43 Fiul meu, Visarion

– Fiul meu Visarion, cum spui că nu sunt aici? Dacă eu nu sunt aici, atunci cine te păzeşte de atâţia ani de tâlhari şi de
atâtea alte rele în această pustietate?

„Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Marie, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea, pe cei din necazuri izbăvește-
ne, una curată și binecuvântată”

Sfânta Evanghelie după Luca

Capitolul 2

34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea
multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.
35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.

„Cu blîndeţe spune cuvîntul: Mîntuieşte-mă!”

„Totul se rezolvă de la sine dinaintea feţei încordate.”
Mircea Vulcanescu

"Un Domn, o credinţă, un Botez; un Dumnezeu şi Părintele tuturor, Care este peste toţi şi prin toţi, şi întru noi toţi.
Amin".

Cu blîndeţe spune cuvîntul: Mîntuieşte-mă!”

„Totul se rezolvă de la sine dinaintea feţei încordate.”
Mircea Vulcanescu
"Un Domn, o credinţă, un Botez; un Dumnezeu şi Părintele tuturor, Care este peste toţi şi prin toţi, şi întru noi toţi.
Amin".
La Sancta Cecilia
“Fii blând cu tine însuți. Este greu să fii fericit când cineva este supărat pe tine tot timpul.”
Christine Arylo

Aşa şi tu, lasă-te, domol şi lin, fără a te sili, în mâinile lui Dumnezeu, iar El va veni şi-ţi va bucura sufletul.

Sf. Porfirie Kafsokalivitul

Când aveţi tulburare în suflet, în legătură cu orice problemă, nu daţi crezare sufletului în acest timp: minte tot ce
spune! Atunci sufletul este povăţuit de satana şi, desigur, nu întru mântuirea lui; iar el, sărmanul, se zbate din toate
puterile.
Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu (Iac. 1, 20).
Sfântul Teofan Zăvorâtul

„Slava Tie, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc;
pomeneste-ma intru Imparatia Ta!”

Rugaciunea trebuie rostita cat se poate de rar. Dupa ce ati spus-o o data, odihniti-va putin. Apoi spuneti-o din nou si
iarasi odihniti-va. Continuati sa va rugati cinci sau zece minute, pana ce va veti simti sufletul linistit si mangaiat.
Pricina linistirii si mangaierii e limpede: harul si puterea lui Dumnezeu se cuprind in slavoslovirea lui Dumnezeu, nu in
grairea impodobita si multa. Iar slavoslovirea si multumirea sunt lucrari predanisite noua de Insusi Dumnezeu,
nicidecum nascocire omeneasca. Apostolul porunceste din partea lui Dumnezeu sa facem aceasta lucrare (v. 1 Tes. 5,
18)”.

saracie, meserie

Duminica aceasta se vor citi în biserici „Fericirile” și mă gândesc că trebuie spuse câteva lucruri despre expresia
„săraci cu duhul”. Un destin tare nefericit a avut vorba asta: mai întâi, oamenii n-au înțeles-o, apoi și-au închipuit că e
vorba de „proști”, până ce-au fost atât de convinși încât tot ei au început să strâmbe din nas, ia te uită, Biblia îi
fericește pe proști.

Trei lucruri însă pot lămuri această neînțelegere. În primul rând, expresia „săraci cu duhul” (ptochoí tõ pneúmati)
apare numai în Evanghelie, este o creație a Evangheliei, așadar în toată istoria limbii grecești ea n-a fost cunoscută și
n-a fost utilizată nici măcar o singură dată cu sensul de „proști”. Cine nu mă crede, să ia la rând lexicoanele de greacă
veche, i le pun la dispoziție.

În al doilea rând, cuvântul „sărac” (ptochós) nu însemna „lipsit de ceva anume”, sau „în cantitate mică, insuficientă”
(pentru care greaca veche avea alte cuvinte, pénes și penía), ci mai exact „cerșetor”, adică acea stare de sărăcie în
care aștepți un ajutor de undeva și depinzi de el – conotația de „dependență” e fundamentală în acest termen.

În sfârșit, pentru lumea veche iudaică „spiritul” / „duhul” nu măsura o cantitate de inteligență, gândire, istețime etc.,
așa cum înseamnă pentru lumea de astăzi, ci era însăși principiul de viață primit de la Dumnezeu, cum spune profetul
Zaharia: „Domnul zidește duhul omului înlăuntrul său” (12,1), sau Iov: „Purtarea Ta de grijă ține viu duhul meu”
(10,12).

În concluzie, a fi „sărac cu duhul” înseamnă starea în care aștepți și ceri (cerșești) ca Domnul să zidească mai departe
spiritul tău, să-l țină viu, să-i dăruiască har, virtuți, cunoașteri, bucurii, iluminări, într-un cuvânt toate darurile Duhului
Sfânt. Altfel spus, starea de grație în care „știi că nu știi nimic” și refuzi cuminte orice închipuire înaltă despre spiritul
tău, lucru care, în ochii lumii, pe alții i-a făcut cei mai mari filosofi, dar pe cei care cred în Biblie îi coboară între
„proști”.

Împărăția cerurilor, asta spune Hristos, va fi a celor care se simt săraci după ea și o cerșesc, nu a celor care se
consideră „bogați cu duhul” și care cred că nu mai au de primit nimic.

Copii, da? Copilași și copile, prinți moștenitori și prințese, nu „slugi”, nu „robi” (acești termeni doar ca să ne aducă
aminte că în casa Tatălui nostru toți trebuie să se supună și să lucreze.)
Pr. Ioan FLORESCU

Când aveţi o suferinţă, o ispită, o strâmtorare sufletească, trupească, economică, fie că este boală, fie că este ispită,
sau orice alt rău, îngenunchiaţi şi rugaţi-vă, cerând să se facă voia lui Dumnezeu şi nu voia voastră. Şi Dumnezeu, Care
îngăduie ispita, oferă în acelaşi timp omului şi mijlocul prin care poate s-o depăşească.
Avva Efrem Filotheitul

Dumnezeu nu îngăduie o încercare dacă nu va ieşi ceva bun din ea. Când Dumnezeu vede că din ea va rezulta un bine
mai mare, lasă pe diavol să îşi facă treaba sa.
Sfantul Paisie Aghioritul

"Omul se naște duhovnicește prin propria sa voință... Sf. Grigorie Teologul vorbește de trei nașteri. Cea dintâi este
nașterea biologică din părinți, cea de a doua are loc prin Taina Sfântului Botez, tatăl căreia este Dumnezeu, iar cea de
a treia este prin lacrimi, iar tatăl acestei nașteri e omul însuși."
Mitrop. Hieroteos - Persoana în tradiția ortodoxă

Vino iarăşi la noi, Iisuse!

„Vino iarăşi la noi, Iisuse!

Învață-ne cum să ne mântuim, arată-ne cum să răbdăm.
Deprinde-ne să ducem crucea vieții.
Învață-ne cum să ne răstignim.
Vino şi suferă Tu pentru noi, răstigneşte-Te în locul nostru, gustă Tu înainte paharul morții, arată-ne calea cea nouă a
mântuirii prin suferință.
Vino în mijlocul mării, în inima omului, în sânul familiei! Acolo unde se amestecă lumina cu întunericul, viața cu
moartea, bucuria cu suspinul, pâinea cu țărâna, dreptatea cu minciuna, mierea cu otrava, dragostea cu ura, vinul cu
oțetul, timpul cu veşnicia.
Vino aici, unde suferim noi, oamenii, împacă-Te cu noi, schimbă faţa lumii, potoleşte marea, linişteşte inimile şi
uneşte într-un cuget sufletele noastre.
Doamne, dăruiește-ne răbdare!”

PĂRINTELE Iachint Unciuleac
... şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin
Matei, 28,20

Iisus, Păstorul cel bun, te strigă pe nume şi aşteaptă răspunsul tău de oaie rătăcită.

Strigă!… Atât se cere de la tine. Strigă din adâncul sufletului tău după Păstorul cel bun şi milostiv. Când păstorul îşi
pierde o oaie, ce face? Pleacă după ea peste câmpuri sau păduri şi, oprindu-se ici şi colea, o strigă pe nume şi
aşteaptă răspunsul ei… O strigă pe nume şi-apoi ascultă să audă strigătul ei deznădăjduit. În clipa când oaia a răspuns,
ea este mântuită; păstorul se îndreaptă îndată spre ea şi o scapă din pierzare.
Preot Iosif Trifa

In toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta, căci toate
bunătățile vin de la Domnul și de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nădăjduiesc spre dânșii.
Fie-ți drag a te ruga de-a pururea și ți se va lumina inima și va vedea pe Dumnezeu.

Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului

De aceea Dumnezeu îl lasă să se lovească atât cât trebuie, ca să piară dintr-însul părerea înaltă pe care o are despre
sine, să se deznădăjduiască de sine însuși în sensul cel bun și să simtă că „Fără Mine nu puteți face nimic”.

Sfantul Paisie Aghioritul

De trândăvie şi deznădejde scăpăm de cugetăm la moarte şi, după cuvântul părintesc, de socotim fiecare zi ca pe cea
din urmă. Că numai aşa vezi că n-ai vreme de pierdut, şi nu amâni rugăciunea.
Că în orice clipă poţi muri, în noaptea asta chiar, şi-n cele ce vei fi aflat, în acelea vei fi judecat, după cum spune
Domnul.
Să ne îngrijim, dar, ca întotdeauna să fim împăcaţi cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Invățătura părintelui Serghie Sevici

Doamne,

Tu pe toate le stii
si dragostea Ta este desavarsita;
Ia, asadar, viata aceasta in mainile Tale,
si fa cu ea ceea ce eu nazuiesc a face,
insa nu pot.

Amin.
Mtr. Antonie de Suroj

„Odata m-am dus la el si i-am zis: «Vin atatia oameni la noi. Cum putem pastra rugaciunea?» Ştiti ce mi-a raspuns? 

«Nu puteti pastra rugaciunea… pentru ca nu va rugati pentru oameni. Daca v-ati ruga pentru ei, insuflarea
voastra ar spori — si atunci ati avea rugaciune neincetata»“…
Domnul ne iubeşte, şi de aceea putem de nimica să ne temem, afară de păcat, căci din pricina păcatului se
pierde harul, iar fără harul lui Dumnezeu, vrăjmaşul mână sufletul aşa cum vântul goneşte frunza uscată sau
fumul.

… Iar dacă nu vom trăi în închipuire, atunci Domnul Însuşi va veni la noi.
Arh. Sofronie Saharov

Încrederea noastră în Dumnezeu este probată cu „asprime”.

             Calea creștinului este în felul următor.

Atunci i se arată limpede că a ajuns la limitele peste care nu poate trece omul.
Arhim. Sofronie Saharov

Înainte de a cunoaşte Duhul Sfânt, te simţi atras de religie şi de munca fizică, dar după ce cunoşti Duhul Sfânt, vei
renunţa la munca fizică. Pe măsură ce vei spori în Duh, cele pământeşti se vor tulbura şi nu te vor mai atrage.
Atunci când eşti umbrit de Duhul Sfânt, nu mai vezi nicio răutate a nimănui. În acea minunată clipă ştii doar de unde
vii, unde trebuie să mergi şi ceea ce trebuie să faci pentru a ajunge la desăvârşire.
Părintele Proclu Nicău

– Fiul meu Visarion, cum spui că nu sunt aici? Dacă eu nu sunt aici, atunci cine te păzeşte de atâţia ani de tâlhari şi
de atâtea alte rele în această pustietate?

În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica (I Ioan 4, 18). 

 „Oricine va primi în numele Meu pe unul dintre aceşti prunci, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine,
Îl primeşte pe Cel Care M-a trimis pe Mine” (Marcu 9, 37).

Oboseala vine de la împotrivire. Iar împotrivirea vine de la părţile noastre „rele” ascunse în întuneric. Dacă ne vom
îndura să ne vedem cum suntem şi să ne acceptăm pentru a ne oferi Domnului spre videcare, totul se va lumina şi
vom creşte şi ne vom odihni.
Mc. Siluana
Acum aş vrea să fii atentă ca lupta ta să nu fie un război împotriva ta, şi nici unul împotriva răului pe care îl faci sau
care te ispiteşte, ci să fie un efort permanent de a fi cu Domnul, de a te arată Lui aşa cum eşti, de a-I cere Lui să
vină, să facă, să lucreze cu tine, în tine.

Să lupte El pentru că El e Biruitorul. El vine cu harul Lui şi ne luminează, ne întăreşte şi ne învrednicește să devenim
ceea ce El Însuşi a gândit aducându-ne pe lume.

Aşa, vei birui mândria şi slava deşartă şi vei descoperi că smerenia nu e altceva decât capacitatea de a te bucura de
prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu, fără a caută soluţii sau metode de îmbunătăţire de sine. Noi nici nu ne putem
imagina ce e binele. Îl cunoaștem numai în măsura în care îl primim de la Dumnezeu. Şi-l primim numai în măsura
în care îl cerem. Şi ne îndurăm să-l cerem numai în măsură în care renunţăm la a mai crede că ştim noi ce este bine.
Mc. Siluana

Atunci când răbdarea va creşte în sufletele noastre, este semn că am primit în chip tainic harul alinării. Puterea
răbdării este mai mare decât simţirea bucuriei în inima noastră. Ca să trăim în Dumnezeu, trebuie să smerim
simţurile noastre. Atunci când trăieşte inima, simţurile se smeresc, iar când acestea se răzvrătesc, inima moare
pentru Dumnezeu.

Sfântul Isaac Sirul, Despre ispite, întristări, dureri şi răbdare, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2007, p. 38

“Dumnezeu da rugaciune celui care se roaga…“. (Sfantul Ilarion)

- feriti-va sa puneti pret pe rugaciunea voastra: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastra. (Sfantul
Macarie)

Cand nu aveti mult timp pentru rugaciune, multumiti-va cu cat aveti, iar Dumnezeu va primi vointa voastra. Tineti
minte ca lui Dumnezeu Ii place sa aveti la rugaciune trairea vamesului si feriti-va sa puneti pret pe rugaciunea
voastra: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastra. (Sfantul Macarie)

Suntem atâta de creștini, câtă copilărie pură am izbutit să păstrăm în noi până la sfârșitul vieții
Nichifor Crainic
Rugăciunea oferită lui Dumnezeu în adevăr e nepieritoare. Acum şi atunci putem uita lucrul pentru care ne-am
rugat, dar Dumnezeu păstrează rugăciunea noastră în veci.
În Ziua Judecăţii, tot binele pe care l-am făcut în timpul vieţilor noastre va fi de partea noastră, spre slava noastră. Şi
invers: răul pentru care nu ne-am căit, ne va osândi şi ne va azvârli în întunericul cel din afară.

Căinţa poate desfiinţa efectele păcatului. În puterea lui Dumnezeu viaţa poate fi restaurată în toată plinătatea sa –
desigur nu printr-o intervenţie unilaterală din partea lui Dumnezeu, ci întotdeauna numai cu consimţământul nostru.
Dumnezeu nu face nimic cu omul fară împreună-lucrarea omului.

Din Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001 p. 93

http://madeline.ro/turte-keto-cu-branza-la-tigaie/

http://madeline.ro/biscuiti-keto-pufosi-cu-branza/