Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BFKTR 3 C
Tipuri
În funcție de condiții și perioada în care este necesară administrarea de oxigen, oxigenoterapia
poate fi:
Indicații
• Hipoxii circulatorii: insuficiență cardiacă, edem pulmonar acut, infarct miocardic acut
• Insuficiență respiratorie acută şi cronică
• Stări de șoc
• În anestezia generală
Materiale necesare
• Sursa de oxigen – care poate sa fie un tub de oxigen medical sau un tub de la o reţea de
distribuire a oxigenului medical din spital (stație centrală, microstație sau butelie de
oxigen). Pentru racordare, se va folosi un debitmetru şi un umidificator.
• Materiale sterile pentru administrare: canule nazale (narine), sondă nazală de unică
folosință, mască de oxigen (când necesarul de oxigen este mare), ochelari de oxigen (!
cortul de oxigen sau izoletă pentru copii nu se mai utilizează din cauza riscului crescut de
incendiu). Pentru nou născuții hipoxici se utilizează incubatorul.
• Barbotor steril
• Apă distilată sterilă
• Leucoplast
• Foarfeca
• Tăviţa renală
• Pacienții și aparținătorii vor fi atenționați asupra pericolului fumatului sau al unei flăcări
în preajma sursei de oxigen
• Aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen
Pregătirea mediului
• Salon cu instalaţie de oxigen şi barbotor
Pregătirea pacientului
• Pregătirea psihică:
o se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii: necesitate,
importanță, durată.
• Pregătirea fizică:
o Înaintea efectuării tehnicii se verifică permeabilitatea căilor respiratorii, la
nevoie se dezobstruează căile respiratorii ale pacientului.
Oxigenoterapia Tehnica
Administrarea oxigenului pe sondă nazală (canule nazale) este modalitatea prin care
pacientul primește oxigen prin două canule de plastic atașate la nările pacientului.
Avantajele oxigenoterapiei pe canule nazale:
• simplu de folosit;
• fără riscuri;
• nu au costuri ridicate.
• adminstrarea pe acesta cale poate produce dureri de cap și uscarea mucoasei nazale,
• Se agață prin spatele urechilor până sub bărbie, canulele fiind fiecare în
dreptul narinelor pacientului
• Se ajustează la mărimea potrivita securizând tubul sub bărbie
• Se fixează debitul de 4-6 litri/minut (la indicația medicului)
La administrarea prin mască simplă, oxigenul intră printr-un port aflat în josul măștii și iese
printr-o deschizătură largă de partea cealaltă a măștii.
• În dreptul nasului, masca are o clema flexibilă de metal care se fixează la rădăcina
nasului. De o parte si de alta masca are atașată o bandă de elastic care va fi trecută în
jurul capului pacientului și va menține masca pe față
• Se supraveghează pacientul.
• Se verifică barbotorul
• Se pregăteşte cortul de oxigen, fiind confecționat din bare ușoare de aluminiu de care
este fixat materialul impermeabil sub formă de cort
• Oxigenul este trecut prin instalație de răcire pentru că atmosfera de sub cort se
supraîncălzește prin respirație
• Se monitorizează respiraţia
Notarea tehnicii
• Se notează în foaia de observație sau dosarul de îngrijire al pacientului dată, numele
celei care a efectuat tehnică și rezultatele obținute.
Accidente – Incidente
Este important ca administrarea de oxigen să fie monitorizată pentru a evita accidentele care
se pot produce:
• Pericol de asfixie dacă recipientul pentru barbotare se răstoarnă, lichidul poate fi împins
de oxigen în căile respiratorii ale pacientului
• Iritarea locală a mucoasei
• Acumularea de mucus