(Leahy) - Tratament Depresie Si Anxietate CDROM

PLANURI DE TRATAMENT
ȘI INTERVENȚII
PENTRU
DEPRESIE ȘI ANXIETATE
EDIȚIA A DOUA
CD-ROM
Robert L. Leahy
Stephen J.F. Holland
Lata K. McGinn
Traducere din limba engleză

Mihaela Marian Mihăilaş
Editura ASCR
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
LEAHY, ROBERT L
Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate / Robert L. Leahy, Stephen J. F. Holland,
Lata K. McGinn ; trad.: Mihaela Marian Mihăilaş. - Cluj-Napoca : Editura A.S.C.R., 2017
Conţine bibliografie
Index
ISBN 978-606-977-006-1
I. Holland, Stephen, J
II. McGinn, Lata K.
616
Ediţia în limba engleză

Robert L.Leahy, Stephen J.F.Holland and Lata K. McGinn
Treatment Plans and Interventions for Depression and Anxiety Disorders. Second edition
Copyright © 2012 by Robert L.Leahy, Stephen J.F.Holland, and Lata K. McGinn
Published by arrangement with The Guilford Press
Ediţia în limba română

Robert L.Leahy, Stephen J.F.Holland, Lata K. McGinn
Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate. Ediţia a doua
Traducere din limba engleză | Mihaela Marian Mihăilaş
Lectură de conformitate cu originalul | Claudia Găgeanu
Copertă | Carolina Banc
Paginaţie şi prepress | Kitty Bojan
CD | Rafael Oros
Editor | Diana Breaz
Este interzisă reproducerea integrală ori parțială a conținutului volumului sau al CD-ROM-ului, traducerea, stocarea într-o bază
de date sau transmiterea sa în orice formă și prin orice mijloace electronice, mecanice, de fotocopiere, microfilmare, înregistrare
sau altele, fără acordul prealabil scris al editurii.
LICENȚĂ LIMITATĂ DE MULTIPLICARE

Aceste materiale se adresează exclusiv personalului calificat în domeniul sănătății mintale.
Editura acordă cumpărătorilor individuali dreptul de a copia pentru uz personal, din volum și de pe CD-ROM, doar fișele
pentru care există precizare expresă în notele de subsol. Licența se acordă exclusiv cumpărătorului individual pentru uzul
personal sau pentru utilizarea de către acesta cu clienții individuali. Licența nu garantează dreptul de multiplicare a acestor
materiale pentru recomercializare, redistribuire, expunere electronică sau în orice alte scopuri (inclusiv, dar fără a se limita
la cărți, pamflete, articole, casete video/ audio, blog-uri, site-uri de file-sharing, internet ori intranet, precum și fișe sau
diapozitive folosite ca material didactic pentru cursuri, ateliere sau seminare-web, cu sau fără perceperea unei taxe).
Acordul pentru multiplicarea acestor materiale în scopurile menționate și în oricare alte scopuri trebuie obținut în scris de
la Editura ASCR.
Autorii au consultat surse acreditate, încercând să ofere informații complete, la nivelul standardelor de practică acceptate la
data publicării. Totuși, în cazul unor erori umane sau al unor schimbări apărute în domeniul științelor comportamentale, al
sănătății mintale sau al științelor medicale, nici autorul, nici editorul și nici editura sau oricare alte părți implicate în pregătirea
și publicarea lucrării de față nu garantează că informațiile conținute sunt precise sau complete din absolut toate punctele de
vedere și ei nu se declară răspunzători pentru erori sau omisiuni ori pentru rezultate obținute ca urmare a folosirii unor astfel de
informații. Cititorii sunt îndemnați să verifice informațiile conținute în acest volum prin consultarea altor surse.
Comenzi online: www.ascred.ro

Comenzi e-mail: comenzi@ascred.ro; ed.ascr@gmail.com
Comenzi telefon: 0364-711115/ 0756-164681
Copyright © 2017 Editura ASCR

Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a textului şi stocarea sa într-o bază de date, fără
acordul prealabil în scris al Editurii ASCR, sunt interzise şi se pedepsesc conform legii.
Conţinutul CD-ROM-ului
Evaluare generală
FIŞA 2.1. Evaluare inițială
Depresia
FIGURA 2.1. Schemă de diagnostic pentru depresia majoră
TABELUL 2.5. Plan general de intervenție pentru depresie
TABELUL 2.15. Exemple de simptome pentru depresia majoră
TABELUL 2.16. Exemple de scopuri şi intervenţii în tratamentul depresiei
TABELUL 2.17. Plan de tratament detaliat pentru depresie
FIŞA 2.2. Inventar rapid de autoevaluare a simptomatologiei depresive (QIDS-SR16)
FIȘA 2.3. Evaluarea suplimentară a depresiei: scoruri obținute la teste, abuz de
substanțe, istoric și recomandări
FIȘA 2.4. Evaluarea depresiei pe plan cognitiv, comportamental și interpersonal
FIȘA 2.5. Evaluarea riscului de suicid
FIȘA 2.6. Contract anti-suicid
FIȘA 2.7. Informații despre depresie – Fișă pentru pacient
FIȘA 2.8. Programul de activități săptămânale al pacientului
FIȘA 2.9. Programul pacientului pentru planificare săptămânală: Preconizarea nivelului
de plăcere și competență
FIȘA 2.10. Fișa pacientului pentru automonitorizare zilnică a gândurilor automate
disfuncționale
FIȘA 2.11. Informații despre insomnie pentru pacienți
Tulburarea de panică și agorafobia

FIGURA 3.1. Diagrama diagnosticului de tulburare de panică și agorafobie
TABELUL 3.2. Plan general de tratament pentru tulburarea de panică și agorafobie
TABELUL 3.3. Exemple de simptome pentru tulburarea de panică și agorafobie
TABELUL 3.4. Exemple de scopuri ale tratamentului și intervențiile aferente pentru
tulburarea de panică și agorafobie
TABELUL 3.5. Plan detaliat de tratament pentru tulburarea de panică și agorafobie
FIȘA 3.1. Modelul cognitiv-comportamental al tulburării de panică și agorafobiei – Fișă
pentru pacienți
FIȘA 3.2. Evaluarea tulburării de panică și agorafobiei: Scoruri obținute la teste, abuz de
substanțe, istoric, progresul intervenției și recomandări
FIȘA 3.3. Evaluarea anxietății și a evitării – Fișă pentru pacienți
FIȘA 3.4. Fișa de monitorizare a panicii pentru pacient
FIȘA 3.5. Informații oferite pacienților despre tulburarea de panică și agorafobie
FIȘA 3.6. Cele mai frecvente gânduri automate ale pacientului în momentele de anxietate/
panică
FIȘA 3.7. Formule de coping pentru pacienți
FIȘA 3.8. Ierarhia situațiilor anxiogene – Fișa pentru pacient
FIȘA 3.9. Noul dumneavoastră set de reguli pentru panică și agorafobie
Tulburarea de anxietate generalizată

FIGURA 4.1. Diagrama diagnosticului de tulburare de anxietate generalizată
TABELUL 4.2. Plan general de tratament pentru tulburarea de anxietate generalizată
TABELUL 4.5. Exemple de simptome pentru tulburarea de anxietate generalizată
TABELUL 4.6. Exemple de scopuri ale tratamentului și intervențiile aferente pentru
tulburarea de anxietate generalizată
TABELUL 4.7. Plan detaliat de tratament pentru tulburarea de anxietate generalizată
FIȘA 4.1. Tulburarea de anxietate generalizată: antecedente și procese subiacente
FIȘA 4.2. Chestionarul Leahy de evaluare a anxietăţii, pentru pacienţi
FIȘA 4.3. Chestionarul Penn State pentru evaluarea îngrijorării (PSWQ)
FIȘA 4.4. Chestionarul de evaluare a metacognițiilor (MCQ-30)
FIȘA 4.5. Scala pentru evaluarea intoleranţei la incertitudine (IUS)
FIȘA 4.6. Evaluarea tulburării de anxietate generalizată: Scoruri obținute la teste, abuz
de substanțe, istoric, progresul intervenției și recomandări
FIȘA 4.7. Informații despre tulburarea de anxietate generalizată pentru pacienți
FIȘA 4.8. Jurnalul îngrijorărilor pacientului
FIȘA 4.9. Întrebări pe care să vi le adresați dacă sunteți îngrijorat
FIȘA 4.10. Contracararea convingerilor dumneavoastră centrale
FIȘA 4.11. Intervenții posibile pentru îngrijorare: un ghid self-help pentru pacienți
Tulburarea de anxietate socială (fobia socială)

FIGURA 5.1. Diagrama diagnosticului de tulburare de anxietate socială
TABELUL 5.3. Plan general de intervenție pentru tulburarea de anxietate socială
TABELUL 5.4. „Reguli” dezadaptative în tulburarea de anxietate socială
TABELUL 5.5. Exemple de simptome pentru tulburarea de anxietate socială
TABELUL 5.6. Exemple de obiective terapeutice și intervenții aferente pentru tulburarea de
anxietate socială
TABELUL 5.7. Plan detaliat de tratament pentru tulburarea de anxietate socială
FIȘA 5.1. Cauzele anxietății sociale
FIȘA 5.2. Chestionarul de evaluare a anxietăţii sociale (CFS), pentru pacienţi
FIȘA 5.3. Evaluarea tulburării de anxietate socială: Scoruri obținute la teste, abuz de
FIȘA 5.4. Lista situațiilor sociale anxiogene pentru pacienți
FIȘA 5.5. Inventarul comportamentelor de siguranță pentru pacienții cu anxietate socială
FIȘA 5.6. Informații despre tulburarea de anxietate socială pentru pacienți
Tulburarea de stres posttraumatic

FIGURA 6.1. Diagrama diagnosticului diferențial pentru TSPT
TABELUL 6.1. „Reguli” dezadaptative în tulburarea de stres posttraumatic
TABELUL 6.3. Plan general de intervenție pentru tulburarea de stres posttraumatic
TABELUL 6.4. Exemple de tehnici pentru gestionarea distorsiunilor cognitive legate de traumă
TABELUL 6.5. Exemple de simptome pentru tulburarea de stres posttraumatic
TABELUL 6.6. Exemple de scopuri ale intervenției și intervenții pentru tulburarea de stres
posttraumatic
TABELUL 6.7. Plan detaliat de tratament pentru tulburarea de stres posttraumatic
FIȘA 6.1. Cauzele tulburării de stres posttraumatic
FIȘA 6.2. Chestionarul de evaluare a tulburării de stres posttraumatic – versiunea pentru
civili (PCL-C)
FIȘA 6.3. Evaluarea tulburării de stres posttraumatic: Scoruri obținute la teste, abuz de
FIȘA 6.4. Fişa pacientului pentru monitorizarea stimulilor asociaţi traumei
FIȘA 6.5. Informații despre tulburarea de stres posttraumatic – Fișă pentru pacienți
FIȘA 6.6. „Puncte fierbinți” în povestea mea
FIȘA 6.7. Comportamente de siguranță în tulburarea de stres posttraumatic
FIȘA 6.8. Gânduri negative și răspunsuri realiste în tulburarea de stres posttraumatic
FIȘA 6.9. Potențiale intervenții pentru tulburarea de stres posttraumatic: un ghid self-
help
Fobia specifică
FIGURA 7.1. Diagrama diagnosticului diferențiat pentru fobia specifică
TABELUL 7.1. Plan general de intervenție pentru fobia specifică
TABELUL 7.3. Exemple de simptome pentru fobia specifică
TABELUL 7.4. Exemple de scopuri ale intervenției și intervenții pentru fobia specifică
TABELUL 7.5. Plan detaliat de tratament pentru fobia specifică
FIȘA 7.1. De unde provine teama dumneavoastră și de ce persistă
FIȘA 7.2. Rolul gândirii în frică
FIȘA 7.4. Fișa de evaluare a fricii pentru pacienți
FIȘA 7.5. Informații despre fobia specifică – Fișă pentru pacienți
FIȘA 7.6. Costurile și beneficiile de a vă depăși frica
FIȘA 7.7. Fișa de automonitorizare a fricii pentru pacienți
FIȘA 7.8. Ierarhia fricii în fobia specifică – Fișă pentru pacienți
FIȘA 7.9. Costurile și beneficiile comportamentelor de evitare în fobia specifică
FIȘA 7.10. Comportamente de siguranță în fobia specifică
FIȘA 7.11. Predicții și rezultate în fobia specifică
FIȘA 7.12. Gânduri raționale și iraționale în fobia specifică
FIȘA 7.13. Setul de reguli anti-fobie
Tulburarea obsesiv-compulsivă
FIGURA 8.1. Diagrama diagnosticului diferențial pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
TABELUL 8.2. Plan general de intervenție pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
TABELUL 8.3. Exemple de simptome pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
TABELUL 8.4. Exemple de scopuri ale intervenției și intervenții pentru tulburarea obsesiv-
compulsivă
TABELUL 8.5. Plan detaliat de tratament pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
FIȘA 8.1. Inventarul Maudsley pentru obsesii și compulsii (MOCI)
FIȘA 8.2. Chestionarul de evaluare a tulburării obsesiv-compulsive, pentru pacienţi
FIȘA 8.3. Evaluarea suplimentară a tulburării obsesiv-compulsive: Scoruri obținute la
teste, consum de substanțe, istoric, progresul intervenției și recomandări
FIȘA 8.4. Jurnal pentru automonitorizarea obsesiilor/ ritualurilor
FIȘA 8.5. Informații despre tulburarea obsesiv-compulsivă – Fișă pentru pacienți
FIȘA 8.6. Ierarhia obsesiilor – Fișa pacientului
FIȘA 8.7. Ierarhia stimulilor sau situațiilor anxiogene/ evitate – Fișa pacientului
Tehnici comportamentale
ANEXA A Tehnici comportamentale - Rezumat
FIȘA 9.1. Fișa pacientului pentru exersarea expunerii în imaginar
FIȘA 9.2. Fișa pacientului pentru exersarea expunerii in vivo
Concepte și tehnici cognitive

ANEXA B Tehnici cognitive – Rezumat
TABELUL 10.1. Scheme cognitive disfuncționale în tulburările de personalitate
FIȘA 10.1. Fişă cu informații generale despre terapia cognitiv-comportamentală pentru
pacienți
FIȘA 10.2. Categorii de gânduri automate distorsionate – Ghid pentru pacienți
FIȘA 10.3. Exemple de asumpții dezadaptative – Ghid pentru pacienți
FIȘA 10.4. Fișa de monitorizare eveniment-dispoziție-gând pentru pacienți
FIȘA 10.5. Fișa pacientului pentru clasificarea și formularea răspunsurilor la gânduri
automate
FIȘA 10.6. Planul pacientului pentru procesul de autoinstruire
Tratamente farmacologice pentru depresie și anxietate

Antidepresive – inhibitori ai oxidazei monoaminice (MAOI)
Antidepresive – triciclice
Antidepresive – inhibitori selectivi al recaptării serotoninei (SSRI)
Antidepresive – diverse
Anxiolitice – bezodiazepine
Anxiolitice – diverse
Stimulante
Antipsihotice – Fenothiazine
Antipsihotice – diverse
Antimaniacale – stabilizatori de stări afective
Hipnotice (pot aparţine şi altor categorii de medicamente, cum ar fi de exemplu benzodiazepinele)
Evaluare generală
FIŞA 2.1. Evaluare inițială
Numele pacientului: _______________________________________________________ Data de azi: _________

Vârsta:___________ Data nașterii: ____________________________ Sex: (Încercuiți) F M
Adresă: _____________________________________________________________________________________
Oraș: _____________________________________________ Stat____________________Cod: ______________
Telefon domiciliu ___________________________ Telefon de serviciu _________________________________
Alt telefon:__________________________________________________________________________________
Ocupație: ___________________________________________________________________________________
Loc de muncă: _______________________________________________________________________________
Educație: ___________________________________________________________________________________
Cod numeric personal #: _______________________________________________________________________
Trimis de: ___________________________________________________________________________________
Ruda cea mai apropiată: _________________________ Telefon: _______________________________________

Persoană de contact în caz de urgență (dacă este diferită de cea de sus): __________________________________
Nume: _________________________________ Telefon: ______________________________________
Stare civilă: (Încercuiți): Necăsătorit Căsătorit Separat Divorțat Văduv Concubinaj
Numele soțului (partenerului): ___________________________________________________________________
Ocupația soțului (partenerului) : _________________________________________________________________
Copii (nume și vârste):
Nume: ____________________________________________________________ Vârsta: ____________
Nume: ____________________________________________________________ Vârsta: ____________
Nume: ____________________________________________________________ Vârsta: ____________
Nume: ____________________________________________________________ Vârsta: ____________
Apartenență religioasă (dacă e cazul): _____________________________________________________________
Aveți asigurare medicală? (Încercuiți) Da Nu

Poliță #: ___________________________________ Procent compensat pe ședință:________________________
Sunteți tratat de alt terapeut în prezent? (Încercuiți) Da Nu

Dacă da, numele terapeutului: ___________________________________________________________________
Numele terapeuților anteriori și intervalele de tratament: (continuați pe verso, dacă este nevoie)
Nume: _____________________________________ Data: ________________________ la____________
Nume: _____________________________________ Data: ________________________ la____________
(continuare)
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press, 2012). Drepturi de autor
Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz personal doar cumpărătorii
acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de autor).
FIŞA 2.1. Evaluare inițială (p. 2 din 9)
Nume: _____________________________________ Data: ________________________ la___________
Nume: _____________________________________ Data: ________________________ la____________
Primiți în prezent sau ați primit vreodată tratament medicamentos pentru o problemă psihiatrică? (Încercuiți)
Da Nu
Dacă da, scrieți numele medicamentului, dozajul și perioada de tratament pentru fiecare medicament: (Continuați
pe verso dacă este necesar)
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Notați numele, adresa și numărul de telefon al psihiatrului care a prescris medicația

Nume: _____________________________________________________________________________________
Adresă: _____________________________________________________________________________________
Oraș: ________________________ Stat:___________________________ Cod:___________________________
Telefon cabinet: ____________________________________________________________________________
Ați fost vreodată internat/ă pentru o problemă psihiatrică? (Încercuiți) Da Nu

Dacă da, notați spitalul/ spitalele, data (datele) și motivul (motivele):
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Când ați fost la ultimul consult psihiatric la un specialist și care a fost rezultatul ?
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Numele medicului: ______________________________ Telefon cabinet: ______________________________

Suferiți de anumite probleme medicale care au avut un impact puternic asupra dumneavoastră? (Încercuiți) Da Nu
Dacă da, vă rugăm să detaliați:
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
(continuare)
Urmați în prezent un tratament medicamentos pentru probleme medicale? (Încercuiți) Da Nu

Dacă da, notați numele și dozajul fiecărui medicament: (Continuați pe verso dacă este necesar)
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Vă rugăm să încercuiți fiecare problemă de mai jos pentru care doriți să primiți ajutor:
Anxietate Tendință de suicid Furie Luarea deciziilor

Depresie Asertivitate Agresivitate Violență
Teamă Singurătate Energie scăzută Lipsă de speranță
Dureri de cap Intestin iritabil Rezolvare de probleme Muncă
Inactivitate Timiditate Abilități sociale Relații cu prietenii
Schimbări de dispoziție Impulsivitate A cunoaște oameni Supraponderabilitate
Regrete Probleme sexuale Insomnie Subponderabilitate
Stimă de sine Acuze fizice Autocritică Agitație
Probleme de cuplu Dificultăți în controlul alimentației Procrastinare Panică
Abuz de alcool Abuz de alte substanțe Soluționare conflict Gânduri obsesive
Altele (vă rugăm să specificați):

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Ați fost confruntat cu situații stresante în ultimul an? (Încercuiți) Da Nu

Dacă da, vă rugăm să descrieți:
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
(continuare)
Ați suferit vreodată o traumă? (Încercuiți) Da Nu

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Există situații sau persoane pe care le evitați deoarece vă fac să vă simțiți anxios? (Încercuiți) Da Nu
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Faceți exerciții fizice? (Încercuiți) Da Nu
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Considerați că faceți exerciții fizice în exces? (Încercuiți) Da Nu
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Care sunt activitățile dumneavoastră recreaționale tipice?
________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
(continuare)
Vă rugăm să descrieți obiceiurile dumneavoastră alimentare:
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Ce cantitate de cafea, ceai ori alte forme de cafeină consumați zilnic?_
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Ați avut vreodată tulburări de comportament alimentar? (Încercuiți) Da Nu
Dacă da, despre ce tulburare este vorba și când?
Supraponderalitate:____________________________________________________________________________
Subponderalitate: _____________________________________________________________________________
Anorexie: ___________________________________________________________________________________
Bulimie:____________________________________________________________________________________
Altele:______________________________________________________________________________________
Ați avut vreodată sau aveți probleme legate de abuzul de substanțe? (Încercuiți) Da Nu
Dacă da, vă rugăm indicați substanța(substanțele) (alcool, medicamente, droguri) și perioadele în care ați
consumat:
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Ați avut vreodată o perioadă de 2 zile sau mai mult când ați simțit oricare dintre următoarele? (Încercuiți toate
situațiile care se potrivesc)
Nevoie redusă de somn Să fiți foarte vorbăreț.
Succesiune rapidă a gândurilor Stimă de sine neobișnuit de ridicată
Dorință neobișnuită de a cheltui bani Șofat cu viteză foarte mare
Să fiți ușor de distras. Iritabilitate ori furie exagerată
(continuare)
S-a întâmplat vreodată să vă aflați într-una dintre următoarele situații? (Încercuiți toate situațiile care se potrivesc.)
Ați băut mai mult de 5 pahare de alcool pe zi. Ați simțit nevoia imperioasă de a bea.
Ați condus sub influența alcoolului. Nu v-ați amintit ce s-a întâmplat după ce ați băut.
Cei apropiați au fost de părere că aveți Ați băut ca să vă reduceți anxietatea.
probleme cu alcoolul.
Mai sunt alte lucruri pe care ați dori ca terapeutul să le știe despre dumneavoastră?
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
ISTORICUL DE FAMILIE
Mama: (Încercuiți) În viață? Decedată? Dacă a decedat, anul și cauza decesului: ___________________
Stare civilă: (Încercuiți): Necăsătorit Căsătorit Separat Divorțat Văduv Concubinaj
Ocupații: (În trecut și în prezent)
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Probleme psihiatrice? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Abuz de substanțe? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
(continuare)
Tata: (Încercuiți) În viață? Decedată? Dacă a decedat, anul și cauza decesului: ____________________
Stare civilă: (Încercuiți): Necăsătorită Căsătorită Separată Divorțată Văduvă Concubinaj
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Frați sau surori: Nume, vârste și ocupații:

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
(continuare)
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Alte rude: Au existat probleme de natură psihiatrică la alte rude – bunici, mătuși sau unchi? Dacă da, vă rugăm să
descrieți:
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Mama vitregă: (Încercuiți) În viață? Decedată? Dacă a decedat, anul și cauza decesului: ___________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Tata vitreg: (Încercuiți) În viață? Decedat? Dacă a decedat, anul și cauza decesului: ___________
___________________________________________________________________________________________
(continuare)
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Frați sau surori vitregi: Nume, vârste și ocupații:

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Depresia
Dispoziţie depresivă sau pierderea Luaţi în considerare alte tulburări
interesului pentru 2 săptămâni şi alte NU (de exemplu, tulburarea distimică)
simptome ale depresiei (în total 5 sau
mai multe)?
DA
Există episod maniacal sau

hipomaniacal în istoricul pacientului? DA Tulburare bipolară I sau II
NU
Depresia este cauzată de factori Tulburare afectivă datorată unei

medicali? DA afecțiuni medicale generale
NU
Depresia este cauzată de folosirea unei

substanţe, medicaţie sau toxină? DA Tulburare afectivă indusă de o
substanţă
NU
Există halucinaţii sau delir în absenţa

dispoziţiei depresive? DA Tulburare schizo‑afectivă
NU
Tulburare
depresivă majoră
FIGURA 2.1. Schemă de diagnostic pentru depresia majoră
TABELUL 2.5. Plan general de intervenție pentru depresie
•• Evaluare
○○ Teste și interviu clinic
○○ Evaluarea riscului de suicid
○○ Luarea în considerare a tratamentului medicamentos
•• Familiarizarea cu intervenția
•• Stabilirea obiectivelor
•• Activarea comportamentală și alte intervenții comportamentale
•• Intervenții cognitive
•• Creșterea rezistenței la episoade depresive în viitor
•• Finalizarea terapiei
•• Tratament de întreținere
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția

a doua (The Guilford Press, 2012). Drepturi de autor Robert L. Leahy, Stephen
J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz
personal doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor
de autor).
TABELUL 2.15. Exemple de simptome pentru depresia majoră
Simptome afective Simptome cognitive
Dispoziție depresivă Sentimente de lipsă de valoare
Iritabilitate crescută Culpabilizare excesivă
Anhedonie Ruminare
Motivație scăzută Pesimism
Lipsă de speranță
Simptome vegetative
Deteriorarea capacității de concentrare
Pierderea interesului în activități obișnuite
Dificultăți în luarea deciziilor
Modificări ale apetitului
Modificări în greutate
Alte simptome
Insomnie sau hipersomnie
Ideație suicidală (specificați dacă pacientul a făcut
Agitație sau retard psihomotor
planuri în acest sens sau dacă în trecut a avut tentative de
Oboseală
suicid)
Niveluri scăzute de energie
Gânduri despre moarte
Specificați de cât timp durează simptomele.
Specificați dacă au mai existat în trecut episoade
depresive.
TABELUL 2.16. Exemple de scopuri şi intervenţii în tratamentul depresiei
Scopuri ale tratamentului Intervenții
Eliminarea ideației suicidale Restructurare cognitivă, eliminarea accesului la mijloace
de suicid, semnarea unui contract de a contacta terapeutul,
dezvoltarea unor strategii de coping pentru impulsurile
suicidale, stabilirea unor obiective pe termen scurt și lung
Reducerea sentimentului lipsei de speranță Analiza motivelor pentru lipsa de speranță, a dovezilor pro și
contra acesteia, experimente comportamentale, planificarea
unor activități
Angajarea într-o activitate recompensatoare Planificarea recompenselor, programarea activităților, gradarea
pe zi sarcinilor
Reducerea frecvenței gândurilor automate Restructurare cognitivă, distragerea atenției
negative
7/8 ore de somn pe noapte Relaxare, plan de intervenție în cazul insomniei
Reducerea ruminării Intervenții împotriva ruminării, tehnici de terapie
metacognitivă
Angajarea într-un comportament asertiv pe zi Tehnici de dezvoltare a asertivității
Creșterea frecvenței contactelor sociale (trei/ Tehnici de dezvoltare a abilităților sociale, planificarea
săptămână) recompenselor, programarea activităților
Sporirea auto-recompensei pentru Planificarea recompenselor, auto-recompensarea
comportamente pozitive (una/ zi)
Modificarea asumpțiilor dezadaptative Restructurare cognitivă, experimente comportamentale
Modificarea schemei cognitive negative Restructurare cognitivă, analiza traseului de dezvoltare, tehnici
privind lipsa de valoare (sau alte scheme – din terapia centrată pe scheme cognitive, tehnica scaunului
specificați care) gol, adresarea unor scrisori persoanelor care au stat la baza
schemelor cognitive, dezvoltarea unor scheme cognitive
adaptative
Eliminarea disfuncționalităților (specificați Restructurare cognitivă, tehnici de dezvoltare a abilităților de
care - în funcție de deficite, pot exista mai rezolvare de probleme sau tehnici de dezvoltare a altor abilități
multe scopuri) (specificați care)
Eliminarea majorității sau a tuturor Toate cele de mai sus
simptomelor depresive (scoruri pentru BDI-II
sub 10 pentru o lună)
Dobândirea abilităților prin care se poate Recapitularea și exersarea tehnicilor la nevoie
preveni recăderea
TABELUL 2.17. Plan de tratament detaliat pentru depresie
Ședințele 1-3
Evaluarea
Constatarea acuzelor
Investigarea tuturor simptomelor
Evaluarea deficitelor de funcționare în mediul social, educațional și ocupațional
Administrarea bateriei de teste de evaluare standard utilizate pentru diagnosticare (vezi Fișa 2.3)
Evaluarea deficitelor de natură cognitivă, comportamentală și interpersonală (Fișa 2.4)
Evaluarea tulburărilor comorbide, în special abuzul de substanțe
Evaluarea riscului de suicid (Fișa 2.5)
Evaluarea nevoii de tratament medicamentos
Familiarizarea cu tratamentul
Informați pacientul despre diagnosticul dat.
Întocmiți o listă cu scopurile intervenție.
Oferiți explicații privind terapia cognitiv-comportamentală.
Oferiți-i pacientului fișe care conțin informații despre depresie (Fișa 2.7.) și terapia cognitiv-comportamentală în
general (Fișa 10.1 din Capitolul 10).
Recomandați spre lectură volumul lui Leahy, Beat the Blues before They Beat You: How to Overcome Depression
(2010).
Intervenții comportamentale
Identificați ținta intervenției comportamentale (deficite și excese comportamentale).
Învățați pacientul cum să-și planifice recompensele și să programeze activitățile.
Încurajați pacientul să recurgă mai mult la auto-recompensare.
Încurajați pacientul să reducă timpul petrecut ruminând și comportamentele pasive, asociale.
Evaluați nevoia pacientului de a face modificări în igiena personală, aspect fizic, comportament alimentar, mâncat
compulsiv etc.
Evaluați/ tratați insomnia (oferiți-i pacientului Fișa 2.11).
Intervenții cognitive
Informați pacientul despre legătura dintre gânduri automate și emoții.
Ajutați pacientul să învețe să clasifice gândurile automate distorsionate (vezi Fișa 10.2).
Identificați și disputați împreună cu pacientul gândurile automate în cadrul ședinței.
Evaluați motivele lipsei de speranță și disputați-o.
Încheiați contractul anti-suicid (Fișa 2.6.).
Disputați gândurile anti-plăcere.
Tratamentul medicamentos
Luați în considerare administrarea tratamentului medicamentos.
Evaluați efectele secundare.
Evaluați nevoia de a mări dozajul.
Teme de casă
Ca temă de casă, rugați pacientul să citească în continuare din volumul lui Leahy (2010), să își noteze gândurile și
stările emoționale, să își identifice tipurile de gânduri automate, să înceapă să planifice auto-recompense și să își
programeze activitățile, să se auto-recompenseze mai mult, să stabilească intervale temporare pentru ruminare sau
îngrijorare, și să folosească tehnica de gradare a sarcinilor.
Ședințele 4-6
Evaluarea
Evaluați tema de casă.
Evaluați nivelul depresiei (QIDS-SR16, BDI-II) și al anxietății (BAI).
Evaluați tendința de suicid.
Evaluați orice fel de efecte secundare ale tratamentului medicamentos.
(continuare)
TABELUL 2.17. (continuare)
Predați și exersați abilitățile asertive în cadrul ședinței.
Încurajați pacientul să îi recompenseze mai mult pe ceilalți.
Încurajați pacientul să aibă mai multe contacte sociale pozitive – să inițieze contacte și să își construiască o rețea
socială de suport.
Evaluați nivelul de auto-recompensare.
Introduceți tehnicile de dezvoltare a abilităților de rezolvare de probleme.
Identificați ținte specifice ale intervenției: lipsa de speranță, neajutorarea, indecizia, autocritica, ruminarea, lipsa de
energie, lipsa plăcerii.
Dați pacientului să folosească Fișa de monitorizare zilnică a gândurilor automate disfuncționale pentru pacienți
(Fișa 2.10).
Folosiți tehnici cognitive specifice pentru a-l ajuta pe pacient să contracareze gândurile automate negative (Vezi
Capitolul 10 și Anexa B).
Identificați și contracarați asumpțiile dezadaptative subsidiare (din nou, vezi Capitolul 10 și Anexa B).
Evaluați efectele secundare ale tratamentului medicamentos.
Evaluați nevoia de creștere a dozajului.
În cazul în care nu se înregistrează o îmbunătățire în starea pacientului, creșteți dozajul medicației, completați cu
alt tratament medicamentos sau schimbați tipul de medicație (luați în considerare și reducerea ori întreruperea unei
clase de medicamente, atunci când introduceți o altă clasă de medicamente).
Tema de casă
Ca temă de casă, indicați folosirea Fișei 2.10, recomandați pacientului să-și contracareze gândurile automate
și convingerile prin tehnici cognitive specifice, apoi să continue cu gradarea sarcinilor, dezvoltarea abilităților
sociale, planificarea recompenselor, programarea activităților și dezvoltarea abilităților de rezolvare de probleme.
Ședințele 7-10
Evaluare
La fel ca pentru Ședințele 4-6.
Continuați să predați și să exersați abilitățile de rezolvare de probleme.
Optimizați abilitățile de comunicare ale pacientului (ascultarea activă, conceperea și receptarea optimă a
mesajului, empatie).
Continuați tehnica de gradare a sarcinilor.
Continuați dezvoltarea asertivității și a abilităților sociale.
Identificați și contracarați gândurile automate cel mai dificil de disputat de către pacient.
Continuați identificarea și disputarea asumpțiilor dezadaptative subiacente.
Începeți să investigați schemele cognitive.
Teme de casă
Ca temă de casă, îndemnați pacientul să exerseze folosirea diverselor tehnici de contracarare a asumpțiilor și a
schemelor cognitive, să continue tehnica de gradare a sarcinilor, dezvoltarea asertivității, auto-recompensarea; să
continue să își exerseze abilitățile de comunicare și de rezolvare de probleme.
Ședințele 11-14
Evaluare
(continuare)
Continuați să predați și să exersați abilitățile de rezolvare de probleme.
Optimizați abilitățile de comunicare ale pacientului (ascultarea activă, conceperea și receptarea optimă a
mesajului, empatie).
Continuați identificarea și contracararea gândurilor automate și a asumpțiilor cu grad ridicat de dificultate.
Reluați succint vechile gânduri automate (identificate în ședințele anterioare) și vedeți dacă mai au vreo
semnificație pentru pacient.
Examinați originea schemelor cognitive și evaluați măsura în care acestea au influențat de-a lungul vieții anumite
experiențe importante.
Folosiți tehnica scaunului gol ca să ajutați pacientul să contracareze, prin joc de rol, schemele cognitive negative
și persoanele care au stat la baza lor.
Ajutați pacientul să dezvolte asumpții și scheme cognitive mai realiste.
Ajutați pacientul să dezvolte afirmații pozitive despre sine și un set de „drepturi personale”.
Teme de casă
Ca temă de casă, îndemnați pacientul să continue identificarea și contracararea gândurilor automate, a asumpțiilor
și a schemelor cognitive, să întocmească o nouă listă cu asumpții și scheme adaptative, să redacteze setul de
„drepturi personale”, să continue tehnica de gradare a sarcinilor; strategiile de dezvoltare a asertivității și tehnicile
de auto-recompensare, să își exerseze în continuare abilitățile de comunicare și de rezolvare de probleme
Ședințele 15-18
Evaluare
Continuați predarea și exersarea abilităților de rezolvare de probleme.
Ajutați pacientul să continue dezvoltarea unor asumpții și a unor scheme cognitive mai realiste.
Ajutați pacientul să dezvolte în continuare afirmații pozitive despre sine și setul de „drepturi personale”.
Reluați succint vechile gânduri automate (identificate în ședințele anterioare și în temele de casă) și continuați să
le contracarați.
Planificați încheierea treptată a intervenției.
Cereți pacientului să identifice care intervenții i-au fost de folos și care nu.
Cereți pacientului să examineze episoadele anterioare de depresie și să descrie modul în care va face față
posibilelor episoade de depresie din viitor.
Folosiți terapia cognitivă bazată pe mindfulness (MBCT).
Concentrați-vă asupra tehnicilor de eliminare a ruminării.
Luați în considerare medicația de întreținere.
Teme de casă
Dezvoltarea unor planuri utile pentru rezolvarea problemelor în viitor.
Îndemnați pacientul să își dea singur temele de casă.
Îndemnați pacientul să indice care sunt domeniile problematice pe care va continua să le abordeze după terminarea
terapiei.
FIŞA 2.2. Inventar rapid de autoevaluare a simptomatologiei depresive
(QIDS-SR16)
Numele pacientului ____________________________________________________ Data de azi ___________

Vă rugăm să alegeți pentru fiecare întrebare acel răspuns care descrie cel mai bine starea dumneavoastră în
ultimele 7 de zile.
1. Perioada de adormire:
Niciodată nu îmi ia mai mult de 30 de minute ca să adorm.
Îmi ia cel puțin 30 de minute pentru a adormi, în mai puțin de jumătate din cazuri.
Îmi ia cel puțin 30 de minute pentru a adormi, în mai mult de jumătate din cazuri.
Îmi ia cel puțin 60 de minute pentru a adormi, în mai mult de jumătate de cazuri.
2. Somnul pe timpul nopții:

Nu mă trezesc în timpul nopții.
Am un somn agitat și ușor, cu câteva treziri scurte în fiecare noapte.
Mă trezesc cel puțin o dată pe noapte, dar adorm ușor la loc.
Mă trezesc de mai multe ori pe noapte și stau treaz cel puțin 20 de minute, în cele mai multe cazuri.
3. Trezirea prea devreme:

În majoritatea cazurilor mă trezesc cu maximum 30 de minute înainte de ora de trezire.
În mai bine de jumătate din cazuri mă trezesc cu mai mult de 30 de minute mai devreme de ora de
trezire.
Aproape întotdeauna mă trezesc cu cel puțin 1 oră mai devreme de ora de trezire, dar până la urmă
reușesc să adorm la loc.
Mă trezesc cu cel puțin 1 oră mai devreme de ora de trezire și nu mai reușesc să adorm la loc.
4. Dormitul excesiv:
Dorm maximum 7-8 ore pe noapte și nu dorm deloc în timpul zilei.
Dorm maximum 10 ore într-un interval de 24 de ore, incluzând somnul din timpul zilei.
Dorm maximum 12 ore într-un interval de 24 de ore, incluzând somnul din timpul zilei.
Dorm peste 12 ore într-un interval de 24 de ore, incluzând somnul din timpul zilei.
5. Sentimente de tristețe:
Nu mă simt trist/ă.
Mă simt trist/ă mai puțin de jumătate din timp.
Mă simt trist/ă mai mult de jumătate din timp.
Mă simt trist/ă aproape tot timpul.
(continuare)
FIŞA 2.2. QIDS-SR16 (p. 2 din 3)
6. Apetit scăzut:
Apetitul meu obișnuit nu a scăzut.
Mănânc mai rar sau cantități mai mici de mâncare decât de obicei.
Mănânc mult mai puțin decât în mod obișnuit și numai dacă mă forțez.
Abia mănânc într-un interval de 24 de ore și doar cu efort sau la insistențele celorlalți.
7. Apetit crescut:
Apetitul meu obișnuit nu a crescut.
Simt nevoia să mănânc mai des decât de obicei.
Mănânc mai des și/ori mai mult decât obișnuiam.
Simt nevoia să mă supraalimentez atât la orele de masă obișnuite, cât și între mese.
8. Pierdere în greutate (în ultimele 2 săptămâni):

Nu am slăbit.
Simt că am slăbit puțin.
Am slăbit 1 kg sau mai mult.
Am slăbit 2,5 kg sau mai mult.
9. Creștere în greutate:
Nu m-am îngrășat.
Simt că m-am îngrășat puțin.
M-am îngrășat 1 kg sau mai mult.
M-am îngrășat 2,5 kg sau mai mult.
10. Concentrare/ luarea deciziilor:

Nu este nicio schimbare în capacitatea mea obișnuită de mă concentra sau de a lua decizii.
Uneori sunt nehotărât ori simt că mintea îmi zboară.
Aproape tot timpul mă străduiesc să mă concentrez ori să iau decizii.
Nu mă pot concentra nici să citesc şi nici să iau nici măcar niște decizii minore.
11. Imagine de sine:

Mă consider la fel de valoros și simt că merit la fel de mult ca oricare alt om.
Mă culpabilizez mai mult decât de obicei.
Cred în mare măsură că le creez problemele celorlalți.
Mă gândesc aproape tot timpul la defectele mele mici și mari.
12. Gânduri despre moarte sau suicid:

Nu mă gândesc la moarte sau la sinucidere.
Simt că viața e pustie ori mă întreb dacă merită trăită.
(continuare)
FIŞA 2.2. QIDS-SR16 (p. 3 din 3)
Mă gândesc la sinucidere sau la moarte timp câteva minute, de mai multe ori pe săptămână.
Mă gândesc la sinucidere sau la moarte de mai multe ori pe zi, cu detalii specifice sau chiar am încercat
să îmi iau viața.
13. Nivel general de interes:

Nu este nici o schimbare în nivelul meu obișnuit de interes pentru oameni și activități.
Observ că am un nivel mai redus de interes față de ceilalți ori de activități.
Nu mai sunt interesat decât de una sau două dintre activitățile care îmi plăceau.
Nu mai resimt niciun fel de interes pentru activitățile care îmi plăceau în trecut.
14. Nivel de energie:

Nu există nicio schimbare în privința nivelului meu de energie.
Obosesc mai ușor decât de obicei.
Trebuie să fac un efort serios pentru a începe sau a finaliza activități de zi cu zi (de exemplu,
cumpărături, teme de casă, gătit sau mers la serviciu).
Nu sunt în stare să îndeplinesc activitățile mele zilnice obișnuite, fiindcă nu am energia necesară.
15. Senzația de lentoare:

Gândesc, vorbesc și mă mișc în ritmul meu obișnuit.
Simt că gândirea îmi este mai înceată sau că vocea mea sună monoton.
Am nevoie de mai multe secunde ca să răspund la întrebări și sunt sigur că gândesc mai încet.
Deseori trebuie să depun un efort intens pentru a răspunde la întrebări.
16. Senzația de agitație:

Nu mă simt agitat.
Sunt deseori lipsit de astâmpăr, îmi frâng mâinile ori trebuie să-mi schimb poziția.
Simt un impuls să mă mișc ici și colo și sunt agitat.
Uneori nu reușesc să stau jos mai mult timp, trebuie să mă ridic și să fac câțiva pași.
Scorurile totale variază între 0 și 27. Scorul la QIDS-SR16 se calculează în felul următor:
• Notați scorul cel mai mare de la oricare dintre cei 4 itemi pentru somn (itemi 1-4).
• Notați scorul pentru itemul 5.
• Notați scorul cel mai mare de la oricare dintre itemii pentru greutate (itemi 6-9).
• Notați suma scorurilor pentru itemii 10-14.
• Notați scorul cel mai ridicat de la oricare dintre cei doi itemi pentru modificări psihomotorii (15-16).
• Adunați scorurile itemilor pentru a obține un scor total.
Gradele de severitate stabilite prin QIDS-SR16 sunt: depresie ușoară (6-10), moderată (11-15), severă (16-20),
foarte severă (21-27).
FIȘA 2.3. Evaluarea suplimentară a depresiei: scoruri obținute la teste, abuz de
substanțe, istoric și recomandări
Numele pacientului: __________________________________________________ Data de astăzi: ____________
Numele terapeutului: ___________________________________________ Numărul ședințelor efectuate: ______
Scoruri la teste
Scala de depresie Beck II (BDI-II) _____ Scala de anxietate Beck (BAI) _____
Evaluarea globală a funcționării (GAF) _____ Scala lipsei de speranță Beck _____
Inventar rapid de autoevaluare a simptomatologiei depresive (QIDS-SR16) _____
Scala de adaptare diadică (DAS) _____
Scoruri ridicate la Inventarul clinic multiaxial Millon-III (MCMI-III) ______________________________
______________________________________________________________________________________
Alte chestionare (specificați): ______________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
Uzul de substanțe
Folosirea actuală a medicației psihiatrice (includeți și dozele):
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
Cine a prescris medicația? ________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
Tratament medicamentos în trecut (inclusiv dozaj): ____________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
Consum de alcool/alte droguri (tip și cantitate) ________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
Abuz de substanțe în trecut: _______________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
(continuare)
FIȘA 2.3. Evaluarea suplimentară a depresiei (p. 2 din 2)
Istoric (doar cel cules la evaluarea inițială)

Episoade anterioare de depresie:
Debut Durată Evenimente precipitante Tratament
Episoade maniacale/ hipomaniacale anterioare (dacă există)

Intenție de suicid: Niciuna Slabă Moderată Puternică
Recomandări
Evaluarea sau reevaluarea medicației:
Intensitate crescută a serviciilor:
Intervenții comportamentale:
Intervenții cognitive:
Intervenții interpersonale:
Terapie de cuplu:
Altele:
FIȘA 2.4. Evaluarea depresiei pe plan cognitiv, comportamental și interpersonal
Numele pacientului ________________________________ Data de astăzi ___________
EVALUARE COGNITIVĂ
Descreți o situație în care vă simțiți trist sau depresiv: ________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Completați următoarea propoziție: „Aș fi trist/ă deoarece m-aș gândi că . . . ”:
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
„Iar acest lucru m-ar deranja, deoarece ar însemna că . . . ”: ___________________________________________
___________________________________________________________________________________________
„Aș fi mai puțin deprimat dacă . . . ”: _____________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Exemple tipice de gânduri automate distorsionate ale pacientului:
Citirea minții:
Predicția viitorului:
Catastrofarea:
Etichetarea:
Desconsiderarea aspectelor pozitive:
Filtrajul negativ:
Suprageneralizarea:
Gândirea dihotomică:
Personalizarea:
Învinovățirea:
Comparațiile nedrepte:
(continuare)
FIȘA 2.4. Evaluarea depresiei pe plan cognitiv, comportamental și interpersonal (p. 2 din 4)
Centrarea pe regret:
Ce ar fi dacă?:
Raționalizări emoționale:
Inabilitatea de a infirma:
Focalizarea pe critică:
Toleranță scăzută la frustrare:
Asumpțiile dezadaptative subiacente ale pacientului:
Scheme cognitive negative subiacente (specificați):
Ipoteze privind evenimentele de viață actuale sau din copilărie:
Strategii compensatorii:
Strategii de evitare:
(continuare)
EVALUAREA COMPORTAMENTALĂ
Oamenii se referă la lucruri diferite atunci când vorbesc despre depresie. Atunci când sunteți trist/ă sau indispus/ă,
ce faceți în mod obișnuit?
Există situații pe care le evitați atunci când sunteți deprimat/ă?
Ce anume faceți pentru a încerca să fiți mai puțin deprimat/ă?
Vi se întâmplă să vă blocați la anumite gânduri negative care revin mereu în mintea dumneavoastră?
Ce faceți pentru a face față acelor gânduri și sentimente?
Notați exemple specifice pentru fiecare caz care se aplică, indicând pe cât posibil frecvența, durata, intensitatea, și
factorii situaționali determinanți:
Nivel scăzut de activare comportamentală:
Izolare de ceilalți:
Ruminare:
Abilități sociale deficitare:
(continuare)
Auto-recompensare inadecvată:
Recompense inadecvate din mediu:
Expunere la situații aversive:
Elemente insuficiente de provocare sau noutate:
Deficit în abilitățile de rezolvare de probleme:
Lipsa resurselor (de exemplu, financiare):
Pierderea unor activități recompensatorii din trecut:
EVALUAREA INTERPERSONALĂ
Specificați exemple pentru fiecare caz (unde se aplică):
Conflicte frecvente:
Pierderea unei relații:
Lipsa exprimării asertive:
Nu îi recompensează pe ceilalți:
Îi pedepsește pe ceilalți:
Se plânge frecvent:
Refuză sprijinul oferit de ceilalți:
Puține contacte cu ceilalți:
Înfățișare inadecvată sau grijă insuficientă față de aspectul fizic:

FIȘA 2.5. Evaluarea riscului de suicid
Numele pacientului: ____________________________________________________ Data de astăzi __________

Numele terapeutului: __________________________________________________________________________
Evaluați ideația și comportamentul suicidal actual și incidența planurilor, intențiilor, comportamentelor suicidale
anterioare.
Întrebare Prezent Trecut

Aveți gânduri care reflectă intenția de a vă
face vreun rău? [Dacă da:]
Descrieți.
V-ați simțit vreodată indiferent că vi s-ar

putea întâmpla ceva rău și v-ați asumat un
risc foarte mare, fără să vă pese dacă ați
muri sau v-ați vătăma? [Dacă da:]
Descrieți.
Ați amenințat vreodată că vă veți vătăma?
[Dacă da:] Față de cine ați spus asta? De
ce?
Ați încercat vreodată să vă vătămați

intenționat? [Dacă nu, treceți la a 3-a
pagină a acestei fișe]
Cum anume ați încercat să vă vătămați?
De câte ori ați încercat acest lucru? Când?

Descrieți.
I-ați spus cuiva – înainte sau după –

despre tentativa dumneavoastră? Ați
amenințat că vă veți vătăma sau ați vorbit
înainte despre acest lucru? [Dacă da:]
Descrieți.
(continuare)
FIȘA 2.5. Evaluarea riscului de suicid (p. 2 din 5)

Ați planificat vătămarea dumneavoastră
sau ideea a apărut spontan?
Care a fost starea dumneavoastră mentală

când ați încercat să vă vătămați? Ați
fost depresiv, detașat, anxios, ușurat,
furios, entuziasmat? Erați sub influența
alcoolului, a medicamentelor sau a altor
droguri?
Ați chemat pe cineva în acel moment sau
ați fost găsit de cineva? Ce s-a întâmplat?
V-a consultat un medic, ați fost la spital?

[Dacă da:] Cine a fost medicul? / La ce
spital? [obțineți informațiile de externare.]
V-ați bucurat că ați supraviețuit? V-a fost

rușine? V-ați simțit vinovat? Ați regretat că
tentativa nu v-a reușit?
Ați vrut să vă vătămați din nou la scurt

timp după această tentativă?
A existat vreun eveniment care să fi

declanșat această tentativă? [Dacă da:]
Descrieți. [Dacă nu, treceți la următoarea
pagină a acestui formular]
La ce v-ați gândit în urma acestui

eveniment care v-a făcut să vreți să vă
vătămați?
În cazul în care vi s-ar întâmpla din

nou ceva asemănător, cum ați gestiona
situația?
(continuare)

A încercat vreodată un membru al familiei
dumneavoastră sau un prieten apropiat să
se sinucidă?
Cum v-ați descrie dorința actuală [trecută]

de a trăi?
Inexistentă, Slabă, Moderată, Puternică?
[Dacă au existat dorințe în trecut sau în

prezent de a muri:] Care ar fi motivul
pentru care ați dori să muriți sau să vă
vătămați? Lipsa de speranță, depresia,
răzbunarea, ca să scăpați de anxietate, ca
să fiți din nou împreună cu o persoană
iubită care a murit, alte motive?
[Dacă au existat dorințe în trecut sau în
prezent de a muri:] Ați planificat vreodată
cum să vă vătămați? Care a fost planul
dumneavoastră? De ce [nu] ați îndeplinit
acest plan?
Există motive pentru care nu v-ați

vătăma? Explicați.
Aveți mai multe motive să trăiți decât să

muriți?
[Dacă nu:] Ce ar trebui să se schimbe ca

să doriți mai mult să trăiți?
Dețineți o armă proprie?
(continuare)

Locuiți la un etaj superior sau în
apropierea unui pod?
Adunați medicamente pentru o tentativă

viitoare de autovătămare?
Conduceți excesiv de repede?
Vi se întâmplă vreodată să vă detașați, să

nu vă dați seama ce se întâmplă în jur?
[Dacă da:] Descrieți.
Consumați mai mult de 3 pahare de tărie

sau de bere pe zi? Luați medicamente?
Alte droguri? Vă afectează aceste
medicamente dispoziția? [Dacă da:] Cum?
Ați scris vreodată un bilet de adio?

V-ați făcut recent testamentul?
Credeți că există vreo speranță că lucrurile

se vor îmbunătăți?
Care ar fi argumentele că ar mai putea

exista o speranță?
De ce ar părea situația fără speranță?
Ați fi de acord să îmi promiteți că nu veți

face nimic pentru a vă vătăma fără să mă
sunați și să vorbiți cu mine?
(continuare)

Promisiunea dumneavoastră este una
solemnă, pe care mă pot baza, sau aveți
îndoieli în legătură cu faptul că veți putea
să vă țineți această promisiune? [Dacă
aveți îndoieli:] Care sunt aceste îndoieli?
Îmi permiteți să vorbesc cu [persoane

dragi sau un prieten apropiat], ca să mă
asigur că primim tot sprijinul de care
avem nevoie?
[Este nevoie de internarea acestui pacient?

Este nevoie de creșterea frecvenței
întâlnirilor sau de schimbarea medicației?
Terapie electroconvulsivă?]
Terapeut: Alcătuiți un rezumat cu datele, factorii precipitanți și natura tentativelor de suicid anterioare ale
pacientului, în cazul în care acestea există:
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
FIȘA 2.6. Contract anti-suicid
Eu, _______________________________________ [numele pacientului], sunt de acord să îmi contactez terapeutul

și să vorbesc cu el/ ea, în loc să îmi produc vreun rău fizic sau să mă sinucid. Dacă este o situație de urgență și nu
reușesc să iau legătura cu terapeutul meu ori cu colegii săi, promit să sun la 112 și/sau să merg la Urgență pentru a
fi evaluat și a primi ajutor.
Numele pacientului ____________________________________________________ Data de astăzi ___________
Semnătura __________________________________________________________________________________
Numele martorului ____________________________________________________________________________
Semnătura __________________________________________________________________________________
FIȘA 2.7. Informații despre depresie – Fișă pentru pacient
CE ESTE DEPRESIA?
Mulți dintre noi se confruntă cu schimbări de dispoziție și câteodată avem nevoie de ajutor. Însă uneori se poate
întâmpla să nu reușim să ieșim din această stare și necesităm sprijin. Depresia are o serie de simptome, cum ar
fi lipsa de energie și pierderea interesului pentru activitățile zilnice și pentru viață în general, tristețe, pierderea
apetitului și pierdere în greutate, dificultăți de concentrare, critică de sine, sentimente de lipsă de speranță, dureri
fizice, izolarea de ceilalți, iritabilitate, dificultăți în luarea deciziilor și gânduri de suicid. Multe persoane deprimate
simt în același timp și anxietate: se îngrijorează des, le este greață sau sunt amețiți, uneori pot avea valuri de
căldură sau de frig, vedere încețoșată, bătăi rapide ale inimii și transpirații.
Depresia clinică variază între forme ușoare și severe. De exemplu, unele persoane acuză doar câteva simptome
care apar ocazional. Altele, care suferă de depresie severă, prezintă un număr mare de simptome frecvente,
persistente și deosebit de supărătoare.
Depresia clinică nu se confundă cu suferința resimțită după pierderea unei persoane dragi, după separare sau
divorț. Tristețea, sentimentul de gol interior, niveluri scăzute de energie și pierderea interesului sunt reacții
normale în timpul doliului. De asemenea, furia și anxietatea pot fi o componentă firească a procesului de doliu.
Depresia clinică diferă de doliul normal, mai ales prin faptul că depresia poate apărea câteodată fără ca pacientul
să fi suferit o pierdere semnificativă. Pe lângă aceste aspecte, depresia durează mai mult decât procesul de doliu și
poate include critica de sine, lipsa de speranță și disperarea.
Ar fi complet deplasat să auzim pe cineva spunând că nu a fost niciodată „deprimat”. Fluctuațiile în starea noastră
afectivă sunt fenomene normale care ne ajută să realizăm faptul că lipsește ceva în viața noastră și că ar trebui
să schimbăm unele lucruri. Însă depresia clinică este o stare mult mai severă decât aceste simple oscilații ale
stărilor afective. Deoarece există mai multe grade de depresie, pacienții diagnosticați cu depresie severă pot lua în
considerare combinarea mai multor tratamente.
CINE DEVINE DEPRESIV?

Depresia nu este ceva ce se întâmplă persoanelor „ciudate” sau „nebune”. Depresia este un fenomen foarte des
întâlnit. Aceasta și anxietatea (tulburare care apare mai frecvent decât depresia) sunt un soi de „răceli comune”
printre tulburări emoționale. În fiecare an, un număr mare de persoane suferă din cauza depresiei majore: 25%
dintre femei și 12% dintre bărbați se confruntă cu un episod depresiv major în cursul vieții. Șansele de a suferi un
al doilea episod depresiv sunt ridicate. Din fericire, tratamentele deosebit de eficace pe care le avem la dispoziție
ne permit să reducem în mod semnificativ probabilitatea unei recidive.
Motivele pentru care există diferențe de gen în ceea ce privește prevalența depresiei nu sunt încă suficient de bine
cunoscute. Un motiv plauzibil poate fi faptul că femeile sunt mai predispuse să-și recunoască deschis sentimentele
de tristețe și atitudinea autocritică, în timp ce bărbații își „maschează” sau își ascund depresia în spatele altor
probleme, cum ar fi abuzul de alcool și droguri. În plus, femeile sunt educate de la vârste fragede spre a deveni
neajutorate și dependente. De asemenea, femeile au la dispoziție mai puține surse de recompense decât bărbații,
iar reușitele lor sunt deseori neluate în seamă.
CARE SUNT CAUZELE DEPRESIEI?

Nu există o singură cauză a depresiei. Conform abordării noastre, depresia este determinată de mai mulți factori
diferiți. Acești factori pot fi de natură biochimică, interpersonală, comportamentală sau cognitivă. În anumite
cazuri, depresia este cauzată de factori aparținând doar uneia dintre aceste arii, dar este la fel de probabil ca ea
să fie cauzată și de combinarea factorilor din toate aceste domenii. Factorii biochimici pot include predispoziția
genetică a familiei dumneavoastră sau echilibrul chimic actual din creierului dumneavoastră. Conflictele și
pierderile din relațiile interpersonale pot fi, de asemenea, factori cu rol în cauzarea depresiei, la fel și factorii
(continuare)
FIȘA 2.7. Informații despre depresie (p. 2 din 4)
comportamentali (niveluri ridicate de stres sau reducerea numărului de evenimente pozitive, plăcute). Factorii
cognitivi sunt reprezentați cu precădere de stilurile de gândire distorsionate și dezadaptative. În cele ce urmează,
vă oferim o descriere mai detaliată a factorilor cognitivi și comportamentali.
CUM AFECTEAZĂ COMPORTAMENTUL DEPRESIA?

Lista de mai jos descrie factori comportamentali specifici implicați în depresie.
1. Pierderea recompenselor. V-ați confruntat în trecutul apropiat cu pierderi semnificative? – de exemplu,

pierderea locului de muncă, a prietenilor sau o despărțire? Un număr mare de cercetări evidențiază faptul că
persoanele care se confruntă cu multe situații de viață stresante sunt mai predispuse la depresie – mai ales în
cazurile în care nu au sau nu folosesc mecanisme de corespunzătoare de a face față unor astfel de situații.
2. Diminuarea comportamentelor recompensatorii. Vă implicați în mai puține activități care vă făceau
plăcere în trecut? Depresia este caracterizată de inactivitate și retragere. De exemplu, multe persoane deprimate
relatează că își petrec o mare parte din timp implicate în comportamente pasive, care nu le aduc recompense,
cum ar fi să se uite la televizor, să stea în pat, să se macine referitor la anumite probleme, să se plângă prietenilor.
Își petrec mai puțin timp în activități stimulative și recompensatorii, cum ar fi interacțiunile sociale pozitive,
exercițiul fizic, recreerea, activități de învățare sau muncă eficientă.
3. Lipsa de auto-recompense. Multe persoane deprimate nu se recompensează pentru comportamentele
pozitive. De exemplu, rareori se laudă pe sine sau laudă realizările personale ori ezită să cheltuiască bani pentru
propria lor persoană. Multe persoane deprimate se consideră atât de lipsite de valoare, încât cred că nu trebuie
să fie niciodată mândre de sine. Asemenea persoane consideră că, dacă și-ar aduce laude, ar deveni leneșe și s-ar
mulțumi cu mai puțin.
4. Deficite în abilități. Există abilități sociale sau de rezolvare de probleme pe care nu le puneți în
practică? Persoanele deprimate pot avea probleme de asertivitate, în menținerea relațiilor de prietenie, în
rezolvarea problemelor cu partenerul de viață, cu prietenii sau colegii de serviciu. Deoarece acestor persoane fie le
lipsesc aceste abilități, fie nu le folosesc, trec prin mai multe conflicte interpersonale și au mai puține oportunități
de a face să li se întâmple lucruri plăcute.
5. Cerințe noi. Există în viața dumneavoastră multe cerințe noi pentru care nu vă simțiți pregătit? Faptul
că v-ați mutat într-un oraș nou, că începeţi activitatea într-un nou loc de muncă, faptul că ați devenit părinte,
încheierea unei relații sau încercarea de a vă găsi prieteni pot fi pentru mulți oameni situații destul de stresante.
6. Situații în care vă simțiți neajutorat. Depresia se poate datora faptului că rămâneți în anumite situații
în care nu puteți controla recompensele și pedepsele. Vă simțiți trist sau obosit, vă pierdeți interesul, vă simțiți
disperat, deoarece considerați că orice ați face nu puteți îndrepta situația. Locurile de muncă unde nu aveți
satisfacții sau relațiile fără niciun viitor pot genera astfel de sentimente.
7. Situații de pedeapsă continuă. Aceasta este un tip aparte de neajutorare: nu numai că nu primiți
recompense, dar, mai mult, sunteți criticat și respins de către ceilalți. De exemplu, multe persoane depresive petrec
destul de mult timp cu indivizi care le critică sau le rănesc în diverse forme.
8. Evitare și pasivitate. Este posibil să aveți tendința de a evita experiențele dificile sau neplăcute.
Aceasta conduce la obținerea unui număr mai mic de recompense și la un sentiment de neajutorare mai pronunțat.
Deși fiecare dintre factorii descriși mai sus vă pot predispune la dezvoltarea depresiei, ei nu cauzează neapărat
depresia. (De exemplu, o persoană care s-a confruntat cu o pierdere poate gestiona această situație dificilă prin mai
multe metode: sporirea comportamentelor recompensatorii, deprinderea unor abilități noi, redirecționarea atenției
și a energiei asupra unor noi obiective și folosirea exprimării asertive de sine). Cu toate acestea, există anumite
tipuri de gândire care pot favoriza apariția depresiei. În cazul în care vă simțiți singurul vinovat pentru că nimic nu
se schimbă în bine și considerați că trebuie să fiți o persoană perfectă în aproape tot ceea ce faceți, prezentați un
risc crescut pentru dezvoltarea depresiei. Aceste interpretări legate de stres și pierdere sunt „cognițiile” sau
(continuare)
gândurile pe care le aveți despre propria dumneavoastră persoană și despre mediul în care trăiți. Terapia cognitivă
se focalizează pe identificarea, testarea, contracararea și modificarea acestor viziuni excesiv de negative asupra
vieții.
CUM AFECTEAZĂ STILUL DE GÂNDIRE DEPRESIA?

Anumite moduri în care gândiți (cognițiile dumneavoastră) pot cauza depresia. În cele ce urmează, vom descrie
câteva dintre ele:
1. Gânduri automate disfuncționale. Acestea sunt gânduri care apar spontan și par plauzibile, cu toate că
reflectă percepții distorsionate și sunt asociate cu sentimente negative, cum ar fi tristețea, anxietatea, furia și lipsa
de speranță. Iată câteva exemple de asemenea gânduri:
Citirea gândurilor: „Crede că sunt un ratat.”

Etichetarea: „Sunt un ratat.”, „E un nemernic.”
Predicția viitorului: „Voi fi respins.”, „Mă voi face de râs.”
Catastrofarea: „Va fi cumplit dacă voi fi respins.”, „Nu suport să-mi fie teamă.”
Gândirea dihotomică (totul-sau-nimic): „Dau greș în orice.”, „Nimic nu-mi face plăcere.”, „Nimic nu
îmi iese.”
Desconsiderarea aspectelor pozitive: „Acel lucru nu contează, fiindcă oricine ar fi fost în stare să îl facă.”
2. Asumpții dezadaptative: în această categorie sunt incluse ideile pe care le aveți despre ceea ce ar
trebui să faceți. Acestea sunt regulile pe baza cărora persoanele deprimate consideră că ar trebui să trăiască.
Câteva exemple de asemenea reguli:
„Ar trebui să am parte de aprobarea tuturor.”

„Dacă cineva nu mă iubește, înseamnă că sunt o persoană care nu poate fi iubită.”
„Nu voi putea fi niciodată fericit de unul singur.”
„Dacă am un eșec înseamnă că sunt un ratat.”
„Trebuie să mă critic pentru eșecurile mele.”
„Dacă am o problemă de multă vreme, înseamnă că nu sunt în stare să mă schimb”.
„Nu ar trebui să fiu deprimat.”
3. Imagine de sine negativă. Persoanele deprimate se concentrează asupra propriilor neajunsuri, le

exagerează, diminuând în același timp importanța trăsăturilor pozitive pe care le au. Ele se consideră niște ființe pe
care nimeni nu le poate iubi – urâte, proaste, slabe ori chiar diabolice.
4. Preocupare negativă pentru gândire. Multe persoane se blochează asupra propriilor gânduri și emoții
negative, ceea ce conduce la și mai multă pasivitate și evitare.
ÎN CE CONSTĂ TRATAMENTUL COGNITIV-COMPORTAMENTAL AL DEPRESIEI?

Tratamentul cognitiv-comportamental al depresiei este o formă de terapie foarte structurată, practică și
eficientă pentru cazurile de depresie. Această formă de terapie tratează depresia prin identificarea și abordarea
acelor comportamente și tipare de gândire care cauzează și mențin depresia. Terapia vizează gândurile și
comportamentele dumneavoastră din prezent, de aici și acum. Împreună cu terapeutul, veți examina modul în care
anumite acțiuni (sau lipsa unor acțiuni) pot contribui la starea dumneavoastră de bine sau de rău. Există acțiuni
care vă pot ajuta să vă simțiți mai bine, deîndată ce începeți să le efectuați. Împreună cu terapeutul dumneavoastră,
veți examina și stilurile de gândire negative și nerealiste care vă fac să vă simțiți deprimat. Terapia vă oferă
instrumentele care vă ajută să gândiți mai realist și să vă și simțiți bine.
(continuare)
În terapia cognitiv-comportamentală, împreună cu terapeutul, vă veți identifica întâi simptomele și gradul lor de
severitate. Veți fi rugat să completați fișe și chestionare standardizate prin care se pot măsura științific simptomele
dumneavoastră. S-ar putea să primiți Inventarul Beck pentru Depresie-II, Inventarul Rapid de autoevaluare a
Simptomatologiei Depresive, Scala de Evaluare Globală a Funcționării precum și alte chestionare. În primele
ședințe, veți fi rugat să vă stabiliți anumite scopuri pe care doriți să le atingeți – de exemplu, dezvoltarea stimei
de sine, îmbunătățirea stilului de comunicare, reducerea timidității, reducerea lipsei de speranță sau a singurătății.
Împreună cu terapeutul dumneavoastră veți monitoriza progresul în cadrul terapiei, comparând scorurile la
evaluările inițiale cu cele obținute ulterior, pe măsură ce vă apropiați de scopurile stabilite.
CÂT DE EFICIENTĂ ESTE TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ PENTRU DEPRESIE?

Numeroase cercetări efectuate la universități de prestigiu din lume au demonstrat că pentru tratamentul depresiei
majore, terapia cognitiv-comportamentală este la fel de eficientă ca intervenția medicamentoasă. Mai mult decât
atât, majoritatea pacienților care beneficiază de terapie cognitiv-comportamentală continuă să aibă o dispoziție mai
bună și la 2 ani după terminarea intervenției. În cadrul terapiei cognitiv-comportamentale, ne propunem nu doar să
vă reducem simptomatologia, ci și să vă învățăm cum să împiedicați reinstalarea simptomelor în viitor.
AJUTĂ MEDICAMENTELE?
Există mai multe medicamente care s-au dovedit eficiente în tratamentul depresiei. Tratamentul medicamentos
își dezvoltă efectul în organism după 2-4 săptămâni. Unele medicamente pot avea efecte secundare negative,
dar aceste efecte secundare pot fi temporare și pot să dispară în timp sau pot fi ameliorate prin administrarea
concomitentă cu alte medicamente.
CE TREBUIE SĂ FACEȚI DUMNEAVOASTRĂ CA PACIENT?

Intervenția cognitiv-comportamentală necesită participarea dumneavoastră activă. În prima etapă a terapiei,
terapeutul vă poate ruga să veniți de două ori pe săptămână, până când simptomele dumneavoastră se vor
ameliora. Veți fi rugat să completați fișe cu ajutorul cărora se evaluează depresia, anxietatea și alte probleme
pe care le-ați putea avea, și să citiți materiale specifice legate de depresie și de tratamentul acesteia. În plus,
terapeutul vă poate solicita mai târziu, sau la interval săptămânal, să completați fișe pentru evaluarea depresiei
și a altor probleme care pot deveni aspecte importante abordate în cadrul terapiei. De asemenea, veți primi teme
de casă care să vă ajute să schimbați anumite comportamente, stiluri de gândire, relații. Deși mulți pacienți
diagnosticați cu depresie sunt neîncrezători în șansele de ameliorare a afecțiunii, șansele sunt favorabile ca
depresia dumneavoastră să fie redusă în mod semnificativ în urma acestui tratament.
FIȘA 2.8. Programul de activități săptămânale al pacientului
Numele pacientului _______________________ Data de astăzi: ______________________________
Pentru fiecare oră a săptămânii, completați exact ce ați făcut, evaluând și nivelul de plăcere și pricepere pe care l-ați simțit. Pentru a evalua nivelul de
plăcere resimțit, folosiți o scală unde 0 = „lipsa totală a plăcerii” și 10 = „plăcerea maximă care poate fi imaginată”, 5 indicând niveluri moderate de
plăcere. De exemplu, completați cu „discuție cu un prieten, 6” în căsuța pentru Marți ora 10, în cazul în care ați simțit acel nivel de plăcere având o
discuție cu respectivul prieten în acel moment. Pentru evaluarea competenței (sentimentul de eficacitate și împlinire derivat din efectuarea activității
respective), folosiți o scală similară de la 0 la 10, scriind după activitatea efectuată valoarea aferentă ca fiind a doua cifră (de exemplu, „discuție cu un
prieten, 6/5”).
Ora Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă Duminică

06
07
08
09
10
(continuare)
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press, 2012). Drepturi de autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn.
Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz personal doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de autor).
FIȘA 2.8. Programul de activități săptămânale al pacientului (p. 2 din 3)

11
12
(prânz)
13
14
15
16
17
18
(continuare)
FIȘA 2.8. Programul de activități săptămânale al pacientului (p. 3 din 3)

19
20
21
22
23
24
(Miezul
nopții)
01-06
FIȘA 2.9. Programul pacientului pentru planificare săptămânală: Preconizarea nivelului de plăcere și competență
Pentru fiecare oră din decursul săptămânii, completați cu ceea ce plănuiți să faceți, evaluând și nivelul de plăcere și competență pe care credeți că îl veți
simți. Pentru a evalua nivelul de plăcere resimțit, folosiți o scală unde 0 = „lipsa totală a plăcerii” și 10 = „plăcerea maximă care poate fi imaginată”, 5
indicând niveluri moderate de plăcere. De exemplu, dacă preconizați că veți simți un nivel de plăcere de 6 făcând exercițiu fizic luni dimineața, la ora 8,
treceți „activitate fizică, 6” în căsuța Luni ora 08. Pentru evaluarea priceperii (sentimentul de eficacitate și împlinire resimțit datorită efectuării activității
respective), folosiți o scală similară de la 0 la 10, scriind valoarea aferentă preconizată ca a doua cifră (de exemplu, „activitate fizică 6/8”).

06
07
08
09
10
(continuare)
FIȘA 2.9. Programul pacientului pentru planificare săptămânală: Preconizarea nivelului de plăcere și competență (p. 2 din 3)

11
12
(prânz)
13
14
15
16
17
18
(continuare)
FIȘA 2.9. Programul pacientului pentru planificare săptămânală: Preconizarea nivelului de plăcere și competență (p. 3 din 3)

19
20
21
22
23
24
(Miezul
nopții)
01-06
FIȘA 2.10. Fișa pacientului pentru automonitorizare zilnică a gândurilor automate disfuncționale
Emoții: Gânduri automate: Scrieți Răspunsuri raționale: Scrieți Rezultat: Evaluați acum gradul de
Situația: Specificați gândurile automate care au răspunsuri raționale la gândurile încredere în acuratețea gândurilor
Specificați ce s-a emoția resimțită precedat emoțiile; evaluați la automate; evaluați la fiecare originale și notați intensitatea emoțiilor
Data întâmplat, când și cine și intensitatea ei fiecare gradul de încredere în gradul de încredere în acuratețea resimțite (0-100%)
și ora a fost implicat (0-100%) acuratețea sa (0-100%) sa (0-100%) Gânduri Emoții
FIȘA 2.11. Informații despre insomnie pentru pacienți
Una dintre problemele cele mai neplăcute cu care se confruntă pacienții deprimați sau anxioși este insomnia.
Unora le este greu să adoarmă („insomnia de adormire”, care este asociată de obicei cu anxietatea), în timp ce alții
au tendința să se trezească prea repede („insomnie de trezire”, asociată și cu anxietatea, și cu depresia). De obicei,
pe măsură ce depresia sau anxietatea se ameliorează în urma tratamentului, insomnia dispare și somnul devine mai
odihnitor. Există totuși câteva tehnici cognitiv-comportamentale care pot fi folosite pentru a aborda în mod direct
problema insomniei și pe care le descriem în această fișă. Înainte să încercați aceste tehnici, ar trebui să aveți
câteva informații de bază despre tiparul de somn. Astfel veți putea compara schimbările survenite în tiparul de
somn cu măsurătorile inițiale.
Un subiect pe care trebuie să îl abordăm mai întâi este folosirea somniferelor. În general, tulburările de
somn sunt legate de modul în care diverși factori vă afectează „ritmul circadian”. Este vorba despre schimbările
hormonale zilnice care dictează când simțiți că vă este somn și când vă simțiți treji. Este important să lăsați
aceste ritmuri naturale să funcționeze nestingherite. De aceea, pentru ca terapia cognitiv-comportamentală să
aibă efectele dorite, ați putea lua în considerare ideea de a renunța la orice fel de pastile pe care le luați în prezent
pentru somn. Somniferele modifică în mod artificial ritmurile dumneavoastră circadiene și ar interfera cu tehnicile
descrise aici. De fapt, cercetările au arătat că terapia cognitiv-comportamentală este mult mai eficientă în tratarea
insomniei decât somniferele. (În general, somniferele funcționează doar pe termen scurt.) Înainte de a face orice
schimbare în medicație, trebuie să vă consultați cu medicul curant.
Pentru a simți un progres, trebuie să treacă un anumit interval de timp – poate fi vorba despre câteva
săptămâni. Deoarece a durat destul de mult timp până când ați învățat aceste tipare nesănătoase de somn, s-ar
putea să dureze destul de mult să le dezvățați. În consecință, nu vă așteptați la rezultate imediate.
CUM PUTEȚI ÎNVINGE INSOMNIA
1. Stabiliți ore fixe de somn. Încercați să vă aranjați programul în așa fel încât să vă duceți la culcare și să vă
sculați aproximativ la aceeași oră. Aceasta înseamnă să vă puneți în pat și să vă ridicați din pat indiferent cât
de obosit sunteți.
2. Evitați să trageți câte un pui de somn. Somnul din timpul zilei vă poate da impresia că recuperați somnul
din timpul nopții, dar vă poate deregla ritmul circadian. Trebuie să vă reînvățați creierul să adoarmă și să se
trezească la anumite ore. Așadar, eliminați somnul din timpul zilei.
3. Folosiți-vă patul doar pentru somn (sau sex). Deseori, insomnia apare ca urmare a unui nivel ridicat de
activare chiar înainte de culcare sau atunci când sunteți întins în pat. Multe persoane care suferă de insomnie
își folosesc patul pentru a citi, a vorbi la telefon, a se uita la televizor sau pur și simplu pentru a se îngrijora;
ca urmare, patul va fi asociat cu nivelul ridicat de activare și anxietate. Este important să vă folosiți patul doar
pentru somn (sau sex). Citiți sau vorbiți la telefon într-o altă cameră. Dacă aveți prieteni care vă sună noaptea
târziu, rugați-i să nu vă sune după o anumită oră.
4. Evitați să vă activați (să deveniți anxios) înainte de culcare. Evitați conflictele sau efectuarea unor sarcini
solicitante înainte de a vă pune în pat. E de preferat să nu fiți activat ci, dimpotrivă, încercați să vă destindeți
înainte cu o oră de culcare. Faceți ceva relaxant sau plictisitor. Nu faceți exerciții fizice înainte de culcare.
5. Încheiați cât mai devreme „timpul de îngrijorare” și „listele cu lucruri de rezolvat”. Majoritatea stărilor
de insomnie sunt cauzate de activitatea mentală excesivă. Pur și simplu gândiți prea mult înainte de a merge
la culcare. Poate stați în pat și vă gândiți la ceea ce aveți de făcut mâine, ori vă gândiți la ceea ce s-a întâmplat
azi. Vă gândiți prea mult. Faceți-vă timp pentru îngrijorări cu 3 ore mai devreme sau chiar mai mult înainte
de culcare. Scrieți-vă problemele care vă îngrijorează; întrebați-vă dacă există o modalitate constructivă de
a le rezolva: alcătuiți o listă cu ceea ce aveți de făcut, planificați ce veți face mâine sau săptămâna viitoare:
acceptați anumite limitări (nu veți rezolva totul, lucrurile nu vor decurge perfect) și acceptați un anumit grad
de incertitudine. Dacă stați în pat noaptea și vă frământați în legătură cu diverse probleme, ridicați-vă, notați
problemele respective și lăsați totul așa până dimineață. Nu trebuie să găsiți răspunsul chiar acum.
6. Descărcați-vă emoțiile. Uneori insomnia se datorează acumulării unor emoții sau sentimente care vă
deranjează. Este bine să alocați un „interval pentru emoții” cu câteva ore înainte de culcare, în care să vă
notați ceea ce simțiți – de exemplu, „Am fost de-a dreptul supărată și furioasă când Bill mi-a spus asta.” sau
„Chiar m-am simțit deprimată după prânzul cu Joan.”. Încercați să menționați în scris cât mai multe dintre
(continuare)
FIȘA 2.11. (p. 2 din 3)
1. sentimentele pe care le aveți. Încercați să dați sens la ceea ce simțiți. Manifestați compasiune pentru propria
persoană, validați-vă dreptul de a avea sentimente și recunoașteți că este în regulă să fiți uneori anxios ori
deprimat. Apoi lăsați totul deoparte. Faceți acest lucru mai devreme cu cel puțin 3 ore înainte de a merge la
culcare.
2. Reduceți sau eliminați consumul de lichide și unele alimente seara. Trezirea pentru a merge la toaletă în
timpul nopții contribuie la dereglarea somnului. Evitați lichidele în general (mai ales alcoolul), produsele
care conțin cafeină, mâncărurile grele, grăsimile și zahărul seara. Dacă este necesar, consultați un nutriționist
pentru a vă stabili o dietă potrivită somnului.
3. Ridicați-vă din pat dacă nu reușiți să adormiți. Dacă ați stat treaz timp de 15 minute și nu ați reușit să
adormiți, ridicați-vă și mergeți în altă cameră. Scrieți gândurile negative și disputați-le. De obicei, gândurile
automate negative sunt „N-o să reușesc să adorm.”, „Dacă nu dorm destul, nu voi putea funcționa.”, „Trebuie
să adorm imediat.” și „O să mă îmbolnăvesc din cauză că nu dorm destul.”. Consecința cea mai probabilă a
faptului că nu dormiți suficient este că vă veți simți obosit și iritabil. Acestea sunt într-adevăr stări neplăcute,
dar nicidecum niște catastrofe.
4. Nu încercați să vă forțați să adormiți. Aceasta vă va spori frustrarea și în consecință, depresia ori
anxietatea. Atitudinea eficientă pe care o recomandăm este să renunțați la încercarea de a adormi. În mod
paradoxal, veți reuși să adormiți mai ușor exersând renunțarea la încercarea de a adormi. Vă puteți spune „Nu
mă mai străduiesc să adorm, o să mă concentrez doar asupra unor senzații relaxante pe care le simt în corpul
meu.”
5. Exersați repetarea gândurilor anxioase ori depresive. La fel ca pentru orice situație sau gând care vă
provoacă teamă, repetate îndelung, ele devin plictisitoare. Încercați să vă detașați mental, ca și cum „ați
observa” propriul gând și repetați-l încet, în minte, de sute de ori. Imaginați-vă că ați fi un asemeni unui
zombi care repetă acest gând. Nu încercați să vă liniștiți, rămâneți la acel gând și repetați-l încet.
6. Eliminați comportamentele de siguranță. Pentru a combate anxietatea de somn ați recurs probabil la
diverse comportamente bazate pe superstiții, cum ar fi, să verificați ora, să numărați, să stați nemișcat ori
să repetați comenzi cum ar fi „Încetează cu îngrijorările”. Încercați să identificați aceste comportamente și
renunțați la ele. De exemplu, puteți să întoarceți ceasul cu spatele spre pat ori puteți lăsa în pace orice gând vă
trece prin minte, fără a încerca să-l controlați.
7. Disputați gândurile negative. Procesul de adormire este complicat de faptul că mintea dumneavoastră
dezvoltă un complex de gânduri negative în legătură cu acesta, iar gândurile respective vă împiedică să
adormiți. Dacă le puneți la îndoială validitatea, gândurile nu vor mai fi atât de puternice încât să vă provoace
anxietate. Iată câteva gânduri negative tipice pentru persoanele insomniace, împreună cu exemple de
răspunsuri raționale pentru fiecare:
Gând negativ: „Trebuie să adorm imediat, altfel nu voi fi în stare să funcționez mâine.”
Răspuns rațional: „De fapt nu este nicio grabă. Te-ai descurcat și altădată când nu ai dormit destul. Vei fi puțin
obosit, ceea ce este neplăcut, dar nu este sfârșitul lumii.”
Gând negativ: „Nu este normal să am asemenea insomnii. Înseamnă că ceva nu este în regulă cu mine.”
Răspuns rațional: „Din păcate, insomnia este destul de comună. Aproape toată lumea se confruntă cu ea uneori.
Nimeni nu te va desconsidera pentru faptul că suferi de insomnie.”
Gând negativ: „Aș putea să-mi impun să adorm, dacă m-aș strădui suficient.”
Răspuns rațional: „Niciodată nu funcționează să te forțezi să adormi. Asta îți intensifică anxietatea, ceea ce nu
face decât să alimenteze insomnia. Mai bine renunță la această încercare și acceptă faptul că nu dormi. Apoi te
poți relaxa puțin.”
Gând negativ: „Trebuie să-mi amintesc toate lucrurile care mă țin acum treaz.”
Răspuns rațional: „Dacă ceva merită ținut minte, scoală-te din pat, scrie-l pe o foaie și întoarce-te în pat. Vei avea
suficiente ocazii să planifici lucrurile mâine.”
(continuare)
FIȘA 2.11. (p. 3 din 3)
Gând negativ: „Niciodată nu dorm destul.”
Răspuns rațional: „Probabil acest lucru este valabil pentru toată lumea, dar este doar un lucru deranjant și
neplăcut. Nu este sfârșitul lumii.”
TERAPIA DE RESTRICȚIONARE A SOMNULUI: O ALTERNATIVĂ DRASTICĂ
Există o terapie mai drastică pentru insomnie care uneori este eficientă. Se numește terapie de restricționare a
somnului”. Pornește de la ideea că trebuie să antrenăm creierul să se adapteze la ritmul circadian. Este o abordare
mai dificilă decât programul descris mai sus, dar uneori aceasta funcționează cel mai bine. Se poate folosi un tip
special de „lumină puternică”, pentru a stabili un tipar regulat de lumină și întuneric – fie că este vorba despre
lumina soarelui (dacă este controlată cu ajutorul storurilor), lămpi puternice ori niște lămpi speciale produse în
acest scop (acestea din urmă se găsesc la Apollo Light, www.apollolight.com, ori Sunbox, la www.sunbox.com,
precum și la alți producători).
Iată care sunt pașii urmați în această terapie:
1. Nu dormiți deloc timp de 24 de ore. Acesta este un pas dificil și mulți oameni se simt destul de epuizați
după aceea. Dar vă poate ajuta să vă restabiliți ritmul circadian. Dacă nu reușiți să nu dormiți timp de 24 de
ore, atunci puteți începe cu pasul doi.
2. Începeți cu durata minimă de somn. Analizați monitorizarea inițială a somnului dumneavoastră. Care a fost
intervalul cel mai scurt de somn din săptămâna precedentă? Dacă a fost de 4 ore, atunci începeți prin a dormi
doar 4 ore, indiferent cât de obosit sunteți. Dacă vă programați să vă treziți la 7 dimineața, atunci mergeți la
culcare la 3 dimineața.
3. Prelungiți perioada de somn în mod treptat. Adăugați câte 15 minute pe noapte. Mergeți la culcare cu 15
minute mai devreme în fiecare seară. De exemplu, dacă v-ați culcat la 3 dimineața, mergeți la culcare la 2:45
în noaptea următoare și la 2:30 în noaptea de după aceasta.
4. Nu vă impuneți să ajungeți la 8 ore. Majoritatea dintre noi nu avem nevoie de 8 ore de somn. Urmăriți dacă
sunteți mai puțin obosit și mai alert în ziua dinainte de a stabiliza intervalul de somn.
În ciuda faptului că terapia de restricționare a somnului pare dificilă pentru mulți oameni, ea poate fi extrem
de eficientă. După încheierea terapiei de restricționare a somnului, puteți implementa cei 12 pași descriși mai
devreme pentru un somn sănătos. Oricare dintre noi poate avea o noapte de insomnie din când în când, dar este
extrem de important să ne creăm o rutină sănătoasă a somnului. Ameliorarea somnului poate avea un impact
semnificativ asupra anxietății și depresiei dumneavoastră.
Tulburarea de panică și agorafobia
Există istoric de atacuri de panică? NU Posibil tulburare de anxietate
generalizată
DA
Tulburare de panică fără

Există evitare agorafobică? NU
agorafobie
DA
Anxietate datorată unei afecțiuni

Există cauze medicale pentru panică? DA medicale generale
NU
Anxietatea este cauzată de folosirea de Tulburare de anxietate indusă

substanţe, medicamente ori substanțe DA
de o substanţă
toxice?
NU
Pacientul mai degrabă îngrijorat de

efectele anxietății decât de faptul că se NU Tulburare de anxietate socială (fobie
face de râs? socială)
DA
Anxietatea este legată de amintirea

unui eveniment care i-a amenințat DA Tulburare de stres posttraumatic
viața?
NU
(continuare)
FIGURA 3.1. Diagrama diagnosticului de tulburare de panică și agorafobie
Anxietatea apare doar în prezenţa unei Fobie specifică
DA
situaţii sau a unui stimul specific?
NU
Pacientul este îngrijorat în primul

rând de contaminare ori preocupat de DA Tulburare obsesiv‑compulsivă
nevoia de a acționa compulsiv?
NU
Tulburare de panică cu
agorafobie
FIGURA 3.1. (continuare)

TABELUL 3.2. Plan general de tratament pentru tulburarea de panică și agorafobie
•• Evaluarea
○○ Teste și interviuri clinice
•• Construirea unei ierarhii a fricii
•• Exerciții de control al respirației
•• Tehnici de relaxare (doar dacă există tensiune fiziologică)
○○ Intervenții cognitive
○○ Identificarea și modificarea gândurilor automate
○○ Identificarea și modificarea asumpțiilor dezadaptative
○○ Identificarea și modificarea schemelor cognitive personale
•• Intervenții comportamentale
○○ Inducerea panicii
○○ Construirea ierarhiei fricii
○○ Expunerea la ierarhia fricii
•• Dezvoltarea mecanismelor de coping pentru situații de viață stresante
•• Finalizarea intervenției
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press,
2012). Drepturi de autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul de a multiplica
această fișă pentru uz personal doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor
de autor).
TABELUL 3.3. Exemple de simptome pentru tulburarea de panică și agorafobie
Tulburare de panică Teama de moarte
Atacuri de panică (specificați frecvența) Teama de a înnebuni
Bătăi accelerate ale inimii Teama de a suferi noi atacuri de panică
Palpitații Specificați orice schimbare la nivel comportamental
Transpirație ca urmare a atacurilor de panică.
Tremur
Dificultăți de respirație Agorafobie
Dureri în piept Specificați situațiile de care se teme pacientul.
Presiune toracică Teama de a rămâne singur
Greață Teama de locuri aglomerate
Amețeală Teama de a se afla în public
Senzație de leșin Teama de a călători cu autobuzul, metroul, mașina,
Derealizare trenul, avionul
Depersonalizare Teama de a avea un atac de panică
Amorțeală Nu poate să iasă din casă fără însoțitor.
Furnicături Specificați pe care dintre situațiile temute le evită
Frisoane pacientul.
Valuri de căldură
Teama de a nu pierde controlul
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press, 2012). Drepturi de
autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz personal doar
cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de autor).
TABELUL 3.4. Exemple de scopuri ale tratamentului și intervențiile aferente pentru tulburarea de
panică și agorafobie
Scopuri ale tratamentului Intervenții
Reducerea simptomelor fizice ale anxietății/ panicii Tehnici de relaxare musculară și prin respirație
Dobândirea capacității de a respira corect Tehnici de relaxare prin respirație și tehnici de
respirație corectă
Eliminarea reacției condiționate de anxietate față de Expunere
senzațiile fizice
Afirmarea convingerii potrivit căreia simptomele de Restructurare cognitivă, experimente
anxietate nu sunt dăunătoare comportamentale
Angajarea în toate activitățile evitate anterior Expunere
Eliminarea comportamentelor de siguranță Expunere
Modificarea schemelor de vulnerabilitate și a nevoii Restructurare cognitivă, analiza traseului de
de control (sau a altor scheme - specificați) dezvoltare
Raportarea scăderii temerilor legate de atacuri Restructurare cognitivă, reluarea și exersarea
viitoare de panică sub 1 (pe o scală de la 0 la 10) abilităților
Eliminarea deficitelor (specificați – în funcție de Restructurare cognitivă, training pentru optimizarea

deficite, pot fi mai multe scopuri) abilităților de rezolvare de probleme și a altor
abilități (specificați)
Eliminarea totală a atacurilor de panică timp de 1 Toate cele de mai sus
lună
Eliminarea tuturor comportamentelor de evitare Toate cele de mai sus
Încadrarea scorurilor de anxietate (BAI, PDSS etc.) Toate cele de mai sus
în limite normale
Dobândirea abilităților necesare pentru prevenirea Recapitularea și exersarea tehnicilor, în funcție de
recăderilor nevoi
TABELUL 3.5. Plan detaliat de tratament pentru tulburarea de panică și agorafobie
Ședința 1
Evaluare
Investigați toate simptomele.
Administrați bateria standard de măsurători pentru evaluarea inițială (vezi Fișa 3.2), plus chestionare suplimentare
de anxietate, de la caz la caz.
Administrați Chestionarul de evaluare al anxietății și evitării pentru pacienți (Fișa 3.3).
Evaluați tulburările comorbide (de exemplu, depresia majoră, alte tulburări de anxietate).
Evaluați motivația și eligibilitatea pentru terapie.
Evaluați abilitatea pacientului de a-și induce relaxarea în cadrul ședinței.
Recomandați pentru evaluare, ori evaluați necesitatea tratamentului medicamentos.
Evaluați consumul de substanțe, nevoia de consiliere sau dezintoxicare.
Evaluați apelul la comportamente de siguranță sau persoane de siguranță.
Tema de casă
Cereți pacientului să înceapă automonitorizarea simptomelor de panică și anxietate (Fișa 3.4).
Cereți pacientului să înceapă identificarea gândurilor automate și a emoțiilor în situațiile anxiogene (Fișa 3.6).
Cereți pacientului să alcătuiască o listă cu situațiile temute și cele evitate.
Ședința 2
Evaluare
Analizați gândurile și emoțiile tipice ale pacientului în situațiile temute.
Analizați simptomele de panică și anxietate notate în fișa de automonitorizare.
Familiarizarea cu intervenția
Informați pacientul despre diagnosticul primit.
Descrieți tulburarea de panică și agorafobia.
Oferiți-i pacientului fișe cuprinzând informații despre tulburarea de panică și agorafobie (Fișa 3.5) și despre
terapia cognitiv-comportamentală în general (Fișa 10.1 din Capitolul 10).
Alcătuiți lista cu scopurile intervenției.
Tratament medicamentos
Luați în considerare tratamentul medicamentos (dacă pacientul nu l-a început deja) și evaluați efectele secundare
și eficacitatea medicației.
Tema de casă
Recomandați ca temă de casă conținuturi self-help: Don’t Panic de Wilson (2009) sau Anxiety Free de Leahy
(2009).
Îndemnați-l pe pacient să continue automonitorizarea folosind Fișa 3.4 și Fișa 3.6.
Ședința 3
Evaluare
Administrați din nou chestionarele de autoevaluare pentru a evalua dispoziția afectivă și pentru a urmări progresul.
Reexaminați simptomele de panică, precum și comportamentele de siguranță/ evitare/ evadare.
Intervenții
Învățați pacientul tehnici de control al respirației (avertizați împotriva folosirii lui drept comportament de
siguranță).
Învățați pacientul tehnici de relaxare musculară progresivă (doar dacă este prezentă hiperactivarea cronică;
avertizați împotriva folosirii lui drept comportament de siguranță).
Evaluați efectele secundare.
Evaluați necesitatea ajustării dozajului.
Dacă nu observați nicio ameliorare, fie măriți doza administrată, fie completați cu alt medicament, fie schimbați
clasa de medicamente administrate (aveți în vedere necesitatea de a reduce dozajul ori de a întrerupe administrarea
primei clase de medicamente, atunci când completați cu altă clasă de medicamente).
(continuare)
Tema de casă
Cereți pacientului să exerseze exercițiile de respirație (tema se alocă săptămânal, mai puțin în timpul expunerilor
și numai cu condiția să nu fie folosite cu rol de comportament de siguranță)
Cereți pacientului să continue automonitorizarea la fel ca mai sus.
Ședința 4
Evaluare
Reexaminați simptomele de panică și comportamentele de siguranță/ evitare/ evadare.
Argumentați folosirea tehnicilor de expunere.
Cereți pacientului să construiască o ierarhie a fricii, începând cu elementele cele mai puțin temute și terminând cu
cele mai temute (Fișa 3.8).
Descrieți tehnicile de inducere a panicii, expunerea în imaginar și/sau in vivo (după caz).
La fel ca în ședința 3.
Tema de casă
Cereți pacientului să exerseze acasă inducerea panicii, expunerea in vivo și/sau în imaginar (după caz).
Cereți pacientului să continue automonitorizarea la fel ca mai sus.
Ședințele 5-8
Evaluare
Cereți pacientului să completeze sau să modifice ierarhia fricii, dacă este nevoie.
Extrageți gândurile automate ale pacientului asociate cu anxietatea/ panica.
Identificați evaluările eronate legate de panică și modificați-le/ contracarați-le (vezi Capitolul 10 și Anexa B).
Alte intervenții
Introduceți tehnicile de gestionare a stresului.
La fel ca în Ședința 3.
Tema de casă
Cereți pacientului să continue acasă exercițiile de inducere a panicii, expunere in vivo și/sau expunere în imaginar
(după caz).
Cereți pacientului să identifice și să modifice gândurile automate.
Ședințele 9-10
Evaluare
Urmăriți progresul realizat în identificarea și monitorizarea gândurilor automate și în exercițiile de inducere/
expunere la panică.
Ajutați pacientul să identifice temele subiacente conturate în gândurile automate (respectiv asumpțiile
dezadaptative).
Examinați avantajele/dezavantajele reprezentate de aceste asumpții, dovezile pro/contra asumpțiilor.
Ajutați pacientul să genereze asumpții noi, adaptative.
Ajutați pacientul să continue modificarea gândurilor automate (focalizați-vă asupra formulelor auto-instrucționale
pentru decatastrofarea simptomelor de panică).
(continuare)
Ajutați pacientul să dezvolte formule auto-instrucționale pentru anxietate și stres.
Ajutați pacientul să planifice și să implementeze expunerea la situații avansate în ierarhia fricii.
La fel ca în ședința 3.
Tema de casă
Cereți pacientului să continue modificarea gândurilor automate și a asumpțiilor dezadaptative.
Cereți pacientului să continue expunerea in vivo, expunerea în imaginar și/sau inducerea panicii (după caz).
Cereți pacientului să își testeze evaluările (să noteze predicțiile înainte de expunere și să testeze rezultatul
predicțiilor după încheierea expunerii).
Ședințele 11–12
Evaluare
Evaluați nivelul realizării obiectivelor, pentru a decide dacă poate fi redusă medicația.
Verificați progresul realizat în procesul de identificare a gândurilor automate și a asumpțiilor dezadaptative.
Verificați progresul realizat în implementarea expunerii/ inducerii panicii.
Evaluați și abordați simptomele reziduale (inclusiv simptomele tulburărilor comorbide).
Evaluați problemele de viață reziduale asociate cu panica/ agorafobia.
Ajutați pacientul să își identifice schemele cognitive personale.
Examinați comportamentele care mențin schemele cognitive, originea schemelor cognitive.
Ajutați pacientul să modifice schemele cognitive.
Ajutați pacientul să continue modificarea gândurilor automate și a asumpțiilor dezadaptative.
Analizați predicțiile negative din trecut și comparați-le cu rezultatele reale.
Continuați tehnicile de inducere a panicii, expunere în imaginar și in vivo (la nevoie/ după caz).
Alte intervenții
Managementul stresului: ajutați pacientul să genereze formule auto-instrucționale pentru anxietate și stres
Începeți să planificați încheierea terapiei.
Evaluați necesitatea tehnicilor de dezvoltare a asertivității, a abilităților relaționale, a optimizării. rezolvării de
probleme și a găsirii de alternative.
Tema de casă
Cereți pacientului să-și aloce singur temele de casă.
Cereți pacientului să continue expunerea la situații anxiogene/ inducerea panicii (la nevoie/ după caz).
Cereți pacientului să noteze predicțiile dinainte de expunere, să identifice contraargumentele și să înregistreze
rezultatul.
Cereți pacientului să monitorizeze și să contracareze toate tipurile de distorsiuni cognitive legate de conflictele
cotidiene curente.
Cereți pacientului să anticipeze situațiile anxiogene care pot surveni și să noteze strategiile de coping adecvate
(comportamentale, interpersonale și cognitive).
FIȘA 3.1. Modelul cognitiv-comportamental al tulburării de panică și agorafobiei
– Fișă pentru pacienți
Hiperactivare fiziologică
[Amețeli, dificultăți de
respirație, tremur, greață,
furnicături, ritm cardiac Interpretări de tip
crescut, senzație de catastrofic [„Voi
slăbiciune - cauzate de înnebuni.”, „Mor.”, „Îmi
stres, boli etc.] pierd controlul.”]
Hipervigilență
[Concentrare excesivă
asupra sentimentelor sau Hiperactivare
senzațiilor interne de [Senzații fizice și îngrijorare sporite]
orice fel]
Alarme false
[„Aceasta înseamnă că
înnebunesc, îmi pierd
controlul, mor, am un Anxietate anticipativă
atac de cord...] [Înainte de anumite
Panică [se petrece ceva
evenimente, vă îngrijorați
foarte grav cu mine!!]
tot mai mult că veți deveni
anxios sau hiperactivat.]
Evitare
[Evitarea sau încercarea
de a scăpa din orice Agorafobie
situație care vă creează [Evitarea generală a
disconfort] situațiilor de care vă
temeți că vor conduce
Comportamente de siguranță la anxietate sau panică.
[Vă bazați pe alți oameni sau pe anumite Evitați exercițiile fizice,
comportamente despre care credeți că spațiile deschise sau
vor diminua pericolul ‒ de exemplu, închise, temperaturile
aveți nevoia de a fi însoțit, de a primi ridicate, aglomerația,
asigurări că totul este în regulă, încercați restaurantele, evitați să
să reduceți impactul unui stimul fiți singuri, să călătoriți
anxiogen, reduceți unele comportamente – orice situație care ar
(de exemplu, exercițiile fizice) cu scopul putea spori anxietatea sau
de a vă activa cât mai puțin.] hiperactivarea.]
Gânduri magice legate de

siguranță
[„Comportamentele mele de
siguranță mă ajută să nu pierd
controlul. Ele mă protejează.”]
FIȘA 3.2. Evaluarea tulburării de panică și agorafobiei: Scoruri obținute la teste,
abuz de substanțe, istoric, progresul intervenției și recomandări
Numele pacientului: ______________________________________________ Data de astăzi: ________________

Numele terapeutului: ______________________________________________ Număr de ședințe efectuate: _____
Scoruri / rezultate la teste:

Interviul clinic structurat pentru tulburările de pe Axa I din DSM-IV-TR (SCID- I) _____
Interviu pentru tulburările de anxietate din DSM-IV (ADIS-IV) ______
Scala de depresie Beck-II (BDI-II) ______ Inventar de anxietate Beck (BAI) _____
Scala de evaluare a severității tulburării de panică (PDSS) ____ Scala de mobilitate pentru agorafobie _____
Chestionarul de evaluare al fricii (subscala Agorafobie) _____ Evaluarea globală a funcționării (GAF) _____
Alte chestionare (specificați): ___________________________________________________________________
Folosirea agenților farmacologici

Tratament medicamentos curent (inclusiv dozajul) ___________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Tratament medicamentos în trecut (inclusiv dozajul) _________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Consum de alcool sau alte substanțe în prezent (notați tipul și cantitatea) _________________________________
___________________________________________________________________________________________
Consum de alcool sau alte substanțe în trecut (notați tipul și cantitatea)___________________________________
___________________________________________________________________________________________
Istoric (doar pentru evaluarea inițială)

Episoade anterioare de panică/agorafobie:
Instalare Durată Evenimente declanșatoare Tratament
(continuare)
FIȘA 3.2. Evaluarea tulburării de panică și agorafobiei (p. 2 din 2)
Simptome centrale
Atacuri de panică (indicați frecvența medie, durata, intensitatea, dacă simptomatologia este limitată ori completă
și dacă există simptome fizice și cognitive): ________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Comportamente de siguranță și de evitare/evadare: __________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Declanșatori externi ai anxietății (enumerați locuri, situații și activități evitare sau temute): ___________________
___________________________________________________________________________________________
Declanșatori interni ai anxietății (notați simptomele de panică evitate sau temute): __________________________
___________________________________________________________________________________________
Consecințe temute (dacă nu raportează, reevaluați după implementarea strategiilor cognitive): ________________
___________________________________________________________________________________________
Progresul intervenției (doar pentru evaluări ulterioare)

Situații evitate în continuare: ___________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Situații confruntate care anterior fuseseră evitate: ____________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Recomandări
Evaluarea medicației:
Creșterea intensității serviciilor terapeutice:
Terapie de cuplu:
Altele:
FIȘA 3.3. Evaluarea anxietății și a evitării – Fișă pentru pacienți
Numele pacientului: ___________________________________________________ Data de astăzi:___________
Pe care dintre următoarele situații le evitați? (Încercuiți fiecare situație pe care o evitați).
Restaurante Magazine Mall-uri
Metrouri Autobuze Avioane
Lifturi Scări Trenuri
Plimbări în aer liber Activitate fizică Poduri
Șofatul Mersul cu mașina Vederea orizontului
Singur în afara casei Tuneluri Spații deschise
Lumina soarelui Înălțimi Singur în acasă
Alte situații evitate: ___________________________________________________________________________
Cele trei situații de care îmi este frică cel mai mult sunt:
1. ________________________________________________________________________________________
2. ________________________________________________________________________________________
3. ________________________________________________________________________________________
Evitați oricare dintre următoarele situații publice din cauză că ați putea părea anxios? (Încercuiți.)
Vorbitul, mâncatul sau băutul în public Folosirea unei toalete din afara locuinței
Dezbrăcatul într-un vestiar Petrecerile
Reuniunile de familie Sălile de clasă
Contactul vizual Să stau prea aproape de altă persoană
Alte situații: ___________________________________________________________________________
Îmi este teamă că în situațiile încercuite mai sus voi deveni anxios și (bifați toate enunțurile de mai jos care vi se
potrivesc):
_____ voi avea un atac de cord sau mă voi îmbolnăvi.
_____ voi pierde controlul și voi înnebuni.
_____ voi pierde controlul și mă voi face de râs.
_____ nu voi reuși să ajung la timp la toaletă.
_____ cineva îmi va face rău.
_____ nu îmi este teamă de anxietate; îmi este teamă de situația în sine (de exemplu, îmi este teamă să nu se
prăbușească avionul cu care călătoresc).
_____ voi ceda nervos / fizic.
(continuare)
FIȘA 3.3. Evaluarea anxietății și a evitării – Fișă pentru pacienți (p. 2 din 3)
_____ ceilalți vor vedea că îmi este teamă.

_____ Altceva:_______________________
_____ Niciunul dintre enunțurile de mai sus nu se potrivește în cazul meu.
Când ați început să evitați fiecare dintre situațiile încercuite?
Pe care dintre următoarele senzații le-ați avut în situațiile pe care încercați să le evitați? (Încercuiți.)
Palpitații Bătăi puternice ale inimii Durere ori senzație de apăsare în piept
Transpirație Trepidații Tremur
Senzație de lipsă de aer Senzație de sufocare Senzație de nod în gât
Greață Amețeală Senzație de leșin
Amorțeală Furnicături Frisoane sau bufeuri
Sentimentul că nu sunt real/ă
Sentimentul că situația nu este
reală
Altele:__________________________________________________________________________
În cursul săptămânii trecute, ați resimțit oricare patru dintre simptomele enumerate mai sus? (Încercuiți.)
DA NU Care simptome? ___________________________________________________________
Care a fost în medie nivelul anxietății pe care ați resimțit-o săptămâna trecută? (Încercuiți.)
Deloc (0) Scăzut (2,5) Mediu (5) Foarte mare (7,5) Extrem de mare (10)
V-ați trezit vreodată din somn în stare de panică? (Încercuiți.) DA NU
Vă îngrijorați că veți avea anxietate sau atacuri de panică? (Încercuiți.) DA NU
Ce factori de stres aveți în mod curent în viața dumneavoastră?
(continuare)
FIȘA 3.3. Evaluarea anxietății și a evitării – Fișă pentru pacienți (p. 3 din 3)
Câte cafele sau băuturi cofeinizate consumați zilnic? _________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
Tratament medicamentos în prezent (inclusiv dozajul) ________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Tratamentul medicamentos în trecut (inclusiv dozajul) _______________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Consum de alcool sau alte substanțe în trecut (notați tipul și cantitatea) __________________________________
___________________________________________________________________________________________
Ați fost vreodată diagnosticat/ă cu hipertiroidism, sindromul Cushing, hiperventilare, prolaps al valvei mitrale?
(Încercuiți.)
De ce boală suferiți acum? Cine vă tratează fiecare dintre aceste afecțiuni?
____________________________________________ _____________________________________________
____________________________________________ _____________________________________________
____________________________________________ _____________________________________________
Pe care dintre următoarele variante le efectuați ca să vă simțiți în siguranță în momentele în care vă este teamă să
nu faceți un atac de panică sau anxietate? (Încercuiți toate enunțurile care vi se potrivesc.)
Cer încurajări.
Iau pe cineva să mă însoțească atunci când ies din casă.
Repet în minte anumite gânduri sau cuvinte.
Mă uit în jur să detectez semnele de pericol.
Sunt atent/ă la senzații fizice, ca să verific dacă sunt în regulă.
Mă sprijin de diverse obiecte.
Mă așez.
Umblu încolo și încoace.
Îmi încordez corpul sau mâinile.
Respir adânc (încerc să mă calmez).
Alte comportamente:
FIȘA 3.4. Fișa de monitorizare a panicii pentru pacient
Numele pacientului: __________________________________________________________________________
Predicții/ Evaluarea
Anxietate gânduri și grad anxietății reale
înainte de de încredere în Senzații fizice în situația Urmare
Data/ora/ situație acuratețea lor resimțite în respectivă (ce s-a
situația (0–100%) (0–100%) situație (0–100%) întâmplat)
FIȘA 3.5. Informații oferite pacienților despre tulburarea de panică și agorafobie
CE SUNT TUBLURAREA DE PANICĂ ȘI AGORAFOBIA?

Aproape fiecare dintre noi simte uneori anxietate. Însă în timpul atacurilor de panică, anxietatea este atât
de intensă, încât o puteți interpreta eronat ca fiind un semn că aveți un atac de cord sau altă problemă medicală,
că înnebuniți sau că vă pierdeți total controlul. Într-un atac de panică e posibil să resimțiți simptome fizice cum
ar fi: senzație de lipsă de aer, furnicături, probleme digestive, țiuit în urechi, senzație de pericol iminent, tremur,
senzație de leșin, senzație de sufocare, dureri de piept, transpirație sau bătăi puternice ale inimii. Trebuie să
vă faceți întâi un consult medical, ca să eliminați orice cauză medicală posibilă a acestor simptome, cum ar fi
hipertiroidism, dependență de cofeină, prolaps al valvei mitrale sau alte cauze. După ce s-au exclus toate cauzele
medicale, este vital să solicitați o evaluare din partea unui specialist în sănătatea mintală, pentru a stabili dacă
suferiți de „tulburare de panică”.
Tulburarea de panică este numită și „frica de frică”, deoarece persoanele care suferă de această afecțiune
ajung să se teamă de simptomele fricii (sau de un „atac de panică”) și interpretează simptomele respective ca
fiind semne că li se va întâmpla ceva foarte rău. Frica apare în general atunci când suntem într-un pericol real și
folosește ca semnal de alarmă ori ca un semnal de pericol trimis creierului nostru, astfel încât noi să ne protejăm
de pericol. Simptomele fricii (palpitații, respirație intensă etc.) sunt menite să ne ofere energia de a fugi de pericol
ori de a-l înfrunta (aceasta se numește reacția „luptă-sau-fugi”). De exemplu, inima bate cu putere atunci când
suntem în pericol, pentru a pompa mai mult sânge cu oxigen. Oxigenul ne dă mai multă energie ca să fugim ori să
luptăm în caz de pericol. Aceasta este o reacție firească la un pericol real, ceea ce numim „alarmă reală” și ea este
înrădăcinată în organismul nostru de milioane de ani.
În tulburarea de panică, organismul crede că suntem în pericol, deși nu există niciun pericol real care să ne
amenințe. Atunci când frica apare în absența pericolului, noi spunem că este o „alarmă falsă”. Este asemenea unui
alarme de incendiu care pornește cu toate că nu există niciun foc prin preajmă. Cu timpul, această alarmă falsă
devine o „alarmă învățată”, ceea ce înseamnă că începeți să vă temeți tocmai de simptomele fricii care sunt de fapt
menite să vă protejeze de pericolele reale, întrucât nu înțelegeți de ce aveți aceste simptome. Astfel, începeți să
credeți că este periculos să faceți atacuri de panică – că asta înseamnă că se petrece ceva rău cu dumneavoastră.
Dar pe măsură ce începeți să percepeți aceste atacuri ca fiind situații periculoase, vă provocați o teamă și mai
puternică sau și mai multe atacuri de panică în viitor, în încercarea de a face față falsului pericol. Paradoxul în
tulburarea de panică este că începeți să vă temeți chiar de simptomele menite să vă apere de pericol. „Convins
fiind” că sunteți în pericol, creierul produce din ce în ce mai multă frică (sau mai multe atacuri de panică),
deoarece „nu realizează” că de fapt vă temeți tocmai de simptomele fricii și că, în momentul respectiv, nu există
niciun pericol real.
Deoarece cred că atacurile de panică sunt periculoase, persoanele care suferă de tulburarea de panică încep
să se îngrijoreze în legătură cu atacurile pe care le-ar putea suferi în viitor. De asemenea, ele încep să se teamă
și să evite tot ceea ce aduce cu simptomele panicii și induce senzații similare (căldura, exercițiile fizice, lumina
soarelui, emoțiile plăcute sau entuziasmul, excitația sexuală, furia etc.) Persoanele suferind de tulburarea de panică
încep să își concentreze atenția asupra acestor senzații interne: „Inima îmi bate cu putere – sunt pe cale să fac un
atac de cord.” sau „Mă simt foarte slăbit și amețit – o să leșin.”. Mulți pacienți cu tulburare de panică trec prin
stări de panică și în timpul somnului.
Numeroase persoane diagnosticate cu tulburare de panică suferă și de „agorafobie”. Acestea se tem de
locuri sau situații din care ar putea scăpa mai greu dacă ar avea un atac de panică (de exemplu, „S-ar putea să fac
un atac de panică în metrou și să leșin în fața tuturor”). Ele evită să iasă singure din casă, să stea acasă singure,
evită magazinele, trenurile, avioanele, podurile, înălțimile, tunelurile, spațiile deschise, șofatul, ascensoarele și
altele asemănătoare. Cei care au agorafobie se tem că vor suferi un atac de panică în situațiile menționate și de
aceea se străduiesc fie să evite, fie să scape din aceste situații (de exemplu, „Trebuie să ies de aici.”). De fapt,
încercarea de a evita și de a scăpa din situațiile anxiogene sunt cele mai importante mecanisme de coping folosite
de pacienți în confruntarea cu anxietatea. Atunci când situațiile acestea nu pot fi evitate, ei recurg la diverse
modalități pentru a se simți „în siguranță” (de exemplu, poartă la ei o sticlă cu apă). Mulți dintre cei care suferă de
tulburarea de panică și de agorafobie au o „persoană de siguranță” ‒ cineva care să fie alături de ei în cazul în care
devin anxioși și trebuie să scape neapărat.
Deși comportamentele lor de siguranță s-ar putea să fi împiedicat sau redus timp de luni întregi apariția
atacurilor de panică, persoanele cu tulburare de panică și agorafobie resimt în continuare aceeași îngrijorare
(continuare)
FIȘA 3.5. Informații oferite pacienților despre tulburarea de panică și agorafobie (p. 2 din 3)
în legătură cu un posibil atac. Ca urmare a comportamentelor exagerate de evitare, mediul lor de funcționare
devine din ce în ce mai restrâns. Din cauză că viața le este restricționată, mulți pacienți cu tulburare de panică și
agorafobie devin depresivi, suferă de anxietate cronică și recurg la automedicație cu alcool, Valium ori Xanax.
Mai mult decât atât, în ciuda faptului că eforturile lor au succes pe termen scurt, pe termen lung ele
întăresc de fapt convingerea acestor persoane că sunt în pericol și că trebuie să se protejeze. Terapia are rolul de
a „reînvăța” creierul că situațiile temute nu sunt periculoase, că atacurile de panică sunt simptome inofensive ale
fricii și că nu este nevoie de comportamente de siguranță.
CARE SUNT CAUZELE TULBURĂRII DE PANICĂ ȘI AGORAFOBIEI?

Deși în fiecare an 30-40% din populația generală suferă un atac de panică, majoritatea acestor oameni nu
vor da atacurilor de panică o interpretare catastrofică și nu dezvoltă, așadar, tulburare de panică. Tulburarea de
panică și agorafobia apar la persoane care prezintă o vulnerabilitate specifică. Cercetările arată că ele se transmit
pe cale genetică și că ar rezulta din combinația unor factori de natură genetică, temperamentală, biologică, precum
și de anumite vulnerabilități psihologice. Este posibil ca temperamentul persoanelor anxioase să fie cel care le face
mai vulnerabile la tulburarea de panică. Cercetările mai arată că anxietatea poate fi moștenită, poate fi rezultatul
unor factori biologici și/sau poate fi învățată prin experiențele timpurii. Experiențele timpurii legate de dezvoltarea
tulburării de panică sunt mai ales acelea prin care indivizii învață să perceapă lumea ca pe un loc periculos și,
mai specific, să perceapă senzațiile interne de la nivelul corpului ca fiind amenințătoare. Pacienții cu tulburare de
panică tind să se focalizeze în mod excesiv asupra propriilor senzații fizice și să le interpreteze în mod catastrofic.
De exemplu, își concentrează atenția asupra ritmului cardiac și ajung la concluzia că vor suferi un atac de cord.
Multe dintre situațiile care declanșează panică și agorafobie sunt circumstanțe care erau cu adevărat
periculoase la începutul evoluției umane pentru strămoșii noștri. De exemplu, blocarea într-un tunel putea conduce
la sufocare ori colaps; înălțimile erau și atunci periculoase; în spații deschise, persoana era mai expusă atacului
animalelor de pradă (cum ar fi leii sau lupii); spațiile publice îi puteau expune pe strămoșii noștri contactului cu
străini periculoși. În prezent, multe dintre temerile specifice atacului de panică și agorafobiei sunt reminiscențe ale
unor frici instinctive și adaptative timpurii. Totuși, în zilele noastre, aceste situații nu mai sunt periculoase.
În cazul persoanelor vulnerabile, primele atacuri de panică pot fi activate și de situații stresante, cum ar fi
mutatul de acasă, conflicte relaționale, intervenții chirurgicale, responsabilități noi sau diverse boli. Mulți dintre
pacienții cu tulburare de panică și agorafobie prezintă și depresie, parțial ca o consecință a faptului că au un
sentiment de lipsă de control și nu au siguranța că pot să se descurce cu problemele lor.
CUM ESTE INTERPRETATĂ GREȘIT TULBURAREA DE PANICĂ ȘI AGORAFOBIA?

Majoritatea oamenilor își interpretează greșit simptomele de panică drept semne ale unei boli fizice sau
psihiatrice grave sau drept pierderea controlului. Ar putea crede că de fapt suferă de o boală cardiacă sau de
schizofrenie, că își vor pierde contactul cu realitatea, vor leșina ori vor suferi un accident vascular cerebral sau că
vor păți alte astfel de lucruri înfricoșătoare. Pacienții cu tulburare de panică și agorafobie se tem și de faptul că
atacurile de panică indică o anumită slăbiciune ori un defect, iar din această cauză devin deprimați, dependenți și
ajung să se critice.
Unii oameni cred că atacurile de panică sunt de fapt un simptom al unor probleme psihice mai profunde.
Persoanele cu tulburare de panică și agorafobie au convingeri nerealiste și în legătură cu anxietatea, cum ar fi
„Orice fel de anxietate este dăunătoare.” și „Trebuie să mă scap imediat de anxietate.”. Alții cred că situația lor nu
se va îmbunătăți niciodată, deoarece suferă de atacuri de panică și agorafobie de mulți ani, iar terapia tradițională
nu i-a ajutat cu aceste probleme.
Pentru reușita intervenției, este esențial ca pacienții să înțeleagă că tulburarea de panică și agorafobia
răspund foarte bine la tratament. Terapia cognitiv-comportamentală, cu sau fără tratament medicamentos, s-a
dovedit extrem de eficientă în tratamentul tulburării de panică și agorafobiei. Acest tip de terapie îi ajută pe
pacienți să-și corecteze miturile, concepțiile greșite și judecățile incorecte legate de aceste tulburări. Ei sunt ajutați
să accepte faptul că suferă de o afecțiune care poate fi tratată folosind strategii psihoterapeutice și să înțeleagă
că ea poate fi tratată în mod eficient fără să necesite o terapie îndelungată care să exploreze în profunzime
experiențele din copilărie.
(continuare)
FIȘA 3.5. Informații oferite pacienților despre tulburarea de panică și agorafobie (p. 3 din 3)
CÂT DE EFICIENTĂ ESTE TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ ÎN

TULBURAREA DE PANICĂ ȘI AGORAFOBIE?
Din fericire, există mai multe studii care investighează efectele terapiei cognitiv-comportamentale în cazul
tulburării de panică și al agorafobiei. Aceste studii au fost derulate la Universitățile Oxford (Marea Britanie),
Universitatea din Pennsylvania, Universitatea de Stat din New York (Albany), precum și la alte universități,
facultăți de medicină și clinici. Rata eficienței intervențiilor variază între 85-90% după un tratament de 12-15
ședințe. În plus, odată încheiată intervenția, efectul acesteia s-a menținut la majoritatea pacienților evaluați după
un an.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS PENTRU TULBURAREA DE PANICĂ ȘI AGORAFOBIE

Mai multe clase de medicamente s-au dovedit utile în tratamentul tulburării de panică și al agorafobiei.
Printre acestea se numără anumite antidepresive (de exemplu, Prozac, Zoloft și Tofranil), precum și Xanax și alte
medicamente pentru anxietate. Aceste medicamente pot facilita reducerea simptomelor tulburării de panică și
agorafobiei, însă, după întreruperea tratamentului medicamentos, simptomele de panică pot reveni. De aceea, vă
recomandăm să urmați și terapie cognitiv-comportamentală, chiar dacă luați deja un tratament medicamentos.
CARE SUNT CÂTEVA DINTRE ETAPELE INTERVENȚIEI COGNITIV-COMPORTA-

MENTALE?
Terapia cognitiv-comportamentală a tulburării de panică și agorafobiei se focalizează asupra unor scopuri
specifice: în primul rând, sunteți ajutat să înțelegeți natura anxietății, a panicii și a agorafobiei; în al doilea rând,
sunt identificate acele situații pe care le evitați sau de care vă este teamă; în al treilea rând, sunt evaluate natura,
severitatea și frecvența simptomelor dumneavoastră și sunt identificate situațiile specifice care vă declanșează
atacurile de panică; în al patrulea rând, se determină dacă mai există alte probleme pe lângă panică – de exemplu,
depresie, alte tulburări de anxietate, abuz de substanțe, alimentație excesivă, singurătate sau probleme în relații.
Intervenția de care veți beneficia include unele componente sau toate tehnicile de intervenție care
urmează: psihoeducația în legătură cu panica (pentru a învăța să nu vă mai temeți de ea), tehnici de control
al respirației, tehnici de relaxare, inducerea panicii (pentru a vă ajuta creierul să învețe că atacurile de panică
nu sunt vătămătoare și că nu sunteți în pericol), expunerea treptată la situațiile care declanșează atacurile de
panică, identificarea și modificarea interpretărilor eronate ale panicii și senzațiilor de activare fiziologică (de
exemplu, „Inima îmi bate foarte tare, o să fac un atac de cord.”) și a asumpțiilor (de exemplu, „Senzațiile fizice
sunt periculoase”, „Sunt o persoană fragilă și slabă.”) pe care se întemeiază interpretările eronate; intervenția
mai cuprinde tehnici pentru dezvoltarea abilităților de coping în contextul situațiilor stresante de viață, tehnici
de dezvoltare a asertivității (la nevoie) și tehnici de creștere a capacității de a recunoaște și reduce simptomele
atacului de panică în momentul în care acestea apar. În plus, se pot discuta și rezolva în cadrul intervenției și alte
probleme cu care vă confruntați (de exemplu, depresia).
CE TREBUIE SĂ FACEȚI DUMNEAVOASTRĂ CA PACIENT

Terapia cognitiv-comportamentală nu este o experiență pasivă pentru pacienți. Se așteaptă de la
dumneavoastră să veniți săptămânal la ședințe (în unele cazuri chiar mai des), să completați fișe prin care
se evaluează problemele dumneavoastră și să vă faceți între ședințe temele de casă planificate împreună cu
terapeutul. Așa cum am menționat mai devreme, majoritatea pacienților care participă la aceste de intervenții
resimt îmbunătățiri în funcționare, unii la scurt timp după inițierea terapiei. Chiar și în cazul în care resimțiți
rapid aceste îmbunătățiri, trebuie să urmați toate ședințele din pachetul de intervenție. Întreruperea prematură a
intervenției crește riscul de a avea recăderi.
Intervenția este concepută pentru 12 ședințe. Primele ședințe sunt alocate evaluării și explicării modului în
care se derulează și funcționează intervenția, iar restul sunt alocate implementării strategiilor. După depășirea fazei
intensive a tratamentului, se pot programa ședințe la interval de două săptămâni, apoi de o lună, pentru menținerea
efectului terapiei și pentru prevenirea recidivelor.
Pachetul de intervenție pe care vi-l propunem combină tehnici dezvoltate la Universitățile Oxford,
Pennsylvania și New York (Albany). Din punctul nostru de vedere, prin această terapie învățați cum să vă ajutați
pe dumneavoastră înșivă. De aceea este atât de important să faceți teme în cadrul terapiei.
FIȘA 3.6. Cele mai frecvente gânduri automate ale pacientului în momentele de
anxietate/ panică
Bifați fiecare gând automat pe care îl aveți în momentele în care începeți să deveniți anxios sau începeți să intrați
în panică. Ordonați apoi cele mai frecvente trei gânduri automate: pe primul loc gândul pe care îl aveți cel mai
frecvent, iar pe locurile 2 și 3 următoarele ca frecvență.
_____ Voi înnebuni. _____ Mă voi face de râs.
_____ Voi pierde controlul. _____ Voi începe să strig.
_____ Voi avea un atac de panică. _____ Voi deveni violent.
_____ Voi avea un infarct. _____ Voi începe să plâng.
_____ Voi leșina. _____ Voi începe să tremur.
_____ Voi intra în comă. _____ Mă voi sinucide sau mă voi vătăma.
_____ Nu voi putea scăpa. _____ Mă voi simți așa tot timpul.
_____ Nu voi reuși să ajung acasă. _____ Voi vomita.
_____ Nu voi reuși să ajung la baie. _____ Nu voi putea respira.
_____ Mă voi sufoca. _____ Voi muri.
_____ Nu voi face față situației. _____ Voi avea o cădere nervoasă
Alte gânduri: __________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________
FIȘA 3.7. Formule de coping pentru pacienți
Normalizați-vă anxietatea:
Anxietatea este normală.
Toată lumea are anxietate.
Anxietatea demonstrează că sunt alert.
Anxietatea ar putea fi programată biologic (ar putea fi „răspunsul potrivit într-un moment nepotrivit” – nu
mă confrunt cu o situație periculoasă din care ar trebui să scap).
Eliminați pericolul:
Anxietatea este de fapt un nivel crescut de activare; nu este periculoasă.
Am mai trecut prin asta și nu mi s-a întâmplat nimic rău.
Anxietatea trece și dispare.
Contracarați-vă gândurile negative:

Reacționez la alarme false.
Nu sunt pe cale să înnebunesc sau să îmi pierd controlul.
Aceste senzații nu sunt de fapt periculoase.
Ceilalți nu au de unde să știe ce simt eu.
Nu trebuie să dețin controlul în proporție de 100%.
Învățați din experiențele pe care le-ați avut în trecut.

Am mai făcut multe predicții negative care nu s-au adeverit.
Nu am înnebunit, nu am avut infarct și nu am murit din cauza anxietății.
Panica înseamnă că respir prea mult, nu prea puțin – nu voi muri din asta.
Propuneți-vă să acceptați:
Pot să mă detașez și să îmi urmăresc nivelul de activare fiziologică.
Pot accepta faptul că nivelul meu de activare fiziologică se modifică.
Pot observa cum senzațiile mele se intensifică și se reduc.
Pot accepta nivelul meu de activare și îmi pot investiga gândurile negative.
FIȘA 3.8. Ierarhia situațiilor anxiogene – Fișa pentru pacient
Numele pacientului: ____________________________________________________________ Data:__________
Vă rugăm să alcătuiți o listă cu situațiile de care vă este teamă ‒ de la cele mai puțin deranjate la cale care vă
tulbură cel mai tare. În coloana a patra, treceți măsura în care vă deranjează fiecare dintre ele, de la 0 (nu mă
deranjează deloc) la 10 (distres maxim). În coloana a cincea notați temerile tipice, cum ar fi teama că vă veți
îmbolnăvi, că vă veți prăbuși/ veți leșina, că veți face un atac de cord, că vă sufocați/ rămâneți fără aer, că
înnebuniți, că nu vă mai puteți controla, că vă faceți de rușine și oricare altă temere (specificați de ce vă este
teamă).
Nivel Situația Evitată Distres Ce vă temeți că se va

(Da/Nu) (0-10) întâmpla?
FIȘA 3.9. Noul dumneavoastră set de reguli pentru panică și agorafobie
Etape ale dezvoltării panicii și Modalitatea rațională de a privi situația

agorafobiei
Activare fiziologică inițială Activarea nu este periculoasă.
[Amețeli, dificultăți de respirație, Este absolut normal să avem senzații neplăcute sau neașteptate, cum ar
tremur, greață, furnicături, ritm fi senzația de amețeală, de sufocare, palpitațiile. Dacă știm că aproape
cardiac accelerat, slăbiciune cauzată toată lumea are aceste senzații din când în când, atunci înseamnă că
de stres/ boală etc.] acest lucru este normal.
Interpretare de tip catastrofic Nu se petrece de fapt nicio nenorocire.
[„Înnebunesc.”, „Mor.”, „Îmi pierd Nimeni nu înnebunește pentru că are o senzație de amețeală și
controlul.”] palpitații. Nebunie înseamnă să ți se pară că auzi voci ori că vezi
tot felul de lucruri, ai halucinații, ai impresia că lumea complotează
împotriva ta. Dacă ai palpitații nu înseamnă că faci un infarct. Inima
bate mai tare atunci când ești entuziasmat, când faci sport ori sex.
Activarea neurofiziologică nu este sinonimă cu pierderea controlului.
Hipervigilență Nu este nevoie să detectați pericolul – fiindcă nu există niciun
[Vă concentrați excesiv asupra pericol.
oricăror sentimente sau senzații Poate credeți că dacă vă monitorizați cu atenție bătăile inimii,
interioare] respirația și senzațiile de amețeală puteți preveni totul, pentru ca
lucrurile să nu vă scape de sub control. Dar exact această focalizare
excesivă asupra senzațiilor interne vă face mai anxios. Puteți să vă
îndreptați atenția spre lucruri din exterior. De exemplu, atunci când
vă surprindeți urmărind bătăile inimii, redirecționați-vă atenția asupra
situației în care vă aflați.
Alarme false Nu se petrece nicio nenorocire ‒ nici de data aceasta!
[„Aceasta înseamnă că înnebunesc, Ritmul cardiac accelerat și respirația rapidă sunt pur și simplu semne
îmi pierd controlul, mor, fac un atac ale anxietății. De câte ori vi s-a întâmplat deja să interpretați greșit
de cord...”] aceste senzații? De ce ar fi periculoase tocmai acum? Nu v-a spus
medicul că sunteți în regulă? Oamenii nu-și pierd mințile pentru că se
simt anxioși. V-ați pierdut cu adevărat controlul vreodată fiindcă ați
respirat mai rapid ori pentru că ați amețit?
Anxietate anticipativă Nu este nevoie să vă îngrijorați, fiindcă anxietatea și activarea
[Înainte de anumite evenimente, vă fiziologică nu sunt periculoase.
îngrijorați tot mai mult că veți deveni Și ce dacă veți fi anxios în viitor – ce se va întâmpla? Anxietatea
anxios sau hiperactivat.] este o reacție normală. Cu toții ne simțim anxioși uneori. Nu-i așa că
ați reușit să faceți o mulțime de lucruri deși erați anxios? Credeți că
dacă vă îngrijorați în legătură cu anxietatea, nu veți mai fi anxios?
Recomandarea este să vă propuneți să tolerați anxietatea pentru a
putea să vă dați seama că nu aveți de ce să vă temeți. Gândiți-vă că
anxietatea este doar o activare mai intensă ‒ foarte asemănătoare cu
aceea pe care o resimțiți când faceți exerciții fizice (vă crește ritmul
cardiac și respirați mai repede).
(continuare)
FIȘA 3.9. Noul dumneavoastră set de reguli pentru panică și agorafobie (p. 2 din 2)
Etape ale dezvoltării panicii și Modalitatea rațională de a privi situația

agorafobiei
Evitare Trebuie să faceți acele lucruri care vă provoacă anxietate.
[Evitarea sau încercarea de a scăpa Evitarea situațiilor anxiogene vă amplifică și mai mult anxietatea
din orice situație care vă creează viitoare. Ce preconizați că se va întâmpla mai exact dacă vă confruntați
disconfort.] cu aceste situații? S-au întâmplat vreodată aceste lucruri groaznice
pe care le-ați prezis? Ați înnebunit, ați făcut infarct ori v-ați pierdut
controlul? Sau pur și simplu v-a fost frică? Oricât ar fi de neplăcută
anxietatea, ea este o stare temporară, firească și benignă. Poate că pe
moment este mai comod să evitați aceste situații, dar pe termen lung
ajungeți să credeți că lumea este un loc periculos. Va trebui să faceți
o listă cu locurile și situațiile pe care le evitați și să le ordonați într-o
ierarhie a situațiilor temute. Apoi puteți exersa expunerea directă sau
în imaginar, așa cum vă explică terapeutul. Veți vedea că dacă vă
înfruntați temerile ‒ și le învingeți ‒ veți fi mai puțin anxios în viitor.
Comportamente de siguranță Nu aveți nevoie de comportamente de siguranță pentru a controla
[Vă bazați pe alți oameni sau pe ceva, pentru că nu se petrece nimic periculos.
anumite comportamente despre care Aceste comportamente de siguranță vă mențin convingerea că o
credeți că vor diminua pericolul ‒ de anumită situație este într-adevăr periculoasă. Vă gândiți: „Am reușit
exemplu, aveți nevoia de a fi însoțit, să scap doar pentru că am apelat la comportamentele de siguranță.”.
de a primi asigurări că totul este în Ar trebui să faceți o listă cu toate aceste comportamente la care
regulă, încercați să reduceți impactul recurgeți pentru a vă simți în siguranță și apoi să încercați să renunțați
unui stimul anxiogen, reduceți la ele pe rând. Ce presupuneți că se va întâmpla? Credeți că nu
unele comportamente (de exemplu, veți putea supraviețui situației fără comportamentul de siguranță?
exercițiile fizice) cu scopul de a vă Dar dacă reușiți să traversați cu bine situația respectivă, fără vreun
activa cât mai puțin.] comportament de siguranță, ce va însemna asta? Că situația nu este de
fapt periculoasă? Renunțarea la comportamentele de siguranță vă ajută
să potențați la maximum efectul expunerii la ceea ce vă provoacă frică.
Tulburarea de anxietate generalizată
Anxietatea are o cauză medicală? Tulburare de anxietate datorată
DA unei probleme medicale
NU
Anxietatea este cauzată de folosirea

unui drog, a unui medicament sau a Tulburare anxioasă indusă de
DA
unei substanțe toxice? substanţă
NU
Anxietatea se rezumă la teama de avea

DA Tulburarea de panică
atacuri de panică?
NU
Anxietatea se rezumă la teama de a fi Tulburare de anxietate socială

umilit în public? DA (fobia socială)
NU
Anxietatea este cauzată de posibi- DA Tulburare obsesiv‑compulsivă

litatea contaminării publice?
NU
Anxietatea se rezumă la teama de

contaminare? DA Posibil anorexia nervoasă
(continuare)
FIGURA 4.1. Diagrama diagnosticului de tulburare de anxietate generalizată
NU
Anxietatea se rezumă la teama de Ipohondrie

îmbolnăvire? DA
NU
Anxietatea se focalizează asupra mai

multor probleme de sănătate? DA Tulburare de somatizare
NU
Anxietatea se rezumă la griji cu privire

la binele altora sau a fi departe de Dacă a debutat înainte de vârsta de
casă? DA 18 ani, tulburare de anxietate de
separare
NU
Îngrijorările sunt percepute ca

fiind intruzive sau excesive și sunt
însoțite de nevoia de a se angaja DA Tulburare obsesiv‑compulsivă
într-un comportament, de impulsuri,
compulsii?
NU
Este anxietatea asociată cu un

eveniment traumatic? DA Tulburare de stres posttraumatic
sau tulburarea acută de stres
NU
Tulburare de anxietate
generalizată
FIGURA 4.1. Diagrama diagnosticului de tulburare de anxietate generalizată (continuare)

TABELUL 4.2. Plan general de tratament pentru tulburarea de anxietate generalizată
•• Evaluare
○○ Teste și interviuri clinice
•• Familiarizarea cu terapia
•• Tehnici de relaxare
•• Tehnici de tip mindfulness
•• Evaluarea și confruntarea evitării: expunere și alte tehnici
•• Monitorizarea îngrijorărilor și alocarea unui „timp pentru îngrijorare”
•• Evaluare cognitivă și tehnici axate pe îngrijorări
○○ Pasul 1: Diferențierea îngrijorărilor productive de cele neproductive
○○ Pasul 2: Acceptare și angajament
○○ Pasul 3: Contracararea gândurilor automate și a asumpțiilor dezadaptative legate de îngrijorări
○○ Pasul 4: Examinarea convingerilor de bază despre sine și ceilalți
○○ Pasul 5: Examinarea temerilor legate de eșec
○○ Pasul 6: Folosirea emoțiilor versus îngrijorarea în privința lor
○○ Pasul 7: Folosirea timpului în favoarea pacientului
•• Intervenții la nivel interpersonal
•• Dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor
•• Finalizarea terapiei
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press, 2012).
Drepturi de autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă
pentru uz personal doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de autor).
TABELUL 4.5. Exemple de simptome pentru tulburarea de anxietate generalizată
Dispoziție anxioasă
Îngrijorări excesive
Iritabilitate
Stări de neliniște
Senzația de a se afla la capătul puterilor
Oboseală
Dificultăți de concentrare
Probleme digestive
Tensiune musculară
Insomnie
Specificați durata scursă de la debutul simptomelor
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford
Press, 2012). Drepturi de autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul de a
multiplica această fișă pentru uz personal doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina
drepturilor de autor).
TABELUL 4.6. Exemple de scopuri ale tratamentului și intervențiile aferente pentru tulburarea de
anxietate generalizată
Obiective terapeutice Intervenții
Reducerea simptomelor fizice ale anxietății Tehnici de relaxare sau exerciții de respirație
Reducerea neliniștii față de gânduri și emoții Tehnici de mindfulness, meditație

Reducerea duratei de timp alocate îngrijorării (la mai Distragerea atenției, tehnica alocării unui timp pentru
puțin de 30 de minute pe zi) îngrijorare, programarea activităților
Reducerea frecvenței gândurilor automate negative Restructurare cognitivă
Dezvoltarea unei atitudini de acceptare Restructurare cognitivă, tehnici de mindfulness,

tehnici metacognitive
Eliminarea evitării (specificați) Expunere, activare comportamentală
Eliminarea asumpțiilor legate de pericolul pe care îl Restructurare cognitivă, experimente comportamentale
prezintă anxietatea
Eliminarea asumpțiilor legate de valoarea pozitivă a Restructurare cognitivă, tehnici metacognitive
îngrijorării (sau a altor asumpții – specificați)
Modificări la nivelul nevoii de certitudine Tehnici de creștere a toleranței la incertitudine (analiza
costuri-beneficii privind tolerarea incertitudinii,
expunere implozivă la incertitudine, exersarea
imaginii emoționale negative, dezvoltarea abilităților
de rezolvare de probleme)
Modificarea schemelor cognitive legate de amenințare/ Restructurare cognitivă, analiza traseului de
vulnerabilitate/nevoia de a deține controlul (sau alte dezvoltare, alte tehnici axate pe scheme cognitive
scheme cognitive - specificați)
Eliminarea disfuncțiilor (specificați – în funcție de Restructurare cognitivă, dezvoltarea abilităților de
deficite, puteți urmări mai multe obiective) rezolvare de probleme sau a altor abilități (specificați)

recăderilor nevoi
TABELUL 4.7. Plan detaliat de tratament pentru tulburarea de anxietate generalizată
Ședințele 1-2
Evaluare
Evaluați problemele prezentate.
Evaluați simptomele specifice de anxietate cu Scala de anxietate Leahy pentru pacienți (Fișa de lucru 4.2) plus alte
instrumente pentru evaluarea anxietății, de la caz la caz.
Administrați testele pentru evaluarea îngrijorării (PSWQ, MCQ-30, IUS; vezi Fișele 4.3–4.5).
Administrați bateria standard de teste inițiale (vezi Fișa 4.6).
Identificați conținutul specific al îngrijorărilor și factorii metacognitivi.
Realizați diagnosticul diferențial și evaluați posibilele tulburări comorbide.
Evaluați abuzul de substanțe, consumul de cofeină și tutun, tulburările de somn.
Oferiți-i pacientului fișe cu informații despre tulburarea de anxietate generalizată (Fișa 4.7) și cu informații
generale despre terapia cognitiv-comportamentală (Fișa 10.1 din Capitolul 10).
Biblioterapie: recomandați spre lectură The Worry Cure: Seven Steps to Stop Worry from Stopping You (Leahy,
2005) sau Anxiety Free: Unravel Your Fears before They Unravel You (Leahy, 2009).
Explicați de ce TAG se manifestă prin tensiune musculară și hiperactivare fiziologică.
Explicați faptul că îngrijorările reprezintă partea centrală a TAG, precum și modul în care îngrijorările sunt întărite
tocmai de faptul că nu se adeveresc.
Întocmiți o listă cu scopuri pe termen scurt și lung ale intervenției.
Identificați factorii declanșatori ai anxietății și evitării.
Evaluați și reduceți consumul de substanțe care induc anxietate (de exemplu, cofeină, amfetamine) și abuzul de
substanțe administrate ca automedicație (de exemplu, alcool, benzodiazepine).
Normalizați îngrijorarea – discutați diferența dintre îngrijorările productive și cele neproductive
Stabiliți dacă pacientul „se îngrijorează din cauza îngrijorării” (de exemplu „Faptul că mă îngrijorez poate
însemna că sunt pe cale să înnebunesc sau că nu îmi mai pot controla gândurile sau sentimentele.”)
Prezentați-i pacientului Jurnalul îngrijorărilor pacientului (Fișa de lucru 4.8).
Luați în considerare administrarea ISRS sau a benzodiazepinelor.
Tema de casă
Recomandați lectura unuia dintre volumele lui Leahy (din 2005 sau 2009).
Stabiliți ca temă monitorizarea îngrijorărilor prin completarea Jurnalului îngrijorărilor pacientului.
Ședințele 3-5
Evaluare
Evaluați anxietatea (BIA) și depresia (BDI-II).
Continuați să identificați temele în jurul cărora se învârt îngrijorările pacientului.
Verificați Jurnalul îngrijorărilor pacientului – frecvența, durata, situațiile (declanșatorii), stimulii precursori și
consecințele îngrijorărilor.
Exersați cu pacientul relaxarea musculară progresivă și/sau relaxarea prin respirație și/sau exerciții de tip
mindfulness.
Instruiți pacientul în planificarea recompenselor/ programarea activităților pentru a monitoriza nivelul de plăcere,
eficacitate personală și anxietate.
Descrieți și încurajați alocarea unui „timp pentru îngrijorări”.
Evaluați nevoia expunerii la situațiile evitate; discutați cu pacientul expunerea.
(continuare)
Evaluați nevoia de tehnici de dezvoltare a asertivității sau a competențelor de comunicare sau de soluționare a
conflictelor; nevoia de terapie de cuplu.
Încurajați exercițiul fizic.
În caz de nevoie, tratați insomnia.
Introduceți fișa „Întrebări pe care să vi le puneți în cazul în care vă îngrijorați” (Fișa 4.9).
Începeți să identificați și să clasificați gândurile automate (cu accent pe predicția viitorului, catastrofare,
desconsiderarea aspectelor pozitive, personalizare etc.).
Începeți contracararea gândurilor distorsionate prin evaluarea costurilor și a beneficiilor îngrijorării, folosind
tehnici cognitive adiționale (vezi Capitolul 10, Anexa B).
Folosiți strategii bazate pe acceptare (avantajele și dezavantajele acceptării limitărilor și incertitudinii, exemple de
situații curente pe care pacientul le acceptă deja etc.).
Folosiți strategii metacognitive (identificați teoriile pacientului legate de îngrijorare, încurajați-l să înțeleagă faptul
că aceasta este un eveniment mental, modificați convingerile conform cărora îngrijorarea trebuie controlată).
Evaluați efectele secundare ale tratamentului medicamentos.
Evaluați nevoia măririi dozei administrate.
Dacă nu observați nicio ameliorare, fie măriți doza administrată, fie completați cu alt medicament, fie schimbați
clasa de medicamente administrate (aveți în vedere necesitatea de a reduce dozajul ori de a întrerupe administrarea
primei clase de medicamente, atunci când completați cu altă clasă de medicamente).
Tema de casă
Dați ca temă de casă relaxarea prin respirație, relaxarea musculară progresivă, exerciții de tip mindfulness.
Îndemnați pacientul să folosească sugestiile din fișa pentru pacienți cuprinzând informații despre insomnie (Fișa
2.1, Capitolul 2).
Alocați un „timp pentru îngrijorare”.
Îndemnați pacientul să facă mai mult exercițiu fizic.
Îndemnați pacientul să planifice recompense și să programeze activități.
Îndemnați pacientul să continue monitorizarea îngrijorărilor sale, să testeze predicțiile pe care le face, să își
monitorizeze gândurile negative și să clasifice gândurile respective.
Recomandați în continuare lecturi suplimentare.
Ședințele 6-8
Evaluarea
La fel ca în ședințele 3-5.
Verificați temele de casă.
Învățați pacientul să generalizeze tehnicile de relaxare și/sau mindfulness la situații noi.
Încurajați pacientul să reducă timpul petrecut ruminând – să alcătuiască un plan anti-ruminație.
Analizați sursele de stres situaționale sau existențiale (de exemplu, de natură financiară, interpersonală,
profesională, familială etc.).
Discutați despre abilități de rezolvare de probleme și aplicați-le în cazul surselor de stres situațional
Îndrumați pacientul în încercarea de a se confrunta cu situațiile evitate
Identificați asumpțiile dezadaptative subiacente ale pacientului.
Contracarați aceste asumpții prin analiză costuri-beneficii, precum și alte tehnici cognitive (vezi Capitolul 10 și
Anexa B).
Continuați contracararea gândurilor automate.
Introduceți Fișa pacientului pentru automonitorizare zilnică a gândurilor automate disfuncționale (Fișa 2.10, din
Capitolul 2).
(continuare)
Utilizați analiza descendentă pentru a aborda îngrijorările.
Care este rezultatul final pe care pacientul îl anticipează sau temerea sa cea mai mare?
Distingeți între rezultate posibile și probabile.
Examinați îngrijorările din punctul de vedere al probabilității și al plauzibilității.
Teme de casă
Îndemnați pacientul să înceapă să folosească Fișa de lucru 2.10.
Îndemnați pacientul să își programeze pauze de stres și comportamente auto-recompensatorii.
Dați ca temă de casă exersarea abilităților de rezolvare de probleme.
Încurajați pacientul să reducă perioadele de ruminație, prin distragerea atenției, programarea activităților,
răspunsuri raționale.
Ședințele 9-15
Evaluarea
Continuați dezvoltarea asertivității și introduceți tehnici de control al furiei (dacă este necesar).
Continuați tehnici de dezvoltare a abilităților de rezolvare de probleme.
Începeți dezvoltarea auto-eficacității: Rugați pacientul să alcătuiască o listă cu caracteristicile sale pozitive (puncte
forte), să recunoască și să-și asume aceste puncte forte, să continue auto-recompensarea.
Continuați evaluarea și contracararea gândurilor automate.
Identificați, evaluați și schimbați schemele cognitive personale disfuncționale (vezi Capitolul 10 și Anexa B).
Examinați legătura dintre îngrijorări și scheme cognitive (referitoare la deficiență, eșec, vulnerabilitate biologică,
abandon, responsabilitate etc.).
Continuați procesul de evaluare și modificare a asumpțiilor dezadaptative (referitoare la control, responsabilitate
excesivă, presiunea timpului, ce este „esențial” și ce nu și la iminența „dezastrelor”).
Identificați convingerile referitoare la eșec și oferiți răspunsuri raționale la teama de eșec.
Identificați și schimbați schemele emoționale (convingeri potrivit cărora emoțiile ar fi periculoase, incontrolabile,
lipsite de sens, rușinoase etc.).
Încurajați pacientul să exerseze autovalidarea pentru distresul emoțional.
Concentrați-vă pe a pune timpul în perspectivă – a trăi în momentul prezent, tehnici de mindfulness, tehnici de
dilatare subiectivă a timpului, modificări la nivelul percepției unei vulnerabilități iminente (încetinirea imaginii
amenințării iminente și identificarea evenimentelor intermediare sau neprevăzute).
Teme de casă
La fel ca în ședințele 3-5 și 6-8.
Cereți pacientului să abordeze mai multe situații temute în exerciții de expunere, dacă este cazul.
Alocați exerciții de asertivitate și control al furiei.
Cereți pacientului să sporească frecvența auto-recompensării.
Cereți pacientului să identifice și să modifice asumpțiile dezadaptative și schemele cognitive disfuncționale
(inclusiv convingerile legate de control, responsabilitate și iminență).
(continuare)
Ședințele 16-20
Evaluarea
Planificați finalizarea intervenției.
Cereți pacientului să își stabilească scopuri de terapie autoadministrată pe termen lung și scurt.
Identificați modul în care tehnicile comportamentale vor putea fi folosite de către pacient în viitor.
Recapitulați ceea ce s-a învățat despre gândurile automate, asumpții și scheme cognitive.
Utilizați tehnica răspunsului rațional în jocuri de rol de tip „avocatul diavolului” pentru convingerile pacientului.
Ajutați pacientul să dezvolte asumpții și scheme noi, mai pragmatice.
Teme de casă
Îndemnați pacientul să-și alocea singur teme de casă axate pe depășirea problemelor care ar putea apărea în viitor.
FIȘA 4.1. Tulburarea de anxietate generalizată: antecedente și procese subiacente
Experiențe din copilărie

• Părinți supra-protectivi
• „Lumea este periculoasă”
• Concentrare pe sentimentele celorlalți
• Parenting inversat
• Traumă
• Separarea de părinți sau pierderea părinților
• Părinți îngrijorați sau deprimați
• Părinți lipsiți de afecțiune și distanți
• Recompense și pedepse imprevizibile
Anticipează pericolul Preocupări legate de aprobarea externă, Motivează-te

sentimentele celorlalți, lipsa de control,
responsabilitate personală, pierdere și pericol
Accent pe evitarea emoțiilor și pe
Gestionează riscurile dobândirea controlului Dobândește control
Rezolvă Elimină Ai responsabilitatea

probleme incertitudinea să te îngrijorezi
Evită gândurile legate Gândește abstract

de rezultatul cel mai rău pentru a evita emoțiile
„Nu pot face față

propriilor emoții.”
FIȘA 4.2. Chestionarul Leahy de evaluare a anxietăţii, pentru pacienţi
Vă rugăm să treceți în dreptul fiecărui enunț numărul care descrie cel mai bine cum v-ați simțit în cursul ultimei
luni. Folosiți scala de mai jos:
1 = Deloc 2 = Puțin adevărat 3 = Oarecum adevărat 4 = Absolut adevărat
1. M-am simțit slăbit/ă. _________
2. Nu am putut să mă relaxez. _________
3. Am fost neliniștit/ă. _________
4. Am obosit repede. _________
5. Am avut dureri de cap. _________
6. Am avut senzația că nu am aer. _________
7. Am fost amețit/ă. _________
8. Am avut nevoie să urinez frecvent. _________
9. Am transpirat (indiferent de temperatură). _________
10. Mi-a bătut inima tare. _________
11. Am avut arsuri sau dureri de stomac. _________
12. M-am enervat repede. _________
13. Am tresărit ușor. _________
14. Am avut probleme de somn. _________
15. M-am îngrijorat foarte mult. _________
16. Mi-a fost greu să îmi controlez îngrijorările. _________
17. Mi-a fost greu să mă concentrez. _________
FIȘA 4.3. Chestionarul Penn State pentru evaluarea îngrijorării (PSWQ)
Numele pacientului: __________________________________________________ Data de astăzi:____________
Vă rugăm să treceți în dreptul fiecărui enunț numărul care se potrivește cel mai bine în cazul dumneavoastră:
1 2 3 4 5
Nicidecum caracteristic mie Oarecum caracteristic mie Foarte caracteristic mie
______ 1. Dacă nu am destul timp să termin totul, nu mă îngrijorez în privința asta. (R)
______ 2. Grijile mă copleșesc.
______ 3. În general nu am tendința de a mă îngrijora. (R)
______ 4. Multe situații mă fac să mă îngrijorez.
______ 5. Știu că nu ar trebui să mă îngrijorez pentru anumite lucruri, dar nu mă pot abține.
______ 6. Atunci când mă simt presat, mă îngrijorez foarte tare.
______ 7. Mereu mă îngrijorez în legătură cu ceva.
______ 8. Este ușor pentru mine să îndepărtez gândurile care îmi provoacă îngrijorare.
______ 9. De îndată ce termin o sarcină, încep să mă îngrijorez pentru toate celelalte lucruri pe care trebuie să
le mai fac.
______ 10. Nu mă îngrijorez niciodată pentru nimic. (R)
______ 11. Atunci când văd că nu mai este nimic de făcut în legătură cu o problemă, nu mă mai îngrijorez
deloc pentru ea.
______ 12. Toată viața am fost genul care se îngrijorează. (R)
______ 13. Realizez că mă îngrijorez în legătură cu anumite lucruri.
______ 14. Dacă încep să mă îngrijorez, nu mă mai pot opri.
______ 15. Sunt tot timpul îngrijorat.
______ 16. Mă îngrijorez în legătură cu proiectele mele până în momentul când sunt încheiate.
Scorul total: _______
Rețineți faptul că litera (R) după o întrebare indică faptul că trebuie să cotați invers acel item. Astfel, pentru a
inversa scorul întrebării, dacă dați un răspuns 1 (Nicidecum caracteristic mie), treceți scorul 5.
Faceți suma scorurilor la test și asigurați-vă că ați cotat invers itemii corespunzători (vedeți mai sus cum trebuie
să notați scorul răspunsului). În medie, persoanele cu anumite probleme legate de îngrijorare au un scor peste 52,
iar cele cu îngrijorare cronică au un scor peste 65. Persoanele care nu sunt anxioase prezintă un scor mediu 30. De
asemenea, este posibil să înregistrați un scor sub pragul clinic (între 30 și 52) și totuși să simțiți că îngrijorările vă
deranjează.
Chestionarul PSWQ (fără instrucțiunile pentru realizarea scorului) este redat din Meyer, Miller, Metzger și Borkovec (1990).
Copyright 1990, Pergamon Press. Permisiune pentru retipărire Elsevier B. V.
Pragurile scorurilor sunt stabilite după Tabelul 11-2 din Molina și Borkovec (1994).
FIȘA 4.4. Chestionarul de evaluare a metacognițiilor (MCQ-30)
Numele pacientului :____________________________________________________ Data de astăzi: __________
Acest chestionar evaluează convingerile privind îngrijorarea. Mai jos găsiți o listă cu astfel de convingeri
exprimate de oameni. Vă rugăm să le citiți pe fiecare și să estimați în ce măsură sunteți în general de acord,
încercuind numărul corespunzător. Vă rugăm să răspundeți la toate rubricile. Nu există răspunsuri corecte sau
greșite.
Nu sunt de Sunt puțin Sunt oarecum Sunt foarte

Metacogniții acord de acord de acord de acord
1. Îngrijorarea mă ajută să evit problemele din 1 2 3 4
viitor.
2. Îngrijorarea este periculoasă pentru mine. 1 2 3 4
3. Mă gândesc mult la propriile mele gânduri. 1 2 3 4
4. Aș putea să mă îmbolnăvesc din cauza 1 2 3 4
îngrijorărilor.
5. Sunt conștient de felul în care funcționează 1 2 3 4
mintea mea atunci când mă gândesc la o
problemă.
6. Dacă nu aș controla o îngrijorare și apoi 1 2 3 4
situația negativă s-ar întâmpla, atunci aceasta
ar fi din vina mea.
7. Trebuie să mă îngrijorez pentru a rămâne 1 2 3 4
organizat.
8. Am foarte puțină încredere în memoria mea 1 2 3 4
în ceea ce privește cuvintele și numele.
9. Gândurile mele anxioase persistă, oricât de 1 2 3 4
mult încerc să le opresc.
10. Îngrijorarea mă ajută să-mi limpezesc 1 2 3 4
lucrurile în minte.
11. Nu reușesc să-mi ignor grijile. 1 2 3 4
12. Îmi monitorizez gândurile. 1 2 3 4
13. Ar trebui să îmi controlez gândurile tot 1 2 3 4
timpul.
14. Memoria mă înșală uneori. 1 2 3 4
15. Îngrijorarea ar putea să mă înnebunească. 1 2 3 4
16. Sunt mereu conștient de gândurile mele. 1 2 3 4
17. Memoria mea este foarte slabă. 1 2 3 4
18. Sunt foarte atent la modul în care 1 2 3 4
funcționează mintea mea.
19. Îngrijorarea mă ajută să fac față problemelor. 1 2 3 4
20. Incapacitatea de a-mi controla gândurile este 1 2 3 4
un semn de slăbiciune.
(continuare)
Din Wells (2009). Copyright 2009, The Guilford Press. Permisiune pentru retipărire în Planuri de tratament și intervenții pentru
depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press, 2012). Drepturi de autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata
McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz personal doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina
drepturilor de autor).
FIȘA 4.4. Chestionarul de evaluare a metacognițiilor (MCQ-30) (p. 2 din 2)
Nu sunt de Sunt puțin Sunt oarecum Sunt foarte

Metacogniții acord de acord de acord de acord
21. Când încep să mă îngrijorez, nu mă mai pot 1 2 3 4
opri.
22. Voi fi pedepsit fiindcă nu pot să-mi controlez 1 2 3 4
anumite gânduri.
23. Îngrijorarea mă ajută să rezolv probleme. 1 2 3 4
în ceea ce privește locurile.
25. Nu este bine să ai anumite gânduri. 1 2 3 4
26. Nu am încredere în memoria mea. 1 2 3 4
27. Dacă nu aș putea să-mi controlez gândurile, 1 2 3 4
nu aș putea să funcționez.
28. Trebuie să mă îngrijorez ca să pot lucra bine. 1 2 3 4
în ceea ce privește activitățile.
30. Îmi analizez în permanență gândurile. 1 2 3 4
Acest chestionar identifică cinci dintre cele mai comune tipuri de convingeri despre îngrijorare. Este vorba
despre: Convingeri pozitive despre îngrijorare (de exemplu, „Îngrijorarea mă ajută să evit problemele din viitor.”),
Incontrolabilitate și pericol: Convingeri negative (de exemplu, „Îngrijorarea este periculoasă pentru mine.”),
Încredere în cogniție (ori lipsa ei, de exemplu, „Am foarte puțină încredere în memoria mea în ceea ce privește
cuvintele și numele.”), Nevoia de control (de exemplu, „Dacă nu aș controla o îngrijorare și apoi situația negativă
s-ar întâmpla, atunci aceasta ar fi din vina mea.”) și Conștientizarea propriei gândiri (de exemplu, „Mă gândesc
foarte mult la propriile gânduri.”).
Acești factori reflectă funcții contradictorii pe care credeți că le are îngrijorarea. De exemplu, există
un conflict în mintea dumneavoastră între o percepție pozitivă a îngrijorării și convingerea conform căreia
îngrijorarea este incontrolabilă și periculoasă. S-ar putea, totodată, să nu aveți încredere în propria memorie,
gândind-vă că ar putea să existe anumite lucruri pe care le scăpați din vedere. Această lipsă de încredere în propria
memorie v-ar putea îngrijora că veți ajunge să neglijați anumite aspecte. S-ar putea să vă scanați mintea pentru a
vă monitoriza gândurile, focalizându-vă mereu asupra a ceea ce gândiți, fiindcă probabil credeți că aceste gânduri
negative ar putea semnala un pericol iminent.
Pentru a stabili scorul la fiecare dintre cei cinci factori din MCQ-30, folosiți tabelul de mai jos. De
exemplu, pentru a stabili scorul pentru Convingeri pozitive despre îngrijorare, identificați scorurile obținute la
fiecare dintre cele șase întrebări de la acest factor (1, 7, 10, 19, 23, 28). Procedați la fel pentru fiecare factor. La
final, faceți suma scorurilor pentru fiecare dintre factori. Deși nu există încă praguri stabilite pentru această scală,
vă va permite să vedeți dacă aveți scoruri relativ mai ridicate la anumiți factori decât la alții.
Scorul total pentru

Factor - „Teoria personală despre propria îngrijorare” fiecare factor
Convingeri pozitive despre îngrijorare – întrebările 1, 7, 10, 19, 23, 28 _______
Incontrolabilitate și pericol: Convingeri negative – întrebările 2, 4, 9, 11, 15, 21 _______
Încredere în cogniție – întrebările 8, 14, 17, 24, 26, 29 _______
Nevoia de control – întrebările 6, 13, 20, 22, 25, 27 _______
Conștientizarea propriei gândiri – întrebările 3, 5, 12, 16, 18, 30 _______
FIȘA 4.5. Scala pentru evaluarea intoleranţei la incertitudine (IUS)
Numele pacientului: ______________________ Data de astăzi:________
Mai jos sunt notate o serie de afirmații care descriu modul în care persoanele pot reacționa față incertitudinile
vieții. Vă rugăm să folosiți scala de mai jos pentru a descrie în ce măsură vă este caracteristică fiecare afirmație (vă
rugăm să treceți în spațiul dinaintea fiecărei afirmații numărul care vă descrie cel mai bine).
1 2 3 4 5
Deloc Puțin Oarecum Foarte Absolut
caracteristic caracteristic caracteristic caracteristic caracteristic
______ 1. Nesiguranța mă împiedică să am o opinie fermă.
______ 2. Dacă o persoană este nesigură înseamnă că este dezorganizată.
______ 3. Nesiguranța ne face viața de nesuportat.
______ 4. Nu este corect faptul că nu există garanții în viață.
______ 5. Nu pot să mă liniștesc dacă nu știu ce se va întâmpla mâine.
______ 6. Incertitudinea mă neliniștește, mă sperie sau mă stresează.
______ 7. Evenimentele neprevăzute mă supără foarte tare.
______ 8. Mă frustrează să nu am toate informațiile de care am nevoie.
______ 9. Incertitudinea îmi permite să prevăd consecințele și să mă pregătesc pentru ele.
______ 10. Ar trebui să ne gândim întotdeauna la ceea ce se va întâmpla în viitor pentru a evita surprizele.
______ 11. Un mic eveniment neprevăzut poate să strice totul, chiar dacă am planificat lucrurile foarte bine.
______ 12. Atunci când trebuie să acționez, incertitudinea mă paralizează.
______ 13. Dacă mă simt nesigur înseamnă că nu sunt destul de bun.
______ 14. Atunci când nu am certitudine nu pot merge mai departe.
______ 15. Atunci când sunt nesigur nu pot funcționa bine.
(continuare)
IUS (fără instrucțiunile pentru realizarea scorurilor) este redată din Freeston, Rhéaume, Letarte, Dugas și Ladouceur (1994).
Copyright Elsevier Limited. Permisiune pentru retipărire.
Pragurile scorurilor sunt stabilite după Dugas și colab. (2004) și Ladouceur și colab. (2000).
FIȘA 4.5. Scala pentru intoleranța la incertitudine (IUS) (p.2 din 2)
______ 16. Spre deosebire de mine, ceilalți oameni par să știe ce urmează să facă în viață.
______ 17. Incertitudinea mă face să mă simt vulnerabil, nefericit sau trist.
______ 18. Vreau să știu întotdeauna ce-mi rezervă viitorul.
______ 19. Urăsc să fiu luat prin surprindere.
______ 20. Cea mai mică îndoială mă împiedică să acționez.
______ 21. Ar trebui să fiu în stare să organizez totul în avans.
______ 22. Dacă sunt nesigur înseamnă că îmi lipsește încrederea.
______ 23. Faptul că alți oameni par siguri în legătură cu viitorul lor mi se pare incorect.
______ 24. Nu pot să dorm din cauza incertitudinilor cu care mă confrunt.
______ 25. Trebuie să scap din situațiile incerte.
______ 26. Ambiguitățile în viață îmi induc stres.
______ 27. Nu suport să fiu nehotărât în privința viitorului.
Scor total (faceți suma scorurilor de mai sus) ________
Pe scala pentru intoleranța la incertitudine se urmăresc cinci factori. Aceștia vizează următoarele
convingeri:
1. Incertitudinea este inacceptabilă și trebuie evitată.

2. Incertitudinea face impresie proastă.
3. Incertitudinea frustrează.
4. Incertitudinea induce stres.
5. Incertitudinea împiedică acțiunea.
Pentru a obține scorul total, calculați suma răspunsurilor la fiecare întrebare. Scorurile totale sub 40 reflectă
toleranță pentru un anumit nivel de incertitudine, scorurile peste 50 reflectă faptul că există probleme legate de
incertitudine, iar scorurile peste 70 reflectă faptul că există probleme reale legate de acceptarea incertitudinii.
Persoanele suferind de TAG au un scor mediu de 87 pe IUS. Dar chiar dacă scorul dumneavoastră este sub 87,
intoleranța dumneavoastră la incertitudine poate să fie un factor de vulnerabilitate la îngrijorare și anxietate.
FIȘA 4.6. Evaluarea tulburării de anxietate generalizată: Scoruri obținute la teste,
Numele pacientului: ______________________________________________ Data de astăzi: ________________

Scoruri/rezultate la teste:
Inventar pentru depresie Beck-II (BDI-II)____ Inventar pentru anxietate Beck (BAI)___
Evaluarea globală a funcționării (GAF) ____ Chestionarul de anxietate Leahy ______
Chestionarul Penn State pentru evaluarea îngrijorării _____ Chestionarul de evaluare a metacognițiilor 30 (MCQ-30)____
Scala pentru intoleranța la incertitudine (IUS)____
Ghidul de interviu pentru tulburările de anxietate din DSM-IV (ADIS-IV)____
Alte chestionare (specificați) ____

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

Episoade anterioare de anxietate:
(continuare)
FIȘA 4.6. Evaluarea tulburării de anxietate generalizată: Scoruri obținute la teste, abuz de
substanțe, istoric, progresul intervenției și recomandări (p. 2 din 2)

Situații evitate în continuare: ____________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Situații confruntate care anterior fuseseră evitate: ____________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Recomandări
Sporirea intensității serviciilor terapeutice:
Terapie de cuplu:
Altele:
FIȘA 4.7. Informații despre tulburarea de anxietate generalizată pentru pacienți
CE ESTE TULBURAREA DE ANXIETATE GENERALIZATĂ?
Persoanele care suferă de tulburare de anxietate generalizată (TAG) prezintă îngrijorări persistente și deranjante,
în fiecare zi. Au și o serie de simptome fizice, cum ar fi stări de neliniște, dificultăți de respirație, palpitații, dureri
musculare, transpirație și insomnie. Majoritatea persoanelor cu TAG mai o tulburare de anxietate asociată; de
exemplu, mulți pacienți cu TAG au și anxietate socială, preocupându-i faptul că lumea va vedea că sunt anxioși.
Netratată, TAG deseori conduce la depresie.
CARE SUNT CAUZELE TULBURĂRII DE ANXIETATE GENERALIZATĂ?

Există mai mulți factori care pot cauza TAG. În proporție de 30% - 50% cauza poate fi de natură genetică, dar
experiențele din copilăria timpurie (cum ar fi pierderea unui părinte, nevoia de a proteja și de a consola un părinte,
separarea/divorțul părinților, protecția exagerată din partea părinților sau idei preluate de la părinți că lumea ar fi
un loc periculos), evenimente de viață stresante recente, așteptări nerealiste legate de alții și de propria persoană,
conflicte în relații, consumul de alcool sau cofeină, abilități de coping deficitare și alți factori – toate cele de mai
sus contribuie la dezvoltarea anxietății. Studiile arată că nivelul anxietății în populația generală a crescut în ultimii
50 de ani – aceasta s-a întâmplat probabil din cauza scăderii coeziunii sociale și afectării comunităților, din cauza
așteptărilor nerealiste privind calitatea vieții, a focalizării excesive a presei asupra știrilor negative, precum și din
cauza altor factori sociali și culturali.
CUM INFLUENȚEAZĂ GÂNDIREA TULBURAREA DE ANXIETATE

GENERALIZATĂ?
Persoanele anxioase sunt copleșite de gânduri iraționale care le sporesc și mai mult anxietatea: „Oamenii își dau
seama că sunt anxios. Mă desconsideră. Eu sunt singurul cu această problemă. Nu suport să fiu dezaprobat. Este
îngrozitor să ți se întâmple așa ceva.” Mulți pacienți cu TAG sunt asaltați de un șir nesfârșit de îngrijorări a căror
formulare începe cu „Dar dacă?” Exemple de felul acesta sunt: „Dar dacă îmi pierd controlul/ înnebunesc/ mă fac
de rușine?” Ei se îngrijorează și din cauza propriei îngrijorări – de exemplu, „Trebuie să scap imediat de această
anxietate (obsesie, comportament etc.). Nu voi reuși. Nu pot să-mi controlez această îngrijorare și voi înnebuni.
Nu trebuie să mă mai îngrijorez niciodată.” Persoanele care suferă de îngrijorare cronică au deseori sentimente
și convingeri contradictorii în privința îngrijorării. Pe de-o parte, ele cred că îngrijorarea le pregătește și le
protejează; dar pe de altă parte, cred că se vor îmbolnăvi din cauza îngrijorării și că trebuie să nu mai facă asta
deloc. Aceste persoane sunt de obicei și foarte intolerante la incertitudine, considerând deseori că, dacă nu sunt
sigure în legătură cu un anumit lucru, situația respectivă va avea urmări proaste. Persoanele anxioase prezic lucruri
cumplite, se așteaptă să nu fie în stare să facă față stresului și pretind să aibă certitudini într-o lume imprevizibilă.
Dacă și dumneavoastră aveți tendința de a vă îngrijora, probabil că vă este greu să trăiți în momentul prezent și vă
bucurați de viață. Sunteți mereu în căutarea unor răspunsuri pe care s-ar putea să nu le primiți niciodată.
CUM AFECTEAZĂ PERSONALITATEA TULBURAREA DE ANXIETATE

GENERALIZATĂ?
Pacienții care suferă de TAG sunt anxioși în legătură cu anumite lucruri care au relevanță pentru vulnerabilitățile
lor personale. În funcție de propria personalitate, ați putea fi îngrijorat că veți fi respins, că veți face greșeli, că
nu veți avea succes, că vă veți îmbolnăvi ori că veți fi abandonat. Mai mult decât atât, s-ar putea să evitați sau să
evadați din situații care vă provoacă anxietate, ori să căutați să compensați sentimentul de anxietate, încercând să
controlați totul, fiind excesiv de preocupat în legătură cu aprobarea celorlalți ori încercând să fiți absolut perfect.
În felul acesta, vulnerabilitățile individuale împreună cu stilul personal de coping cu anxietatea vă pot face și mai
predispuși către anxietate.
(continuare)
FIȘA 4.7. Informații despre tulburarea de anxietate generalizată pentru pacienți (p.2 din 3)
CUM VĂ POATE AJUTA TERAPIA ?

Terapia cognitiv-comportamentală și/sau tratamentul medicamentos sunt deosebit de eficiente în tratarea TAG.
Atât în cadrul ședințelor de terapie, cât și ca parte a temelor de casă auto-administrate, veți învăța o serie de
tehnici prin care puteți reduce anxietatea. Iată câteva dintre aceste tehnici:
•• Vă reduceți hiperactivarea fiziologică. Sunteți mai predispus la senzația de anxietate atunci când
resimțiți o hiperactivare fiziologică. Trebuie să verificați ce cantitate de cofeină (cafea, ceaiuri, sucuri)
și de alcool consumați. Terapeutul vă poate învăța exerciții de respirație și relaxare care vă ajută să
reduceți activarea generală resimțită. Meditația și yoga vă ajută să vă liniștiți mintea și trupul. În plus,
exercițiile fizice regulate sunt utile. Tratamentul medicamentos poate ajuta și el la scăderea activării
neurofiziologice.
•• Vă identificați și vă confruntați temerile. Terapeutul dumneavoastră vă va ajuta să recunoașteți
situațiile, senzațiile sau gândurile specifice care vă deranjează. Veți fi rugat să clasificați aceste
temeri de la cea mai redusă ca intensitate la cea mai puternică și să identificați în mod precis care
este urmarea de care vă temeți. Prin expunerea gradată și ghidată la situațiile anxiogene, cu ajutorul
terapeutului, veți începe să schimbați modul în care percepeți aceste situații.
•• Vă schimbați stilul de gândire. Terapeutul dumneavoastră vă va ajuta să identificați și să vă schimbați
gândirea negativă. Este posibil să luați lucrurile în mod mult prea personal, să încercați să ghiciți ce are
să se întâmple ori să preziceți catastrofe care se dovedesc a fi simple neplăceri. Multe persoane care
suferă de îngrijorare cronică au un set de reguli despre viață cum ar fi „Dacă nu sunt perfect sunt un
ratat.” sau „Dacă se întâmplă să nu-i placă de mine cuiva, este un dezastru.”. Alte reguli ar fi „Trebuie
să știu cu certitudine.” sau „Nu ar trebui să mă simt niciodată anxios.”. Puteți folosi tehnici din terapia
cognitivă pentru a identifica și a vă schimba stilul de gândire într-unul mai realist și mai corect pentru
dumneavoastră.
•• Învățați cum să faceți față îngrijorării. Asemenea multor persoane suferind de îngrijorare cronică,
este posibil să credeți că îngrijorarea vă pregătește și vă protejează. Puteți învăța cum să faceți
distincția între îngrijorarea productivă și cea neproductivă, cum să acceptați limitările și să trăiți cu un
anumit nivel de incertitudine, cum să vă bucurați de clipa prezentă fără a apela la judecăți de valoare și
cum să priviți propriile îngrijorări ca și cum ar fi un „zgomot de fond” care nu trebuie să vă controleze.
Veți putea învăța cum să eliminați acea stare subiectivă de urgență care vă face să vă simțiți mereu sub
presiune.
•• Vă dezvoltați „inteligența emoțională”. Mulți oameni cu tendință de îngrijorare nu reușesc să facă
față emoțiilor proprii. Deseori cred că acestea îi vor copleși, vor dura la nesfârșit ori că nu au niciun
sens. Esențial nu este să eliminăm emoțiile din viața noastră, ci să învățăm să trăim o viață plină de
sens, în care emoțiile au locul lor. Terapia cognitiv-comportamentală vă ajută să vă acceptați emoțiile
care conferă sens vieții dumneavoastră și o îmbogățesc.
•• Vă ameliorați relațiile. Este posibil ca anxietatea pe care o resimțiți să fie legată de conflicte și de
neînțelegeri cu care vă confruntați în relațiile interpersonale. Terapia vă poate ajuta să identificați
aceste aspecte problematice, să adoptați stiluri mai eficiente de gândire în privința relațiilor
interpersonale și să apelați la metode active de coping pentru a îmbunătăți lucrurile. Comunicarea,
ascultarea, exprimarea asertivă, rezolvarea mutuală a problemelor și sporirea experiențelor pozitive pot
constitui părți importante ale terapiei dumneavoastră.
•• Deveniți o persoană care rezolvă problemele. Persoanele suferind de îngrijorare inventează deseori
probleme care nu există, dar evită rezolvarea problemelor pe care le pot într-adevăr rezolva. Aceasta
se întâmplă din cauză că, în mare parte, anxietatea lor se bazează pe evitarea experiențelor care le
provoacă anxietate. Terapeutul poate să vă ajute să deveniți o persoană capabilă să rezolve probleme în
mod practic și productiv, ceea ce vă va permite să vă simțiți mai sigur și mai încrezător în legătură cu
problemele „potențiale”.
(continuare)
FIȘA 4.7. Informații despre tulburarea de anxietate generalizată pentru pacienți (p.3 din 3)
MEDICAȚIA
În funcție de severitatea TAG și de prezența sau absența depresiei asociate, doctorul vă poate prescrie diverse
tratamente medicamentoase care s-au dovedit eficiente pentru tratamentul acestor tulburări. Efectul terapiei
cognitiv-comportamentale poate fi sporit cu ajutorul medicației pentru tulburări de anxietate. Benzodiazepinele și
unele antidepresive s-au dovedit de ajutor în TAG. Vă reamintim că doar medicul este cel care vă poate prescrie
tratamentul. Nu este niciodată indicat să recurgeți la automedicație.
CÂT DE EFICIENTĂ ESTE TERAPIA?

Până în urmă cu aproximativ 10 ani, tratamentele pentru TAG aveau un succes limitat. Dar în prezent, rezultatele
sunt foarte promițătoare pentru TAG și pentru majoritatea tulburărilor de anxietate. Formele mai noi ale terapiei
cognitiv-comportamentale s-au dovedit foarte eficiente în cazul persoanelor suferind de îngrijorare cronică.

Tratamentul TAG impune prezența regulată la ședințele de terapie și disponibilitatea de a efectua temele de casă
care vă ajută să faceți față anxietății. Mulți pacienți primesc și tratament medicamentos, care trebuie administrat
doar conform recomandărilor medicale.
FIȘA 4.8. Jurnalul îngrijorărilor pacientului
Numele pacientului: ___________________________________________________________________________________________
Conținutul fiecărei Caracteristici ale Predicția Nivelul anxietății Nivelul de Rezultat real Nivelul anxietății la
îngrijorări situațiilor care induc (Specificați cu pentru fiecare convingere privind (Ce s-a întâmplat încheierea situației
îngrijorarea exactitate ce credeți predicție (0-10) acuratețea predicției exact?) (0-10)
că se va întâmpla și (0-10)
când credeți că se va
întâmpla)
FIȘA 4.9. Întrebări pe care să vi le adresați dacă sunteți îngrijorat
Îngrijorare specifică: __________________________________________________________________________
Întrebări pe care să vi le adresați: Răspunsul dumneavoastră:

Foarte specific, ce preziceți că se va întâmpla?
Care este probabilitatea (0-100%) ca acest lucru să Probabilitate:

se întâmple cu adevărat?
Cât de negativ:
Cât de negativă este predicția dumneavoastră? (de la
0% la 100%)
Care ar fi cel mai rău rezultat posibil? Cel mai rău:
Cel mai probabil:
Care ar fi rezultatul cel mai probabil? Cel mai bun:
Care ar fi rezultatul cel mai bun?

Obișnuiți să preziceți catastrofe (lucruri groaznice)
care nu se adeveresc? Dați câteva exemple de astfel
de catastrofe pe care le anticipați.
Care sunt dovezile (pro și contra) îngrijorării Dovezi pro:

dumneavoastră că se va întâmpla ceva negativ? Dovezi contra:
Dacă ar trebui să distribuiți 100 de puncte între
dovezile pro și cele contra, cum ați împărți aceste Puncte: Dovezi pro = __________
puncte? (De exemplu, ar fi 50-50? 60-40?) Dovezi contra = ___________
Folosiți emoțiile (anxietatea) pentru a vă ghida?

Obișnuiți să vă spuneți „Sunt anxios, deci se va
întâmpla ceva foarte rău?”
Este acesta un mod corect de a face predicții? De ce/

De ce nu?
De câte ori vi s-a întâmplat în trecut să nu vi se

adeverească îngrijorările? Ce s-a întâmplat de fapt?
(continuare)
FIȘA 4.9. Întrebări pe care să vi le adresați dacă sunteți îngrijorat (p. 2 din 2)
Întrebări pe care să vi le adresați: Răspunsul dumneavoastră:

Care sunt costurile și beneficiile de a vă îngrijora Răspunsul dumneavoastră:
față de aceste aspecte? Dacă ar trebui să distribuiți Costuri:
100 de puncte între dovezile pro și cele contra, cum Beneficii:
ați împărți aceste puncte? (De exemplu, ar fi 50-50? Puncte: ______ (costuri)
60-40?) ______ (beneficii)
Scădeți costurile din
beneficii: _____ - _____ = _____
Care sunt dovezile din trecut potrivit cărora este util
sau dăunător să vă îngrijorați?
Sunteți dispus să renunțați la control ca să reduceți

nivelul de îngrijorare pe care îl resimțiți?
Vă ajută îngrijorarea în vreun fel să controlați

situația sau simțiți și mai tare că pierdeți controlul
din cauza grijilor excesive?
Ce ar însemna pentru dumneavoastră dacă s-ar

adeveri ceea ce preziceți? Ce s-ar întâmpla apoi?
Cum ați putea rezolva genul de probleme pentru care

vă îngrijorați? Ce ați putea face?
Vi s-a întâmplat vreodată un lucru rău pentru care

să nu fi fost îngrijorat? Cum v-ați descurcat în acea
situație?
Vă subestimați de obicei abilitățile de rezolvare a

problemelor?
Gândiți-vă la problema pentru care vă îngrijorați.

Cum credeți că vă veți raporta la ea peste 2 zile? Dar
peste 2 săptămâni, 2 luni sau 2 ani de acum încolo?
De ce ați avea o altă raportare?
Dacă o altă persoană s-ar confrunta cu evenimentul

cu care vă confruntați dumneavoastră, ați încuraja-o
să se îngrijoreze la fel de mult cum vă îngrijorați
dumneavoastră? Ce sfat i-ați da?
FIȘA 4.10. Contracararea convingerilor dumneavoastră centrale
1. Identificați-vă convingerile centrale despre sine și ceilalți.
2. Analizați costurile și beneficiile acestor convingeri.
3. Cum v-a afectat această convingere în trecut?
4. Vă priviți prin prisma ideii totul-sau-nimic?
5. Care sunt dovezile pro și contra convingerii dumneavoastră?
6. Ați fi la fel de critic și față de alți oameni?
7. Există vreun adevăr în convingerea dumneavoastră?
8. Puteți acționa împotriva convingerii pe care o aveți?
9. Puteți să dezvoltați o convingere mai pozitivă?
Concluzii:
FIȘA 4.11. Intervenții posibile pentru îngrijorare: un ghid self-help pentru pacienți
1. Relaxați-vă mintea și corpul. Exersați tehnicile de relaxare musculară și de conștientizare a respirației.

Învățați să rămâneți cu atenția în momentul prezent și să vă eliberați de gânduri și de starea de tensiune.
2. Analizați care sunt avantajele și dezavantajele renunțării la îngrijorare. Fiți sincer cu dumneavoastră în
privința convingerilor contradictorii despre îngrijorare. Pe de-o parte, doriți să vă reduceți grijile, pe de altă
parte, simțiți că aveți nevoie să vă îngrijorați pentru a fi pregătit. Ideea este să vă dați seama dacă îngrijorarea
conduce la acțiune productivă. Dacă nu, atunci este energie mentală irosită.
3. Rețineți faptul că un gând este doar un gând – nu este realitate. Păstrați-vă gândurile acolo în minte și
înțelegeți faptul că realitatea nu este același lucru cu gândurile dumneavoastră. Așa cum exersați observarea
respirației, puteți exersa simpla observare a propriilor gânduri. Puteți să vă detașați și să spuneți „Acesta a
fost doar un gând.”. Apoi puteți exersa spunând „Lasă-l să treacă.”.
4. Întrebați-vă dacă îngrijorările dumneavoastră sunt cu adevărat raționale. Exersați tehnicile de terapie
cognitivă pe care le-ați învățat. Analizați dovezile pro și contra, întrebați-vă ce sfat i-ați da unui prieten,
gândiți-vă de câte ori ați făcut predicții incorecte în trecut ș.a.m.d.
5. Alocați-vă un „timp pentru îngrijorare” și țineți un jurnal al îngrijorărilor pentru a testa ceea ce s-a
întâmplat cu adevărat. Veți realiza faptul că îngrijorările sunt aproape întotdeauna predicții false și că le
puteți amâna pentru timpul alocat îngrijorării – lucru care, până la urmă, să sperăm că va deveni plictisitor!
6. Validați-vă emoțiile. Țineți un jurnal zilnic al emoțiilor – pozitive și negative deopotrivă. Aflați de ce au sens
emoțiile dumneavoastră, de ce nu sunt periculoase și de ce alți oameni ar avea multe dintre sentimentele prin
care treceți. Acordați-vă această validare.
7. Acceptați incertitudinea și acceptați-vă limitările. Nu puteți controla și nu puteți ști totul. Nu depinde
de dumneavoastră tot ceea ce se întâmplă; cu cât acceptați mai deschis ceea ce nu puteți face, cu atât mai
puternic vă veți simți în lumea reală.
8. Înțelegeți că lucrurile nu sunt urgente. Nu este nevoie să știți totul chiar în momentul acesta. Nu se va
întâmpla nimic dacă nu știți. Dar puteți să vă concentrați asupra momentului prezent – și puteți să va bucurați
de tot ceea ce vă oferă acesta.
9. Exersați pierderea controlului. În loc să încercați să eliminați ori să controlați îngrijorarea, expuneți-vă
imploziv la gândurile negative. Lăsați armele jos în fața grijilor, repetați-le până când vă plictisiți de repetarea
aceluiași gând negativ. Veți fi plictisit și mai puțin îngrijorat.
10. La fel, încercați să înnebuniți. Nu puteți înnebuni din cauza îngrijorării. Dar învățați că renunțând la control,
puteți să vă învingeți teama legată de pierderea controlului.
11. Repetați-vă cele mai mari temeri. Imaginați-vă cele mai rele urmări și derulați-le în mod repetat în
imaginație. Cu timpul, aceste imagini și gânduri devin plictisitoare. Gândiți-vă: oare plictiseala este „leacul”?
Tulburarea de anxietate socială (fobia socială)
Pacientului îi este teamă să nu fie Evaluați pentru o altă tulburare de
umilit sau stânjenit în situații sociale? NU anxietate.
DA
Frica se datorează unei condiții Evaluați pentru tulburare de

medicale sau abuzului de substanțe? anxietate datorată unei condiții
DA medicale generale sau tulburare de
anxietate indusă de o substanță.
NU
Situația temută este evitată sau Evaluați pentru o altă tulburare de

suportată cu anxietate intensă? NU anxietate sau anxietate subclinică.
DA
Prezintă pacientul atacuri de panică
bruște în cazuri în care nu trebuie să se
Pacientul prezintă un istoric de atacuri confrunte cu situații sociale?
de panică? DA
NU DA
NU
Evaluați pentru tulburare de panică
(primară sau comorbidă)..
Pacientul evită și alte situații decât cele
sociale sau de performanță?
DA Evaluați pentru agorafobie sau altă
tulburare de anxietate.
NU
Există retragere socială/ teamă

de situații sociale și în absența NU Evaluați pentru depresie majoră.
episoadelor depresive?
DA
(continuare)
FIGURA 5.1. Diagrama diagnosticului de tulburare de anxietate socială
Prezintă pacientul temeri delirante
Evaluați pentru tulburări din
şi/sau lipsa interesului pentru alte DA spectrul schizofreniei.
persoane?
NU
Tulburarea de anxietate
socială (fobia socială)
Temerile apar în majoritatea

situațiilor sociale?
DA NU
Generalizată Discretă
FIGURA 5.1. (continuare)

TABELUL 5.3. Plan general de intervenție pentru tulburarea de anxietate socială
•• Evaluare
•• Familiarizare cu intervenția
•• Restructurare cognitivă
○○ Analiza conținutului
○○ Analiza procesării informației
•• Expunere
○○ Expunere în imaginar
○○ Joc de rol
○○ Expunere in vivo
•• Tehnici de dezvoltare a abilităților sociale (la nevoie)
•• Relaxare aplicată (la nevoie)
TABELUL 5.4. „Reguli” dezadaptative în tulburarea de anxietate socială
Înainte de a interacționa cu alții:
1. Gândiți-vă la toate modalitățile în care ați putea părea stupid sau anxios.
2. Repetați mental cât de anxios vă veți simți.
3. Încercați să pregătiți tot felul de comportamente de siguranță pentru a vă ascunde anxietatea.
4. Dacă este posibil, inventați o scuză pentru a evita oamenii.
Atunci când sunteți în compania altora:
1. Presupuneți că oamenii observă fiecare gând și sentiment de anxietate pe care îl aveți.
2. Concentrați-vă atenția pe cât de anxios sunteți.
3. Încercați să vă ascundeți starea de anxietate.
După ce interacționați cu oamenii:
1. Analizați cât de rău v-ați simțit.
2. Presupuneți că lumea vorbește acum despre cât de ciudat ați părut.
3. Concentrați-vă asupra oricăror semne de imperfecțiune în modul în care v-ați prezentat.
4. Criticați-vă fiindcă nu ați fost absolut perfect.
Notă. Din Leahy (2009), Copyright 2009, Robert L. Leahy. Permisiune pentru retipărire.
TABELUL 5.5. Exemple de simptome pentru tulburarea de anxietate socială
Teama de situații sociale (specificați) Senzație de leșin
Teama de a fi judecat de alte persoane Amorțeală
Sentimente de jenă sau umilire Furnicături
Dispoziție anxioasă Frisoane
Specificați simptomele fiziologice ale anxietății: Valuri de căldură
Roșeață în obraji Specificați simptomele cognitive:
Transpirație Senzație de blocaj mental
Tremur Dificultăți de vorbire
Palpitații Probleme de concentrare
Dificultăți de respirație Derealizare
Dureri de piept Depersonalizare
Greață Specificați simptomele comportamentale:
Amețeli Atacuri de panică
Evitare (specificați)
TABELUL 5.6. Exemple de obiective terapeutice și intervenții aferente pentru tulburarea de
anxietate socială
Scopuri terapeutice Intervenții
Reducerea simptomelor fiziologice ale anxietății Tehnici de relaxare, expunere
Reducerea sentimentului de frică față de evaluarea/ Restructurare cognitivă, expunere
judecata celorlalți
Eliminarea comportamentelor de siguranță Automonitorizare, expunere
Dobândirea de abilități sociale Tehnici de dezvoltare a abilităților sociale
(modelare, joc de rol, exersări in vivo)
Reducerea anxietății resimțite în situații sociale Restructurare cognitivă, expunere
specifice la nivelul de 2 pe o scală de la 0 la 10
Eliminarea evitării situațiilor sociale (specificați) Expunere
Modificarea asumpțiilor referitoare la nevoia Restructurare cognitivă

de a fi aprobat (sau altele ‒ specificați)
Modificarea schemelor cognitive referitoare la Restructurare cognitivă, analiza traseului de
inadecvare (sau altele ‒ specificați) dezvoltare
Eliminarea disfuncțiilor (specificați – în funcție de Restructurare cognitivă, tehnici de dezvoltare a
natura acestora, puteți stabili diverse scopuri) abilităților de rezolvare de probleme, alte tehnici de
dezvoltare a abilităților (specificați)
Eliminarea tuturor simptomelor de anxietate Toate cele de mai sus
(scoruri în limite normale la BAI și/sau SPQ)
recăderilor nevoi.
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press, 2012). Drepturi
de autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz personal
doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de autor).
TABELUL 5.7. Plan detaliat de tratament pentru tulburarea de anxietate socială
Ședințele 1-2
Evaluare
Constatați problemele prezentate.
Administrați SAQ (Fișa 5.2).
Administrați bateria standard de teste pentru evaluarea inițială (vezi Fișa 5.3) plus chestionare suplimentare pentru
evaluarea anxietății, după caz.
Evaluați comportamentele de evitare și de siguranță (rugați pacientul să completeze Fișele 5.4 și 5.5.).
Evaluați disfuncțiile din domeniile social, academic și profesional.
Evaluați consumul de substanțe; evaluați nevoia de consiliere sau dezintoxicare, în cazul în care pacientul prezintă
abuz sau dependență de vreo substanță.
Evaluați nevoia de tratament medicamentos.
Familiarizare cu intervenția
Comunicați pacientului diagnosticul stabilit.
Menționați faptul că această tulburare este destul de frecventă și poate fi tratată eficient cu terapii de durată relativ
scurtă.
Informați pacientul despre opțiunile pe care le are privind tratamentul medicamentos.
Discutați temerile/rezervele pacientului față de intervenție.
Oferiți pacientului fișe cu informații despre TAS (Fișele 5.1 și 5.6) și cu informații generale despre terapia
cognitiv-comportamentală (Fișa 10.1 din Capitolul 10).
Începeți să formulați scopuri terapeutice de scurtă durată și de lungă durată.
Teme de casă
Cereți pacientului să înceapă utilizarea Fișelor 5.4. și 5.5 pentru automonitorizarea situațiilor evitate și a
comportamentelor de siguranță.
Cereți pacientului să redea în scris scopurile pe care vrea să le atingă în cadrul terapiei.
Ședințele 3-4
Evaluare
Evaluați tema de casă.
Evaluați nivelurile de anxietate (SAQ) și depresie (BDI-II) ale pacientului.
Învățați pacientul cum să își identifice gândurile automate, pornind de la situații sociale recente.
Evaluați nevoia de tehnici de relaxare.
În caz de nevoie, începeți predarea relaxării musculare progresive și a relaxării prin respirație.
Teme de casă
Cereți pacientului să continue automonitorizarea situațiilor evitate și a comportamentelor de siguranță.
Cereți pacientului să își noteze gândurile automate (utilizând Fișa 2.10, din Capitolul 2 sau Fișa 10.4, din
Capitolul 10).
Cereți pacientului să exerseze acasă tehnicile de relaxare (dacă este cazul).
Ședințele 5-6
Evaluare
(continuare)
Învățați-l pe pacient cum să clasifice gândurile automate, să testeze dovezile și cum să găsească răspunsurile
raționale.
Identificați tipare ale procesării evenimentului înainte și după desfășurare.
Prezentați experimentele comportamentale.
Ajutați pacientul să alcătuiască o ierarhie a situațiilor de care se teme și la care urmează să fie expus; planificați
primele expuneri.
Evaluați deficitele de abilități sociale ale pacientului și argumentați necesitatea dezvoltării lor prin tehnici specifice
(dacă este cazul).
Oferiți feedback pentru performanțele reale ale pacientului (video, audio, din partea terapeutului și/sau a grupului).
Ajutați-l pe pacient să exerseze comutarea atenției de la stimuli interni la stimuli externi.
Continuați predarea tehnicilor de relaxare (dacă este cazul).
Teme de casă
Îndrumați pacientul să își monitorizeze și contracareze pe fișă gândurile negative.
Îndrumați pacientul să exerseze focalizarea atenției asupra stimulilor externi în situații sociale.
Îndrumați pacientul să exerseze schimbarea modului de procesare a evenimentului înainte și după desfășurare.
Îndrumați pacientul să continue exercițiile de relaxare (dacă este cazul).
Ședințele 7-13
Important: Prima ședință în care se efectuează expunerea poate să dureze 90 de minute; următoarele ședințe pot
dura 45 de minute, în cazul în care pacientul reușește să ajungă la habituare în acest interval.
Evaluare
Obțineți informații de la pacient privind gândurile automate dinaintea, din cursul și de după expunere și cereți
pacientului să exerseze formularea unor răspunsuri raționale.
Înregistrați modificările în dispoziția pacientului în timpul ședințelor, identificați gândurile automate și
disputați‑le.
Continuați experimentele comportamentale.
Introduceți conceptele de asumpție dezadaptativă și schemă cognitivă disfuncțională.
Începeți expunerea (în imaginar, jocul de rol și/sau expunerea in vivo condusă de terapeut).
Pe măsură ce pacientul reușește să stăpânească o situație, treceți la următoarea din ierarhie.
Planificați și discutați expunerile in vivo autodirecționate.
Identificați comportamentele de siguranță.
Continuați tehnici de dezvoltare a abilităților sociale (dacă este cazul) prin modelare, joc de rol.
Teme de casă
Îndemnați pacientul să asculte înregistrările cu expunerea în imaginar.
Îndrumați pacientul să se angajeze în expunere in vivo autodirecționată, renunțând la comportamentele de
siguranță.
Îndemnați pacientul să exerseze aplicarea autodirecționată a abilităților cognitive înainte și după expunere.
Îndemnați pacientul să exerseze focalizarea atenției asupra stimulilor exteriori.
Îndemnați pacientul să continue exersarea dezvoltării abilităților sociale (dacă este cazul).
Ședințele 14-16
Evaluare
(continuare)
Continuați identificarea și contracararea gândurilor automate.
Continuați experimentele comportamentale.
Identificați și contracarați asumpțiile subiacente și schemele cognitive (analiza traseului de dezvoltare,
reformularea în imaginar a scenariilor etc.).
Continuați exercițiile de expunere urcând în ierarhia situațiilor anxiogene.
Teme de casă
Ședințele 17-20 (programate bilunar sau lunar)

Evaluare
Continuați să vă concentrați asupra asumpțiilor și schemelor cognitive.
Recapitulați tehnicile pe care pacientul le consideră utile.
Discutați problemele care pot surveni ulterior și modalități de a le face față.
Efectuați exerciții de expunere la toate situațiile din ierarhie.
Cereți pacientului să își planifice singur expuneri.
Recapitulați tehnicile pe care pacientul le consideră utile.
Discutați problemele care pot surveni ulterior și modalități de a le face față.
Teme de casă
Cereți pacientului să caute oportunități de a se expune la situații anxiogene.
Încurajați pacientul să continue exersarea tuturor abilităților.
FIȘA 5.1. Cauzele anxietății sociale
Istoricul evoluției speciei

Teama de străini, ierarhii de dominanță,
gesturi/posturi submisive, împăciuitoare.
Factori genetici
Inhibiție comportamentală (timid, temător, se sperie
ușor) și teama de străini (rușinos, retras, circumspect)
Experiențe din copilărie

Situații de umilire, control, accent pe nevoia de aprobare, lipsă de
sprijin, exprimare limitată a emoțiilor, părinți anxioși/ depresivi
Imagine de sine negativă

Incapabil, plictisitor, stângaci
Gândire distorsionată
Căutarea semnelor respingerii din partea celorlalți, automonitorizarea în situații sociale,
focalizarea asupra propriei anxietăți, percepția de sine ca fiind un obiect: „Toată lumea se uită
la mine.”, „Lumea mă judecă pentru că sunt anxios.” Incapacitate de a observa ceea ce fac sau
spun ceilalți. Citirea minților, predicția viitorului, personalizarea, catastrofarea. „Trebuie sa scap
imediat de orice urmă de anxietate.”
Comportamente de siguranță Activare fiziologică sporită

Evitarea contactului vizual, vorbire „Îmi pierd controlul.”, „Mă voi
șoptită, încordare, pregătire exagerată, face de rușine.”
consum de alcool sau droguri
Convingeri privind comportamentele Retragere Gânduri negative

de siguranță post-eveniment
„Singurul motiv pentru care nu m-am „Să văd cât de rău
pierdut cu totul a fost pentru că m-am m-am descurcat.”
bazat pe comportamentele de siguranță.”
Imposibilitatea de Anxietate redusă Anticiparea

a învăța că „Pot (temporar) respingerii în viitor
interacționa, chiar dacă Intensificarea
mă simt anxios.”. depresiei
FIȘA 5.2. Chestionarul de evaluare a anxietăţii sociale (CFS), pentru pacienţi
Numele pacientului: _______________________________________________ Data de azi: _______________
În tabelul de mai jos sunt trecute situațiile sociale de care de obicei oamenilor le este teamă. Vă rugăm să treceți
nivelul de anxietate pe care îl resimțiți dumneavoastră de obicei în fiecare dintre aceste situații. În cazul în care
evitați situația respectivă, treceți nivelul de anxietate pe care l-ați resimți dacă ați fi în situația respectivă. Vă
rugăm să adăugați orice altă situație socială care vă induce anxietate.
Situație Deloc Puțin Moderat Ridicat

(0) (1) (2) (3)
Să vorbesc în fața altor oameni. _____ _____ _____ _____
Să merg la petreceri. _____ _____ _____ _____
Să cunosc oameni noi. _____ _____ _____ _____
Să inițiez o conversație. _____ _____ _____ _____
Să contrazic pe cineva. _____ _____ _____ _____
Să discut cu un superior la locul de muncă. _____ _____ _____ _____
Să invit pe cineva la o întâlnire. _____ _____ _____ _____
Să merg la întâlniri de afaceri. _____ _____ _____ _____
Să fac contact vizual direct. _____ _____ _____ _____
Să beau sau să mănânc în prezența altora. _____ _____ _____ _____
Să scriu în fața altor persoane. _____ _____ _____ _____
Să cer informații sau ajutor. _____ _____ _____ _____
Să folosesc toalete publice în prezența altor _____ _____ _____ _____

persoane.
Altele:
______________________________________ _____ _____ _____ _____
______________________________________ _____ _____ _____ _____
______________________________________ _____ _____ _____ _____
FIȘA 5.3. Evaluarea tulburării de anxietate socială: Scoruri obținute la teste, abuz
de substanțe, istoric, progresul intervenției și recomandări
Numele pacientului: ____________________________________________________ Data de astăzi: __________

Numele terapeutului: __________________________________________ Numărul ședințelor efectuate: _______
Scoruri obținute la teste

Chestionar de anxietate socială (SSQ) _______ Inventar de depresie Beck-II (BDI-II) _______
Inventar de anxietate Beck (BAI) _________ Scala de adaptare în cuplu (DAS) _________
Evaluarea globală a funcționării (GAF) _______
Alte chestionare (specificați) ____________________________________________________________________
Uz de agenți farmacologici
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

Episoade anterioare de anxietate:
(continuare)
FIȘA 5.3. Evaluarea tulburării de anxietate socială: Scoruri obținute la teste, abuz de substanțe,
istoric, progresul intervenției și recomandări (p. 2 din 2)
Episoade anterioare de depresie sau alte tulburări psihiatrice (specificați natura acestora):
Progresul intervenției (doar pentru evaluările ulterioare)

Expuneri realizate: ____________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Situații încă evitate: ___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Comportamente de siguranță rămase: _____________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Distorsionări cognitive care trebuie abordate:________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Recomandări
Evaluarea și reevaluarea tratamentului medicamentos:
Nevoia intensificării serviciilor:
Terapie de cuplu:
Altele:
FIȘA 5.4. Lista situațiilor sociale anxiogene pentru pacienți
Numele pacientului: ___________________________________________________ Săptămâna: _____________
Vă rugăm să enumerați toate situațiile sociale pe care le evitați sau care vă provoacă anxietate. Notați în coloana
a doua dacă evitați situația respectivă. În coloana a treia, notați nivelul de anxietate pe care îl resimțiți (sau l-ați
resimți) atunci când vă aflați în situația respectivă, de la 0 (deloc) la 10 (anxietate maximă).
Evitată? Distres
Situație socială
Da/Nu (0-10)
FIȘA 5.5. Inventarul comportamentelor de siguranță pentru pacienții cu anxietate
socială
Numele pacientului: _____________________________________________________ Săptămâna: ___________
Vă rugăm să treceți în tabelul de mai jos toate activitățile pe care le faceți sau evitați să le faceți în situații
sociale pentru a vă reduce anxietatea. Exemple de comportamente adoptate cu scopul de a reduce anxietatea:
strângeți un pahar ca să nu se vadă că vă tremură mâinile sau stați în ultima bancă să nu se uite nimeni direct la
dumneavoastră. Exemple de comportamente evitate: să vă prezentați unei persoane sau să contraziceți pe cineva.
În a doua coloană, vă rugăm să treceți nivelul de anxietate pe care l-ați resimți dacă ați schimba comportamentul
respectiv, de la 0 (lipsa totală a anxietății) la 10 (nivel maxim de anxietate).
Comportamente de siguranță Distres

(0-10)
Comportamente efectuate:
______________________________________________________________________ ______
______________________________________________________________________ ______
______________________________________________________________________ ______
______________________________________________________________________ ______
______________________________________________________________________ ______
______________________________________________________________________ ______
Comportamente evitate:
______________________________________________________________________ ______
______________________________________________________________________ ______
______________________________________________________________________ ______
______________________________________________________________________ ______
______________________________________________________________________ ______
______________________________________________________________________ ______
FIȘA 5.6. Informații despre tulburarea de anxietate socială pentru pacienți
CE ESTE TULBURAREA DE ANXIETATE SOCIALĂ?

Tulburarea de anxietate socială este teama resimțită într-una sau mai multe situații sociale. Exemple de asemenea
situații sunt: susținerea unui discurs în public, întâlnirea unor persoane noi, participarea la petreceri, invitarea unei
alte persoane la întâlnire, mâncatul în public, folosirea toaletelor publice, discuțiile cu persoane cu statut superior,
discuțiile în contradictoriu și altele.
Persoanelor cu tulburare de anxietate socială le este teamă să nu acționeze în așa fel încât să creeze o impresie
negativă. Deseori se tem că lumea va observa semnele anxietății lor, de exemplu, că roșesc, că le temură mâinile
sau că transpiră. Persoanele cu tulburare de anxietate socială evită situațiile care le produc disconfort. Atunci
când nu le pot evita, ele resimt o teamă intensă ori se simt extrem de stânjenite. Uneori, aceste persoane pot avea
și atacuri de panică. Anxietatea socială este o formă severă de timiditate care poate cauza probleme în viețile
oamenilor. Uneori aceste probleme sunt minore, cum ar fi atunci când cineva nu poate răspunde în clasă. Însă
există și cazuri în care problema se agravează. Majoritatea persoanelor cu anxietate socială au puțini prieteni, se
simt singure și întâmpină probleme în realizarea obiectivelor pe care și le propun la școală sau la serviciu.
CINE DEZVOLTĂ TULBURARE DE ANXIETATE SOCIALĂ?

Tulburarea de anxietate socială este foarte des întâlnită. Mai mult de una din opt persoane suferă la un moment
dat în viață de tulburare de anxietate socială. Mult mai multe persoane prezintă simptome de timiditate care nu
sunt suficient de severe pentru a se stabili un diagnostic de tulburare de anxietate socială. De obicei, tulburarea
de anxietate socială se instalează în adolescența timpurie, dar există cazuri în care aceasta debutează mult mai
devreme. În cazul în care persoana nu apelează la ajutor de specialitate, problema se poate agrava și poate persista
ani întregi.
CARE SUNT CAUZELE TULBURĂRII DE ANXIETATE SOCIALĂ?

Există mai mulți factori care contribuie la dezvoltarea și menținerea tulburării de anxietate socială:
•• Factori genetici. S-a observat că persoanele cu tulburare de anxietate socială au adesea rude timide
sau anxioase.
•• Experiențe anterioare de viață. Multe persoane cu tulburare de anxietate socială își aduc aminte
de situații din trecut în care s-au simțit stânjenite sau umilite. Aceasta le determină să se teamă să nu
trăiască din nou așa ceva. Experiențele negative cu părinții, cu alți membri ai familiei, cu unii colegi
pot contribui la anxietatea socială.
•• Stil de gândire negativ. Majoritatea persoanelor cu tulburare de anxietate socială au așteptări negative
în legătură cu ceea ce urmează să se întâmple în situații sociale. Cele mai frecvente gânduri de felul
acesta sunt: „Nu voi reuși să găsesc o temă de conversație.”, „Mă voi face de râs.”, „Se va vedea că
îmi este teamă.”. De asemenea, aceste persoane își stabilesc standarde de neatins, cum ar fi „Niciodată
nu ar trebui să-mi fie frică.”, „Trebuie să fii frumos și inteligent ca să te placă lumea.” sau „Trebuie
să obțin aprobare din partea tuturor.”. În general, acești pacienți au o imagine negativă de sine,
considerându-se „plicticoși”, „ciudați” sau „total diferiți de ceilalți”.
•• Evitare. Persoanele suferind de tulburare de anxietate socială tind să evite situațiile anxiogene.
Aceasta le scade anxietatea pe termen scurt. Pe termen lung, evitarea le împiedică să își dea seama de
faptul că temerile lor sunt exagerate, iar acest lucru contribuie la menținerea anxietății.
•• Comportamente de siguranță. Uneori oamenii participă la evenimente sociale, dar fac anumite
lucruri pentru a evita cu orice preț să se facă de rușine ‒ nu adresează niciun fel de întrebări, strâng
FIȘA 5.6. Informații despre tulburarea de anxietate socială pentru pacienți (p. 2 din 2)
cu putere paharul, ca să nu se vadă că le tremură mâinile. Aceste „comportamente de siguranță”,

asemenea evitării, îi împiedică pe oameni să realizeze faptul că se pot descurca bine în situații sociale
fără vreun efort suplimentar.
•• Lipsa abilităților sociale. Unele persoane suferind de tulburarea de anxietate socială nu au avut ocazia
să dobândească abilități sociale. Aceste neajunsuri le pot crea probleme în anumite situații sociale. În
alte cazuri însă, oamenii au abilitățile sociale necesare, însă devin atât de anxioși, încât nu reușesc să le
pună în aplicare.
CUM ACȚIONEAZĂ TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ ASUPRA TULBURĂRII DE

ANXIETATE SOCIALĂ?
Terapia cognitiv-comportamentală vă ajută să schimbați convingerile care vă induc teama. Terapeutul vă va
învăța cum să vă identificați gândurile negative și cum să gândiți mai realist despre situațiile sociale și despre
propria persoană. De asemenea, vă va ajuta să gestionați gradual situațiile de care anterior v-a fost teamă. Astfel,
veți putea observa că de obicei temerile dumneavoastră nu se adeveresc și că urmările unor rezultate negative nu
sunt atât de grave. Cu timpul, veți deveni mai puțin anxios și veți dobândi mai multă siguranță de sine. În plus,
terapeutul vă poate ajuta să dobândiți abilitățile sociale de care aveți nevoie și modalitățile prin care vă puteți
relaxa, dacă este nevoie.
Mai multe studii au evidențiat faptul că persoanele care beneficiază de terapie cognitiv-comportamentală pentru
ameliorarea tulburării de anxietate socială ajung să resimtă mai puțină anxietate. De obicei, ele continuă să se
simtă mai bine și după terminarea terapiei.
CÂT DUREAZĂ TERAPIA?

În cazul persoanelor cu simptomatologie ușoară spre moderată, 16-20 de ședințe sunt de regulă suficiente.
Persoanele care se tem de o singură situație socială, cum ar fi susținerea unui discurs în public, s-ar putea să aibă
nevoie de un număr mai mic de ședințe. Persoanele cu simptomatologie severă vor avea nevoie de mai multe
ședințe.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS POATE SĂ AJUTE?

Există mai multe tipuri de medicamente care și-au dovedit eficacitatea în tratamentul tulburării de anxietate
socială. Medicul sau psihiatrul vă poate spune dacă medicația ar fi opțiunea potrivită pentru dumneavoastră.
Medicamentele au efecte imediate mai rapide. Pe de altă parte, terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit cel
puțin la fel de eficientă și cu rezultate mai bune pe termen lung.

Multe persoane sunt temătoare la începutul intervenției. Este firesc să vă îngrijorați în legătură cu faptul că vă veți
simți stânjenit sau judecat, ori să vă întrebați dacă terapia vă poate sau nu ajuta. Tot ceea ce trebuie să faceți este
să fiți dispus să dați terapiei o șansă. Terapeutul vă va ajuta să învățați lucruri prin care vă puteți ameliora starea
și pe care va trebui să le exersați și între ședințe. Exercițiile de la început vor fi simple, dar, pe parcurs, pe măsură
ce dobândiți mai multe abilități, ele vor deveni din ce în ce mai complexe. Cu cât exersați mai mult, cu atât cresc
șansele dumneavoastră de a învinge anxietatea socială.
Tulburarea de stres posttraumatic
Simptomele apar ca urmare a unui Evaluați pentru o altă tulburare
factor de stres distinct? NU afectivă sau de anxietate.
DA
Factorul de stres a fost extrem/ a Evaluați pentru tulburare de

amenințat viața? NU adaptare.
DA
Simptomele durează de mai mult de o Evaluați pentru tulburare de stres

lună. NU acut sau tulburare de adaptare.
DA
Apar retrăirea evenimentului Evaluați pentru tulburare de

traumatic, evitarea și hiperactivarea adaptare sau alte tulburări afective
neurofiziologică? NU sau de anxietate.
NU
Pacientul are experienţe DA Au toate legătură cu trauma?

perceptuale neobişnuite.
NU
NU
DA
Evaluați pentru un diagnostic
alternativ sau suplimentar de
tulburare psihotică.
Se poate exclude simularea? NU Simulare
DA
Tulburare de stres
posttraumatic
FIGURA 6.1. Diagrama diagnosticului diferențial pentru TSPT
TABELUL 6.1. „Reguli” dezadaptative în tulburarea de stres posttraumatic
Din moment ce s-a întâmplat ceva îngrozitor, se vor întâmpla din nou lucruri îngrozitoare.
Imaginile și senzațiile sunt un semn de pericol.
Trebuie să suprimi toate amintirile referitoare la ce s-a întâmplat.
Dacă îți este teamă, înseamnă că se întâmplă din nou.
Evită tot ceea ce îți amintește de traumă.
Încearcă să te amorțești ca să nu mai simți nimic.
Viața ta s-a schimbat pentru totdeauna.
Notă. Adaptat după Leahy (2009). Copyright 2009, Robert L. Leahy. Permisiune pentru retipărire.
această fișă pentru uz personal doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de
autor).
TABELUL 6.3. Plan general de intervenție pentru tulburarea de stres posttraumatic
•• Evaluare
•• Tehnici de dezvoltare a abilităților (opțional)
○○ Reglare emoțională
○○ Abilități interpersonale
•• Expunere
○○ Expunere în imaginar la amintiri ale traumei
○○ Expunere la stimuli interni și externi
○○ Expunere in vivo la situații evitate
•• Restructurare cognitivă
•• Coping cu probleme de viață
această fișă pentru uz personal doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de
autor).
TABELUL 6.4. Exemple de tehnici pentru gestionarea distorsiunilor cognitive legate de traumă
Convingerea vizată Tehnici
„Lumea este un loc periculos.” 1. Calcularea probabilității cu care pe pot întâmpla evenimente specifice
2. Evaluarea avantajelor și a dezavantajelor acestei percepții asupra lumii
3. Analiza costurilor și a beneficiilor comportamentelor specifice de
vigilență și evitare
4. Găsirea unor măsuri rezonabile de protecție
„Evenimentele nu pot fi prezise 1. Evaluarea avantajelor și dezavantajelor acestei convingeri
sau controlate.” 2. Identificarea tuturor domeniilor de viață în care pacientul are un anumit
control și estimarea gradului în care le poate controla
3. Analiza costurilor și a beneficiilor eforturilor depuse pentru a prevedea și
a controla situațiile
4. Ținerea unui jurnal de comportamente care au urmările prezise
5. Adoptarea unor comportamente cu șanse mari de a conduce la rezultatele
predictibile.
6. Acceptarea faptului că unele evenimente nu pot fi prezise.
„Ceea ce s-a întâmplat a fost din 1. Examinarea cunoștințelor și a opțiunilor pe care le-a avut pacientul în
vina mea.” momentul respectiv. Au existat într-adevăr opțiuni mai bune? E rezonabil
să credem că pacientul ar fi putut prezice urmările?
2. Folosirea tehnicii dublului standard: „V-ați învinovăți un prieten care s-ar
afla într-o o situație similară?”
3. Construirea unui grafic în care se împarte responsabilitatea pentru
situația respectivă între părțile implicate
4. Examinarea erorilor de jucată la nivelul societății (de exemplu, bărbații
sunt trimiși la război, după care sunt învinovățiți pentru că au omorât
oameni; femeile sunt îndemnate să fie „sexy”, după care sunt învinovățite
că au fost violate)
5. Exersarea iertării propriei persoane – toți oamenii comit greșeli.
„Sunt incompetent.” 1. Examinarea dovezilor pentru competența din viața de zi cu zi
2. Examinarea așteptărilor nerealiste legate de competență în condiții
extreme sau neobișnuite
3. Păstrarea unui jurnal zilnic pentru consemnarea situațiilor gestionate în
mod competent
4. Folosirea tehnicii de gradare a sarcinilor (vezi Capitolul 9)
„Nu poți avea încredere în 1. Alcătuirea unei liste cu persoane demne de încredere, notând și aspectele
ceilalți oameni.” cu care pacientul poate avea încredere în fiecare dintre aceștia
2. Poziționarea persoanelor pe un continuum al încrederii.
3. Examinarea istoricului de relații interpersonale ale pacientului. Există
alternative mai potrivite?
4. Derularea unor experimente comportamentale prin care pacientul are
încredere în alte persoane privitor la aspecte mărunte
5. Păstrarea unui jurnal zilnic cu persoane care își respectă angajamentele
„Viața nu are sens.” 1. Alcătuirea unei liste cu activități care aveau anterior valoare de
recompensă (vezi Capitolul 9)
2. Programarea activităților plăcute/ recompensatorii (vezi Capitolul 9)
3. Înțelegerea faptului că sentimentele de pierdere sunt o formă de
confirmare a sensului
4. Examinarea scopurilor și a activităților care par să nu mai aibă sens și
găsirea unora care acum par să fie mai importante.
5. Acceptarea graduală a ideii de moarte
6. Găsirea unor aspecte cu sens în fiecare zi
TABELUL 6.5. Exemple de simptome pentru tulburarea de stres posttraumatic
Specificați evenimentul (evenimentele) traumatic(e) Derealizare
Amintiri intruzive Amorțire emoțională
Coșmaruri Restrângerea paletei afective
Flashback-uri Incapacitatea de a-și imagina viitorul
Distres intens la expunerea la amintiri sau stimuli legați de traumă Insomnie
Evitare (specificați ce este evitat) Iritabilitate
Incapacitate de a-și reaminti anumite aspecte ale traumei Izbucniri de furie
Renunțare la anumite activități obișnuite (specificați) Dificultăți de concentrare
Detașare Hipervigilență
Disociere Reacții de tresărire exagerate
Depersonalizare
TABELUL 6.6. Exemple de scopuri ale intervenției și intervenții pentru tulburarea de stres posttraumatic
Scopuri ale intervenției Intervenții
Reducerea simptomelor de hipractivare Exerciții de relaxare
neurofiziologică
Reducerea gradului de distres asociat cu reamintirea Expunere în imaginar
evenimentului la cel mult 2 pe o scală de la 0 la 10
Eliminarea tendinței de a evita amintirile Expunere in vivo

Angajarea în activități evitate anterior (specificați) Expunere in vivo
Eliminarea izbucnirilor de furie Tehnici de gestionare a furiei
Lărgirea paletei afective Expunerea la stimuli emoționali
Intensificarea contactelor sociale la 3 pe săptămână Programarea activităților, grupuri de suport
Eliminarea sentimentelor de vinovăție Restructurare cognitivă
Reducerea (la 10%) a gradului de convingere în Restructurare cognitivă, analiza traseului de dezvoltare
schemele cognitive referitoare la pericol, lipsa
predictibilității/controlului (sau în alte scheme
cognitive, specificați)
Eliminarea amintirilor intruzive (și/sau a flashback- Expunerea în imaginar
urilor, a coșmarurilor)
disfuncție puteți stabili mai multe scopuri) abilităților de rezolvare de probleme sau a altor abilități
(specificați)
Identificarea surselor de sens în viață Analiza vieții pacientului, programarea activităților/
planificarea recompenselor
Eliminarea tuturor simptomelor de anxietate (scoruri Toate cele de mai sus
la Chestionarul tulburării de stres posttraumatic –
PCL-C – în limite normale)
Dobândirea abilităților de prevenție a recidivei Recapitularea și exersarea tehnicilor, după caz
TABELUL 6.7. Plan detaliat de tratament pentru tulburarea de stres posttraumatic
Ședințele 1-2
Evaluare
Constatați problemele prezentate.
Administrați bateria standard de evaluare inițială (vezi Fișa 6.3).
Investigați istoricul de traumă, inclusiv posibilitatea confruntării cu traume multiple.
Investigați prezența simptomelor asociate cu retrăirea evenimentului traumatic, evitare și hiperactivare
neurofiziologică (Fișa 6.2), precum și stimulii declanșatori (Fișa 6.4).
Evaluați eventuale tulburări comorbide (de exemplu, depresie majoră, alte tulburări de anxietate).
Evaluați nevoia de tratament medicamentos.
Excludeți contraindicații pentru tratarea TSPT (de exemplu, abuz sau dependență de substanțe în prezent, ideație
suicidară, condiții instabile de viață).
Excludeți simularea bolii.
Evaluați funcționarea premorbidă (incluzând punctele forte, puncte slabe, tratamente anterioare etc.).
Obțineți istoricul de dezvoltare.
Evaluați sursele de sprijin social.
Comunicați pacientului diagnosticul stabilit.
Menționați faptul că aceste simptome sunt reacții frecvente și de înțeles după confruntarea cu un eveniment
traumatic.
Informați pacientul că există terapii de scurtă durată, care pot ameliora semnificativ distresul caracteristic acestei
tulburări.
Oferiți-i pacientului fișe cu informații privind TSPT (Fișele 6.1 și 6.5) și cu informații generale despre terapia
cognitiv-comportamentală (Fișa 10.1, în Capitolul 10).
Discutați opțiunea de a lua tratament medicamentos.
Investigați și discutați orice teamă sau reticență a pacientului față de intervenție.
Teme de casă
Cereți pacientului să descrie scopurile pe care vrea să le atingă în cadrul terapiei.
Cereți pacientului să înceapă să își monitorizeze în timpul săptămânii declanșatorii asociați traumei (cu ajutorul
Fișei 6.4).
Ședința 3
Evaluare
Evaluați anxietatea și depresia (folosiți PCL-C, BAI și/sau BDI-II, după caz).
Evaluați gândurile automate, asumpțiile și schemele cognitive referitoare la traumă.
Evaluați abilitățile de coping ale pacientului și necesitatea unor eventuale tehnici de dezvoltare a acestor abilități.
Prezentați succint conceptualizarea cognitiv-comportamentală a TSPT, intervenția și argumentarea acesteia.
Corelați planul de tratament cu obiectivele pacientului.
Discutați avantajele/ dezavantajele începerii intervenției propriu-zise.
Gestionarea problemelor de viață

Discutați orice problemă de viață actuală a pacientului, care ar putea interfera cu intervenția.
Învățați pacientul să folosească strategii cognitiv-comportamentale, după caz.
Teme de casă
Cereți pacientului să continue monitorizarea stimulilor declanșatori .
Cereți pacientului să noteze situațiile evitate.
(continuare)
Ședințele 4-5
Evaluare
Evaluați măsura în care pacientul este pregătit pentru expunere.
Tehnici de dezvoltare a abilităților

Învățați pacientul relaxarea prin respirație.
Ajutați pacientul să dobândească abilități suplimentare de reglare emoțională și de relaționare interpersonală, după
caz.
Expunere
Explicați motivația și procedurile expunerii în imaginar.
Planificați prima ședință de expunere.
Restructurare cognitivă
Învățați pacientul cum să-și identifice gândurile automate negative
Învățați pacientul cum să formuleze răspunsurile raționale
Teme de casă
Cereți pacientului să continue monitorizarea stimulilor declanșatori, a situațiilor evitate.
Cereți pacientului să noteze gândurile automate și răspunsurile raționale (folosind Fișa 6.8 sau 2.10, din Capitolul 2).
Cereți pacientului să exerseze relaxarea prin respirație (și alte tehnici învățate).
Ședința 6
Notă: Prima ședință de expunere se poate efectua și mai devreme ori mai târziu decât în ședința a șasea, în funcție
de pregătirea pacientului; alocați 90 de minute primei ședințe de expunere.
Evaluare
Expunere
Realizați prima înregistrare a expunerii în imaginar la amintirea traumei.
Cereți pacientului să asculte înregistrarea de mai multe ori în timpul ședinței.
Teme de casă
Cereți pacientului să continue exersarea tehnicilor de relaxare și a altor abilități de coping (în afara timpului de
expunere).
Cereți pacientului să asculte zilnic înregistrarea expunerii până când nivelul subiectiv de distres (SUD) scade la
jumătate.
Ședințele 7-8
Notă: Aceste ședințe pot să dureze 45 sau 90 de minute, în funcție de nevoile pacientului.
Evaluare
Verificați tema de casă și eventualele probleme din timpul expunerii.
Evaluați nivelul actual de distres care apare ca reacție la amintirea evenimentului traumatic.
Expunere
Cereți pacientului să povestească din nou și reînregistrați relatarea evenimentului traumatic.
Cereți pacientului să continue expunerea în imaginar la amintirea traumei.
Expuneți pacientul în cadrul ședinței la alți stimuli relaționați cu trauma.
(continuare)
Identificați distorsiunile cognitive care apar în timpul discuției despre reacția pacientului la expunere.
Dacă distorsiunile cognitive nu se schimbă în mod spontan odată cu exersarea expunerii, apelați la tehnici
cognitive pentru a le contracara (vezi Capitolul 10 și Anexa B).
Tema de casă
Cereți pacientului să continue să asculte înregistrarea expunerii.
Cereți pacientului să continue să scrie gândurile automate și răspunsurile raționale (vezi Fișa 6.8 sau 2.10).
Îndemnați pacientul să alcătuiască o ierarhie a situațiilor evitate și a comportamentelor de siguranță.
Ședințele 9-13
Evaluare
Verificați temele de casă și identificați eventuale probleme.
Expunere
Continuați expunerea în imaginar la „punctele fierbinți” din amintirea traumei (vezi Fișa 6.6).
Continuați expunerea la stimulii evocatori ai traumei.
Planificați și analizați expunerile in vivo.
Identificați cognițiile problematice rămase și contracarați-le.
Teme de casă
Cereți pacientului să continue expunerea în imaginar la „punctele fierbinți”.
Repartizați ca temă de casă expunerea in vivo autodirecționată, cu renunțare la comportamentele de siguranță.
Cereți pacientului să continue identificarea distorsiunilor cognitive și contracararea lor pe măsură ce apar.
Ședințele 14-16 (programate o dată la două săptămâni sau lunar)

Evaluare
Verificați tema de casă.
Identificați amintiri, stimuli sau situații legate de traumă care continuă să fie evitate ori care induc anxietate.
Identificați gânduri, asumpții și/sau scheme dezadaptative rămase.
Expunere
Continuați expunerea la orice fel de stimuli care rămân problematici.
Abordați orice fel de convingeri problematice rămase.
Schimbați schemele cognitive dezadaptative.
Gestionarea problemelor de viață

Discutați modalități de gestionare a problemelor cu care încă se mai confruntă pacientul.
Finalizarea intervenției
Recapitulați tehnicile pe care pacientul le consideră eficiente pentru cazul său.
Discutați despre posibilele surse de stres în viitor, avertizați-l în legătură cu posibilitatea ca simptomele să reapară
temporar și discutați despre modalitățile prin care le poate face față.
(continuare)
Teme de casă
Cereți pacientului să își aloce singur teme de casă.
Încurajați pacientul să continue să exerseze abilitățile de reglare emoțională și interpersonală învățate.
Încurajați pacientul să continue expunerea autodirecționată la situații evitate.
Încurajați pacientul să continue exersarea tehnicilor cognitive.
Încurajați pacientul să continue exersarea abilităților de gestionare a problemelor de viață.
Alcătuiți o listă a tehnicilor preferate pe care să le folosească după încheierea intervenției.
FIȘA 6.1. Cauzele tulburării de stres posttraumatic
Adaptarea la traumă ca
trăsătură evolutivă
Predispoziție genetică
Istoric și trăsături predispozante:

traumă, anxietate, pesimism, abuz de
alcool sau droguri
Eveniment traumatic
Senzații și imagini Amintiri neprocesate Gânduri: „Nu pot să scap,

voi muri.”
Imagini intruzive, amintiri Înfrângere mentală, vină,

senzații rușine, furie
Teama de senzații Teama de Teama de Senzația că evenimentul

interne amintiri situație este retrăit chiar „acum”
Strategii de coping: comportamente de siguranță,

încercări de a reprima imaginile și gândurile,
evitare, anestezie emoțională
Adaptare din Leahy (2009). Copyright 2009 Robert L. Leahy. Permisiune pentru retipărire în Planuri de tratament și intervenții
pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press, 2012). Drepturi de autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland
și Lata McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz personal doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii
pagina drepturilor de autor).
FIȘA 6.2. Chestionarul de evaluare a tulburării de stres posttraumatic – versiunea
pentru civili (PCL-C)
Numele pacientului: ________________________________________________ Data de astăzi: ______________
Mai jos, vă prezentăm o listă cu probleme și simptome pe care oamenii le au uneori ca reacție la evenimente de
viață traumatice. Vă rugăm să treceți în coloana din dreapta numărul care indică cel mai bine cât de mult v-a
deranjat problema respectivă în ultima lună.
1 = Deloc 2 = Puțin 3 = Moderat 4 = Destul de mult 5 = Extrem de mult
Reacție Nivel
1. Ați avut amintiri, gânduri sau imagini neplăcute, recurente, legate de o

experiență stresantă din trecut?
2. Ați avut vise neplăcute, recurente, legate de o experiență stresantă din trecut?
3. Ați reacționat sau v-ați simțit brusc ca și cum experiența stresantă s-ar petrece
din nou (ca și cum ați retrăi-o)?
4. V-ați simțit foarte tulburat când ceva v-a amintit de o experiență stresantă din
trecut?
5. Ați avut reacții fizice (de exemplu, inima v-a bătut cu putere, ați simțit că vă
sufocați, ați transpirat) când ceva v-a amintit de o experiență stresantă din trecut?
6. Ați evitat să vă gândiți sau să vorbiți despre o experiență stresantă din trecut ori
ați evitat să simțiți vreo emoție legată de aceasta?
7. Ați evitat anumite activități sau situații fiindcă vă reamintesc de o experiență

stresantă din trecut?
8. Ați întâmpinat dificultăți în a vă aminti părți importante ale unei situații

stresante din trecut?
9. V-ați pierdut interesul pentru activități care vă plăceau în trecut?
10. V-ați simțit distanțat sau izolat față de ceilalți?
11. V-ați simțit amorțit emoțional sau incapabil de a nutri sentimente de afecțiune
pentru cei apropiați?
12. V-ați simțit ca și cum viitorul dumneavoastră ar fi cumva întrerupt?
13. V-ați confruntat cu dificultăți de a adormi sau de a rămâne adormit?
14. V-ați simțit iritabil sau ați avut izbucniri de furie?
15. Ați avut dificultăți de concentrare?
16. Ați fost „extrem de alert” sau vigilent, în gardă?
17. V-ați simțit agitat sau ați tresărit din orice?
Chestionarul tulburării de stres posttraumatic – versiunea pentru civili (PCL-C) este document al Guvernului SUA pentru
domeniul public.
FIȘA 6.3. Evaluarea tulburării de stres posttraumatic: Scoruri obținute la teste,

Scoruri / rezultate la teste:

Chestionarul tulburării de stres posttraumatic – versiunea pentru civili (PCL-C) ___________________
Inventar de depresie Beck-II (BDI-II) _____ Inventar de anxietate Beck (BAI) ______
Scala de adaptare în cuplu (DAS) _____ Evaluarea globală a funcționării (GAF) _____
Alte chestionare (specificați) _____

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Istoric (doar la evaluarea inițială)

Episoade anterioare de reacții traumatice (specificați natura):
(continuare)
substanțe, istoric, progresul intervenției și recomandări (p.2 din 2)
Episoade anterioare de anxietate, depresie sau altă tulburare psihiatrică (specificați natura):
___________________________________________________________________________________________
Expuneri realizate: ___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Situații evitate în continuare: ___________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Comportamente de siguranță păstrate: ____________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Distorsiuni cognitive care trebuie abordate: ________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Recomandări
Terapie de cuplu:
Altele:
FIȘA 6.4. Fişa pacientului pentru monitorizarea stimulilor asociaţi traumei
Numele pacientului: ________________________________________________________ Săptămâna: ________
Vă rugăm să treceți în coloana din stânga orice senzație, loc sau situație care vă induce amintiri legate de traumă
sau pe care îl evitați de teamă să nu vă inducă asemenea amintiri. În a doua coloană treceți amintirile sau senzațiile
pe care vi le induce contactul cu stimulul declanșator. În cea de a treia coloană marcați dacă evitați stimulul
respectiv. În ultima coloană treceți nivelul de distres de la 0 (lipsa distresului) la 10 (nivel maxim de distres) pe
care îl resimțiți (sau l-ați resimți) la confruntarea cu stimulul declanșator.
Stimul declanșator Amintire sau senzație Evitat? Nivel de distres

(Da/Nu) (0-10)
FIȘA 6.5. Informații despre tulburarea de stres posttraumatic – Fișă pentru
pacienți
CE ESTE TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC?

Tulburarea de stres posttraumatic (sau TSPT) reprezintă o reacție des întâlnită ca urmare a unor situații sau
evenimente extrem de stresante sau traumatice. Există multe tipuri de evenimente care pot declanșa asemenea
reacții, printre care: a suferi un accident de mașină, a fi victima unui viol sau a unui atac, a fi abuzat fizic sau
sexual, a supraviețui unui dezastru (inundație, bombardament) sau a fi martor la moartea unei alte persoane.
Persoanele diagnosticate cu TSPT se confruntă cu trei grupe mari de probleme sau simptome:
1. Retrăirea evenimentului traumatic. În această categorie sunt incluse amintirile frecvente, coșmarurile și
flashback-urile care fac persoana să se simtă de parcă ar retrăi evenimentul traumatic. Amintirile sunt deseori
activate de sunete sau imagini care îi reamintesc persoanei de eveniment.
2. Evitarea. Deoarece reamintirea evenimentului traumatic este extrem de dureroasă, persoanele diagnosticate
cu TSPT încearcă să nu se mai gândească la eveniment. Aceste persoane se retrag, evită contactul cu
locurile, persoanele și obiectele care le-ar putea reaminti de eveniment. Deseori se simt amorțite sau detașate
emoțional de ceilalți. Unele persoane încep să consume alcool sau droguri ca să reducă suferința resimțită.
3. Semnele stresului fizic. Printre semnele stresului fizic se numără: problemele de somn, iritabilitatea sau furia
permanentă, dificultăți de concentrare, stare de tensiune sau de alertă.
CE CAUZEAZĂ TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC?

În urma confruntării cu evenimente traumatice, amintirile referitoare la cele petrecute se conectează cu ceea ce
persoana a văzut, a mirosit, a auzit sau a simțit în acele momente. Mai târziu, imagini, sunete, mirosuri sau emoții
similare pot declanșa un torent de amintiri și emoții.
Un al doilea motiv pentru care aceste emoții persistă se datorează faptului că persoanele traumatizate trebuie
să-și explice ceea ce s-a întâmplat, să găsească un sens. Confruntarea cu evenimente traumatice adesea determină
persoana să pună sub semnul întrebării convingerile sale anterioare. De exemplu, începe să se îndoiască de faptul
că lumea este un loc sigur ori că nimic rău nu i se va întâmpla. Pentru a înțelege trauma, aceste persoane trebuie
să se gândească la ceea ce li s-a întâmplat și la implicațiile evenimentului. Însă, pe măsură ce se gândesc la
evenimentul respectiv, își vor reaminti tot ceea ce li s-a întâmplat și vor retrăi aceleași stări afective. În consecință,
aceste persoane vor încerca să nu se mai gândească la eveniment. Ca urmare, în loc să ajungă la înțelegere și
liniște, aceste persoane ajung să penduleze în continuare între reamintirea evenimentului și încercarea de a-l uita.
CUM SE DEZVOLTĂ TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC?

Multe persoane resimt simptomele specifice TSPT la scurt timp după confruntarea cu evenimentul traumatic.
La aproximativ jumătate dintre aceste persoane, simptomele se remit de la sine în aproximativ 3 luni. La altele,
simptomele pot persista ani întregi. Mai există și oameni la care simptomele nu apar decât după mulți ani de la
confruntarea cu evenimentul traumatic.
CUM POATE AJUTA TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ ÎN TRATAMENTUL

TULBURĂRII DE STRES POSTTRAUMATIC?
Terapia cognitiv-comportamentală urmărește reducerea amintirilor și a emoțiilor asociate traumei, vă ajută să
înțelegeți ceea ce s-a întâmplat, în așa fel încât să vă permită să vă continuați viața. Întâi, terapeutul vă va învăța
niște exerciții simple de relaxare care să vă reducă anxietatea. În a doua etapă, terapeutul vă va ajuta să vă
confruntați cu amintirile, repovestind ceea ce s-a întâmplat într-un spațiu sigur. La început veți observa că vechile
emoții revin. Dar cu cât veți reuși să faceți aceste exerciții mai des, cu atât amintirile se vor estompa mai mult,
permițându-vă să vă împăcați cu ceea ce s-a întâmplat. Terapeutul vă va ajuta să vă gândiți mai realist la cele
petrecute și la implicațiile pe care evenimentul traumatic le va avea în viitor.
(continuare)
FIȘA 6.5. Informații despre tulburarea de stres posttraumatic – Fișă pentru pacienți (p. 2 din 2)
Mai multe studii au constatat faptul că terapia cognitiv-comportamentală ajută pacienții suferind de TSPT să se
simtă mult mai bine și că aproximativ două treimi dintre ei nu mai suferă de TSPT la sfârșitul intervenției.
Studiile respective au urmărit efectele terapiei asupra mai multor grupuri de pacienți ‒ veterani de război,
victime ale violurilor, atacurilor, persoane care au suferit abuzuri în copilărie, violențe provocate de conflicte
politice și accidente de automobil.
CÂT TIMP DUREAZĂ INTERVENȚIA?

Durata intervenției în cazul TSPT depinde de numărul și severitatea evenimentelor traumatice cu care v-ați
confruntat, de severitatea simptomatologiei și de numărul problemelor cotidiene pe care le întâlniți în viața
dumneavoastră. De obicei, pentru pacienții care s-au confruntat cu un singur eveniment traumatic este suficient
un program de 12-20 de ședințe. Majoritatea ședințelor vor dura 45-50 de minute, dar unele ședințe pot să dureze
până la 90 de minute.
CARE SUNT EFECTELE TRATAMENTULUI MEDICAMENTOS?

Pentru tratarea eficientă a TSPT, tratamentul medicamentos în sine nu este suficient. Însă unii pacienți pot
beneficia de combinarea tratamentului medicamentos cu cel cognitiv-comportamental. Medicul dumneavoastră
sau un psihiatru vă poate recomanda tratamentul medicamentos potrivit pentru dumneavoastră.

Vă recomandăm să nu începeți intervenția pentru TSPT în cazul în care abuzați de alcool sau de droguri ori treceți
printr-o criză majoră de viață. Terapeutul vă poate ajuta să rezolvați mai întâi aceste probleme, după care veți
putea trece la ameliorarea simptomatologiei TSPT. În afară de aceste aspecte, tot ceea ce trebuie să faceți este să
fiți dispus să acordați o șansă terapiei și să exersați săptămânal ceea ce învățați în cadrul ședințelor.
FIȘA 6.6. „Puncte fierbinți” în povestea mea
Imaginea „punctului fierbinte” La ce mă face să mă gândesc și cum mă face să mă simt
Adaptat după Leahy (2009). Copyright 2009, Robert L. Leahy. Permisiune pentru retipărire în Planuri de tratament și intervenții
FIȘA 6.7. Comportamente de siguranță în tulburarea de stres posttraumatic
Comportamente de siguranță Exemple ale comportamentelor Cum cred că mă protejează

tipice mele de siguranță aceste comportamente
Căutarea continuă a semnelor de
pericol
Evitarea oamenilor, a locurilor și

lucrurilor care îmi amintesc de
traumă
Reorientarea atenției de la sunetele,

imaginile sau experiențele care îmi
amintesc de traumă
Solicitarea reasigurărilor
Repetarea unor rugăciuni sau

folosirea unor comportamente de
tip superstițios
Încordare fizică (păstrez o postură

rigidă, îmi țin respirația, merg într-
un fel anume etc.)
Consum de alcool sau droguri ca să

mă ajute să mă calmez.
Mănânc compulsiv ca să nu mă mai

gândesc la amintiri.
Altele
FIȘA 6.8. Gânduri negative și răspunsuri realiste în tulburarea de stres
posttraumatic
Stimuli declanșatori: senzații și imagini

Stimuli Gânduri negative Gânduri realiste
De ce sunt în siguranță acum

Convingeri despre pericol De ce sunt în siguranță
Gânduri despre sine, ceilalți și despre lume

Gânduri negative Gânduri realiste
Despre mine
Despre ceilalți
Despre lume
FIȘA 6.9. Potențiale intervenții pentru tulburarea de stres posttraumatic: un ghid
self-help
1. Exersați relaxarea. Alocați timp zilnic pentru relaxare musculară profundă, respirație conștientă sau o
meditație de scanare a corpului.
2. Analizați care sunt costurile și beneficiile schimbării. Pentru a ajunge să vă simțiți mai bine trebuie să
faceți anumite lucruri care nu sunt plăcute. Cum se va îmbunătăți viața dumneavoastră dacă nu veți mai suferi
de TSPT?
3. Fiți un observator. În loc să vă străduiți să îndepărtați senzațiile, imaginile și gândurile, pur și simplu
distanțați-vă și observați-le. Observați că ele sunt trecătoare. Ele sunt evenimente mentale, nu sunt o realitate.
4. Nu vă încrâncenați să le opriți. Lăsați gândurile, senzațiile și imaginile să vină și să treacă așa cum curge
apa unui râu. Lăsați-vă în voia momentului.
5. Evaluați-vă convingerile negative. Contracarați gândurile negative despre neajutorare, vină și lipsa de sens a
vieții. Ce sfat i-ați da unui prieten?
6. Contracarați convingerea potrivit căreia încă ați fi în pericol. S-a întâmplat în trecut, dar uneori vă simțiți
că parcă s-ar petrece totul chiar acum. Amintiți-vă că acum sunteți de fapt în siguranță.
7. Reluați relatarea adăugând mai multe detalii. Scrieți și înregistrați relatarea despre traumă. Dați atenție
detaliilor legate de sunete, imagini și mirosuri. Încercați să vă amintiți cronologia evenimentelor.
8. Focalizați-vă asupra „punctelor fierbinți” în relatarea dumneavoastră. Anumite imagini și gânduri
vă induc mai multă anxietate decât altele. Încercați să vedeți care sunt și ce semnificație au pentru
dumneavoastră. Încetiniți ritmul reamintirii și analizați gândurile negative asociate acestor imagini.
9. Restructurați imaginea. Creați o imagine în care sunteți triumfător, dominant și puternic. Imaginați-vă ca
învingător, mai puternic decât orice sau oricine v-a traumatizat.
10. Eliminați comportamentele de siguranță. Identificați comportamentele pe care le folosiți pentru a vă
simți mai în siguranță - cum ar fi să vă repetați reasigurări, să evitați să faceți anumite lucruri în anumite
momente sau locuri, să vă încordați trupul și să încercați să detectați un potențial pericol. Eliminați aceste
comportamente.
11. Fiți realist în privința anxietății. Înțelegeți faptul că anxietatea face parte din viață și este necesară pentru a
supraviețui. Nu vă priviți propria anxietate ca pe un lucru groaznic ori ca pe un semn de slăbiciune. Fiecare
dintre noi suferă momente de anxietate, dar aceasta trece, este o etapă spre însănătoșire. Veți fi nevoit să faceți
anumite lucruri care vă induc anxietate pentru a ajunge să o învingeți. Trebuie să treceți prin anxietate pentru
a o depăși.
12. Expuneți-vă la senzațiile temute. V-ați temut de senzațiile dumneavoastră interne – amețeală, senzația de
sufocare, confuzie. Repetați exercițiile prin care vă induceți deliberat aceste senzații, pentru a învăța că ele
sunt trecătoare și neprimejdioase.
13. Exersați confruntarea cu propriile temeri. Cea mai bună modalitate prin care vă puteți învinge TSPT este
exersarea situațiilor care vă induc teama:
•• Alcătuiți o ierarhie.
•• Imaginați-vă în situația respectivă.
•• Priviți fotografii care vă amintesc de traumă.
•• Răspundeți gândurilor negative din situația respectivă.
•• Dacă este posibil, revedeți locul unde s-a petrecut evenimentul traumatic.
14. Recompensați-vă. Amintiți-vă că dumneavoastră sunteți cel care depune acest efort. Acordați-vă creditul
meritat. Adresați-vă laude, încurajați-vă și oferiți-vă ceva special.
Fobia specifică
Pacientului îi este teamă de ceva Luați în considerare alte tulburări
sau anticipează cu anxietate vreun NU care nu implică anxietate
eveniment?
DA
Pacientului îi este teamă de o situație Luați în considerare tulburarea de

specifică? NU anxietate generalizată, tulburarea
de panică cu agorafobie, alte
tulburări de anxietate
DA
Pacientului îi este teamă că va avea

episoade de anxietate sau de panică și DA Tulburare de panică
atunci când nu se confruntă cu situații
specifice?
NU
Pacientul se teme că persoanele din jur Tulburare de anxietate socială

DA (fobia socială)
vor observa că este anxios?
NU
Pacientul prezintă gânduri/ imagini

DA Tulburare obsesiv-compulsivă
intruzive și/sau ritualuri?
NU
Recunoaște pacientul că teama sa NU Posibil tulburare delirantă

este irațională?
DA
Frica este o reacție la un factor de Tulburare de stres posttraumatic

stres care amenință viața?
DA sau tulburare acută de stres
NU
Pacientul se teme că are ori că va

DA Ipohondrie
contracta o boală?
NU
Fobie specifică
FIGURA 7.1. Diagrama diagnosticului diferențiat pentru fobia specifică
TABELUL 7.1. Plan general de intervenție pentru fobia specifică
•• Evaluare
○○ Ierarhii ale fricii și expunerea planificată
○○ Adaptarea terapiei comportamentale pentru diverse tipuri de fobii/temeri
○○ Eliminarea comportamentelor de evitare, evadare și siguranță
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford
Press, 2012). Drepturi de autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul
de a multiplica această fișă pentru uz personal doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru
detalii pagina drepturilor de autor).
TABELUL 7.3. Exemple de simptome pentru fobia specifică
Specificați obiectul sau situația temută
Anxietate
Specificați simptomele fizice/ cognitive ale anxietății:
Atacuri de panică
Palpitații
Dificultăți de respirație
Dureri în piept
Greață
Amețeală
Senzație de leșin
Transpirație
Tremur
Blocaj mental
Derealizare
Depersonalizare
Amorțeală
Furnicături
Frisoane
Valuri de căldură
Evitare, evadare și alte comportamente de siguranță (specificați)
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The
Guilford Press, 2012). Drepturi de autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata
McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz personal doar cumpărătorii
TABELUL 7.4. Exemple de scopuri ale intervenției și intervenții pentru fobia specifică
Reducerea simptomelor fizice ale anxietății Expunere

Raportarea unei temeri reduse față de obiectul/situația Restructurare cognitivă
fobică
Raportarea unui nivel de anxietate <1/10 în momentul Expunere
confruntării cu stimulul fobic
Modificarea schemelor cognitive referitoare la pericol Restructurare cognitivă, analiza costuri-beneficii
și vulnerabilitate (sau a altor scheme cognitive –
specificați)
Eliminarea tuturor comportamentelor de evitare, Expunere
evadare și siguranță
disfuncție, ar putea exista mai multe scopuri) abilităților de rezolvare a problemelor sau a altor
Eliminarea tuturor simptomelor de anxietate (scoruri Toate cele de mai sus
la teste în limite normale)
Dobândirea abilităților necesare prevenirii recidivei Recapitularea și exersarea tehnicilor și metodelor mai
sus menționate, după caz
TABELUL 7.5. Plan detaliat de tratament pentru fobia specifică
Ședința 1
Evaluare
Identificați obiectele sau situațiile de care se teme pacientul și tendința de evitare și evadare.
Identificați instalarea fricii, nivelul, durata, natura episodică a fricii.
Identificați convingerile legate de stimulul/ răspunsul anxiogen.
Identificați comportamentele de siguranță.
Evaluați disfuncțiile în domeniile social, profesional și educațional.
Administrați bateria standard de evaluare inițială (vezi Fișa 7.3.), completând cu chestionare suplimentare, după
caz.
Cereți pacientului să completeze Fișa de evaluare a fricii pentru pacienți (Fișa 7.4).
Evaluați consumul de substanțe, nevoia de consiliere sau dezintoxicare, în cazul în care pacientul prezintă abuz
sau dependență de vreo substanță.
Evaluați necesitatea tratamentului medicamentos.
Indicați faptul că această tulburare este destul de frecventă și poate fi tratată eficient cu terapii de scurtă durată.
Oferiți pacientului fișe cu informații privind fobia specifică (Fișa 7.1. 7.2 și 7.5) și cu informații generale despre
terapia cognitiv-comportamentală (Fișa 10.1 din Capitolul 10).
Ședința 2
Evaluare
Oferiți feedback referitor la evaluare.
Explicați costurile și beneficiile eliminării fricilor.
Explicați-i pacientului modelele comportamentale, cognitive și evoluționiste privind dobândirea fricii și
menținerea acesteia prin evitare.
Explicați nevoia de intervenție prin expunere.
Alcătuiți o ierarhie a fricii (vezi Fișa 7.8) și învățați pacientul să își evalueze unitățile subiective de distres (SUD).
Începeți identificarea gândurilor automate distorsionate ale pacientului.
Temă de casă
Cereți pacientului să înceapă să automonitorizarea fricilor (vezi Fișa 7.7).
Ședințele 3-4
Notă: Toate ședințele în care se efectuează expunerea pot fi programate să dureze de două mai mult
Evaluare
Verificați tema de casă.
Identificați reprezentări în imaginar ale stimulilor fobici.
Analizați ierarhia fricii.
Începeți expunerea în imaginar în cadrul ședinței.
Începeți expunerea in vivo în cadrul ședinței, dacă este posibil (sau terapeutul poate modela procesul).
Identificați comportamentele de siguranță folosite de pacient în cadrul expunerii.
Încurajați pacientul să renunțe la comportamentele de siguranță.
[Expunerea poate fi realizată în cadrul unei singure ședințe (comasată) sau eșalonată pe parcursul mai multor
ședințe, cu expunere între ședințe sub forma temelor de casă.]
(continuare)
Identificați gândurile automate negative ale pacientului în timpul expunerii.
Începeți contracararea gândurilor automate.
Teme de casă
Cereți pacientului să se expună in vivo și să automonitorizeze experiența (folosind Fișa 7.7).
Cereți pacientului să își identifice și să își contracareze gândurile automate.
Ședințele 5-6
Evaluare
Evaluați temele de casă.
Continuați expunerea (în imaginar sau in vivo) în cadrul ședinței.
Încurajați „exersarea în exces” a expunerii.
Încurajați pacientul să se bazeze din ce în ce mai puțin pe persoanele de siguranță.
Începeți etapa de finalizare; discutați despre problemele care ar putea apărea în viitor și modalități de a le face față.
Exersați inocularea stresului în cadrul ședințelor (alcătuiți cartonașe de coping, modelați contracararea gândurilor
negative, modelați formularea unor enunțuri de coping/ auto-recompensare, îndemnați pacientul să repete
enunțurile de coping propuse de terapeut, planificați inocularea stresului ca temă de casă).
Examinați cum își explică pacientul progresele sale (de exemplu, prin prezența terapeutului, expunere, infirmarea
convingerilor negative, comportamente de siguranță, noroc).
Încurajați afirmații care susțin autoeficacitatea.
Începeți etapa de finalizare; discutați despre problemele care ar putea apărea în viitor și modalități de a le face față.
Teme de casă
Încurajați pacientul să continue eliminarea comportamentelor de siguranță.
Cereți pacientului să planifice noi expuneri in vivo și încurajați automonitorizarea acestora.
Încurajați continuarea abordării gândurilor automate.
FIȘA 7.1. De unde provine teama dumneavoastră și de ce persistă
Evoluția speciei
Teama de prădători, foamete, atacuri
ale străinilor, pericole naturale
(înălțimi, apă etc.)
Vulnerabilitate biologică
Predispoziție la anumite temeri,
factori genetici
Temperament Frica înnăscută

Inhibiție, ușor de speriat,
agitație, sensibilitate
crescută la anxietate
Răspuns condiționat Observarea altor persoane

Stimulul este asociat cu Imitarea celor care se tem, observarea
experiența negativă unor cazuri în mass-media
Se instalează fobia
Evitare sau evadare

Reduce teama
Frica și evitarea persistă
FIȘA 7.2. Rolul gândirii în frică
Învățare „pregătită”
Anumiți stimuli au o probabilitate
mai mare decât alții de a induce teama
(păianjeni, înălțimi, otravă)
Distorsiuni ale atenției Asocieri

Atenție sporită la stimul Anumiți stimuli (de exemplu,
fobici mâncarea și senzația de greață)
sunt asociați și învățați mai ușor
Emoții Reacții „pregătite”

Intense, neplăcute, Reacții prompte de evadare,
copleșitoare retragere sau îngheț (colaps)
Percepția riscului Vigilență

Imediat, urgent, amenințător, Scanare pentru detectarea
iminent, personal, incontrolabil, pericolelor, atenție selectivă,
raționament emoțional, vedere de tip tunel, nevoia de
desconsiderarea informațiilor certitudine, pregătirea răspunsului
abstracte
Comportamente de
siguranță
Agățare, repetiții, încordarea Evitare, evadare,
mușchilor, verificare, observare colaps
Situația este cu
adevărat periculoasă
FIȘA 7.3. Evaluarea tulburării de stres posttraumatic: Scoruri obținute la teste,
Numele pacientului: ___________________________________________________ Data de astăzi: ___________

Scoruri la teste:
Inventarul de depresie Beck-II (BDI-II) _______ Inventarul de anxietate Beck (BAI) _______
Evaluarea globală a funcționării (GAF) _______ Scala de adaptare în cuplu (DAS) _______
Interviu clinic structurat pentru DSM-IV-TR, Axa I (SCID) _______
Interviu pentru tulburările de anxietate din DSM-IV (ADIS-IV) _______
Alte chestionare de anxietate (specificați) __________________________________________________________

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

Episoade anterioare de anxietate (specificați natura):
(continuare)
FIȘA 7.3. Evaluarea tulburării de stres posttraumatic (p. 2 din 2)

Situații în care stimulul este în continuare evitat: ____________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Situații în care stimulul este confruntat, dar a fost evitat anterior: _______________________________________
___________________________________________________________________________________________
Recomandări
Terapie de cuplu:
Altele:
FIȘA 7.4. Fișa de evaluare a fricii pentru pacienți
Numele pacientului: _______________________________ Data de astăzi: __________________

Numele terapeutului: _____________________________________________________________
Alegeți o valoare din scala de mai jos pentru a evalua nivelul fricii pe care îl resimțiți în situațiile enumerate mai
jos. Treceți numărul corespunzător lângă fiecare frică în parte.
0 25 50 75 100
Deloc Puțin Moderat Intens Extrem
1. Zbor cu avionul 11. Întâlnirea unor persoane străine 21. Călătorie cu autobuzul, trenul sau
metroul
2. Lift 12. Vorbit în public 22. Plimbat singur
3. Înălțimi 13. Folosirea unei toalete publice 23. Singur, acasă
4. Insecte 14. Mâncatul în public 24. Mizerie sau lucruri murdare
5. Șerpi 15. Să observe ceilalți că sunt nervos 25. Tunet sau fulger
6. Animale 16. Magazine aglomerate 26. Întuneric sau noapte
7. Sânge sau injecții 17. Mall-uri 27. Așteptat la coadă
8. Șobolani și șoareci 18. Restaurante, biserici, 28. Exerciții fizice

cinematografe
9. Apă 19. Spații închise 29. Creșterea bătăilor inimii
10. Spitale 20. Spații deschise 30. Critica din partea altora
FIȘA 7.5. Informații despre fobia specifică – Fișă pentru pacienți
CE ESTE FOBIA SPECIFICĂ?

Fobia specifică este frica resimțită față de un anumit obiect, animal sau o anumită situație. Teama este suficient
de mare încât să doriți să evitați situația, iar în cazul în care nu puteți să o evitați, o tolerați cu un disconfort
semnificativ. Fricile și fobiile sunt fenomene foarte frecvente. Într-un sondaj național recent, peste 60% dintre
persoanele intervievate au raportat că le este frică de o situație sau un obiect. Cele mai frecvente temeri sunt:
insectele, șoarecii, șerpii, liliecii, înălțimile, apa, transportul public, furtunile, spațiile închise, tunelurile și
podurile. Multe persoane au relatat că le este teamă de mai multe lucruri și că le evită în mod conștient. De fapt,
peste 12% dintre cazuri au putut fi diagnosticate cu fobie specifică. Adică, fricile acestor persoane sunt persistente
și asociate cu niveluri ridicate de anxietate, evită sau doresc să evite anumite situații, sunt conștiente de faptul că
fricile lor sunt excesive și iraționale și fricile lor induc niveluri ridicate de distres și disfuncții în viața de zi cu zi.
CARE SUNT CAUZELE FOBIEI SPECIFICE?

Fobia specifică poate avea mai multe cauze. Teoreticienii de orientare cognitiv-comportamentală fac o distincție
clară între modul în care ați ajuns să vă fie teamă de ceva și motivul pentru care ani mai târziu încă vă mai este
teamă de acel ceva.
Unele teorii sugerează că ființele umane dezvoltă fobii legate de anumite obiecte, animale sau situații care au
fost primejdioase în epoca preistorică. De exemplu, insectele, șoarecii, șerpii, alte animale, înălțimile, străinii,
podurile și apa erau toate potențial periculoase pentru strămoșii noștri. În sălbăticie, aceste frici erau foarte utile
și permiteau adaptarea la mediu. Persoanele cu asemenea frici erau mai bine pregătite să evite contaminarea,
înțepăturile otrăvitoare, căderile de pe stânci sau poduri, să fie ucise de străini sau să se înece. Însă în lumea
tehnologizată din zilele noastre, aceste frici nu mai au sensul și valoarea de odinioară.
O a doua explicație pentru dezvoltarea fobiei se referă la procesele de învățare – fie ați asociat o experiență
neplăcută cu acel ceva de care vă este teamă (de exemplu, poate că ați fost mușcat de un câine și ați dezvoltat
fobie de câini), fie ați observat o altă persoană căreia îi era frică și, prin învățare, ați preluat și dumneavoastră frica
(de exemplu, unui membru al familiei dumneavoastră îi este frică să călătorească cu avionul și ați învățat să vă fie
și dumneavoastră frică). Un al treilea motiv pentru dezvoltarea fobiei pot fi distorsiunile în gândire. De exemplu,
unele fobii se bazează pe informații incorecte, pe tendința de a prezice rezultatele cele mai grave, de a nu apela la
dovezi prin care se poate contracara fobia, ori pe convingerea că nu puteți tolera anxietatea.
Odată învățate, teama sau fobia sunt menținute printr-o serie de mecanisme, dintre care cel mai important este
tocmai evitarea situației de care vă este teamă. De exemplu, dacă vă este teamă de zborul cu avionul, vă liniștiți
de fiecare dată când decideți să evitați să călătoriți cu avionul. De fiecare dată când evitați să zburați cu avionul,
observați că „îmi pot reduce anxietatea prin evitare” – așadar învățați să evitați situațiile de care vă temeți. Asta
este ca și cum ați bea alcool de fiecare dată când v-ar fi teamă – cu timpul, ați ajunge să consumați din ce în ce
mai mult, fiindcă vă reduce temporar anxietatea. Dar evitând mereu situația de care vă temeți, nu învățați niciodată
că vă puteți învinge frica. O altă modalitate prin care se menține frica este angajarea în „comportamente de
siguranță”. Acestea sunt lucruri pe care le spuneți sau le faceți crezând că vă vor proteja. De exemplu, vă sprijiniți
de margine într-un ascensor sau rămâneți nemișcat pe scaun pe tot parcursul zborului cu avionul. De asemenea,
este posibil să repetați rugăciuni sau să cereți permanent asigurări de la ceilalți în situațiile în care vă este teamă.
Astfel, puteți ajunge să credeți că aveți nevoie de aceste comportamente de siguranță ca să reușiți să faceți față
fricii.
CUM POATE AJUTA TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ ÎN TRATAMENTUL FOBIEI

SPECIFICE?
Frica și anxietatea dumneavoastră se vor reduce pe măsură ce învățați din experiență că fobia dumneavoastră
nu este fondată. Terapia cognitiv-comportamentală pentru fobia specifică își propune să vă ajute să reușiți să vă
confruntați cu situația/ obiectul de care vă temeți, în loc să le evitați. Pentru ca terapeutul să vă poată ajuta în acest
sens, va trebui să întocmiți o listă cu situațiile de care vă este teamă, să descrieți cât de intensă este teama pe care o
resimțiți, să descrieți convingerile pe care le aveți despre fiecare obiect sau situație (de exemplu, aveți convingerea
că vă veți contamina, veți muri, veți fi atacat sau veți înnebuni?). Terapeutul vă va ruga să vă imaginați situațiile
(continuare)
FIȘA 7.5. Informații despre fobia specifică – Fișă pentru pacienți (p. 2 din 2)
de care vă este teamă și să le păstrați în minte până când nu mai resimțiți o anxietate la fel de mare. S-ar putea să
observați modul în care terapeutul efectuează activitățile de care vă este teamă, iar apoi îl veți imita. Expunerea
dumneavoastră la stimulii fobici se va face treptat: înainte de a începe expunerea, terapeutul vă va explica întregul
proces; aveți libertatea să refuzați participarea la implementarea acestei tehnici; nu va trebui să vă confruntați cu
niciun fel de surprize și dumneavoastră veți fi cel care stabilește ritmul în care avansați în intervenție. Majoritatea
pacienților care folosesc aceste tehnici relatează că se simt mai puțin tensionați, ajung să poată face ceea ce
anterior le inducea teamă și se simt mai eficienți în viața de zi cu zi. Foarte mulți pacienți ajung să resimtă rapid
ameliorări semnificative, după doar câteva ședințe de expunere. În funcție de natura fricii, 80-90% dintre pacienți
relatează că starea lor s-a ameliorat semnificativ după ce au folosit aceste tehnici. Deși unii s-ar putea să apeleze
la antidepresive sau anxiolitice pentru gestionarea acestor frici, intervenția pe care o propunem noi nu impune
tratament medicamentos.

Dacă doriți să învingeți temerile cu care vă confruntați, va trebui să vă expuneți treptat la situațiile de care vă
este teamă. Din acest motiv, va trebui să îi spuneți terapeutului de ce situații sau lucruri vă este teamă, gândurile
pe care le aveți față de acestea și dacă sunteți dispus să suportați un anumit grad de anxietate pentru a vă învinge
temerile. Terapeutul vă va asista pe tot parcursul expunerii gradate la aceste situații. De asemenea, va trebui să
faceți niște teme de casă recomandate între ședințele de terapie, prin care veți exersa ceea ce ați învățat împreună
cu terapeutul în cadrul ședințelor.
FIȘA 7.6. Costurile și beneficiile de a vă depăși frica
Frica mea specifică este:
Costuri Beneficii Ce voi putea face dacă îmi depășesc această frică
Adaptat după Leahy (2009). Copyright 2009 Robert L. Leahy. Permisiune pentru retipărire în Planuri de tratament și intervenții
FIȘA 7.7. Fișa de automonitorizare a fricii pentru pacienți
Pentru a aduna informații legate de fricile dumneavoastră în vederea tratamentului, vă rugăm să completați mai
jos informații cu privire la stările pe care le aveți atunci când vă confruntați cu situațiile temute. În prima coloană,
treceți data și ora. În a doua coloană, descrieți situația temută. Folosiți o scală de la 0 la 10, unde 10 reprezintă
nivelul cel mai ridicat de teamă pe care vi-l puteți imagina. În coloana a patra descrieți rezultatul real: Ați evitat
situația, ați adoptat comportamentul, ați căutat să fiți în siguranță etc.? Ce emoții și gânduri ați avut? Ce s-a
întâmplat? De exemplu: „Am reușit să urc în lift. Am crezut că voi intra în panică, dar am reușit să urc și să cobor
cu bine.”. În ultima coloană, treceți nivelul real de anxietate pe care l-ați resimțit în situația respectivă, folosind
din nou o scală de la 0 la 10, unde 10 reprezintă nivelul cel mai ridicat de frică pe care vi-l puteți imagina.
Nivelul de
frică la care Nivelul real
mă aștept de frică
Data/Ora Situația temută și predicția mea (0-10) Rezultatul real (0-10)
FIȘA 7.8. Ierarhia fricii în fobia specifică – Fișă pentru pacienți
Ne interesează nivelul fricii pe care o resimțiți atunci când vă confruntați cu o anumită situație. De exemplu, dacă
vă este teamă să zburați cu avionul, s-ar putea să vă fie mai frică să zburați pe timp de furtună și mult mai puțin
frică să stați acasă și să vă gândiți la o călătorie cu avionul. Vă rugăm să decideți ce temere doriți să abordați în
cadrul intervenției (de exemplu, zborul cu avionul, utilizarea ascensorului, înălțimi, contactul cu apa, animale,
sânge, injecții, șerpi etc.). În cele ce urmează, vă rugăm să vă imaginați o serie de modalități prin care ați putea
intra în contact cu lucrul sau situația respectivă. Ordonați-le de la cele mai puțin temute la cele mai temute și
treceți-le în coloana „Situație”. De exemplu, dacă vă este teamă de zborul cu avionul, descrieți cât de anxios v-ați
simți în următoarele situații: drumul până la aeroport, urcatul în avion, momentul în care pornesc motoarele,
decolarea, zborul, aterizarea. În ultima coloană notați cât de frică v-ar fi în fiecare dintre situații – de la 0 (lipsa
totală a fricii) la 10 (frică maximă). Totodată, unii oameni se simt mai mult sau mai puțin temători atunci când
sunt însoțiți de o altă persoană. Țineți cont și de acest aspect atunci când alcătuiți „ierarhia” evenimentelor temute.
De exemplu, ați fi mai anxios sau mai puțin anxios dacă ați fi însoțit de cineva într-o călătorie cu avionul?
Evitați? Nivelul de frică

Rang Situație (Da/Nu) (0-10)
FIȘA 7.9. Costurile și beneficiile comportamentelor de evitare în fobia specifică
Exemple de comportamente de Costurile pe care mi le impune Beneficiile pe care mi le aduce

evitare evitarea evitarea
FIȘA 7.10. Comportamente de siguranță în fobia specifică
Categorii de comportamente de siguranță Comportamentul meu specific Da/Nu
Încordarea mușchilor, agățarea de obiectele

din jur
Scanarea mediului înconjurător
Solicitarea de asigurări
Rostirea unor rugăciuni, repetarea unor

expresii
Repetarea unor imagini sau sunete pentru

distragerea atenției (de exemplu, cântat în
minte)
Schimbarea modului de respirație
Schimbarea modalității de mișcare (mai lent,

rapid, rigid etc.)
Altele
FIȘA 7.11. Predicții și rezultate în fobia specifică
Situația de care mă tem:
Predicția mea Rezultatul real* Anxietatea Anxietatea din Anxietatea de după

dinaintea situației timpul situației situație
Notă: Descrieți exact ceea ce preziceți că se va întâmpla, ceea ce s-a întâmplat de fapt și indicați anxietatea sau frica resimțită
înainte și după expunere, folosind o scală de la 0 la 10, unde 0 reprezintă absența fricii, 10 reprezintă cea mai mare frică
imaginabilă, iar punctele intermediare reprezintă grade diferite de anxietate.
*Rezultatul real: Descrieți ceea ce s-a întâmplat de fapt. Ați evitat, v-ați angajat în situație sau ați căutat siguranța? Ce senzații
și gânduri ați avut? De exemplu, „Am luat liftul, am crezut că voi intra în panică, dar am urcat și am coborât în siguranță.”.
FIȘA 7.12. Gânduri raționale și iraționale în fobia specifică
Gând automat irațional Ce tip de gândire distorsionată Răspunsul rațional

reprezintă acesta?
Ascensorul se va prăbuși. Ghicirea viitorului Probabilitatea ca liftul să se
Gândire de tip catastrofic prăbușească și să mă omoare este
de una la 398 de milioane. Am făcut
și altădată aceste predicții și nu s-au
adeverit.
Da - dar de data aceasta se poate Desconsiderarea aspectelor pozitive Sigur, orice se poate întâmpla. Dar
întâmpla. Nu există absolut nicio Perfecționism trebuie să ne trăim viața ținând cont
garanție. Nevoia de certitudine de ceea ce este probabil, nu de ceea
ce este posibil.
N-ar trebui să urc în lift decât Nevoia de certitudine și Singura modalitate de progresa este
atunci când mă simt în largul meu. nevoia de a fi pregătit să fac lucruri atunci când nu sunt
pregătit - cum ar fi exercițiul fizic
sau confruntarea fricilor mele. De
altfel, va trebui să simt frica pentru
a o învinge.
Notă: treceți toate gândurile negative iraționale pe care le aveți și identificați categoriile de gânduri distorsionate cărora
le aparțin. Apoi scrieți cele mai utile răspunsuri raționale pe care le găsiți. Puteți să reveniți mai târziu la această fișă și să
adăugați și alte răspunsuri raționale.
FIȘA 7.13. Setul de reguli anti-fobie
Reguli care vă provoacă frica Reguli care vă ajută să învingeți frica
Dacă vă temeți, înseamnă că situația Frica nu înseamnă că pericolul este real – emoțiile nu sunt același
trebuie să fie periculoasă. lucru cu realitatea.
Pericolul se apropie cu repeziciune. S-ar putea ca pericolul să existe doar în mintea dvs., să nu se apropie
deloc ori să se apropie încet.
Nu vă bazaţi pe probabilități. Puteţi fi Probabilitățile sunt reale – „s-ar putea” să fiţi oricând „acela” – dar nu
dvs. exact acela care va avea de suferit. se poate trăi așa. Nu există certitudini într-o lume incertă.
Trebuie să aveţi siguranță deplină, Nu există certitudine. Incertitudinea este ceva neutru, nu este
altminteri sunteţi în pericol. periculoasă.
Ar putea fi catastrofic – ar putea să vă Probabil că nu dețineţi niciun fel de dovezi că va fi o catastrofă. Aţi
omoare. mai avut această convingere și înainte și sunteţi încă în viață.
Concentrați-vă atenția asupra Trebuie să înțelegeţi că întotdeauna există dovezi pentru pericol – dar
amenințării ‒ acest lucru vă va salva. există și dovezi ale faptului că sunteţi în siguranță.
Căutaţi „indicii” care spun că vă Folosiţi toate informațiile, nu doar „semnele” unei amenințări.
confruntați cu un pericol.
Nu veţi reuși să faceţi față situației ‒ S-ar putea să fiţi mai puternic decât credeţi.
sunteţi practic neajutorat.
Ignoraţi-i pe toți cei care vă spun că Folosiţi informațiile pe care le au ceilalți oameni. La urma urmei,
sunteţi în siguranță – s-ar putea să fiţi fobia nu este o dovadă că sunteţi în pericol – este dovada propriilor
naiv. emoții.
Trebuie să scăpaţi sau să evitați situația Ar fi mai bine pentru dvs. să așteptați cât de mult posibil pentru a
imediat. realiza că sunteţi în siguranță.
Recurgeţi la comportamente de Comportamentele de siguranță vă mențin frica. Eliminaţi-le cât puteți

siguranță pentru a tolera senzația de de repede.
disconfort.
Dacă aţi supraviețuit, acest lucru Dacă aţi supraviețuit, acest lucru nu are nimic de-a face cu recurgerea
se datorează comportamentelor de la comportamente de siguranță, ci mai degrabă cu faptul că situația nu
siguranță la care aţi recurs. este primejdioasă.
Evitaţi întotdeauna lucrurile de care vă Încercaţi să faceţi lucrurile pe care vă este teamă să le faceţi.
temeţi.
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Pacientul prezintă obsesii sau
Luați în considerare alte tulburări de
compulsii? NU anxietate.
DA
Obsesiile sunt congruente cu dispoziția

Luați în considerare depresia
și egosintonice ori sunt resimțite ca
îngrijorări reale de viață? DA majoră sau tulburarea de anxietate
generalizată.
NU
Obsesiile sunt legate de altă

tulburare, fără a exista alte obsesii sau Diagnosticați altă tulburare.
compulsii? DA
NU
Pacientul consideră obsesiile și Luați în considerare diagnosticul de

compulsiile ca fiind exagerate sau NU tulburare delirantă sau altă tulburare
nerealiste? psihotică.
DA
Tulburare
obsesiv-compulsivă
FIGURA 8.1. Diagrama diagnosticului diferențial pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
TABELUL 8.2. Plan general de intervenție pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
•• Evaluare
•• Creşterea motivației
○○ Expunere
○○ Prevenirea răspunsului
•• Finalizarea intervenției și prevenirea recidivei
TABELUL 8.3. Exemple de simptome pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
Obsesii (specificați) – de exemplu: Greață
Teama legată de contactarea unei boli (specificați) Amețeli
Teama de contaminare (specificați) Senzația de leșin
Teama de a răni pe cineva (specificați) Transpirație
Teama de a nu efectua un anumit comportament (specificați) Tremur
Teama de a pierde controlul (specificați) Amorțeală
Furnicături
Compulsii (specificați) – de exemplu: Frisoane
Spălare sau curățare excesivă (specificați) Valuri de căldură
Verificare (specificați)
Repetare (specificați) Specificați simptomele cognitive
Adunarea obiectelor (specificați) Blocaj mental
Ordonare (specificați) Dificultăți de vorbire
Dificultăți de concentrare
Dispoziție anxioasă Derealizare
Depersonalizare
Specificați simptomele specifice ale anxietății: Evitare (specificați)
Palpitații
Dificultăți de respirație
Dureri în piept
TABELUL 8.4. Exemple de scopuri ale intervenției și intervenții pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
Reducerea simptomelor fizice ale anxietății Expunere în imaginar
Nivel de distres legat de obsesie sub 2 pe o scală de la 0 la Expunere

10
Eliminarea compulsiilor (specificați) Prevenirea răspunsului
Exprimarea convingerii că anxietatea nu este periculoasă Restructurare cognitivă, expunere

și poate fi tolerată
Exprimarea înțelegerii faptului că nevoia de certitudine Restructurare cognitivă

absolută duce la exacerbarea simptomelor
Modificarea schemelor cognitive referitoare la pericol și Restructurare cognitivă, analiza traseului de

responsabilitate (sau alte scheme cognitive – specificați) dezvoltare
Angajarea în activități evitate anterior (specificați) Expunerea in vivo
Reducerea disfuncțiilor (specificați – în funcție de Restructurare cognitivă, tehnici de dezvoltare a

disfuncții, pot exista mai multe scopuri) abilităților de rezolvare de probleme sau a altor
Eliminarea tuturor simptomelor de anxietate (scorurile pe Toate cele de mai sus

MOCI și/sau OCQ în limite normale)
Dobândirea abilităților necesare pentru prevenirea Recapitularea și exersarea tehnicilor în funcție de

recăderii nevoi
TABELUL 8.5. Plan detaliat de tratament pentru tulburarea obsesiv-compulsivă
Ședințele 1-2
Evaluare
Evaluați problemele prezentate.
Investigați prezența obsesiilor și compulsiilor.
Evaluați comportamentele de evitare.
Evaluați consecințele temute.
Evaluați stimulii interni și externi ai anxietății de tip obsesiv.
Evaluați disfuncțiile la nivel social, educațional sau ocupațional.
Evaluați suportul social și implicarea din partea membrilor familiei în efectuarea ritualurilor.
Cereți pacientului să completeze QOC (Fișa 8.2).
Administrați bateria de teste standard (vezi Fișa 8.3) și alte scale de anxietate, de la caz la caz.
Evaluați tulburările comorbide.
Evaluați consumul de substanțe; evaluați nevoia de consiliere sau dezintoxicare, în cazul în care pacientul prezintă
abuz sau dependență de vreo substanță.
Comunicați pacientului diagnosticul stabilit și oferiți informații despre TOC.
Informați pacientul despre opțiunile de intervenție, inclusiv medicație.
Oferiți pacientului fișe cu informații despre tulburarea obsesiv-compulsivă (Fișa 8.5) și cu fișa cu informații
generale despre terapia cognitiv-comportamentală (Fișa 10.1, din Capitolul 10).
Teme de casă
Cereți pacientului să scrie scopurile pe care dorește să le atingă în terapie.
Recomandați lectura unor materiale self-help (Anxiety Free, Stop Obsessing!, When Once Is Not Enough).
Ședințele 3-4
Evaluare
Readministrați chestionarele de autoevaluare pentru a stabili dispoziția pacientului și progresul înregistrat.
Treceți în revistă toate obsesiile, compulsiile și situațiile evitate.
Evaluați motivația pacientului pentru tratament.
Creșteți motivația pacientului.
Discutați conceptualizarea cognitiv-comportamentală a TOC și descrieți intervenția cognitiv-comportamentală.
Informați pacientul în legătură cu rezultatele studiilor.
Obțineți angajamentul pacientului de a continua tratamentul.
Informați membrii familiei în legătură cu diagnosticul pacientului și cu rolul lor în cadrul intervenției, dacă este
cazul.
Prezentați modelul cognitiv.
Identificați gândurile automate, anxietatea de tip obsesiv, compulsiile sau impulsul de a se angaja în
comportamente ritualice și situațiile declanșatoare.
Evaluați gândurile automate.
Teme de casă
Cereți pacientului să enumere avantajele și dezavantajele de a urma tratamentul.
Cereți pacientului să înregistreze toate obsesiile și ritualurile (Fișa 8.4).
Repartizați spre lectură alte capitole din volumele self-help.
Cereți pacientului să înceapă să înregistreze gândurile automate, sentimentele, comportamentele.
(continuare)
Ședințele 5-6
Evaluare
Readministrați chestionarele de autoevaluare pentru a stabili dispoziția pacientului și progresul înregistrat.
Educați pacientul cu privire la faptul că gândurile intruzive sunt fenomene normale.
Evaluați validitatea gândurilor automate.
Modificați gândurile automate, asumpțiile disfuncționale referitoare la pericol, contracarați gândirea de tip magic.
Identificați și modificați senzația exagerată de responsabilitate.
Ajutați pacientul să conceapă anumite experimente comportamentale (de exemplu, evitarea versus neevitarea
gândurilor și urmărirea consecințelor; încercarea de a influența evenimentele prin gândire).
Ajutați pacientul să construiască ierarhii ale obsesiilor și situațiilor sau altor stimuli pe care îi evită.
Teme de casă
Cereți pacientului să continue modificarea gândurilor automate și a asumpțiilor.
Cereți pacientului să continue jurnalul obsesiilor/ ritualurilor.
Cereți pacientului să realizeze experimente comportamentale.
Alocați exerciții de interferare cu ritualurile.
Ședințele 7-10
Evaluare
Continuați demersul de schimbare a gândurilor automate, a convingerilor disfuncționale și a schemelor personale
legate de responsabilitate personală, autoculpabilizare și vulnerabilitate la pericol.
Continuați să-l ajutați pe pacient să dezvolte experimente comportamentale.
Ajutați-l pe pacient să completeze fișele cu ierarhii, în vederea expunerii.
Planificați ședințele inițiale de expunere.
Aplicați tehnica de expunere la primii itemi din ierarhiile cuprinzând obsesiile și situațiile evitate sau alți stimuli
(în imaginar și in vivo).
De reținut: Primele ședințe de expunere, mai ales expunerea în imaginar, trebuie programate să dureze 90 de
minute, pentru a putea induce habituarea; vă recomandăm ca după prima ședință de expunere, să stabiliți a doua
ședință, de 45 de minute, în aceeași săptămână, pentru a putea monitoriza problemele care pot să apară în timpul
exercițiilor de expunere realizate ca temă de casă.
Învățați pacientul să amâne, să încetinească și să schimbe repetițiile comportamentale.

Ajutați pacientul să blocheze efectuarea tuturor ritualurilor (abstinență totală sau aproape totală) sau a ritualurilor
asociate itemului la care se expune (sau să folosească alte modalități pentru a implementa în mod treptat
prevenirea răspunsului).
Teme de casă
Îndemnați pacientul să continue modificarea gândurilor automate (dar nu în timpul expunerii).
Repartizați ca temă exersarea zilnică a expunerii.
Îndemnați pacientul să noteze în jurnal și să blocheze ritualurile pe baza unui plan de prevenire a răspunsului.
(continuare)
Ședințele 11-16
Evaluare
Investigați și contracarați orice gând referitor la evitarea expunerii.
Investigați și contracarați orice gând referitor la recidive ale ritualurilor.
Ajutați pacientul să evalueze avantajele/ dezavantajele pe care le prezintă ritualurile.
Continuați modificarea convingerilor și a schemelor cognitive referitoare la pericol și responsabilitate (și altele,
dacă este cazul).
Realizați expunerea la itemii plasați mai sus în ierarhiile obsesiilor și situațiilor/ stimulilor evitați.
Monitorizați continuarea comportamentelor de siguranță sau evitarea exercițiilor de expunere alocate pentru acasă.
Asigurați-vă că combinați expunerea in vivo cu expunerea în imaginar, dacă acestea nu sunt contraindicate.
Ajutați în continuare pacientul să blocheze ritualurile.
Analizați scăpările în prevenirea răspunsului.
Folosiți strategii de modificare comportamentală pentru a spori complianța la tehnica de prevenire a răspunsului.
Teme de casă
Cereți pacientului să continue jurnalul obsesiilor/ ritualurilor.
Cereți pacientului să își monitorizeze gândurile automate și orice fel de scăpări.
Cereți pacientului să continue exersarea zilnică a expunerii.
Cereți pacientului să continue modificarea gândurilor, asumpțiilor și schemelor cognitive disfuncționale.
Ședințele 17-20 (programate din două în două săptămâni sau lunar)

Evaluare
Evaluați în ce măsură au fost realizate obiectivele pentru a decide dacă se poate scurta durata intervenției.
Monitorizați progresul înregistrat în identificarea și modificarea gândurilor automate.
Evaluați și abordați toate simptomele reziduale.
Evaluați problemele de viață asociate TOC sau progreselor pacientului.
Continuați contracararea cognitivă a schemelor cognitive referitoare la pericol, responsabilitate (și altele).
Ajutați pacientul să pună în aplicare abilități cognitive în cazul factorilor de stres cotidieni.
Asigurați-vă că este realizată expunerea la itemii plasați în fruntea ierarhiei.
Asigurați-vă că teama obsesivă scade.
Continuați să-l ajutați pe pacient să blocheze toate ritualurile.
Monitorizați orice fel de scăpări.
Prevenirea recăderii
Informați pacientul privind posibilitatea unor simptome reziduale și privind abordarea scăpărilor ca oportunitate
de dezvoltare a abilităților.
Evaluați factorii de stres care pot apărea în viitor.
Treceți în revistă abilitățile de coping și dezvoltați strategii pentru factori de stres din viitor.
Abordați problemele de viață curente.
Cereți pacientului să alcătuiască o listă cu abilitățile dobândite în cadrul terapiei.
Încurajați pacientul să solicite programarea unor sesiuni de menținere (booster), la nevoie.
Teme de casă
Cereți pacientului să își aloce exerciții de expunere ca teme de casă.
Încurajați pacientul să continue exersarea abilităților învățate.
FIȘA 8.1. Inventarul Maudsley pentru obsesii și compulsii (MOCI)
Numele pacientului_________________________________________ Data de astăzi______
Vă rugăm să răspundeți la fiecare întrebare încercuind „Adevărat” sau „Fals” în dreptul fiecărei afirmații. Nu
există răspunsuri corecte sau greșite și nici întrebări capcană. Completați fișa rapid și nu vă gândiți prea mult la
sensul întrebării.
1. Evit folosirea telefoanelor publice de teamă să nu mă contaminez. Adevărat Fals
2. Am deseori gânduri rele și îmi este greu să scap de ele. Adevărat Fals
3. Sunt mult mai preocupat de onestitate decât majoritatea oamenilor. Adevărat Fals
4. Mi se întâmplă deseori să întârzii fiindcă nu reușesc să termin totul la timp. Adevărat Fals
5. Nu mă îngrijorez prea mult că m-aș putea contamina dacă ating un animal. Adevărat Fals
6. Deseori trebuie să verific diverse lucruri (robinetele de apă sau gaz, ușile) de Adevărat Fals
mai multe ori.
7. Conștiința mea este neiertătoare. Adevărat Fals
8. Aproape zilnic mă supără anumite gânduri neplăcute care îmi vin în minte fără Adevărat Fals
să vreau.
9. Nu mă îngrijorez în mod exagerat dacă mi se întâmplă să ating pe cineva din Adevărat Fals
greșeală.
10. De obicei am mari îndoieli în legătură cu lucrurile simple, cotidiene pe care le Adevărat Fals
fac.
11. Niciunul dintre părinții mei nu a fost o persoană foarte severă în perioada Adevărat Fals
copilăriei mele.
12. Am tendința să rămân în urmă cu lucrul fiindcă repet fiecare pas de mai multe Adevărat Fals
ori.
13. Folosesc o cantitate moderată de săpun. Adevărat Fals
14. Unele numere aduc mare ghinion. Adevărat Fals
15. Nu verific scrisorile de multe ori înainte de a le trimite. Adevărat Fals
16. Nu îmi ia mult timp ca să mă îmbrac dimineața. Adevărat Fals
17. Nu sunt exagerat de preocupat de curățenie. Adevărat Fals
18. Una dintre problemele mele cele mai mari este că dau prea multă atenție Adevărat Fals
detaliilor.
(continuare)
Din Hodgson și Rachman (1977, pp. 391, 395). Copyright 1977 Pergamon Press. Permisiune pentru retipărire acordată de
Elsevier B.V. în Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press, 2012).
Drepturi de autor Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz personal
doar cumpărătorii acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de autor).
FIȘA 8.1. Inventarul Maudsley pentru obsesii și compulsii (p. 2 din 2)
19. Pot folosi o toaletă publică curată fără nicio ezitare Adevărat Fals
20. Cea mai mare problemă cu care mă confrunt este verificarea repetată. Adevărat Fals
21. Nu sunt exagerat de îngrijorat în legătură cu microbii și bolile. Adevărat Fals
22. Nu obișnuiesc să verific lucrurile mai mult de o dată. Adevărat Fals
23. Nu respect o rutină strictă atunci când fac activități obișnuite. Adevărat Fals
24. Nu îmi simt mâinile murdare după ce ating bani. Adevărat Fals
25. Nu obișnuiesc să număr atunci când îndeplinesc o sarcină. Adevărat Fals
26. Petrec foarte mult timp cu toaleta de dimineață. Adevărat Fals
27. Nu folosesc multe substanțe antiseptice. Adevărat Fals
28. Petrec foarte mult timp zilnic verificând și reverificând lucrurile. Adevărat Fals
29. Nu petrec mult timp seara cu împăturatul și aranjatul hainelor. Adevărat Fals
30. Chiar și atunci când fac un lucru cu mare atenție, am deseori senzația că nu este Adevărat Fals
făcut tocmai bine.
Pentru fiecare subscală, calculați numărul total de răspunsuri care corespund cu cele de mai jos.
Verificare
6-A 22-F 15-F 28-A 20-A 26-A 14-A 8-A 2-A
Curățare
17-F 21-F 24-F 1-A 19-F 9-F 5-F 13-F 27-F 4-A 26-A
Întârziere
2*-F 16-F 8*-F 23-F 29-F 4-A 25-F
*Notă: acești doi itemi se cotează invers față de cum ar fi de așteptat.
Îndoială
7-A 3-A 30-A 12-A 11-F 10-A 18-A
TOTAL
1-A 2-A 3-A 4-A 5-F 6-A 7-A 8-A 9-F 10-A 11-F 12-A 13-F 14-A 15-F 16-F 17-F 18‑A
19-F 20-A 21-F 22-F 23-F 24-F 25-F 26-A 27-F 28-A 29-F 30-A
FIȘA 8.2. Chestionarul de evaluare a tulburării obsesiv-compulsive, pentru
pacienţi
Numele pacientului: ______________________________________ Data de astăzi: ________________________
Obsesii
În tabelul de mai jos sunt enumerate o serie de temeri des întâlnite. Vă rugăm să bifați în dreptul fiecăreia cât
de mult v-a deranjat în ultima săptămână. În cazul în care aveți și alte temeri decât cele trecute în acest tabel, vă
rugăm să le menționați și să precizați măsura în care v-au deranjat.
Deloc Puțin Moderat Foarte mult

Teama (0) (1) (2) (3)
Teama de microbi
Teama de a contracta sau de a suferi de o boală
Teama de a atinge substanțe toxice sau periculoase
Teama de murdărie
Teama de a comite o greșeală sau de a face ceva greșit
Teama de a uita să fac ceva (de exemplu, să închid ușa, să sting

gazul)
Teama de a răni sau a ucide pe cineva (în trecut sau viitor)
Teama ca cineva să fie rănit sau să moară
Teama de a fi ucis sau rănit
Teama de a face sau de a spune ceva stupid, imoral sau

stânjenitor
Teama de a nu avea la dispoziție sau la îndemână ceva în caz de

nevoie
Teama ca lucrurile să nu fie aranjate în ordine
Teama ca lucrurile să nu fie perfecte
Alte obsesii:
FIȘA 8.2. Chestionarul tulburării obsesiv-compulsive pentru pacienți (p. 2 din 2)
Compulsii
În tabelul de mai jos sunt prezentate compulsii și ritualuri tipice. Un comportament este considerat compulsie dacă
îl efectuați mai des decât alte persoane în mod obișnuit sau dacă îl efectuați ca să vă scadă nivelul de anxietate. Vă
rugăm să completați cât timp și efort ați investit în aceste compulsii în cursul ultimei săptămâni. În cazul în care
aveți compulsii care nu sunt trecute pe această listă, vă rugăm să le completați.
Deloc Puțin Moderat Foarte mult

Compulsii (0) (1) (2) (3)
V-ați spălat pe mâini, ați făcut duș sau alte activități de igienă
personală.
Ați curățat (obiecte, suprafețe, încăperi etc.).
Ați verificat dacă ați efectuat sau nu ceva.
Ați verificat dacă totul este în ordine sau este perfect.
Ați repetat anumite comportamente.
Ați adunat sau colecționat anumite obiecte.
Ați pus sau ați păstrat lucrurile într-o anumită ordine.
V-ați spus în mod repetat anumite lucruri (cum ar fi

rugăciuni, liste sau alt fel de propoziții).
Ați cerut asigurări din partea celorlalți.
Alte compulsii:
FIȘA 8.3. Evaluarea suplimentară a tulburării obsesiv-compulsive: Scoruri
obținute la teste, consum de substanțe, istoric, progresul intervenției și
recomandări

Numele terapeutului: _____________________________________________ Număr de ședințe efectuate: _____
Scoruri la teste:
Interviu clinic structurat pentru DSM-IV-TR, Axa I (SCID) _____
Interviu pentru tulburările de anxietate din DSM-IV (ADIS-IV) _____
Inventarul Beck pentru depresie-II (BDI-II) _____ Inventarul Beck pentru anxietate (BAI)____
Scala Yale-Brown pentru obsesii și compulsii (Y-BOCS) ____
Inventarul Maudsley pentru obsesii și compulsii (MOCI)____
Chestionarul tulburării obsesiv-compulsive (OCQ)___ Scala de evaluare globală a funcționării (GAF)____
Alte chestionare (specificați)______
Folosirea de agenți farmacologici

___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________

Episoade anterioare de anxietate (specificați natura):
FIȘA 8.3. Evaluarea suplimentară a tulburării obsesiv-compulsive (p. 2 din 2)
Simptome principale
Obsesii ____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Compulsii __________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Alte comportamente de evitare/evadare și de siguranță: ______________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Stimuli externi ai anxietății: ____________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Stimuli interni ai anxietății: ____________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Consecințe temute (dacă nu se raportează niciuna, reevaluați după implementarea strategiilor cognitive): _______
___________________________________________________________________________________________

Obsesii și compulsii în care se angajează în continuare: ______________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Obsesii și compulsii în care nu se mai angajează în prezent: ___________________________________________
___________________________________________________________________________________________
Recomandări
Terapie de cuplu:
Altele:
(continuare)
FIȘA 8.4. Jurnal pentru automonitorizarea obsesiilor/ ritualurilor
Numele pacientului ________________________________________________ Săptămâna__________________
În săptămâna următoare, vă rugăm să notați orice obsesii pe care le aveți și orice ritualuri pe care le efectuați.
Dacă aveți un gând obsesiv fără a face un ritual, lăsați necompletată coloana „Ritual”. În cazul ritualurilor care
apar fără obsesii, lăsați liberă coloana „Obsesie”. Nu uitați să notați cât timp ați petrecut cu ritualul respectiv (sau
cât a durat obsesia) și ce nivel de distres ați resimțit, între 0 (deloc) și 10 (distres maxim).
Timp Distres
Data Ora Obsesie Ritual petrecut (0–10)
FIȘA 8.5. Informații despre tulburarea obsesiv-compulsivă – Fișă pentru pacienți
CE ESTE TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ?

Persoanele diagnosticate cu tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) au obsesii, compulsii sau ambele. „Obsesiile”
sunt gânduri, imagini mentale sau impulsuri care sunt supărătoare, dar care reapar periodic. „Compulsiile” sunt
comportamente pe care persoanele simt că trebuie să le efectueze ca să se ferească de anxietate sau să prevină vreo
întâmplare nefericită. Majoritatea persoanelor cu TOC suferă atât de obsesii, cât și de compulsii.
Exemple de obsesii frecvent întâlnite sunt:
• Teama de a contracta o boală, cum ar fi SIDA sau cancerul.
• Teama de a atinge substanțe toxice, cum ar fi chimicalele.
• Teama de a răni sau de a ucide pe cineva, de obicei o persoană apropiată.
• Teama de a uita efectuarea unui comportament, de exemplu, a stinge gazul sau a încuia ușa.
• Teama de a efectua un comportament jenant sau imoral, cum ar fi a striga obscenități
Compulsiile sunt denumite și „ritualuri”. Exemple de compulsii frecvent întâlnite sunt:

• Spălarea sau curățarea excesivă, de exemplu, pacientul își spală mâinile de foarte multe ori pe zi.
• Verificarea, de exemplu, pacientul verifică de mai multe ori dacă a stins aragazul.
• Repetarea anumitor acțiuni, de exemplu, stingerea și aprinderea luminii de 16 ori.
• Adunarea sau colectarea obiectelor, de exemplu, păstrarea unor reviste vechi sau a bucăților de
hârtie.
• Aranjarea obiectelor într-o anumită ordine, de exemplu verificarea aranjării simetrice a obiectelor
dintr-o încăpere.
Majoritatea persoanelor cu TOC își dau seama că temerile lor nu sunt pe deplin întemeiate, cel puțin uneori. De
asemenea, își dau seama că nici compulsiile nu au sens. Cu toate acestea, nu pot să se oprească.
TOC este o problemă destul de frecventă. În decursul a 6 luni, aproximativ 4 milioane de persoane din SUA suferă
de TOC. O persoană din 40 va avea la un moment dat pe parcursul vieții TOC.
TOC poate avea consecințe grave. Unele persoane diagnosticate cu TOC își petrec mai multe ore pe zi efectuând
anumite ritualuri. Astfel, activitățile profesionale și familiale devin greu de gestionat. De asemenea, multe
persoane cu TOC evită anumite locuri sau situații care le declanșează anxietatea. Unii ajung să se izoleze în
propria locuință. Adesea, solicită ajutorul familiei pentru efectuarea ritualurilor.
CARE SUNT CAUZELE TULBURĂRII OBSESIV-COMPULSIVE?

Deocamdată nu sunt cunoscute cauzele exacte ale tulburării obsesiv-compulsive. Genele contribuie la dezvoltarea
bolii: Membrii de familie ai pacienților cu TOC au adesea și ei TOC sau alte tulburări de anxietate. Pe de altă
parte, moștenirea genetică nu este singurul factor care determină apariția TOC. Se pare că procesele de învățare,
precum și factorii de stres pot contribui la această tulburare.
CUM SE DEZVOLTĂ TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ?

Studiile de specialitate au evidențiat faptul că peste 90% dintre persoanele din populația generală au gânduri
similare celor care le deranjează pe persoanele cu TOC. Însă persoanele cu TOC par să fie mult mai tulburate de
existența acestor gânduri decât alți oameni. Deseori, conținutul gândurilor TOC contravine sistemului de valori al
pacientului – de exemplu, un bărbat foarte religios se teme să nu comită o blasfemie sau o mamă care își iubește
copilul, să nu îl rănească.
Dat fiind faptul că pacienții cu TOC sunt incomodați de aceste gânduri, ei încearcă să le evite. Deseori încearcă
să-și impună să nu se mai gândească la obsesiile lor. Însă cu cât încercăm să nu ne gândim la ceva neplăcut, cu atât
ne vom gândi mai des la acel lucru. Puteți să încercați acest fenomen paradoxal: Încercați să nu vă gândiți la un
FIȘA 8.5. Informații despre tulburarea obsesiv-compulsivă (p. 2 din 2)
elefant roz în următoarele 60 de secunde. Cel mai probabil că primul lucru care vă vine în minte sunt gândurile pe
care încercați să le evitați – referitoare la elefantul roz.
În momentul în care persoanele realizează că nu pot evita aceste gânduri neplăcute, încearcă să-și reducă
anxietatea prin alte metode. De exemplu, încep să efectueze anumite comportamente, cum ar fi spălarea mâinilor
sau repetarea în gând a unei rugăciuni. De obicei, aceste comportamente calmează anxietatea. Problema este că
această calmare este doar temporară. Curând vor simți nevoia să repete comportamentul respectiv ca să se simtă
mai bine, iar în scurt timp, comportamentul va deveni compulsie.
ÎN CE CONSTĂ INTERVENȚIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ A

TULBURĂRII OBSESIV-COMPULSIVE?
Persoanele cu TOC se tem că, în cazul în care vor duce până la capăt gândurile obsesive fără să efectueze
compulsiile aferente, vor deveni din ce în ce mai anxioase și nu vor fi în stare să tolereze acel nivel extrem de
ridicat de anxietate. Deseori se îngrijorează că ar putea înnebuni.
Scopul terapiei cognitiv-comportamentale este să vă ajute să realizați că vă puteți controla anxietatea fără
efectuarea comportamentelor compulsive. Veți învăța strategii de coping, cum ar fi unele stiluri de gândire care
vă vor ajuta să vă reduceți nivelul de anxietate. De asemenea, veți învăța că, în cazul în care vă confruntați cu
temerile dumneavoastră în loc să le evitați, acestea se vor reduce în intensitate. Deși pare greu de crezut, este
adevărat. Terapeutul vă va ajuta să abordați treptat temerile până când reușiți să le gestionați fără comportamente
compulsive.
Terapia cognitiv-comportamentală durează de regulă 20 de ședințe. În cazul în care suferiți de simptome mai
severe, tratamentul ar putea dura mai mult.
CÂT ESTE DE EFICIENTĂ TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ PENTRU

TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ?
Studiile de specialitate arată că peste 80% dintre pacienți care trec prin intervenția cognitiv-comportamentală își
ameliorează TOC în măsură moderată sau ridicată. Totuși, mai pot apărea ocazional obsesii și compulsii și după
încheierea tratamentului. Cu toate acestea, pacienții simt că au mai mult control și se pot bucura mai mult de viață.
Potrivit studiilor, majoritatea pacienților care au urmat terapie cognitiv-comportamentală continuă să se simtă mai
bine și după terminarea intervenției.
ESTE UTILĂ INTERVENȚIA MEDICAMENTOASĂ?

Medicamentele cele mai eficiente pentru TOC funcționează prin creșterea cantității de serotonină din creier.
Medicul sau psihiatrul dumneavoastră vă va recomanda tratamentul medicamentos care vi se potrivește cel mai
bine. Conform studiilor de specialitate, în peste 50-60% dintre cazuri, tratamentul medicamentos are efect pozitiv.
Însă după încetarea tratamentului medicamentos, mulți pacienți suferă recăderi. Din acest motiv, tratamentul
medicamentos trebuie întotdeauna completat cu intervenția cognitiv-comportamentală. Pentru unii pacienți, cel
mai favorabil efect se obține prin combinarea tratamentului medicamentos cu terapia cognitiv-comportamentală.

Este firesc să fiți neliniștiți la începutul intervenției și să aveți dubii dacă starea dumneavoastră poate fi ameliorată
sau nu. Tot ceea ce se cere de la dumneavoastră este să fiți dispuși să dați terapiei o șansă. Terapeutul vă va învăța
metode noi prin care puteți gestiona eficient anxietatea și vă va ajuta să vă confruntați cu lucrurile de care vă
este teamă. Vi se va cere să exersați aceste abilități noi și între ședințe. Dacă veți face exercițiile pe care vi le
recomandă terapeutul și veți termina intervenția, aveți șanse foarte mari să vă simțiți mult mai bine.
FIȘA 8.6. Ierarhia obsesiilor – Fișa pacientului
Numele pacientului: _______________________________________________ Data de astăzi: _______________
Vă rugăm să enumerați gândurile, imaginile și impulsurile de care vă este teamă, ordonându-le crescător în funcție
de nivelul de distres. În ultima coloană, notați cât de supărător este fiecare, pe o scală de la 0 (deloc) la 10 (maxim
de distres).
Nr. Nivel de distres

ordine Gând/ Imagine/ Impuls resimțit (0-10)
FIȘA 8.7. Ierarhia stimulilor sau situațiilor anxiogene/ evitate – Fișa pacientului
Numele pacientului: _______________________________________________ Data de astăzi: _______________
Vă rugăm să enumerați în ordine crescătoare toate situațiile, obiectele, persoanele sau stimulii interni care vă
provoacă anxietate și pe care îi evitați, în funcție de nivelul de distres. În ultima coloană, treceți nivelul de distres
pe care îl resimțiți pe o scală de la 0 (deloc) la 10 (distres maxim).
Nr. Situație / obiect/ persoană/ stimul intern Evitat Nivel de distres

ordine (Da/NU) (0-10)
Tehnici comportamentale
ANEXA A
Tehnici comportamentale - Rezumat
Tehnica Descriere
Tehnici de dezvoltare a asertivității Pacienții învață să se angajeze în comportamente care le apără

drepturile, respectând în același timp drepturile celorlalți.
Activare comportamentală (planificarea Pacienții sunt ajutați să sporească numărul acelor activități care
recompenselor și programarea activităților) le pot aduce sentimente de plăcere și/sau competență.
Tehnici de dezvoltare a abilităților de Pacienții își dezvoltă abilități care îi vor face mai buni vorbitori
comunicare și ascultători.
Distragere a atenției Pacienții învață să recurgă la activități care solicită concentrare

mentală, pentru a preveni ruminarea asupra gândurilor negative.
Expunere în imaginar Folosirea imageriei dirijate pentru a-i expune pe pacienți la
stimulii anxiogeni în imaginație.
Expunere in vivo Expunerea propriu-zisă la stimulii anxiogeni în situații reale de
viață.
Gradarea sarcinilor Pacienții sunt ajutați să descompună sarcinile care par prea
dificile în pași mici și să înceapă de la cel mai ușor pas; pe
măsură ce câștigă încredere, pacienții sunt încurajați să treacă la
etapele mai dificile.
Mindfulness Pacienții învață să își concentreze atenția asupra experiențelor
imediate, cu scopul de a modifica tiparele gândurilor negative,
de a spori toleranța la experiențele evitate și de a promova o
senzație de calm.
Modelare Terapeutul demonstrează un comportament adaptativ, iar
pacientul imită. Tehnică folosită pentru dezvoltarea abilităților și
pentru expunere, de exemplu.
Rezolvare de probleme Pacienții învață să genereze, să evalueze și să implementeze
posibile soluții la problemele cu care se confruntă.
Controlul respirației O tehnică utilizată în cazul pacienților cu tulburare de panică
însoțită de hiperventilație; presupune a-i învăța să inspire aerul
deja expirat, pentru a restabili aportul necesar de oxigen.
(continuare)
Anexa A: Tehnici comportamentale - Rezumat
Tehnica Descriere
Tehnici de relaxare Pacientul învață diverse tehnici de inducere a relaxării fizice,

pentru a face față anxietății.
Relaxare prin respirație Învățarea unor exerciții de respirație pentru a induce relaxarea.
Relaxare musculară progresivă Învățarea unui set de tehnici prin care diferite grupe musculare
sunt întâi tensionate și apoi relaxate, pentru a induce relaxarea.
Autorecompensa Pacienții învață să își ofere recompense pentru comportamente
pozitive.
Tehnici de dezvoltare a abilităților sociale Pacienții învață abilitățile necesare în cadrul unor activități
sociale obișnuite, cum ar fi întâlnirea cu persoane noi, inițierea
unei conversații, interviuri de angajare și întâlniri romantice.
Vizualizare Pacienții învață să apeleze la imagini plăcute, pentru a-și
distrage atenția de la gândurile negative și a-și induce o stare de
relaxare.
FIȘA 9.1. Fișa pacientului pentru exersarea expunerii în imaginar
Numele pacientului: ____________________________________________ Săptămâna: ____________________
Instrucțiuni: Vă rugăm ca, în fiecare zi în care exersați expunerea, să notați în tabelul de mai jos situația imaginată.
În continuare, vă rugăm să notați nivelul cel mai ridicat de distres resimțit la fiecare repetare a expunerii. Repetați
expunerea până când nivelul maxim de distres la ultima expunere ajunge la jumătatea nivelului maxim de distres
de la prima încercare din ziua respectivă.
Data: ________________________ Data: ________________________ Data: ________________________

Expunere la: __________________ Expunere la: __________________ Expunere la: __________________
Expunere Nivel maxim de distres Expunere Nivel maxim de distres Expunere Nivel maxim de distres
(0‑10) (0‑10) (0‑10)
1 1 1
2 2 2
3 3 3
4 4 4
5 5 5
6 6 6
7 7 7
8 8 8
9 9 9
10 10 10
Data: ________________________ Data: ________________________ Data: ________________________
(0‑10) (0‑10) (0‑10)
1 1 1
2 2 2
3 3 3
4 4 4
5 5 5
6 6 6
7 7 7
8 8 8
9 9 9
10 10 10
FIȘA 9.2. Fișa pacientului pentru exersarea expunerii in vivo
Numele pacientului: ____________________________________________ Săptămâna: ____________________
Instrucțiuni: Vă rugăm ca, în fiecare zi în care exersați expunerea, să notați în tabelul de mai jos stimulul sau
situația la care efectuați expunerea. În continuare, vă rugăm să notați nivelul de distres resimțit la începutul
expunerii, după care să evaluați gradul de distres resimțit din 5 în 5 minute. Continuați să vă expuneți până când
nivelul de distres ajunge la jumătatea valorii celei mai ridicate.
Data: ________________________ Data: ________________________ Data: ________________________

Inițial (0‑10) Inițial (0‑10) Inițial (0‑10)
:05 :05 :05
:10 :10 :10
:15 :15 :15
:20 :20 :20
:25 :25 :25
:30 :30 :30
:35 :35 :35
:40 :40 :40
:45 :45 :45
:50 :50 :50
:55 :55 :55
:60 :60 :60
Data: ________________________ Data: ________________________ Data: ________________________
Inițial (0‑10) Inițial (0‑10) Inițial (0‑10)
:05 :05 :05
:10 :10 :10
:15 :15 :15
:20 :20 :20
:25 :25 :25
:30 :30 :30
:35 :35 :35
:40 :40 :40
:45 :45 :45
:50 :50 :50
:55 :55 :55
:60 :60 :60
Concepte și tehnici cognitive
ANEXA B
Tehnici cognitive – Rezumat

Tehnică Descriere sau exemplu
Familiarizarea pacientului cu terapia
Stabilirea contractului terapeutic Întrebați pacientul direct despre angajamentul față de terapie – dacă este
dispus să vină în mod regulat și să își facă temele de casă.
Biblioterapie Dați ca temă de casă citirea unor cărți (de exemplu, Leahy – Anxiety Free ori
Beat the Blues before They Beat You) sau consultarea unor fișe.
Explicarea modului în care De exemplu: „Sunt anxios (emoție), deoarece mă gândesc că voi eșua
gândurile influențează emoțiile (gând).”
Deosebirea gândurilor de fapte De exemplu: „Pot să cred că afară plouă, dar această convingere a mea nu
este un fapt. Trebuie să adun dovezi – să ies afară – ca să mă asigur dacă
într-adevăr plouă.”
Identificarea și categorizarea gândurilor automate distorsionate
Identificarea gândurilor negative Exemple: „Cred că voi eșua.”, „Întotdeauna o dau în bară.”, „Este groaznic
care apar spontan și par să ratezi.”
plauzibile.
Identificarea emoțiilor produse Exemple: tristețe, anxietate

de aceste gânduri
Evaluarea gradului de încredere Exemple: „Sunt anxios (80%), deoarece cred că nu voi reuși (95%).”
în corectitudinea gândurilor,
precum și a intensității emoțiilor
Categorizarea gândurilor (vezi Exemple: „Cred că voi eșua.” (prezicere), „Întotdeauna o dau în bară.”
Fișa 10.2 pentru o listă completă (gândire dihotomică totul-sau-nimic), „Este groaznic să ratezi.” (gândire de
a acestor categorii) tip catastrofic)
Modificarea gândurilor automate distorsionate
Oferirea de psihoeducație în Exemple: Oferiți unui pacient cu fobie specifică de ascensoare informații
manieră directă despre ascensoare.
Definirea termenilor Exemple: „Cum ați defini termenul de «eșec» sau «succes»?”
(analiză semantică)
Examinarea posibilității de Poate pacientul să facă observații în viața reală prin care să își confirme sau
testare a gândurilor să își infirme gândurile?
(continuare)
Examinarea logicii gândurilor Pacientul extrage concluzii care nu decurg logic din premise (de exemplu,
„Sunt un ratat fiindcă nu m-am descurcat bine la examenul acela.”)?
Examinarea limitelor la nivelul Pacientul extrage concluzii fără să aibă suficiente informații? Pacientul caută
informațiilor pacientului doar informații care să îi susțină gândurile, nu dovezi care ar putea să le
combată?
Analiza descendentă Întrebați pacientul: „Ce ar însemna [s-ar întâmpla, de ce ar fi o problemă]

dacă s-ar întâmpla X?” Ce s-ar întâmpla în continuare? Și asta ce ar însemna
[ce s-ar întâmpla, de ce ar fi o problemă]?
Analiza descendentă Întrebați pacientul: „Ați aplica și celorlalți același gând [interpretare,
standard] pe care vi-l aplicați dumneavoastră? De ce/ De ce nu?”
Combaterea tendinței recurente Este pacientul prins într-o buclă de autocritică, tocmai fiindcă se critică
de autocritică (de exemplu, „Cred că sunt un ratat, fiindcă sunt deprimat și sunt deprimat
fiindcă sunt un ratat.”)?
Examinarea contradicțiilor Are pacientul gânduri contradictorii (de exemplu, „Aș vrea să întâlnesc cât
interne mai multe persoane, însă nu vreau să fiu vreodată respins.”)?
Tehnica reducerii la absurd Sunt absurde implicațiile gândurilor pacientului (de exemplu, „Dacă nu
am partener, înseamnă că nu sunt o persoană demnă de a fi iubită; toate
persoanele care sunt acum căsătorite au fost înainte singure; în consecință,
nicio persoană căsătorită nu poate fi iubită”)?
Diferențierea comportamentelor Exemple: Discutați modul în care ratarea unui examen este diferit de a fi o
de persoane persoană ratată.
Contracararea reificărilor Atunci când se critică, pacientul transformă lucruri abstracte/ neobservabile
în lucruri „reale” (de exemplu, lipsa valorii)? Poate pacientul să modifice
reificările în „preferințe” (de exemplu, „Prefer să am performanțe mai bune
la examene.”)?
Examinarea variabilității/ Ajutați pacientul să examineze modul în care comportamentul său variază în
gradației comportamentelor timp, de la o situație la alta, de la o persoană la alta, la gradații diferite (nu în
termeni de totul-sau-nimic).
Cântărirea dovezilor pro și Exemplu de gând: „Voi fi respins.”

contra unui gând Dovezi pro: „Sunt un anxios (judecată emoțională).”, „Uneori ceilalți nu mă
plac.”
Dovezi contra: „Sunt o persoană decentă.”, „Unii oameni mă plac.”, „Nu e
nepoliticos sau îngrozitor să saluți pe cineva.”, „Oamenii au venit la aici la
petrecere pentru a cunoaște alți oameni.”
Pentru: 25%. Contra: 75%
Concluzia: „Nu am suficiente dovezi ca să ajung la concluzia că voi fi
respins. Dacă nu riști, nici nu câștigi.”
Examinarea calității dovezilor Cum s-ar raporta alții la dovezile pacientului? Pacientul apelează la judecată
afectivă sau la informație selectivă pentru a-și susține argumentele?
Jurnale zilnice Îndemnați pacientul să țină un jurnal cu însemnări zilnice despre

comportamentele/ evenimentele care confirmă sau infirmă un gând.
Investigarea opiniilor celorlalți Îndemnați pacientul să investigheze opiniile celorlalți, pentru a vedea dacă
acestea confirmă sau infirmă gândul.
(continuare)
Analiza costuri-beneficii Exemplu de gând: „Am nevoie de aprobarea celorlalți.”

Costuri: „Acest lucru mă face să devin timid și anxios în preajma celorlalți și
îmi reduce stima de sine.”
Beneficii: „Poate așa voi încerca din greu să obțin aprobarea celorlalți.”
Costuri: 85%. Beneficii: 15%.
Interpretări alternative Exemplu: Întrebați pacientul: „Dacă cineva nu vă place, nu ar putea fi

din cauză că sunteți pur și simplu diferiți unul de celălalt? Sau că cealaltă
persoană este prost dispusă, este timidă sau într-o relație cu altcineva? Sau
poate că sunt multe alte persoane cărora le-ar plăcea de dumneavoastră sau
care vă plac deja!”
Negarea problemelor Cereți pacientului să scrie o listă cu toate motivele pentru care situația
actuală nu este de fapt o problemă, spre deosebire de ideea că ar fi o
problemă.
Avocatul apărării Spuneți-i pacientului: „Imaginați-vă că v-ați angajat ca propriu avocat pentru
a vă apăra. Construiți-vă propria apărare cât mai bine posibil, chiar dacă nu
credeți în ea.”
Derularea unui experiment Îndemnați pacientul să testeze un gând angajându-se într-un comportament
prin care îl poate testa (de exemplu, pentru gândul „Voi fi respins.” –
abordarea a zece persoane de la petrecere).
Tehnica continuumului Îndemnați pacientul să stabilească valoarea situației în discuție pe o scală de

situații negative de la 0 la 100 și să examineze care ar fi situațiile mai bune
sau mai rele decât situația/ evenimentul în cauză.
Punerea în perspectivă a Ce ar mai putea face pacientul chiar dacă gândul negativ ar fi real? Sau în
situației/ evenimentului ce măsură se poate compara situația pacientului cu aceea a unei persoane
suferind de o boală gravă, de exemplu?
Tehnica „plăcintei” Cereți pacientului să deseneze un grafic sub formă de cerc („plăcintă”), și să
împartă responsabilitatea pentru eveniment/ situație.
Examinarea factorilor atenuanți; Există și alți factori cauzali ai situației/ evenimentului care ar trebui luați
reatribuirea în considerare (de exemplu, instigare, constrângeri, lipsa cunoștințelor ori
a pregătirii, lipsa intenției, eșecuri din partea celorlalți, dificultatea sarcinii,
lipsa unor instrucțiuni clare)? În acest caz, ar putea pacientul reatribui
acestor cauze o parte a responsabilității pentru situația respectivă?
Externalizarea ambelor părți ale Asumați-vă aspectele „contra”, în timp ce pacientul își asumă aspectele
unui gând prin joc de rol „pro” și disputați prin joc de rol (de exemplu, spuneți „Veți pica examenul”,
la care replica pacientului va fi „Nu există suficiente dovezi că voi pica
examenul.” și continuați în acest mod).
Joc de rol pentru aplicarea unui Jucați rolul unui prieten al pacientului, iar pacientul vă aplică un gând
gând negativ la un prieten negativ. Cum sună gândul în acest caz?
Comportament „ca și cum” Îndemnați pacientul (la început în cadrul jocului de rol, mai târziu în situații
reale) să se comporte „ca și cum” nu ar crede în validitatea gândurilor
negative.
Contracararea stilului de gândire De exemplu: Întrebați pacientul: „Dacă dumneavoastră considerați că nimeni
absolutist nu vă va plăcea, este oare posibil ca nicio persoană din întreaga lume să nu
vă placă?”
(continuare)
Stabilirea unui punct de referință În cazul în care pacientul se compară în mod frecvent cu persoane
pentru comparații; depolarizarea superioare, cum se compară cu cele inferioare lui? Cum se compară
comparațiilor pacientul cu persoanele mediocre?
Reinterpretarea pozitivă (găsirea Există vreo modalitate pozitivă prin care se poate interpreta comportamentul
unor aspecte pozitive în situații pacientului sau situația în care se află (de exemplu, în loc de „Am dat-o în
negative) bară cu examenul.”, pacientul ar putea spune „Am învățat că nu e bine să
procrastinez.” sau „Slavă Domnului, s-a terminat cursul!”)?
Descatastrofarea Adresați-i pacientului următoarea întrebare: „Care ar fi motivul pentru care

X nu ar fi chiar atât de groaznic, de fapt?”
Investigarea „fanteziilor de Adresați-i pacientului următoarea întrebare: „Imaginați-vă cel mai prost
groază” rezultat posibil la situația/ evenimentul X. Cum ați gestiona situația? Care
ar fi comportamentele pe care le-ați putea controla, chiar dacă s-ar întâmpla
asta?”
Anticiparea reacțiilor viitoare Adresați-i pacientului următoarea întrebare: „Ce ați simți dumneavoastră
[sau alții] legat de asta peste 2 zile, o săptămână, o lună, un an?”
Examinarea predicțiilor I s-a întâmplat pacientului în trecut să facă predicții negative care nu s-au
anterioare, a neînvățării din mai adeverit? Dacă da, oare ulterior nu a realizat că aceste predicții sunt
predicții greșite și a profețiilor distorsionate și subiective? S-au transformat cumva aceste predicții în
auto-împlinite profeții auto-îndeplinite (adică pacientul s-a comportat de parcă aceste
profeții se vor adeverit, asigurându-se astfel că se vor adeveri)?
Testarea predicțiilor Îndemnați pacientul să alcătuiască o listă cu predicțiile legate de

evenimentele din săptămâna următoare și să monitorizeze rezultatele.
Examinarea îngrijorărilor I s-a întâmplat în trecut pacientului să se îngrijoreze în legătură cu

anterioare evenimente la care nu se mai gândește în prezent? Dacă da, îndemnați-l
să scrie o listă cu toate aceste evenimente și să-și adreseze următoarea
întrebare: „De ce nu mai sunt aceste lucruri importante pentru mine?”
Examinarea factorilor distractori Care sunt alte evenimente (fără legătură cu evenimentul în cauză) care
din viitor ar putea apărea în următoarea zi, săptămână, lună sau în următorul an și
care l-ar putea determina pe pacient să nu îi mai pese la fel de mult de
evenimentul în cauză?
Distingerea posibilității de Exemplu: Adresați-i pacientului următoarea întrebare: „Să zicem că ar fi

probabilitate posibil să faceți un infarct când sunteți anxios, însă cât este de probabil?”
Calcularea probabilității unui Îndemnați pacientul să înmulțească probabilitățile dintr-un lanț de

lanț de evenimente evenimente negative prezise.
Combaterea suprageneralizării Adresați-i pacientului următoarea întrebare: „Doar fiindcă X s-a întâmplat o
dată înseamnă că se va întâmpla în mod inevitabil din nou?”
Contracararea nevoii de Spuneți-i pacientului: „Nu puteți avea certitudine într-o lume incertă.
certitudine Dacă încercați să eliminați orice posibilitate de apariție a unor evenimente
negative, nu veți mai putea acționa.”
Promovarea acceptării Sugerați-i pacientului: „În loc să încercați să controlați și să schimbați totul
în jurul dumneavoastră, poate că ar fi mai bine să încercați să acceptați
lucrurile așa cum sunt și să profitați de situație. De exemplu, s-ar putea să nu
fiți perfect la locul de muncă, dar ați putea învăța să apreciați ceea ce faceți.”
(continuare)
Folosirea tehnicii „punct- În cazul gândurilor dificile, care sunt rezistente în fața altor tehnici, folosiți
contrapunct” pentru jocul de rol bazat pe tehnica „punct-contrapunct.”
gândurile dificile
Reexaminarea gândului sau Exemplu: „Sunt anxios (15%), deoarece cred că voi pica examenul (20%).”
a emoției negative inițiale, a
încrederii în validitatea gândului
respectiv și a intensității emoției
Formularea unui răspuns rațional Exemplu: „De fapt, nu sunt suficiente dovezi că voi pica examenul; din acest
la un gând (nou, mai realist, mai motiv, nu este justificat să cred că voi pica, deci nu am motive reale să-mi fie
adaptativ) teamă.”
Identificarea asumpțiilor dezadaptative
Identificarea conținutului Exemple: „Trebuie să reușesc în tot ceea ce fac.”, „Dacă lumea nu mă place
„setului de reguli” al pacientului înseamnă că este ceva în neregulă cu mine.”, „Trebuie să fiu apreciat de toată
(formulări de tipul „trebuie”, lumea.”
„ar trebui”, „dacă-atunci” care
stau la baza gândurilor automate
distorsionate)
Modificarea convingerilor dezadaptative
Folosirea tehnicilor de Vezi mai sus.

contracarare a gândurilor
automate distorsionate
Evaluarea standardelor Adresați-i pacientului următoarea întrebare: „Aveți așteptări nerealiste față de
pacientului propria persoană? Sunt standardele dumneavoastră prea ridicate? Sau prea
joase? Prea vagi? Permit standardele acestea o curbă a învățării?”
Examinarea sistemului de valori Adresați-i pacientului următoarea întrebare: „Care este ierarhia valorilor
al pacientului dumneavoastră? De exemplu, considerați că succesul este mai presus de
orice? Vreți să reușiți la toate deodată?”
Examinarea normelor sociale Adresați-i pacientului următoarea întrebare: „Încercați din răsputeri să
corespundeți standardelor impuse de societate – de exemplu, standardelor de
frumusețe sau siluetă pentru femei sau putere și statut social pentru bărbați?
Credeți că sunteți o persoană rea sau lipsită de valoare în cazul în care nu
corespundeți acestor standarde?”
Diferențierea progresului de Ajutați pacientul să analizeze avantajele de a încerca să facă progrese,

perfecțiune comparativ cu încercarea de a fi perfect.
Combaterea idealizării altora Rugați pacientul să alcătuiască o listă cu toate persoanele cunoscute de el
pe care le consideră perfecte. Deoarece probabil nu va găsi nicio astfel de
persoană, întrebați pacientul ce înseamnă acest lucru, dat fiind încercarea
lui de a atinge perfecțiunea. Sau rugați pacientul să întrebe o persoană pe
care o admiră dacă a comis vreodată greșeli sau a întâmpinat probleme și
îndemnați-l apoi să reflecteze la implicațiile răspunsului în ceea ce privește
modul în care îi idealizează pe ceilalți și se desconsideră pe sine.
Promovarea unei flexibilități Ajutați pacientul să examineze beneficiile de a fi mai flexibil cu privire la
adaptative standardele și comportamentele sale.
(continuare)
Împrumutarea perspectivei Adresați-i pacientului următoarea întrebare: „În loc să vă cantonați în

celuilalt același tip de reacție, încercați să vă gândiți la modul în care reacționează
o persoană pe care o considerați bine adaptată. Ce ar gândi și cum s-ar
comporta această persoană în aceste circumstanțe?”
Promovarea curiozității, Exemplu: Sugerați-i pacientului: „În cazul în care nu vă descurcați prea bine
provocării și dezvoltării, în loc la un examen, gândiți-vă cum v-ați putea dezvolta curiozitatea în domeniul
de atingerea perfecțiunii respectiv sau cum ați putea să-l considerați pe viitor o provocare, în loc să
vă focalizați asupra notei pe care ați luat-o, ca și cum ar da măsura valorii
dumneavoastră.”
Reexaminarea asumpțiilor Exemplu: „Sunt o persoană valoroasă, indiferent de ce cred ceilalți despre
dezadaptative și înlocuirea lor cu mine.”, în loc de „Dacă ceilalți nu mă plac înseamnă că ceva nu este în
asumpții noi, mai adaptative regulă cu mine.”
Examinarea costurilor și a Exemple de asumpții cu valoare adaptativă mai ridicată:

beneficiilor asumpțiilor mai „Sunt o persoană valoroasă, indiferent de ce cred ceilalți despre mine.”
adaptative Costuri: „Poate că voi deveni orgolios și îi voi îndepărta pe ceilalți.”
Beneficii: „Mai multă încredere în propria persoană, mai puțină timiditate,
mai puțină dependență de ceilalți, mai multă asertivitate.”
Costuri: 5%. Beneficii: 95%.
Concluzie: „Această convingere nouă este mai eficientă decât aceea că
trebuie să îi fac pe ceilalți să mă placă pentru ca eu să mă accept.”
Identificarea schemelor cognitive disfuncționale
Identificarea percepțiilor Exemple: „Sunt incompetent.”, „Nu sunt bun de nimic.”, „Trebuie să fiu
negative sau disfuncționale admirat.”, „Toată lumea mă respinge.”, „Alții sunt în stare să facă orice.”,
despre sine și ceilalți, „Toată lumea trebuie să mă elogieze.”
subiacente gândurilor automate
distorsionate și asumpțiilor
dezadaptative
Explicarea procesării prin prisma Explicați-i pacientului modul în care se formează schemele cognitive
schemelor cognitive disfuncționale, precum și modul în care acestea distorsionează sistematic
percepția evenimentelor și reacția la ele
Identificarea strategiilor de Îndemnați pacientul să identifice modul în care evită confruntarea unei
evitare/compensare a schemelor anumite scheme cognitive (de exemplu, „Dacă credeți că nu puteți fi iubit,
cognitive evitați vă implicați în relațiile cu ceilalți?”) sau în care compensează pentru
o anumită schemă cognitivă (de exemplu, „În cazul în care credeți să le
sunteți inferior celorlalți, încercați să fiți perfect ca să compensați pentru
«inferioritatea» dumneavoastră?”).
Modificarea schemelor cognitive disfuncționale
Folosirea tehnicilor prin care Vezi mai sus.

se pot contracara gândurile
automate distorsionate și
asumpțiile dezadaptative
Activarea amintirilor timpurii Adresați-i pacientului următoarea întrebare: „Cine v-a învățat să gândiți în
în vederea identificării originii modul acesta distorsionat? Părinții? Profesorii? Prietenii? Credeți că este
schemelor cognitive corect ceea ce v-au învățat? Au fost oare modele nepotrivite?”
Contracararea originii acestor Îndemnați pacientul să contracareze prin joc de rol originea acestor scheme
scheme cognitive prin joc de rol și să pledeze împotriva persoanei de la care a preluat schema respectivă.
(continuare)
Restructurare prin tehnica Îndemnați pacientul să se întoarcă în timp și să confrunte persoana care a
imageriei dirijate; rescrierea stat la baza schemei cognitive. Sau îndemnați pacientul să rescrie scenariile
unor scenarii din viată negative din narațiunea vieții sale, în așa fel încât să aibă rezultate pozitive
(de exemplu, pentru o situație negativă de umilire din copilăria timpurie,
încurajați pacientul să-și imagineze o scenă în care critică sau respinge
persoana responsabilă pentru umilință).
Scrierea unor scrisori adresate Îndemnați pacientul să-i scrie o scrisoare (pe care nu e nevoie să o trimită)
persoanelor care au stat la baza persoanei care a stat la baza schemei cognitive, în care să-și exprime furia și
schemelor cognitive frustrarea.
Imagerie și emoție Îndemnați pacientul să închidă ochii, să-și evoce o emoție negativă (de
exemplu, sentimentul de singurătate), după care să asocieze o imagine
vizuală acestei emoții. Rugați pacientul să completeze următoarea
propoziție: „Această imagine mă deranjează, pentru că mă face să mă
gândesc că...”
Imagerie ca mecanism de coping Ajutați pacientul să-și imagineze un scenariu în care gestionează eficient
situația sau persoana de care se teme.
Miniaturizarea imaginii Ajutați pacientul să își imagineze că situația sau persoana temută este mai
înspăimântătoare mică și mai slabă, în loc să fie mai mare și mai puternică decât pacientul.
Imagini cu scop de Îndemnați pacientul să se angajeze în exerciții de expunere repetată la

desensibilizare imaginea sau situația de care se teme, scăzând astfel potențialul anxiogen al
acesteia.
Afirmații blânde către sine Cereți pacientului să-și imagineze că este copil și să formuleze o serie de
afirmații blânde către copil, așa cum ar fi vrut să primească atunci.
Afirmații blânde către sine Cereți pacientului să-și imagineze că este copil și să formuleze o serie de
afirmații blânde către copil, așa cum ar fi vrut să primească atunci.
„Declarația drepturilor” Îndemnați pacientul să alcătuiască o „declarație a drepturilor personale” (de

exemplu, am dreptul să greșesc, am dreptul să fiu om etc.).
Reexaminarea schemelor Exemple: „Sunt competent.” și „Și ceilalți sunt doar oameni.”, în loc de
cognitive originale și dezvoltarea „Sunt incompetent.” și „Ații sunt în stare să facă orice.”
unor scheme noi, adaptative
Rezolvarea de probleme și autocontrolul
Identificarea problemei Există o problemă care trebuie rezolvată? De exemplu, dacă pacientul are
performanțe slabe la un examen, poate că e nevoie să învețe mai mult.
Acceptarea problemei Îndemnați pacientul să accepte existența problemei și să încerce să găsească

o soluție, în loc să se critice și să catastrofeze.
Examinarea scopului; generarea Care este scopul pacientului în situația respectivă? În cazul în care un scop
scopurilor alternative nu a funcționat, ar putea pacientul să-l schimbe sau să formuleze scopuri
noi? (de exemplu, să înlocuiască „să fiu iubit de toată lumea” cu „să
întâlnesc oameni noi” sau „să aflu cât de bine mă descurc”)?
(continuare)
Etapele reducerii procrastinării Îndrumați pacientul să parcurgă o serie de pași prin care poate reduce
procrastinarea (prin definirea specifică a scopului; descompunerea sarcinii
în etape mai mici; analiza costuri-beneficii pentru angajarea în prima etapă
vs. altă variantă; planificarea datei, a locului și duratei activității; joc de
rol pentru combaterea rezistenței față de angajarea în activitate; realizarea
activității).
Corectarea propriului Încurajați pacientul să învețe din greșeli în loc să se critice.

comportament
Stabilirea unor enunțuri utile Îndemnați pacientul să formuleze o serie de auto-instrucțiuni pe care să
pentru procesul de autoinstruire; le folosească în situații dificile (de exemplu, „Nu trebuie să-mi fac griji
scrierea unui „cartonaș de pentru simptomele de tip anxios. Este doar activare. Nu este periculoasă.
coping” Anxietatea nu înseamnă că voi înnebuni. Pot tolera această situație.”). Scrieți
aceste enunțuri pe un „cartonaș de coping”, la care pacientul poate apela cu
ușurință.
Amânarea deciziei În cazul unui pacient impulsiv, ar putea fi utilă amânarea deciziei în privința
unui gând pentru o anumită perioadă de timp sau până când pacientul a
dormit bine două nopți la rând.
Intervievarea prietenilor În vederea reducerii tendinței de a acționa compulsiv, pacientul poate fi

rugat să intervieveze câțiva prieteni și să le ceară sfatul legat de gândul sau
acțiunea pe care intenționează să o pună în practică.
Anticiparea problemelor Îndemnați pacientul să alcătuiască o listă cu problemele care s-ar putea ivi pe
viitor și să găsească răspunsuri raționale la acestea.
Inocularea Exersați prin joc de rol împreună cu pacientul cele mai dificile situații sau
gânduri care ar putea apărea, cerându-i să descrie modul în care ar rezolva
problema respectivă.
Afirmații pentru auto- Încurajați pacientul să scrie o listă cu gândurile pozitive referitoare la propria
recompensare persoană, după ce a realizat o acțiune pozitivă.
Analiza rezolvării de probleme Îndemnați pacientul să analizeze probleme din trecut, împreună cu soluțiile
pe care le-a găsit pentru rezolvarea lor.
TABELUL 10.1. Scheme cognitive disfuncționale în tulburările de personalitate
Tulburarea Percepție asupra Percepție asupra Principalele strategii de compensare/

de personalitate propriei persoane celorlalți Principalele convingeri evitare
Evitantă Vulnerabil la Critici „Este groaznic să fii respins (ofensat).” Evită situațiile în care ar putea fi evaluat.
depreciere, la Ofensatori „Dacă oamenii m-ar cunoaște așa cum sunt, cu Evită gândurile și emoțiile neplăcute.
respingere Superiori siguranță că m-ar respinge.”
Inept social „Nu suport sentimentele neplăcute.”
Incompetent
Dependentă Plin de nevoi Idealizați „Ca să supraviețuiesc (să fiu fericit), am nevoie Cultivă relații interpersonale bazate pe
Slab Protectori de oameni.” dependență.
Neajutorat Cu capacitate de „Am nevoie permanentă de sprijin și încurajare.”
Incompetent susținere
Competenți
Pasiv-agresivă Autosuficient Intruzivi „Ceilalți interferează cu libertatea mea de a Rezistență pasivă
Vulnerabil la control, la Exigenți acționa.” Submisivitate de suprafață
interferență Deranjanți „Nu suport să fiu controlat de ceilalți.” Evadează, se eschivează de la reguli.
Dominanți „Trebuie să acționez așa cum cred eu de
cuviință.”
Obsesiv- Responsabil Iresponsabili „Știu ce este cel mai bine.” Aplică regulile
compulsivă De încredere Instabili „Detaliile au o importanță crucială.” Perfecționism
Pretențios Incompetenți „Ceilalți ar trebui să se străduiască mai mult/ să Evaluează, controlează
Competent Indulgenți față de se descurce mai bine.” Folosește des „ar trebui”, critică și
propria persoană pedepsește
Paranoidă Drept Deranjanți „Motivele celorlalți sunt suspecte.” Este prudent.
Inocent, nobil Malițioși „Păzește-te.” Caută motive ascunse.
Vulnerabil Discriminatori „Să nu ai încredere în ceilalți.” Acuză.
Cu intenția de a Contraatacă.
abuza
Tulburarea Percepție asupra Percepție asupra Principalele strategii de compensare/

de personalitate propriei persoane celorlalți Principalele convingeri evitare
Antisocială Singuratic Vulnerabili „Am dreptul să încalc regulile.” Atacă, fură.
Autonom Cu intenția de a „Ceilalți sunt niște fraieri.” Înșală.
Puternic exploata „Ceilalți încearcă să îi exploateze pe cei din jur.” Manipulează.
Narcisistă Special, unic Inferiori „Deoarece sunt o persoană specială, merit reguli Se folosește de ceilalți.
Merită legi speciale, Admiratori speciale.” Încalcă regulile.
superior „Sunt mai presus de reguli.” Manipulează.
Deasupra regulilor „Sunt mai bun decât alții.” Este competitiv.
Histrionică Fermecător Ușor de sedus „Oamenii sunt făcuți să servească sau să mă Este teatral, folosește șarmul.
Impresionant Receptivi admire.” Face crize de furie, plânge.
Admiratori „Nu au dreptul să îmi refuze ceea ce mi se Schițează gesturi suicidale.
cuvine.”
Schizoidă Autosuficient Intruzivi „Nu e plăcut să fii în compania altora.” Se îndepărtează.
Singuratic „Relațiile sunt problematice/ nu sunt de dorit.”
Notă. Tabel adaptat după Beck, Freeman și asociații (1990). Drepturi de autor Guilford Press, 1990. Adaptare cu permisiunea autorilor.
FIȘA 10.1. Fişă cu informații generale despre terapia cognitiv-comportamentală
pentru pacienți
Probleme Răspunsuri
Descriere generală Terapia cognitiv-comportamentală este o formă de psihoterapie focalizată, de durată
relativ scurtă, adresată unei varietăți largi de probleme psihologice, cum ar fi:
depresie, anxietate, furie, probleme de cuplu, frici și abuz/dependență de substanțe.
Terapia se focalizează asupra modului în care gândiți (cognițiile), vă comportați și
comunicați azi, și mai puțin pe experiențele pe care le-ați avut în copilăria timpurie.
Numeroase studii au evidențiat faptul că terapia cognitiv-comportamentală este la fel
de eficientă ca tratamentul medicamentos în intervenția împotriva depresiei, anxietății,
obsesiilor și altor frici. Mai mult decât atât, datorită faptului că pacienții învață să își
autoadministreze tehnicile terapeutice, efectele pozitive se mențin și după întreruperea
tratamentului.
Evaluarea pacienților Înaintea începerii terapiei cognitiv-comportamentale, terapeutul vă va ruga să
completați mai multe scale de evaluare, în vederea identificării severității simptomelor
și a problemelor. Aceste scale evaluează nivelurile de depresie, anxietate, furie,
temerile, acuzele fizice, personalitatea și relațiile. Scopul acestei evaluări este
strângerea a cât mai multe informații despre dumneavoastră, pentru a identifica exact
ce probleme aveți (sau nu aveți) și cât de complexe sunt problemele respective.
Planuri de intervenție Terapeutul va concepe împreună cu dumneavoastră un plan de intervenție, cuprinzând:
frecvența ședințelor, nevoia de tratament medicamentos, diagnosticul, scopurile pe care
doriți să le atingeți în cadrul terapiei, dezvoltarea de abilități, anumite schimbări în
stilul dumneavoastră de gândire, de comportament și comunicare, precum și alți factori
specifici.
Cum decurg ședințele? Alte forme de intervenție s-ar putea să fie mai nestructurate, dar, în terapia cognitiv-
comportamentală, dumneavoastră veți stabili împreună cu terapeutul agenda
fiecărei ședințe. Această agendă poate include o trecere în revistă a experiențelor
dumneavoastră din ședința anterioară, verificarea temei de casă, discutarea a una sau
două probleme cu care vă confruntați în momentul de față, discutarea realizărilor
din cadrul ședinței actuale și a temelor de casă pentru următoarea săptămână. Scopul
acestui tip de intervenție este să ajungem să rezolvăm problemele, și nu doar să ne
plângem de ele.
Teme de casă self-help Dacă ați merge la un antrenor personal la o sală de sport, v-ați aștepta de la acesta să
vă arate cum să faceți exercițiile chiar și în absența sa. Același principiu este valabil
și în terapia cognitiv-comportamentală. Ceea ce învățați în cadrul terapiei va trebui
să exersați și în afara ședințelor, pe cont propriu. Cercetările au demonstrat faptul că
pacienții care își fac temele de casă se recuperează mai repede și starea lor îmbunătățită
se menține mai multă vreme. Exemple de astfel de teme de casă sunt: monitorizarea
stărilor emoționale, a gândurilor și a comportamentelor dumneavoastră, programarea
activităților, dezvoltarea scopurilor pe care doriți să le atingeți în cadrul intervenției,
contracararea gândurilor negative, acumularea unor informații, optimizarea stilului de
comunicare cu ceilalți și altele.
Problemele mele O parte dintre problemele cu care vă confruntați ar putea fi cauzată de modul în care
nu se trag cumva v-au tratat părinții, frații sau colegii, dar soluția pentru problemele dumneavoastră se
din experiențe din găsește în modul în care gândiți și vă comportați în momentul de față. Totuși, în multe
copilărie? cazuri s-a dovedit utilă o analiză a factorilor care au stat la baza problemelor. Aceasta
vă ajută să învățați cum puteți schimba modul în care vă raportați la ele în momentul de
față.
(continuare)
FIȘA 10.1. Fişă cu informații generale despre terapia cognitiv-comportamentală pentru pacienți
(p. 2 din 2)
Probleme Răspunsuri
Problemele mele O parte dintre problemele cu care vă confruntați se poate datora unor modificări de
nu sunt cauzate natură biochimică. Însă trebuie să luăm în considerare mulți alți factori – de exemplu,
cumva de modificări modul în care gândiți, vă comportați, relaționați cu ceilalți, evenimente de viață trecute
biochimice? și actuale. Terapia cognitiv-comportamentală nu exclude posibilitatea apelului la
tratament medicamentos. Pentru majoritatea tulburărilor psihice există dovezi care
atestă faptul că intervenția cognitiv-comportamentală este cel puțin la fel de eficientă
ca tratamentul medicamentos. În cazul unor niveluri extrem de severe de anxietate
și depresie, considerăm că abordarea cea mai eficientă este combinarea tratamentului
medicamentos cu cel cognitiv-comportamental. Un avantaj important pe care îl prezintă
intervenția cognitiv-comportamentală este faptul că puteți învăța și modalități prin care
să vă rezolvați problemele pe cont propriu.
Cum îmi dau seama La începutul intervenției, veți stabili împreună cu terapeutul anumite scopuri pe care vă
dacă starea mea s-a propuneți să le atingeți – și care pot fi schimbate pe măsură ce înaintați în terapie. Pe
îmbunătățit? baza acestora, veți putea urmări dacă ați devenit mai puțin deprimat, anxios, furios etc.
Oferiți-i periodic informații terapeutului despre progresul pe care credeți că l-ați făcut
în cadrul intervenției. Acest feedback din partea dumneavoastră poate fi util pentru
identificarea tehnicilor care vă sunt de folos și a celor care nu sunt.
Cum pot afla În funcție de problemele pe care doriți să le rezolvați, terapeutul vă poate recomanda
mai multe despre spre lectură o serie de cărți sau alte materiale. Fără îndoială, cu cât veți ști mai multe
terapia cognitiv- despre propria persoană, cu atât vă va fi mai bine. Sperăm că veți putea învăța să
comportamentală? deveniți propriul terapeut.
FIȘA 10.2. Categorii de gânduri automate distorsionate – Ghid pentru pacienți
1. Citirea gândurilor: Presupuneți că știți ce gândesc ceilalți, fără să aveți suficiente dovezi despre gândurile
lor. „Crede că sunt un ratat.”
2. Predicții asupra viitorului: Aveți o predicție sumbră despre viitor. Credeți că lucrurile se vor agrava sau că
vă așteaptă o serie de primejdii. „Voi pica examenul acela.” sau „Nu voi reuși să mă angajez.”
3. Catastrofarea: Credeți că evenimentele care s-au petrecut sau cele care urmează să se întâmple sunt atât
de groaznice și imposibil de tolerat, încât nu veți reuși să suportați situația. „Ar fi groaznic dacă mi-aș pica
examenul.”
4. Etichetarea: Atașați caracteristici negative atât propriei persoane, cât și celorlalți. „Sunt neatrăgător.”, „E o
persoană mizerabilă.”
5. Desconsiderarea aspectelor pozitive: Susțineți că lucrurile pozitive pe care le faceți dumneavoastră sau
ceilalți sunt neînsemnate. „Acesta este rolul soției – deci nu înseamnă nimic faptul că este drăguță cu mine.”
sau „Am obținut cu ușurință aceste reușite, deci nu contează.”
6. Filtrarea negativă: Vă concentrați aproape exclusiv asupra aspectelor negative și rareori le observați pe cele
pozitive. „Uitați cât de multe persoane nu mă plac.”
7. Suprageneralizarea: Extrageți un tipar general negativ pe baza unui singur incident. „Asemenea lucruri mi
se întâmplă numai mie. Nu-mi reușește mai nimic.”
8. Gândirea dihotomică: Evaluați lumea și pe ceilalți în termeni de totul-sau-nimic. „Toată lumea mă
respinge.” sau „A fost o totală pierdere de vreme.”
9. Afirmații de tipul „trebuie”: Interpretați evenimentele în funcție de „cum ar trebui să fie”, în loc să vă
concentrați asupra situației existente. „Trebuie să fac totul bine. Dacă nu reușesc să fac lucrurile așa cum
trebuie, înseamnă că sunt un ratat.”
10. Personalizarea: Vă învinovățiți mult mai mult decât ar trebui pentru evenimente negative și nu reușiți să
observați că aceste evenimente sunt cauzate și de alții. „Căsnicia mea s-a încheiat fiindcă eu am dat greș.”
11. Învinovățire: Vă concentrați asupra celorlalți, pe care îi considerați surse ale emoțiilor dumneavoastră
negative și refuzați să vă asumați răspunderea necesară schimbării proprii. „Ea este de vină pentru modul în
care mă simt acum.” sau „Părinții mei sunt de vină pentru toate problemele cu care mă confrunt.”
12. Comparațiile incorecte: Interpretați evenimentele pe baza unor standarde nerealiste – de exemplu, vă
concentrați mai ales asupra altor persoane care par să reușească mai bine decât dumneavoastră și, prin
comparație, ajungeți să vă simțiți inferior lor. „Are mult mai mult succes decât mine.”, „Alții s-au descurcat
mai bine la test decât mine.”
13. Orientarea spre regrete: Vă concentrați mai degrabă asupra lucrurilor pe care le-ați fi putut face mai bine
în trecut, decât asupra celor pe care le puteți face mai bine acum. „Aș fi putut avea un loc de muncă mai bun,
dacă m-aș fi străduit mai mult” sau „N-ar fi trebuit să spun acest lucru.”
14. Întrebări de tipul „Dar dacă?”: Continuați să vă puneți întrebări de tipul „Dar dacă” se întâmplă ceva, dar
nu reușiți să vă dați răspunsuri care să vă satisfacă. „Dar dacă devin anxios?” sau „Dar dacă nu mai reușesc să
respir?”
15. Judecată emoțională: Permiteți ca propriile emoții să vă ghideze în interpretarea realității. „Sunt depresiv;
prin urmare, căsnicia mea nu merge.”
16. Incapacitatea de combatere: Respingeți orice dovadă sau argument care ar putea infirma gândurile
dumneavoastră negative. De exemplu, atunci când aveți un gând cum ar fi, „Sunt o persoană care nu poate
fi iubită.”, respingeți toate dovezile care vin în sprijinul ideii că sunteți iubit, motivând că ar fi irelevante.
În consecință, gândul dumneavoastră nu poate fi contrazis. „Nu aceasta este problema reală. De fapt, sunt
probleme mult mai profunde. Mai există și alți factori implicați.”
17. Focalizarea pe judecată: Vă percepeți pe dumneavoastră, pe ceilalți, precum și evenimentele cu care vă
confruntați prin prisma judecăților de valoare, bun-rău, superior-inferior și nu prin descriere, acceptare
sau înțelegere. Vă evaluați și îi evaluați și pe ceilalți în mod constant, folosind standarde stabilite arbitrar
și ajungeți mereu la concluzia că nu vă ridicați la nivelul așteptărilor. Sunteți axat pe judecarea celorlalți,
precum și pe judecarea propriei persoane. „Nu m-am descurcat prea bine la liceu.” sau „Dacă m-aș apuca să
joc tenis, cu siguranță nu aș reuși să joc bine.”, „Uite ce succes are ea. Eu nu am succes.”
FIȘA 10.3. Exemple de asumpții dezadaptative – Ghid pentru pacienți
„Ar trebui să-mi iasă tot ceea ce încerc.”
„Dacă nu îmi reușește ceva înseamnă că sunt un ratat.”
„Dacă eșuez înseamnă că sunt o persoană lipsită de valoare [nu merit să fiu iubit, viața mea nu are niciun rost
etc.].”
„Eșecul este intolerabil și inacceptabil.”
„Trebuie să fiu apreciat de toată lumea.”
„Dacă nu sunt apreciat de ceilalți, atunci sunt o persoană care nu poate fi iubită [sunt urât, lipsit de valoare, de
speranță, singur etc.].”
„Trebuie să am certitudine înainte de a încerca să fac ceva.”
„Dacă nu am certitudine, atunci rezultatul va fi negativ.”
„N-ar trebui să fiu niciodată anxios [deprimat, egoist, confuz, nesigur, nemulțumit de partenerul meu, etc.].”
„Trebuie să fiu mereu pe fază, ca să detectez orice urmă de anxietate.”
„Dacă las garda jos, cu siguranță se va întâmpla ceva negativ.”
„Dacă observă că sunt anxios, ceilalți mă vor disprețui [respinge, umili etc.].”
„Viața mea sexuală [emoțiile mele, comportamentul meu, relațiile mele etc.] ar trebui să fie mereu minunată și
ușoară.”
FIȘA 10.4. Fișa de monitorizare eveniment-dispoziție-gând pentru pacienți
Numele pacientului:____________________________________________________________________________
Dispoziție: Descrieți-
vă sentimentele (tristețe, Gânduri: Scrieți
Evenimentul: Descrieți ce s-a anxietate, furie, neputință gândurile automate pe
întâmplat. Ce făceați în acel etc.), evaluându-le care le-ați avut în acel
Data/ Ora moment? intensitatea între 0-100%. moment.
FIȘA 10.5. Fișa pacientului pentru clasificarea și formularea răspunsurilor la
gânduri automate
Gânduri automate: Distorsiuni: Răspunsuri raționale: Formulați

Notați-vă gândurile negative și Identificați categoria din care face parte gânduri mai realiste și estimați
estimați pentru fiecare nivelul fiecare gând automat (vezi „Categorii de nivelul încrederii pe care o aveți
de încredere în validitatea sa gânduri automate distorsionate – Ghid în validitatea fiecăruia (0–100%).
(0-100%). pentru pacienți”).
FIȘA 10.6. Planul pacientului pentru procesul de autoinstruire
Întrebări pe care să mi le adresez Răspunsuri și soluții

Care este comportamentul pe care încerc să-l
schimb?
În ce situații este cel mai probabil să mă

confrunt cu această problemă?
Care sunt senzațiile și emoțiile care anunță

acest comportament?
Care sunt costurile și beneficiile pe care mi le

aduce acest comportament?
Ce alternative mai favorabile există?
Care sunt costurile și beneficiile acestor

alternative?
Ce îmi pot spune mai realist pentru a nu mai fi

atât de supărat?
Ce planuri trebuie îmi fac pentru a pune în

aplicare acest nou comportament?
Ce recompense pot să îmi ofer atunci când

reușesc să adopt noul meu comportament?
Tratamente farmacologice pentru depresie și anxietate
Acest tabel conține informații despre diverse clase de medicamente folosite în mod frecvent
pentru tratamentul depresiei și al anxietății. Pentru mulți dintre pacienți este eficientă o combinație
de medicamente; efectele unei clase de medicamente pot fi deseori potențate dacă se administrează în
combinație cu medicamente din altă clasă. Alți pacienți răspund bine la schimbarea clasei de medicamente.
Medicul specialist trebuie să verifice întotdeauna ultimele informații despre dozajul inițial, mărirea
dozajului, contraindicații, restricții alimentare, efecte secundare și supradozaj. Pacienții nu trebuie să-
și autoadministreze medicația, iar persoanele care nu dețin specializarea medicală adecvată trebuie să
recomande consultarea unui specialist.
Având în vedere faptul că produsele farmacologice se diversifică și sunt evaluate în permanență
și că unele clase de medicamente pot fi ulterior aprobate pentru tratamentul altor tulburări, aceste tabele
au un caracter preliminar și nu se substituie informațiilor la zi, oferite de producătorii de medicamente.
Informațiile din aceste tabele provin din sursele indicate mai jos. Cititorul poate apela la site-urile
de mai jos pentru a afla mai multe informații despre medicamentele psihotrope.
www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmedhealth/s/drugs_and_supplements/a
www.drugs.com
www.pdr.net
www.epocrates.com
www.webmd.com/drugs
Antidepresive – inhibitori ai oxidazei monoaminice (MAOI)
Denumire Numele generic Tulburare/ simptome tratate Efecte secundare frecvente

medicament
Marplan Isocarboxazid Depresie Hipotensiune ortostatică, ameţeli,
constipaţie, dureri de cap, tremor,
modificări în greutate, oboseală
Nardil Phenelzine Depresie; anxietate şi Ameţeli, dureri de cap, tulburări de somn,
depresie; trăsături fobice şi de tremor, constipaţie, gură uscată, creștere
hipohocondriacale în greutate, tulburări sexuale, transpiraţie,
mâncărimi, vedere înceţoşată, reacţii
maniacale, reacţii anxioase acute
Niamid Nialamide Depresie, fobie socială, TAG Agitație psihomotorie, insomnie, dureri
de cap, gură uscată, greață, vărsături,
constipație, probleme de vedere, creștere
în greutate, impotență
Parnate Tranylcypromina Episod depresiv major fără Agitaţie sau insomnie, oboseală, ameţeli,
melancolie greaţă, diaree, dureri abdominale,
constipaţie, frisoane
Antidepresive – triciclice

medicament
Adapin Doxepin Nevroză cu depresie şi/ Gură uscată, vedere înceţoşată, constipaţie,
Sinequan sau anxietate; depresie şi/ ameţeli, hipotensiune, mâncărimi, greaţă,
sau asociată cu alcoolism; vomă, modificări în libido, creştere în
simptome somatice; simptome volum a testiculelor, creştere în volum a
de: tulburări de somn, sânilor, creştere în greutate, transpiraţie,
vinovăţie, lipsă de energie, frisoane, halucinaţii
teamă, îngrijorare
Anafranil Clomipramin Tulburarea obsesiv- Gură uscată, constipaţie, greaţă, anorexie,
compulsivă tremor, ameţeli, nervozitate, schimbări în
libido, probleme de ejaculare, oboseală,
transpiraţie, poftă de mâncare accentuată,
pierdere în greutate, stil anormal de gândire
Aventyl, Nortriptyline Depresie endogenă Hipo/Hipertensiune, nelinişte, insomnie,
Pamelor ameţeli, furnicături, gură uscată,
mâncărimi, greaţă, vomă, pierdere sau
creştere în greutate, transpiraţie, pierderea
abilităţii de orientare, anxietate, panică,
insomnie, hipomanie
Elavil, Amitryptiline Depresie endogenă Infarct miocardic, accident vascular
Endep, cerebral, aritmie, comă, halucinaţii, delir,
Laroxyl stări de confuzie, mâncărimi, greaţă,
creştere în volum atesticulelor, creştere în
volum a sânilor, probleme de somn, manie
şi hipomanie
Etrafon Perphenazine Anxietate moderată şi severă Dureri, amorţeală în membre, diskinezie
şi clorhidrat de cu agitaţie sau stări depresive; tardivă, agitaţie, catatonie, eczeme, lactaţie,
amitriptylină anxietate sau depresie dereglări menstruale, leşin, stop cardiac,
asociate cu probleme fizice mâncărimi, gură uscată, vedere înceţoşată,
cronice; schizofrenie cu hipotensiune, dezorientare, stări confuze,
simptome depresive pierdere/creştere în greutate
Limbitrol Chlordiazepoxide Anxietate moderată şi severă Ameţeli, gură uscată, constipaţie,
şi hidroclorhidrat asociată cu anxietate de la vedere înceţoşată, balonări, impotenţă,
de amitriptylină moderat la sever oboseală, letargie, hipotensiune, deficit de
concentrare, mâncărimi, pierdere/creştere
în greutate
Norpramin Desipramine Depresie Hipotensiune, hipertensiune, palpitaţii, stări
de confuzie, anxietate, ameţeli, furnicături,
gură uscată, anorexie, greaţă, vomă,
pierdere/creştere în greutate, transpiraţie,
dezorientare, insomnie, coşmaruri
Surmontil Trimipramine Depresie endogenă Hipotensiune, hipertensiune, stări de
confuzie, ameţeli, furnicături, gură uscată,
mâncărimi, greaţă, vomă, modificări în
libido, creştere în volum a testiculelor,
creştere în volum a sânilor, delir, anxietate,
nelinişte, insomnie, coşmaruri, exacerbarea
psihozei
medicament
Tofranil, Imipramine Depresie endogenă la adulţi; Hipertensiune, palpitaţii, stări de confuzie
Presamine enurezis la copii cu halucinaţii, dezorientare, delir, anxietate,
insomnie, coşmaruri, amorţeală, furnicături,
gură uscată, vedere înceţoşată, mâncărimi,
greaţă, vomă, pierdere/creştere în greutate,
transpiraţie
Triavil Perphenazine şi Anxietate moderată la Sedare, hipotensiune, probleme
hidroclorhidrat de sever cu agitaţie şi/sau neurologice, gură uscată, diskinezie tardivă,
amitriptylină stări depresive; depresie şi eczeme, greaţă, pierdere/creştere în greutate
anxietate asociate cu boli
fizice severe; schizofrenie
cu stări depresive; retard
psihomotor şi anorexie
Vivactyl Protriptyline Depresie, mai ales în cazul Infarct miocardic, stări de confuzie,
pacienţilor izolaţi şi anergici accident vascular cerebral, lipsa
coordonării motorii, constipaţie, impotenţă,
modificări în libido, greaţă, vomă,
hipomanie, nelinişte, dezorientare, delir
Antidepresive – inhibitori selectivi al recaptării serotoninei (SSRI)

medicament
Celexa Citalopram Depresie Dureri abdominale, insomnie, agitaţie,
anxietate, ameţeli, gură uscată, impotenţă,
greaţă, vomă, pierdere în greutate,
modificări în libido
Lexapro Escitalopram Depresie majoră,TAG Constipație, diaree, modificări în libido,
amețeli, gură uscată, dureri de cap, pierderea
poftei de mâncare, greață, insomnie
Luvox Fluvoxamine Obsesii şi compulsii asociate Somnolenţă, insomnie, nervozitate, greaţă,
tulburării obsesiv-compulsive astenie, diaree, constipaţie, modificări în
libido
Prozac Floxetină Depresie; tulburare obsesiv- Anxietate, nervozitate, insomnie,
compulsivă ameţeli, oboseală, astenie, tremor,
transpiraţie, modificări în libido, probleme
gastrointestinale.
Paxil Paroxetine Depresie; tulburare obsesiv- Astenie, transpiraţie, greaţă, scăderea poftei
compulsivă; atac de panică de mâncare, insomnie, ameţeli, gură uscată,
modificări în libido, probleme de ejaculare,
constipaţie
Zoloft Sertraline Depresie majoră Probleme gastrointestinale, tremor, ameţeli,
insomnie, transpiraţie, gură uscată, disfuncţii
erectile, modificări în libido
Antidepresive – diverse

medicament
Asendin Amoxapine Depresie în cazul pacienţilor cu Ameţeli, gură uscată, constipaţie,
depresie reactivă sau nevrotică; vedere înceţoşată, anxietate, insomnie,
depresie endogenă; depresie mâncărimi, greaţă, dureri de cap, poftă de
acompaniată de anxietate sau mâncare exagerată, iritabilitate, nelinişte
agitaţie
Desyrel Trazodone Depresie majoră, cu sau fără Probleme dermatologice, vedere
anxietate înceţoşată, constipaţie, gură uscată,
dificultăţi de respiraţie, furie, diminuarea
abilităţii de concentrare, ameţeli,
oboseală, nervozitate, greaţă, scăderea
poftei de mâncare
Effexor Venlafaxine Depresie; anxietate generalizată Astenie, transpiraţie, probleme
gastrointestinale, insomnie, nervozitate,
gură uscată, disfuncţii sexuale
Ludiomil Maproteline Tulburare distimică; tulburare Nervozitate, anxietate, insomnie, ameţeli,
bipolară I; Depresie majoră; tremor, gură uscată, constipaţie, greaţă,
Anxietate asociată cu depresie pierdere/creştere în greutate, hipomanie,
manie
Remeron Mirtazapine Depresie Astenie, simptome de răceală, dureri de
spate, gură uscată, creşterea poftei de
mâncare, constipaţie, greaţă, creştere
în greutate, somnolenţă, ameţeli, vise
anormale, tremor, creştereafrecvenţei
urinare (incontinenţă urinară)
Serzone Nefazodone Depresie Dureri de cap, astenie, infecţii, simptome
de răceală, hipotensiune, gură uscată,
greaţă, constipaţie, somnolenţă, ameţeli,
insomnie, stări de confuzie, vedere
înceţoşată
Wellbutrin Bupropion Depresie majoră Convulsii, agitaţie, gură uscată, insomnie,
dureri de cap, migrene, greaţă, vomă,
constipaţie, tremor
Anxiolitice – bezodiazepine

medicament
Ativan Lorazepam Anxietate, mai ales înaintea Sedare, ameţeli, nelinişte, dezorientare,
unei intervenţii chirurgicale greaţă, modificări în pofta de mâncare,
probleme de somn
Klonopin Clonazepam Convulsii Mişcări oculare anormale, stări de
confuzie, depresie, congestie respiratorie,
căderea părului, constipaţie, gură uscată,
deshidratare
Librium Chlordiazepoxid Tulburări de anxietate, Ameţeli, ataxie, stări de confuzie,
simptome de sevraj dereglări menstruale minore, greaţă,
constipaţie, modificări în libido
Serax Oxazepam Anxietate, Anxietate asociată Stări de agitație, ameţeli, modificări
cu depresie; mai ales pentru afective, greaţă, letargie
pacienţi mai în vârstă; tremor
acut sau anxios asociat cu
sevraj
Tranxene Clorazepate Tulburări de anxietate; Ameţeli, probleme gastrointestinale,
simptome specifice sevrajului nervozitate, vedere înceţoşată, gură uscată,
dureri de cap, stări de confuzie
Valium Diazepam Tulburări de anxietate, Ameţeli, oboseală, ataxie, stări de
simptome specifice sevrajului, confuzie, constipaţie, dureri de cap,
spasme musculare depresie
Xanax Alprazolam Anxietate; anxietate Ameţeli, constipaţie, modificări în pofta de
generalizată mâncare, modificări în greutate, disfuncţie
sexuală
Anxiolitice – diverse

medicament
BuSpar Buspirone Anxietate generalizată Ameţeli, dureri de cap, disforie
(tratament de durată scurtă
în cazuri cu simptome
uşoare până la moderat);
posibil fobie socială şi stres
posttraumatic
Mebaral Mephobarbital Anxietate, tensiune; epilepsie Somnolenţă, agitaţie, confuzie,
coşmaruri, nervozitate, hipoventilaţie,
greaţă, vomă, dureri de cap
Vistaril Hydroxyzine Anxietate, tensiune asociată Gură uscată, ameţeli
nevroză psihică şi boli
organice
Stimulante
Denumire Numele generic Tulburare/ simptome Efecte secundare frecvente

medicament tratate
Adderall Dextroamphetamine Deficit de atenție/ Nervozitate, dureri de cap, insomnie,
tulburare de greață, pierderea poftei de mâncare,
hiperactivitate; pierdere în greutate, gură uscată,
narcolepsie; depresie diaree, constipație, vărsături, dureri de
rezistență la tratament; stomac, modificări în libido
obezitate exogenă
Concerta Methylphenidate Deficit de atenție/ Nervozitate, insomnie, pierderea poftei
tulburare de de mâncare, dependență, creșterea
hiperactivitate; pulsului, toleranţă, sentimente
narcolepsie paranoide
Desoxyn Methamphetamine Deficit de atenţie/ Potenţial crescut de abuz, nervozitate,
tulburare de insomnie, pierderea poftei de mâncare,
hiperactivitate; obezitate dependenţă, creşterea pulsului,
exogenă toleranţă, sentimente paranoide
Dexedrine Dextroamphetamine Narcolepsie, deficit Potenţial crescut de abuz, nervozitate,
de atenţie/tulburare de insomnie, pierderea poftei de mâncare,
hiperactivitate dependenţă, creşterea pulsului,
toleranţă, sentimente paranoide
Dexedrinespansules Dextroamphetamine Narcolepsie, deficit Potenţial crescut de abuz, nervozitate,
(efect retard) de atenție/tulburare de insomnie, pierderea poftei de mâncare,
hiperactivitate dependenţă, creşterea pulsului,
toleranţă, sentimente paranoide
Focalin Dexmethylphenidate Deficit de atenție/ Insomnie, dureri de stomac, dureri
tulburare de de cap, amețeli, anxietate, pierdere în
hiperactivitate; greutate
narcolepsie, ticuri
nervoase
Provigil Modafanil Narcolepsie Dureri de cap, amețeli, greață,
diaree, constipație, pierderea poftei
de mâncare, epistaxis, transpirație,
tensiune musculară sau dificultăți de
mișcare, arsuri, înțepături sau amorțeli
la nivelul pielii, dificultăți de vedere
sau dureri oculare
Ritalin Methylphenidate Tulburare de Nervozitate, insomnie, pierderea poftei
hiperactivitate şi deficit de mâncare, dependenţă, creşterea
de atenţie; narcolepsie pulsului, toleranţă, sentimente
paranoide
Antipsihotice – Fenothiazine

medicament tratate
Compazine prochlorperazine Tulburări psihotice; Efect sedativ puternic, ameţeli, amenoree,
anxietate generalizată vedere înceţoşată, mâncărimi, hipotensiune
nepsihotică
Mellaril Thioridazine Tulburări psihotice, Sedativ, tensiune arterială scăzută, ameţeli,
depresie cu gură uscată, constipaţie, dificultăţi de
anxietate, probleme urinare, vedere înceţoşată, simptome
comportamentale severe Parkinson (tremor, rigiditate musculară),
la copii pierderea motivaţiei, pierdere în greutate,
sensibilitate crescută la razele ultraviolete
Prolixin Fluphenazin Tulburări psihotice, Rigiditate musculară, simptomele
complicaţii sindromului Parkinson, pierdere în greutate,
comportamentale în sindrom neuroleptic malign (rigiditate
cazul pacienţilor cu musculară, stări mentale modificate, puls
retard mental neregulat, tensiune arterială ridicată)
Stelazine Trifluoperazine Tulburări psihotice, Ameţeli, reacţii cutanate, mâncărimi, gură
anxietate nonpsihotică uscată, insomnie, amenoree, oboseală,
anorexie, lactaţie, vedere înceţoşată, reacţii
neuromusculare
Thorazine Chlorpromazine Tulburări psihotice, Efect sedativ, tensiune arterială scăzută şi
greaţă şi vomă, agitaţie ameţeli, gură uscată, constipaţie, dificultăţi
înaintea intervenţiilor de urinare, vedere înceţoşată, iritabilitate,
chirurgicale, simptome ale sindromului Parkinson,
manie, probleme pierdere în greutate, sensibilitate crescută la
comportamentale severe razele ultraviolete
la copii
Trilafon Perphenazine Tulburări psihotice, Efect de sedare slab, ameţeli uşoare din
greaţă şi vomă, cauza scăderii tensiunii arteriale, gură
complicaţii uscată, constipaţie, dificultăţi de urinare,
comportamentale în vedere înceţoşată, iritabilitate, simptome
cazul pacienţilor cu ale sindromului Parkinson, pierdere în
retard mental greutate, sensibilitate crescută la razele
ultraviolete
Antipsihotice – diverse
Denumire Numele Tulburare/ simptome Efecte secundare frecvente

medicament generic tratate
Clozaril Clozapine Schizofrenie Efect de sedare, salivare abundentă, creşterea
frecvenţei ritmului cardiac, ameţeli cauzate de
scăderea tensiunii arteriale, febră, greaţă, vomă,
constipaţie, gură uscată
Haldol Haloperidol Tulburări psihotice Rigiditate musculară, gură uscată, agitaţie, tulburări
(pentru pacienţi motorii, tensiune arterială scăzută, constipaţie,
care necesită terapie diskinezie tardivă (mişcări involuntare după
antipsihotică de durată administrarea prelungită )
lungă)
Loxitane Loxapine Tulburări psihotice Efect sedativ uşor, ameţeli uşoare din cauza scăderii
tensiunii arteriale, gură uscată, constipaţie, dificultăţi
de urinare, vedere înceţoşată, iritabilitate, simptome
ale sindromului Parkinson, akinezie, pierdere în
greutate, sensibilitate crescută la razele ultraviolete
Moban Molindone Tulburări psihotice Efect sedativ uşor, ameţeli uşoare din cauza scăderii
tensiunii arteriale, gură uscată, constipaţie, dificultăţi
de urinare, vedere înceţoşată, iritabilitate, simptome
ale sindromului Parkinson, akinezie, sensibilitate
crescută la razele ultraviolete (singurul antipsihotic
care nu produce pierderi în greutate)
Navane Thiothixene Tulburări psihotice Rigiditate musculară cu instalare bruscă (distonie
acută), simptome ale sindromului Parkinson,
iritabilitate, akinezie, ameţeli, greaţă, creştere în pofta
de mâncare
Orap Pimozide Ticuri motorii şi fonice Distonie acută (Rigiditate musculară cu instalare
asociate tulburării bruscă), simptome ale sindromului Parkinson,
Tourette akinezie, creştere în greutate
Risperdal Risperidone Tulburări psihotice Anxietate, somnolenţă, simptome extrapiramidale,
ameţeli, constipaţie, greaţă, mâncărimi, creştere în
greutate, creştere în durata somnului
Serentil Mesoridazine Probleme Ameţeli, hipotensiune, gură uscată, greaţă, impotenţă
comportamentale în
deficienţe mentale şi
probleme neurologice
cronice; anxietate,
tensiune, depresie,
greaţă, vomă, alcoolism
acut şi cronic, tulburarea
de personalitate
borderline
Seroquel Quetiapine Tulburări psihotice Ameţeli, hipotensiune posturală, gură uscată, dureri
de cap, durei de spate, constipaţie, pierdere/creştere în
greutate
Zyprexa Olanzapine Schizofrenie şi alte Constipaţie, gură uscată, hipotensiune ortostatică,
tulburări psihotice hipotensiune, niveluri crescute de prolactină, creştere
în greutate, somnolenţă, tulburări de personalitate
Antimaniacale – stabilizatori de stări afective

medicament tratate
Cytomel Liothyronine Hipotiroidism, Dureri de cap, transpiraţie, nervozitate,
îmbunătăţirea efectului aritmie
antidepresivelor
Depakene Acid valproic Manie acută, agresivitate Greaţă, vomă, indigestie, ameţeli, efect
sedativ
Depakote Sodiu de Divalproex Manie, epilepsie, migrene Greaţă, somnolenţă, ameţeli, vomă,
astenie, creştere în greutate
Isoptin Verapamil Manie acută Hipotensiune, constipaţie, oboseală, dureri
de cap, ameţeli
Lamictal Lamotrigine Convulsii, stabilizator de Erupţii cutanate, febră, ameţeli, dureri de
stări afective cap, somnolenţă, greaţă, vomă
Lithotabs Lithium Manie acută şi depresie; Dureri de stomac, diaree, senzaţia de gust
tulburări afective bipolare de metal, nevoia frecventă de a urina,
şi unipolare recurente; creştere în greutate, acnee, funcţionarea
agresivitate, anorexie, excesivă a tiroidei, oboseală, dificultăţi de
fobii, anxietate concentrare, tremor al mâinilor
Neurontin Gabapentin Convulsii, stabilizator al Ameţeli, somnolenţă, reducerea activităţii
stărilor afective sistemului nervos central
Synthroid Levothyroxine Hipotiroidism, Căderea temporară a părului, mâncărimi,
stabilizator al stărilor crampe musculare, anxietate, pierdere în
afective greutate
Tegretol Carbamazepine Dureri, agresivitate, Ameţeli, instabilitate, greaţă, vomă,
tulburări afective diplopie, ataxie, stângăcie, iritabilitate
Hipnotice (pot aparţine şi altor categorii de medicamente, cum ar fi de exemplu
benzodiazepinele)

medicament tratate
Ambien Zolpidem Insomnie, alte tulburări Ameţeli , dureri de cap, greaţă, vomă, dureri
de somn abdominale, dureri de spate, anxietate,
constipaţie, letargie, acnee, tuse, transpiraţie
abundentă
Dalmane Flurazepam Insomnie Senzaţia de mahmureală, stări de confuzie,
ameţeli, bâlbâit, ataxie
Doral Quazepam Insomnie Dureri de cap, oboseală, ameţeli, gură uscată,
dispepsie
Halcion Triazolam Insomnie Senzaţia de mahmureală, ameţeli, gură
uscată, nervozitate
Nembutal Pentobarbital Insomnie Somnolenţă, agitaţie, stări de confuzie,
hipoventilaţie, greaţă, vomă, dureri de cap
Placidyl Ethchlorvynol Insomnie Mâncărimi, trombocitopenie, vomă,
ameţeli, rigiditate facială, vedere înceţoşată,
hipotensiune, senzaţia de mahmureală
ProSom Estazolam Insomnie Senzaţia de mahmureală, somnolenţă,
hipokinezie, ameţeli, coordonare anormală
Restoril Temazepam Insomnie Ameţeli, constipaţie, probleme
gastrointestinale, probleme de somn, dureri
de cap
Sonata Zaleplon Insomnie Astenie, dureri de cap, greaţă, ameţeli,
somnolenţă

(Leahy) - Tratament Depresie Si Anxietate CDROM

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

(Leahy) - Tratament Depresie Si Anxietate CDROM

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PLANURI DE TRATAMENT

Traducere din limba engleză

Ediţia în limba engleză

Ediţia în limba română

LICENȚĂ LIMITATĂ DE MULTIPLICARE

Comenzi online: www.ascred.ro

Copyright © 2017 Editura ASCR

Tulburarea de panică și agorafobia

Tulburarea de anxietate generalizată

Tulburarea de anxietate socială (fobia socială)

Tulburarea de stres posttraumatic

Concepte și tehnici cognitive

Tratamente farmacologice pentru depresie și anxietate

Numele pacientului: _______________________________________________________ Data de azi: _________

Ruda cea mai apropiată: _________________________ Telefon: _______________________________________

Apartenență religioasă (dacă e cazul): _____________________________________________________________

Aveți asigurare medicală? (Încercuiți) Da Nu

Sunteți tratat de alt terapeut în prezent? (Încercuiți) Da Nu

Notați numele, adresa și numărul de telefon al psihiatrului care a prescris medicația

Ați fost vreodată internat/ă pentru o problemă psihiatrică? (Încercuiți) Da Nu

Numele medicului: ______________________________ Telefon cabinet: ______________________________

Urmați în prezent un tratament medicamentos pentru probleme medicale? (Încercuiți) Da Nu

Anxietate Tendință de suicid Furie Luarea deciziilor

Teamă Singurătate Energie scăzută Lipsă de speranță

Dureri de cap Intestin iritabil Rezolvare de probleme Muncă

Inactivitate Timiditate Abilități sociale Relații cu prietenii

Schimbări de dispoziție Impulsivitate A cunoaște oameni Supraponderabilitate

Regrete Probleme sexuale Insomnie Subponderabilitate

Stimă de sine Acuze fizice Autocritică Agitație

Probleme de cuplu Dificultăți în controlul alimentației Procrastinare Panică

Abuz de alcool Abuz de alte substanțe Soluționare conflict Gânduri obsesive

Altele (vă rugăm să specificați):

Ați fost confruntat cu situații stresante în ultimul an? (Încercuiți) Da Nu

Ați suferit vreodată o traumă? (Încercuiți) Da Nu

Probleme psihiatrice? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

Abuz de substanțe? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

Probleme psihiatrice? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

Abuz de substanțe? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

Frați sau surori: Nume, vârste și ocupații:

Probleme psihiatrice? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

Probleme psihiatrice? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

Abuz de substanțe? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

Probleme psihiatrice? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

Abuz de substanțe? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

Frați sau surori vitregi: Nume, vârste și ocupații:

Probleme psihiatrice? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

Abuz de substanțe? Dacă da, vă rugăm să descrieți:

Există episod maniacal sau

Depresia este cauzată de factori Tulburare afectivă datorată unei

Depresia este cauzată de folosirea unei

Există halucinaţii sau delir în absenţa

FIGURA 2.1. Schemă de diagnostic pentru depresia majoră

Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția

Numele pacientului ____________________________________________________ Data de azi ___________

2. Somnul pe timpul nopții:

3. Trezirea prea devreme:

8. Pierdere în greutate (în ultimele 2 săptămâni):

10. Concentrare/ luarea deciziilor:

11. Imagine de sine:

12. Gânduri despre moarte sau suicid:

13. Nivel general de interes:

14. Nivel de energie:

15. Senzația de lentoare:

Numele pacientului: _______________________________________________ Data de azi: _

Ruda cea mai apropiată: _ Telefon: _______________

Numele medicului: Telefon cabinet:

Numele pacientului __________________________________________ Data de azi _

Numele pacientului: ______________________________________ Data de astăzi:

Numele terapeutului: _____________________________________ Numărul ședințelor efectuate:

Numele pacientului ______________________ Data de astăzi _

Numele pacientului: __________________________________________ Data de astăzi

Numele pacientului __________________________________________ Data de astăzi _