ETTI- UTCN

Natura cuantică a energiei

și a materiei

Cod MS Teams Curs: wqs4781 Conf. dr. Mihai GABOR

mihai.gabor@phys.utcluj.ro
Cod MS Teams Seminar: pftspoo
11.1 Natura cuantică a energiei și materiei

11.1.1 Mecanica cuantică

Mecanica cuantică descrie comportamentul materiei și al energiei în detaliile cele mai fine, în particular, la scară atomică
și subatomică.

Cum se comportă lumina sau electronii: ca particulele sau ca undele ? Răspunsul este: nu se comportă nici ca particulele
nici ca undele, ele au un comportament pe care îl numim cuantic, care este complet diferit de orice cunoaștem noi prin
experiență directă. Un lucru care trebuie menționat este că acest comportament cuantic este similar pentru lumină și
pentru electroni, de fapt este similar pentru toate obiectele cuantice (electroni, protoni, neutroni, fotoni ...).

Deoarece comportamentul cuantic este cu totul diferit de ceea ce putem observa noi direct, acesta pare misterios pentru
oricine, atât pentru fizicieni experimentați cât și pentru studenții din anul I.

Mecanica cuantică a permis o nouă revoluție industrială și a condus la dezvoltarea tranzistorului, microprocesoarelor,
laserilor, LED-urilor, displayurilor, materialelor moderne, energeticii nucleare etc.

În ultima perioadă mecanica cuantică a generat o nouă știință, cea a informației cuantice, care a condus la dezvoltarea
calculatorului cuantic.
Un experiment cu particule clasice
Care este probabilitatea ca un glonț care trece prin fantele din obstacol să ajungă la perete la distanța y față de centru?

gloanțele sunt indestructibile

ritm de tragere scăzut
𝑃 𝑦 = 𝑛Τ𝑁
Un experiment cu particule clasice
Care este probabilitatea ca un glonț care trece prin fantele din obstacol să ajungă la perete la distanța y față de centru?

gloanțele sunt indestructibile

ritm de tragere scăzut
𝑃 𝑦 = 𝑛Τ𝑁
Un experiment cu particule clasice
Care este probabilitatea ca un glonț care trece prin fantele din obstacol să ajungă la perete la distanța y față de centru?

gloanțele sunt indestructibile

ritm de tragere scăzut
𝑃 𝑦 = 𝑛Τ𝑁
Un experiment cu particule clasice
Care este probabilitatea ca un glonț care trece prin fantele din obstacol să ajungă la perete la distanța y față de centru?

gloanțele sunt indestructibile Probabilitățile se adună,

nu avem interferență.
ritm de tragere scăzut
𝑃 𝑦 = 𝑛Τ𝑁
Un experiment cu unde
Care este intensitatea undelor care trec prin fantele din obstacol și ajung la perete la distanța y față de centru?

unde pe suprafața unui vas cu apă

detector la nivelul peretelui care ne măsoară intensitatea undelor care ajung la el
Un experiment cu unde
Care este intensitatea undelor care trec prin fantele din obstacol și ajung la perete la distanța y față de centru?

𝜓1 𝑟1 , 𝑡 = 𝐴1 (𝑟1 )𝑒 𝑖 𝑘𝑟1 −𝜔𝑡

unde pe suprafața unui vas cu apă

detector la nivelul peretelui care ne măsoară intensitatea undelor care ajung la el
Un experiment cu unde
Care este intensitatea undelor care trec prin fantele din obstacol și ajung la perete la distanța y față de centru?

𝜓1 𝑟1 , 𝑡 = 𝐴1 (𝑟1 )𝑒 𝑖 𝑘𝑟1 −𝜔𝑡

unde pe suprafața unui vas cu apă

detector la nivelul peretelui care ne măsoară intensitatea undelor care ajung la el
Un experiment cu unde
Care este intensitatea undelor care trec prin fantele din obstacol și ajung la perete la distanța y față de centru?

𝜓2 𝑟2 , 𝑡 = 𝐴2 (𝑟2 )𝑒 𝑖 𝑘𝑟2 −𝜔𝑡

unde pe suprafața unui vas cu apă

detector la nivelul peretelui care ne măsoară intensitatea undelor care ajung la el
Un experiment cu unde
Care este intensitatea undelor care trec prin fantele din obstacol și ajung la perete la distanța y față de centru?

𝜓2 𝑟2 , 𝑡 = 𝐴2 (𝑟2 )𝑒 𝑖 𝑘𝑟2 −𝜔𝑡

unde pe suprafața unui vas cu apă

detector la nivelul peretelui care ne măsoară intensitatea undelor care ajung la el
Un experiment cu unde
Care este intensitatea undelor care trec prin fantele din obstacol și ajung la perete la distanța y față de centru?

1 𝑖𝑘 𝑟1 −𝑟2
cos 𝜙 = (𝑒 − 𝑒 −𝑖𝑘 𝑟1 −𝑟2 )
2

𝑰𝟏𝟐 = 𝑰𝟏 + 𝑰𝟐 + 𝟐 𝑰𝟏 𝑰𝟐 𝐜𝐨𝐬𝛟
unde pe suprafața unui vas cu apă
detector la nivelul peretelui care ne măsoară intensitatea undelor care ajung la el Avem interferență.
Un experiment cu unde
Care este intensitatea undelor care trec prin fantele din obstacol și ajung la perete la distanța y față de centru?

𝑰𝟏𝟐 = 𝑰𝟏 + 𝑰𝟐 + 𝟐 𝑰𝟏 𝑰𝟐 𝐜𝐨𝐬𝛟
Interferența este o consecință a faptului că unda a trecut prin ambele fante
Avem interferență.
Un experiment cu electroni
Care este probabilitatea ca un electron să ajungă la ecran la distanța y față de centru ?

câte un singur electron în dispozitiv

detector la nivelul ecranului care ne măsoară numărul de electroni care ajung la el
Un experiment cu electroni
Care este probabilitatea ca un electron să ajungă la ecran la distanța y față de centru ?

câte un singur electron în dispozitiv

detector la nivelul ecranului care ne măsoară numărul de electroni care ajung la el
Un experiment cu electroni
Care este probabilitatea ca un electron să ajungă la ecran la distanța y față de centru ?

Propoziția A: Fiecare electron trece fie prin fanta S1 fie prin fanta S2. Avem interferență.
Un experiment cu electroni
Care este probabilitatea ca un electron să ajungă la ecran la distanța y față de centru ?

Propoziția A: Fiecare electron trece fie prin fanta S1 fie prin fanta S2.
Un experiment cu electroni
Care este probabilitatea ca un electron să ajungă la ecran la distanța y față de centru ?

Propoziția A: Fiecare electron trece fie prin fanta S1 fie prin fanta S2.
Un experiment cu electroni
Care este probabilitatea ca un electron să ajungă la ecran la distanța y față de centru ?

𝑷𝟏𝟐 ≠ 𝑷𝟏 + 𝑷𝟐
Propoziția A: Fiecare electron trece fie prin fanta S1 fie prin fanta S2. Avem interferență cuantică.
Un experiment cu electroni

Propoziția A: Fiecare electron trece fie prin fanta S1 fie prin fanta S2.

𝑷𝟏𝟐 ≠ 𝑷𝟏 + 𝑷𝟐
Avem interferență cuantică. Propoziția A este FALSĂ.
Un experiment cu electroni
Prin ce fantă a trecut electronul?
Un experiment cu electroni
Prin ce fantă a trecut electronul?

Observăm că de fiecare când detectăm un electron la nivelul ecranului vedem o sclipire în spatele fantei S1 sau S2, dar
niciodată în spatele ambelor fante. Aceasta înseamnă că Propoziția A este adevărată electronul trece fie prin fanta S1 fie
prin fanta S2.
Un experiment cu electroni
Prin ce fantă a trecut electronul?

Observăm că de fiecare când detectăm un electron la nivelul ecranului vedem o sclipire în spatele fantei S1 sau S2, dar
niciodată în spatele ambelor fante. Aceasta înseamnă că Propoziția A este adevărată electronul trece fie prin fanta S1 fie
prin fanta S2.
11.1.3 Un experiment cu electroni
Prin ce fantă a trecut electronul?

Putem să concluzionăm că dacă detectăm prin ce fantă a trecut electronul atunci interferența cuantică este distrusă.
Un experiment cu electroni
În mod cert, interacțiunea cu lumina a distrus interferența cuantică. Haideți să reducem intensitatea luminii, în ideea că lumina fiind de
intensitate mai slabă o să interacționeze mai slab cu electronii și poate nu o să distrugă interferența cuantică.

Ceea ce se întâmplă dacă reducem intensitatea luminii este că din când în când unii electroni nu o să interacționeze cu lumina,
o să ajungă la ecran fără să știm prin ce fantă au trecut. Aceasta deoarece lumina este formată din fotoni, iar dacă reducem
intensitatea luminii reducem numărul de fotoni emiși de sursă.
Un experiment cu electroni
În mod cert, interacțiunea cu lumina a distrus interferența cuantică. Haideți să reducem intensitatea luminii, în ideea că lumina fiind de
intensitate mai slabă o să interacționeze mai slab cu electronii și poate nu o să distrugă interferența cuantică.

Ceea ce se întâmplă dacă reducem intensitatea luminii este că din când în când unii electroni nu o să interacționeze cu lumina,
o să ajungă la ecran fără să știm prin ce fantă au trecut. Aceasta deoarece lumina este formată din fotoni, iar dacă reducem
intensitatea luminii reducem numărul de fotoni emiși de sursă.

(1) pentru care avem interacțiune cu lumina și știm prin (2) cei pentru care nu avem interacțiune cu lumina și
ce fantă au trecut, pentru acești electroni nu o să avem nu știm prin ce fantă au trecut, pentru acești electroni
interferență cuantică o să avem interferență cuantică

𝑃12 ≠ 𝑃1 + 𝑃2
Un experiment cu electroni
Oare putem să facem ca interacțiunea dintre electroni și fotoni să devină mai slabă? Adică putem să vedem electronii fără să-i afectăm
prea mult.

Deoarece energia fotonilor este 𝐸 = ℎ𝑐/𝜆, trebuie să creștem lungimea de undă a luminii folosite. O să repetăm experimentul
folosind surse de lumină de lungime de undă din ce în ce mai mare.
Un experiment cu electroni
Oare putem să facem ca interacțiunea dintre electroni și fotoni să devină mai slabă? Adică putem să vedem electronii fără să-i afectăm
prea mult.

În momentul în care dimensiunea petei devine mai mare decât distanța dintre cele două fante, astfel încât nu mai putem
spune prin ce fantă a trecut electronul, interferența cuantică reapare și curba 𝑃′12 se va transforma în 𝑃12.
Principiul de incertitudine a lui Heisenberg

Este imposibil să realizăm un experiment prin care să determinăm prin ce fantă trece electronul fără ca să interacționăm cu
acesta suficient de mult astfel încât să distrugem interferența cuantică.

Mecanica cuantică are la bază acest principiu, de când a fost formulat nimeni nu a reușit să găsească o modalitate practică sau
teoretică să-l ocolească.

Și ce se întâmplă cu Propoziția A, este adevărată sau falsă?

Singurul lucru pe care putem să-l spunem pentru a nu crea paradoxuri logice este că dacă avem un dispozitiv care să ne permită
să determinăm prin ce fantă a trecut electronul atunci electronul a trecut fie prin fanta S1 fie prin fanta S2. Dacă însă nu avem
posibilitatea să determinăm prin ce fantă a trecut electronul, adică nu avem nimic în experiment care să interacționeze cu
electronul și să-l perturbe, nu putem spune că a trecut fie prin fanta S1 fie prin fanta S2.
Principiile mecanici cuantice

Probabilitatea unui eveniment într-un experiment ideal este dată de modulul la pătrat al unui număr complex 𝜓, pe
care îl numim amplitudine de probabilitate:

P - probabilitate
𝜓 - amplitudine de probabilitate
P= 𝜓2

Dacă un eveniment se poate produce în două moduri alternative, fiecare cu amplitudinea lui de probabilitate, și nu
putem să determinăm care dintre cele două alternative este urmată atunci se produce interferență cuantică (avem
superpoziție cuantică) și:
𝜓 = 𝜓1 + 𝜓2
P12 = 𝜓1 + 𝜓2 2

Dacă un eveniment se poate produce în două moduri alternative, fiecare cu amplitudinea lui de probabilitate, și putem să
determinăm care dintre cele două alternative este urmată atunci nu se produce interferență cuantică (nu avem
superpoziție cuantică) și:
P1 = 𝜓1 2

P2 = 𝜓2 2
P12 = P1 + P2
Spini și qbiți

Spinul este cel mai simplu și cel mai cuantic sistem fizic pe care îl cunoaștem. Un spin izolat este un exemplu care face
parte dintr-o clasă de sisteme pe care le numim biți cuantici sau qbiți și care au același rol în universul cuantic precum
biți logici în definirea stării unui calculator.

Un experiment cu spini
Spini și qbiți

Spinul este cel mai simplu și cel mai cuantic sistem fizic pe care în cunoaștem. Un spin izolat este un exemplu care face
parte dintr-o clasă de sisteme pe care le numim biți cuantici sau qbiți și care au același rol în universul cuantic precum
biți logici în definirea stării unui calculator.

Un experiment cu spini

Orice altă măsurătoare

ulterioară ne va indica
+ 1, dacă aparatul
rămâne orientat paralel
cu Oz. În acest sens,
spunem că interacțiunea
dintre aparatul A și spin
a pregătit spinul în
starea 𝝈𝒛 = +𝟏
Un experiment cu spini
Haideți să facem acum următorul experiment: pregătim spinul în starea 𝜎𝑧 = +1 și întoarcem aparatul cu 180°
Un experiment cu spini
Haideți să facem acum următorul experiment: pregătim spinul în starea 𝜎𝑧 = +1 și întoarcem aparatul cu 180°

O explicație simplă a acestui rezultat este că aparatul ne măsoară

componenta acestui vector de-a lungul axei încorporate în aparat.
Un experiment cu spini

Haideți să facem acum următorul

experiment: pregătim spinul în starea
𝜎𝑧 = +1 și întoarcem aparatul cu 90°

Ce ne așteptăm să indice aparatul ?

Un experiment cu spini

Haideți să facem acum următorul

experiment: pregătim spinul în starea
𝜎𝑧 = +1 și întoarcem aparatul cu 90°

Ce ne așteptăm să indice aparatul ?

Un experiment cu spini

Haideți să facem acum următorul

experiment: pregătim spinul în starea
𝜎𝑧 = +1 și întoarcem aparatul cu 90°

Ce ne așteptăm să indice aparatul ?

Aparatul ne va indica + sau -1

aleator, nu putem determina
apriori ce ne va indica aparatul.
Spinul este într-o stare de superpoziție
Nu putem să definim starea unui sistem cuantic decât relativ la informațiile pe care le putem obține despre acesta. Pentru un
spin, dacă aparatul A este aliniat cu Oz, tot cea ce putem să știm după efectuarea măsurători este dacă 𝜎𝑧 = +1 sau dacă
𝜎𝑧 = −1, nimic altceva nu mai este și nu mai poate fi cunoscut. Înainte să efectuăm măsurătoarea spinul se află într-o
superpoziție de două stări 𝜎𝑧 = +1 și 𝜎𝑧 = −1.

superpoziție de două stări

|𝜓ۧ = 𝛼|0ۧ + 𝛽|1ۧ

Simbolul |𝜓ۧ o stare generică a spinului, simbolul |1ۧ reprezintă starea spinului 𝜎𝑧 = +1, iar simbolul |0ۧ reprezintă starea spinului 𝜎𝑧 = −1. Iar 𝛼 și 𝛽 sunt
amplitudinile de probabilitate, care trebuie interpretate astfel: 𝛼𝛼 ∗ este probabilitatea ca în urma unei măsurători să obținem starea 𝜎𝑧 = +1, iar 𝛽𝛽 ∗ este
probabilitatea ca în urma unei măsurători să obținem starea 𝜎𝑧 = −1.
Logica cuantică nu este booleană

Operațiile logice cu biți sunt supuse logici booleene. Cele mai importante operații booleene sunt "SAU", "SI" și "NU"

Tabel de adevăr

p q SI SAU NUSI NUSAU

1 1 1 1 0 0
1 0 0 1 1 0
0 1 0 1 1 0
0 0 0 0 1 1

Haideți să considerăm următoarele două propoziții

Propoziția A: Componenta pe z a spinului este +1 (adică 𝜎𝑧 = +1).

Propoziția B: Componenta pe x a spinului este +1 (adică 𝜎𝑥 = +1).

Fiecare dintre aceste propoziții poate fi testată prin efectuarea unei măsurători folosind
aparatul A orientat de-a lungul axei Oz și de-a lungul axei Ox.
Logica cuantică nu este booleană

Propoziția compusă (A SAU B): Componenta pe z a spinului este +1 SAU componenta pe x a spinului este +1

Prima dată ar trebui să orientăm aparatul A de-a lungul axei Oz și să efectuăm o măsurătoare, iar apoi să orientăm aparatul A de-a
lungul axei Ox și să efectuăm o măsurătoare.

Presupunem că spinul a fost pregătit astfel ca 𝜎𝑧 = +1

(A SAU B) ADEVĂRATĂ
Logica cuantică nu este booleană

Propoziția compusă
(B SAU A): Componenta pe x a spinului este +1
SAU componenta pe z a spinului este +1

50 % obținem 𝜎x = +1

(B SAU A) ADEVĂRATĂ

50 % obținem 𝜎x = −1

Trebuie să măsurăm 𝜎𝑧
Logica cuantică nu este booleană

𝜎x = −1 măsurăm 𝜎z

25 % obținem 𝜎z = +1

(B SAU A) ADEVĂRATĂ
11.2.3 Logica cuantică nu este booleană

𝜎x = −1 măsurăm 𝜎z

25 % obținem 𝜎z = +1

(B SAU A) ADEVĂRATĂ

25 % obținem 𝜎z = −1

(B SAU A) FALSĂ

Acest rezultat se obține în ciuda faptului că inițial am pregătit

spinul ca 𝝈𝒛 = +𝟏. Reflectați puțin asupra acestui fapt.

(A SAU B) ≢ (B SAU A). Valoarea de adevăr a (A SAU B)

depinde de ordinea în care confirmăm cele două propoziții.
Calculatorul cuantic

Trei qbiți, adică trei spini, care se află în stare de superpoziție dată de

|𝜓ۧ = 𝛼1 |000ۧ + 𝛼2 |001ۧ + 𝛼3 |010ۧ + 𝛼4 |011ۧ + 𝛼5 |100ۧ + 𝛼6 |101ۧ + 𝛼7 |110ۧ + 𝛼8 |111ۧ

Cum trebuie interpretată această stare ? Dacă efectuăm o măsurătoare avem probabilitatea 𝛼8 𝛼8∗ ca toți spinii să fie orientați
în sensul lui Oz, avem probabilitatea 𝛼7 𝛼7∗ ca primi doi spini să fie orientați în sensul lui Oz , iar al treilea în sens opus lui
Oz, ...

Pentru a descrie starea cuantică a trei qbiți avem nevoie de opt numere complexe (23 = 8), în general pentru N qbiți avem
nevoie de 2N numere.

De exemplu, dacă am avea un sistem de 70 de qbiți am avea nevoie de 270 numere pentru a descrie starea sistemului, mai mult
decât toți biții de informație existenți în toate dispozitivele digitale de pe Pământ. Aceasta înseamnă că un astfel de calculator
cuantic poate procesa o cantitatea extrem de mare de informație, lucru inaccesibil pentru calculatoarele obișnuite
Calculatorul cuantic

Simularea structurii electronice a molecule sau a materialelor avansate. Datorită complexității exponențiale a acestor sisteme cuantice,
simularea lor folosind un calculator clasic este un proces foarte dificil ce implică de obicei supercalculatoare. Dacă folosim un cuantic lucrurile
devin mult mai simple, de exemplu, recent s-a simpulat structura electronică a moleculei de BeH2 folosind un calculator cuantic cu 7 qbiti. Pe
un calculator clasic acest calcul ar implica rezolvarea unei matrice de 40.000 x 40.000.

Quantum chemistry on a superconducting quantum processor, A. Kandala et al., Nature 549, 242 (2017)
Calculatorul cuantic

Algoritmul de căutare cuantică. Să presupunem că avem o bază de date nesortată în care vrem să găsim o anumită intrare. Să facem lucrurile
mai concrete și să presupunem că avem o bază de date care conține un milion nume cărora le sunt asociate numere de telefon. Pentru a găsi un
anumit număr de telefon trebuie să efectuăm în medie 500.000 de căutări deoarece baza de date este nesortată. Cu un calculator cuantic putem
să găsim numărul de telefon după numai 1000 de pași de căutare (Numărul de elemente din baza de date).

Să luăm un exemplu simplu, să presupunem

că avem o bază de date cu opt numere de Construim o superpoziție cuantică a celor trei qbiți:
telefon care poate fi codată în trei qbiți,

|𝜓ۧ = 𝑅|000ۧ + 𝐵|001ۧ + 𝐴|010ۧ + 𝐼|011ۧ +

Raluca |000ۧ
𝑀|100ۧ + 𝐸|101ۧ + 𝐹|110ۧ + 𝐺|111ۧ
Bianca |001ۧ

Alina |010ۧ

Ion |011ۧ

Maria |100ۧ

Elena |101ۧ 𝑅2 + 𝐵2 + 𝐴2 + 𝐼 2 + 𝑀 2 + 𝐸 2 + 𝐹 2 + 𝐺 2 = 1
Florin |110ۧ

Gheorghe |111ۧ
1
𝑅=𝐵=𝐴=𝐼=𝑀=𝐸=𝐹=𝐺=
8
Vreau să găsesc numărul Alinei, căreia îi este
asociată starea |𝟎𝟏𝟎ۧ
Calculatorul cuantic

Haideți să reprezentăm grafic coeficienții.

11.2.4 Calculatorul cuantic

Haideți să reprezentăm grafic coeficienții. O să facem o operație generală de inversie

selectivă asupra lui |𝜓, care schimbă semnul
1
coeficientul numărului Alinei 𝐴=− iar toți
8
ceilalți coeficienți rămân neschimbați,
deoarece suma lor la pătrat rămâne 1.
11.2.4 Calculatorul cuantic
Haideți să reprezentăm grafic coeficienții.
O să facem o operație generală de inversie În continuare o să facem o operație care
selectivă asupra lui |𝜓, care schimbă semnul se numește inversie relativ la medie care
1 ne transformă coeficientul numărului
coeficientul numărului Alinei 𝐴=− iar toți 5
8 Alinei în 𝐴 = , iar toți ceilalți
ceilalți coeficienți rămân neschimbați, 2 8
1
deoarece suma lor la pătrat rămâne 1. coeficienți o să scadă la deoarece
2 8
suma lor totală la pătrat trebuie să fie 1
Aici este secretul, chiar dacă acționez
asupra unui singur coeficient, toți
ceilalți se vor schimba
11.2.4 Calculatorul cuantic

După aceste două operații avem 88% probabilitate să găsim

numărul Alinei dacă facem o măsurătoare.

Dacă repetăm procedura, probabilitatea crește la 95 %, ș.a.m.d.

Pentru mai multe detalii asupra acestui tip de algoritm și a
operaților asupra qbiților puteți să mergeți la "Quantum
Computers Can Search Arbitrarily Large Databases by a Single
Query" , Lov K. Grover, Phys. Rev. Lett. 79, 4709, 1997.
Calculatorul cuantic

Criptografie. Factorizarea numerelor mari în numere întregi prime este o problemă extrem de complexă care necesită
extraordinar de multă putere de calcul.

De exemplu, numărul RSA-240 =

1246203667817187840658350446081065904348203746516788057548187888832896668011882108550360395027250
8747509864768438458621054865537970253930571891217684318286362846948405301614416430468066875699415
246993185704183030512549594371372159029236099
a fost factorizat în 2019 de F. Boudout et al. folosind o putere de calcul de 900 ani-core la 2.1 GHz. Deoarece este o
problemă atât de complexă, factorizarea numerelor mari este la baza multor algoritmi de criptare folosiți pentru securizarea
datelor sensibile, cum ar fi informațiile bancare, secretele militare etc.

Shor a arătat (https://arxiv.org/abs/quant-ph/9508027) că dacă factorizarea unui număr este o problemă exponențială
1/3
intractabilă pentru un calculator clasic, de ordinul 𝑂(2𝑁 ), unde N este numărul de biți necesari pentru reprezenta
numărul mare, pentru un calculator cuantic această problemă este polinomială tractabilă pentru un calculator cuantic, de
ordinul 𝑂(𝑁 3 ). Deci, în principiu un calculator cuantic poate fi folosit pentru a sparge codurile de criptare.
În zilele noastre un calculator cuantic arată ca în imaginea În imaginea alăturată puteți să-i vedeți pe von Neuman,
alăturată (calculatorul cuantic realizat de IBM). Oppenheimer și primul calculator digital ENIAC.