Sistemul de partide în Republica Moldova.

Evoluţii şi involuţii
http://www.bogdantsirdea.eu/?p=1011 vizitat 25-02-2014

Partidele politice moldoveneşti au un set de trăsături inerente, care le definesc existenţa,

marcând esenţa sistemului de partide:

1. Caracterul autoritar. În majoritatea partidelor moldoveneşti întreaga putere decizională e

concentrată în mîinile liderului și nu a membrilor de rînd. Deci, majoritatea din ele, indiferent de
titulatura şi declaraţiile publice, sunt partide autoritare prin definiţie. Concentrarea resurselor în
mîinile liderului de partid favorizează disciplina internă dură a partidelor din Republica
Moldova, [2] relaţiile constituite pe verticală, în baza unor principii paternaliste. Doar liderul
decide structura listei electorale, alianţele politice, declaraţiile, cursul politic al partidului. Ca
efect, avem frecvente sciziuni, părăsiri zgomotoase ale unor membri din partid [3] (exemple
clasice fiind PPCD, [4] PDM, PCRM, AMN, PLDM, PSD ). De fiecare dată, cei care părăsesc
partidul, acuză conducerea de autoritarism. Majoritatea liderilor de partide se menţin la
conducerea partidelor de la momentul creării acestora: liderul PCRM Vladimir Voronin e în
fruntea partidului din 1993, Iurie Roşca conduce PPCD din 1992 pînă în 2011 (1992 – preşedinte
executiv, 1994 preşedinte, 2011 este substituit prin Victor Ciobanu), Mihai Ghimpu conduce
Partidul Reformei (devenit în 2005 PL) din 1998, Serafim Urecheanu conduce AMN din 2003
pînă în 2011, Dumitru Diacov conduce MpMDP devenită PDM din 1998 (în 2009 devine
preşedinte de onoare, controlând în continuare partidul), etc.

2. Doctrine ambigue. O bună parte din partidele moldoveneşti nu ţin cont de principiile
doctrinare enunţate, iar activitatea şi acţiunile lor politice sunt de multe ori contrarii titulaturii
asumate. [5] Partidele moldoveneşti preferă să utilizeze principii din diverse doctrine, pentru a
avea beneficii electorale maxime. Astfel, s-a declarat de nenumărate ori că PCRM nu mai este un
partid comunist [6]şi mai mult social-democrat, fiindcă a refuzat de revoluţie ca mod de
acaparare a puterii, de dictatura proletariatului, de economia planificată centralizată, de abolirea
proprietăţii private prin transformarea ei în proprietate de stat, de monopartidism, în care Partidul
Comunist ar fi „avangarda” societăţii.

Partidul Liberal, la fel, promovează idei şi politici publice convergente cu multe elemente
socialiste şi conservatoare. PL e pentru o politică socială activă (element socialist), are un discurs
naţionalist, promovează valorile tradiţionale (element conservator), creştinismul, se opune
homosexualităţii, ceea ce intră în flagrantă contradicţie cu principiile liberalismului tradiţional
european.
AMN oscila între social-democraţie şi liberalism social, având programe politice confuze.

PLDM nu are nimic comun cu doctrina conservatoare, la care face atîtea referințe. De fapt,
PLDM este mai degrabă un partid liberal (adică, neoliberal), pe alocuri chiar libertarian. Anume
PLDM a promovat vehement reformele dureroase, impuse de FMI și UE (optimizarea școlilor,
camere video la BAC, reorganizarea MAI, distrugerea judecătoriilor economice, reorganizarea
spitalelor). PLDM pedalează insistent ideea demonopolizării economiei și limitării offshore-
urilor.

3. Dependența externă. Denumirea partidelor este inspirată din exterior. De exemplu, partidele

de stânga preiau denumiri din Rusia şi CSI, cele de dreapta – din România, cele de centru – din
UE. De exemplu, partidul Moldova Unită de la Eдиная Россия, Alianţa Moldova Noastră – de la
(Альянс Наша Украина), Partidul Regiunilor – de la Партия Регионов din Ucraina. PD din
România îşi are echivalentul în Moldova – PDM, respectiv PD-L – PLDM, PNL – PNL (condus
de Vitalia Pavlicenco). Totodată, multe partide moldovenești sunt suspectate de afilieri externe:
PL, PNL – România, PCRM, PSRM, Partidul Regiunilor – Rusia; PLDM – UE, etc.

4. Caracter de clan

 Majoritatea partidelor nu activează pe baza cotizațiilor de membru, ci pe donații oferite cel mai
des de businessmani și oligarhi. În consecință, partidele sunt nevoite să promoveze în primul rînd
interesele financiare și politice ale sponsorilor și mai puțin ale alegătorilor, ceea ce duce la
distanțarea partidelor de mase, fenomen specific statelor postsovietice. [7]În opinia lui I. Boţan,
în RM, „partidele şi fracţiunile lor parlamentare nu sunt altceva decât reprezentanţii unor clanuri
politico-economice foarte puternice”. [8] Perpetuarea relaţiilor de clientelă în rândul unor partide
sprijină un alt gen de loialitate decât cea modernă, bazată pe criteriul cetăţeniei. Relaţia de
clientelă este una asimetrică, de tip tradiţional şi nu asociativ modern.

5. Instituționalizare nefinalizată. O bună parte din partidele moldovenești nu sunt partide

clasice. Astfel, ele nu au membri stabili, o bază socială clară, o doctrină clasică, fiind mai
degrabă grupuri cointeresate, decît partide. Unele partide acumulează la alegeri mai puţine
voturi decât au membri înscrişi, ceea ce vorbeşte despre formalismul apartenenţei de partid.
Multe partide există formal, fiind lipsite de sediu, membri, resurse, reprezentanți în putere. Sunt
partide care apar și dispar în funcție de ecuația campaniei electorale. Astfel, Alianţa „Moldova
Noastră” (11 iulie 1997 – 9 aprilie 2011) a fuzionat cu Partidul Liberal Democrat din Moldova,
Mişcarea „Acţiunea Europeană” (12 aprilie 2007 – 13 martie 2011 a aderat la Partidul Liberal,
Partidul Social-Liberal (9 mai 2001 – 10 februarie 2008) s-a unit cu Partidul Democrat. De
asemenea, Partidul Democraţiei Sociale din Moldova (14 iunie 2006 – 22 decembrie 2007),
condus de ex-premierul Dumitru Braghiș, a fuzionat cu Partidul Social Democrat. Partidul
Demnităţii Civice din Moldova (5 octombrie 1999 – 27 septembrie 2003), al cărui președinte a
fost Ion Lipciu, s-a autodizolvat. Una dintre cele mai vechi formațiuni din R. Moldova – Partidul
Forţelor Democratice (18 iunie 1993 – 1 decembrie 2002) a aderat la Partidul Social-Liberal,
care la rîndul său a fuzionat cu Partidul Democrat. Exemplele pot fi continuate. [9]

6. Structură eterogenă. În structura partidelor moldovenești poți găsi grupuri politice nu doar
diferite, ci uneori chiar incompatibile (comuniste, naționaliste, liberale, socialiste). Partidele
moldoveneşti reprezintă amalgame formate din grupuri de interese rivale, cu principii şi valori
diferite. Astfel, AMN a fost creat din 14 partide, printre care Partidul Independenţilor (Serafim
Urechean) PL (Veaceslav Untilă şi Mircea Snegur), ASDM (Dumitru Braghiş). [10] PLDM,
fiind un partid de centru-dreapta, include grupuri din PD, UCM, PSD şi chiar PCRM.

PSDM includea fracţiuni din Frontul Popular, PDS, UCM. Iar PCRM include structuri din
PDAM, PSDM (cei care au plecat cu Eduard Muşuc în 2009), Interfont, etc.

PDM, care se consideră de centru (centru-stânga) a înghiţit PSL, partid de centru-dreapta, o bună
parte din PSDM, structuri din PCRM.

Aceste grupuri se asociază în special la partidele puterii, pentru a avea acces la resurse. Dacă
partidul pierde puterea, aceste grupuri foarte rapid se alipesc la noii cîștigători.

7. Fenomenul Partidelor Cartel. Din 2003, în RM s-a început procesul de formare a partidelor

cartel, care se contopesc cu statul şi marile corporaţii economice şi mediatice. Exemplu clasic ar
fi PCRM, PLDM, PD. Partidele care nu fac parte din „cartel”, au şanse reduse de a accede la
putere, dacă nu au un suport masiv din exterior.

Dacă vom utiliza modelul propus de J. Blondel, bazat pe continuumul ideologic şi al distincţiei
cantitative, partidul care deţine 40% din voturi se consideră un partid puternic, 20% – de mijloc,
15% – intermediar, între mijlociu şi mic, 10% şi mai puţin – mic. În Republica Moldova, la
moment, PCRM este un partid puternic (deţine 40% din voturi), PLDM este un partid mijlociu
cu tendinţe de a deveni puternic (deţine 29%), PD – intermediar (12%) şi PL cu 10%, fiind,
respectiv, partid mic.

8. Fenomenul Partid-Persoană. În Republica Moldova foarte des partidele sunt formate de un

singur personaj, susținut de cîțiva indivizi și rude apropiate. Ca efect, cetățenii cunosc doar
liderul. Scorul înregistrat în alegeri de aceste partide este mai jos de 1%:

 Valeriu Pleșca, mişcarea social-politică „Forţa Nouă”;

 Mihai Petrache, Uniunea Centristă din Moldova (UCM), formată în 2005;
 Natalia Nirca - Partidul Conservator;
 Gheorghe Sima – Președintele „imbatabil” al Uniunii Muncii timp de 14 ani de zile;
 Oleg Onișcenco - Preşedintele Partidului „Casa Noastră – Moldova”. Formațiunea stă
mai mult pe „tușă”, Onișcenco „dispărînd” din viața politică; [1]

Specificul sistemului de partide din Republica Moldova

Astăzi, sistemul de partide din Moldova nu este pe deplin instituționalizat, fiind în continuă
evoluție. Respectiv, putem afirma cu certitudine că sistemul de partide din Moldova este unul
pluralist, instabil, versatil (în continuă schimbare), amorf și conflictual.

 În viziunea noastră, în 1991-2000, sistemul de partide avea elementele sistemului

pluralismului extrem din clasificarea lui G.Sartori, în care existau partide antisistem
(PCRM, PPCD), partide centriste (PDAM, MpMDP (adică PD), de centru–stînga (PSRM) și
centru dreapta (PFD);
 În 2001-2008 se observă unele elemente ale sistemului partidului dominant, în frunte cu
PCRM care acumula în jur de 46-50%;
 În 2009-2014 observăm revenirea la sistemul pluralismului extrem (PCRM, PNL se
plasează pe poziții antisistemice față de alianța PLDM, PD, PL-R)

De fapt, sistemul de partide din R. Moldova pendulează între sistemul pluralismului extrem și
sistemul partidului dominant. În caz de modernizare politică eficientă, există șansa formării unui
pluralism moderat, specific statelor UE, cu 3-5 partide de bază prezente în legislativ.

Mai jos propunem o clasificare a partidelor moldovenești în funcție de poziționarea pe eșichierul

politic și metodele utilizate. Trebuie să remarcăm, că diferenţele dintre stânga – dreapta în RM
ţin mai mult de vectorul geopolitic şi factorul etnopolitic şi mai puţin de cel social-economic, ca
în Occident.

Partide centriste:

Partidul Democrat din Moldova și Uniunea Centristă din Moldova se declară partide de centru
care pledează pentru:

 integrarea în Uniunea Europeană şi păstrarea relaţiilor cu Rusia şi CSI;

 statutul de neutralitate; păstrarea independenţei Republicii Moldova;
 reforme moderate: privatizare, balansată de o economie orientată social;
 ideea că naţiunea este un concept nu etnic, ci statal, legat de noţiunea de cetăţenie.
Respectiv, toţi cetăţenii Moldovei, indiferent de etnie, sunt moldoveni.
 balansarea între extremele politice.

Partidele de centru-stînga (Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, Partidul Regiunilor):

 păstrarea calităţii de membru al CSI , aderarea la Uniunea Vamală Rusia-Kazahstan-
Bielarusi,
 limba moldovenească, independenţa Republici Moldova, etnia majoritară din RM sunt
moldoveni;
 menţinerea statutului de neutralitate permanentă a ţării;
 susţin Mitropolia Moldovei, relaţiile cu Patriarhia Moscovei;
 pledează pentru federalizarea Republicii Moldova;
 susținerea activă a businessului mic și mijlociu (vacanțe fiscale, impozite reduse);
 sunt adepţii unor politici sociale echilibrate;

Partidele de stânga (PCRM) pledează pentru:

 păstrarea calităţii de membru al CSI, aderarea la Uniunea Vamală Rusia-Kazahstan-

Belarus. Totodată, PCRM utilizează și ideea de modernizare europeană;
 menţinerea statutului de neutralitate permanentă a ţării, care trebuie recunoscută
internațional;
 sunt pentru stat unitar descentralizat;
 susţin Mitropolia Moldovei, relaţiile cu Patriarhia Moscovei;
 sunt adepţii unor politici sociale active;
 se declară adepți ai ideii comuniste, iar din vara lui 2013 chiar a ideii bolșevice;

Partidele de centru-dreapta (PLDM) pledează pentru:

 limba romană ca limbă de stat;

 consolidarea independenței statului moldovenesc;
 fortificarea națiunii politice moldovenești, fără a restricționa autoidentificarea etnică [11]
 integrarea în Uniunea Europeană;
 aderarea la NATO;
 relaţii pragmatice cu UE, SUA, România, Rusia;
 economia de piaţă, proprietatea privată, transformarea pământului în marfă, inclusiv cu
posibilitatea de procurare pentru cetăţenii străini;
 păstrarea statului unitar descentralizat.

Partidele de dreapta (Partidul Liberal, Mișcarea Antimafia, PLR):

 limba romană ca limbă de stat, promovarea istoriei românilor şi a identităţii româneşti;

 relaţii strategice cu România, prin apropiere politică, economică și culturală;
 integrarea în Uniunea Europeană,
 aderarea la NATO, părăsirea CSI;
 reîntoarcerea la judeţe, păstrarea statului unitar;
 susţin mitropolia Basarabiei;
 economia de piaţă, proprietatea privată,

Unii politologi opinează, că în Republica Moldova avem atît partide de extrema stînga, cît și
partide de extrema dreapta.  Partidele de extremă din Republica Moldova au izvoare stabile de
existenţă şi funcţionare, în special, izvoare sociale – segmentele majoritare ale populaţiei sărace
şi foarte sărace, care le acordă de fiecare dată susţinere în alegeri. Ambele extreme utilizează
metode radicale de comportament una faţă de alta, fiind cointeresate în crearea raporturilor
tensionate între ele. [12]

Partidele de extremă stîngă

Astfel, extrema stângă în RM este formată din partide marginale, extraparlamentare, care
pledează pentru aderarea la uniunea interstatală Rusia – Bielarusi sau la Uniunea Vamală,
aderarea la blocul militar ODKB [13] (Organizaţia Tratatului pentru Securitatea Colectivă),
limba rusă ca limbă de stat, reîntoarcerea la economie planificată, socialism, etc. De extremă
stîngă pot fi considerate PNB (Partidul Național Bolșevic, neînregistrat) formaţiunea «Народное
сопротивление», adică „Rezistenţa populară”, care se plasează pe principiile marxismului
ortodox. Unii politologi plasează aici și formaţiunea „Ravnopravie”. Tot aici pot fi incluse și
formațiuni moldoveniste, cu discurs radical, care luptă pentru un stat moldovenesc, promovează
ideea de Moldova Mare, luptă contra unioniștilor și României (spre exemplu, Mișcarea Național-
Democrată). Vom remarca faptul că în perioada 1993-2001 PCRM se situa pe extrema stînga.
Aflarea la putere a temperat mesajele radicale ale acestui partid.

Partide și forțe de extrema dreaptă, cu mesaje naționaliste (Partidul Noua Dreaptă, creat în

2000, existent în România și R.Moldova)

 promovează doctrina legionară — în esență o formă de naționalism etnic centrată pe etnia

română, plus valorile creștinismului.
 unirea imediată cu România;
 limitarea limbii ruse, a mass-media rusești, a școlilor rusești;
 luptă cu imperialismul american și rus; (au protestat contra războiului din Irak și Georgia)
 militează pentru interzicerea relațiilor homosexuale;
 sunt contra avorturilor pentru salvarea valorilor familiei tradiționale;
 atitudini accentuat agresive față de reprezentanții minorităților etnice, în special romi,
evrei. ND a fost acuzată de unii intelectuali români că ar fi un „promotor cultural al tezelor
rasiste si antisemite”. MembriiNDsusțin necesitatea manipularii genomului uman pentru a
instaura un filtru de selectie al raselor, inegale, potrivit Grupului Noua Dreapta, ca statut si
grad de inteligenta [14]
 Euroscepticism. Noua Dreaptă s-a împotrivit aderării României la Uniunea Europeană,
desfășurând în 2006 campania numită „Vei rămâne fără țară”. (vezi argumentele lor din
subsol)

Neajunsul de bază al sistemului moldovenesc de partide este instabilitatea politică, condiţionată

de numărul excesiv al partidelor politice care, pentru a nimeri în structurile puterii, promovează
o politică a „suprapromisiunilor”. Acestea, ţinând cont de resursele limitate, sunt irealizabile,
„supraîncarcă” sistemul politic şi, ca efect, trezesc frustrări în masă şi îngreunează procesul de
construire a democraţiei.[15]

În viziunea lui Valeriu Mosneaga, acest sistem poate evolua atât înspre sistemul pluralismului
moderat, cît şi spre consolidarea sistemului pluralismului extrem. [16] În viziunea noastră, riscul
cel mare al sistemului de partide din Republica Moldova constă în transformarea lui într-un
sistem al partidului hegemon, în care un partid mare va tolera existenţa unor partide sateliţi, în
măsură în care acestea se vor conforma anumitor reguli de joc.

Totuşi, sistemul politic moldovenesc este în evoluţie. Evoluţiile vor depinde mult de vectorul
modernizării, de succesul sau eşecul reformelor democratice.

P.S. Textul reprezintă un fragment din tema „Sistemul de partide din Republica Moldova”.
Textul de bază va apărea în curînd în manualul Politologie. Curs de Prelegeri. Chişinău
2014.

__________________________________________________________

Note

1. Pancu A. TOP-10 oameni-partide//http://tribuna.md/2013/11/10/top-10-oameni-

partide/ 10 November 2013 11:00
2. Lazur, D. Oleg Serebrian. ”Vă las…plec ambasador” // Jurnal de Chişinău. 2005, 7
iunie
3. Insultarea lui Roşca // Jurnal de Chişinău. 2005, 7 iunie.
4. Saca, V., Aşevschii, A. Interesul politic-vector determinant al activităţii de partid şi al
relaţiilor interpartinice // Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Chişinău, USM, № 1,
XXV, 2004, p. 112
5. Solomon, C. Aspecte ale culturii politice în Republica Moldova în perioada de tranziţie //
Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Chişinău, USM, № 1, XVII, 2001, p.112
6. Партия Воронина – Лжекомунистическая // Komersant Plus. 2004, 7 mai.
7. Пшизова, С. От подражании к имитации: партийное строительство на
постсоветском пространстве // Власть. 2003, № 12, c. 31
8. Боцан И. Политическое развитие Республики Молдова за десять лет
независимости. În: Moldoscopie (Probleme de analiză politică).Chişinău: USM, 2001,
Partea XVII, p. 21-38. P.28
9. Pancu A. Moment istoric: Partidele care au dispărut. Vezi cînd şi din ce
motive!//http://tribuna.md/2013/07/25/moment-istoric-partidele-care-au-disparut-vezi-cind-
si-din-ce-motive/ 25 July 2013 09:00
10. ASDM –Alianţa Social-Democrată dinMoldova, dirijată în 2001-2002 de Dumitu
Braghiş.
11. Citat din program: „autoidentificarea etnică, lingvistică, religioasă sau de altă natură a
persoanei reprezintă alegerea individuală şi imixtiunea statului în acest proces este ilegală
prin definiţie. În acelaşi timp, statul poate stimula loialitatea faţă de cetăţenia moldovenească
în baza unei abordări ample, incluzive, însă fără a discrimina indivizii care manifestă o
loialitate suplimentară faţă de statele vecine în mod particular, dat fiind faptul că pe parcursul
istoriei s-au stabilit relaţii şi identităţi complementare. În sens cetăţenesc, toţi locuitorii ţării
sunt moldoveni şi construirea unui stat prosper, în cadrul Uniunii Europene, va fi în măsură
să atenueze contradicţiile etnolingvistice existente. În acelaşi timp, libertatea de
autoidentificare nu presupune şi negarea unor adevăruri ştiinţifice, cum ar fi limba română
vorbită pe teritoriul Republicii Moldova”.// http://pldm.md/index.php?
option=com_content&view=article&id=3635&Itemid=49#valorile
12. Saca, V. Transformări politico-partiniice în dimensiuni de sistem: reflecţii asupra
societăţii moldoveneşti // Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Chişinău, USM, № 1,
XXV, 2004, p. 100
13. ОДКБ –Организация Договора Колективной Безопасности (Organizaţia Tratatului de
Securitate Colectivă)
14. Grumberg , Daniel. Noua Dreapta sau despre reinvierea simbologiei naziste//
http://www.observatorcultural.ro/Noua-Dreapta-sau-despre-reinvierea-simbologiei-
naziste*articleID_5502-articles_details.html vizitat la 22 februarie 2014
15. Прозоров, Ю. Партии в переходных обществах // Полис- 1994, № 4 ,с. 139
16. Мошняга. В Политические партии и партийная система Республики Молдовы:
трансформационный контекст.// Moldoscopie (Probleme de analiză politică). Chişinău,
USM, № 1, XXIII, 2003, c. 28