Jawetz, E.: Medical Microbiology and Immunology, Seventh Edition,
2002, Lange Medical Book-McGravw-Hill
4. Stuart Walker, T.: Microbyology, W.B. Saunders Company, Philadelphia,1998