ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI

FACULTATEA ECONOMIA AGROALIMENTARĂ ŞI A MEDIULUI

DEPARTAMENT Economia Agroalimentară şi a Mediului

DISCIPLINA:
EVALUAREA ȘI AUDITUL PROIECTELOR DE CDI

Bucureşti, 2021
 DOSARUL DE AUDIT
• Totalitatea documentelor de lucru întocmite de auditori în cursul implementării
programului de audit

• În viziunea Comisiei Europene, dosarul de audit ar trebui să includă următoarele

elemente:
– Planificarea şi calendarul de audit;
– Extrase din întâlniri;
– Raport de audit;
– Documente de lucru cu privire la testele efectuate şi verificări.

• În România, dosarul de audit întocmit de un auditor financiar independent este

structurat pe mai multe părţi, acestea cuprinzând următoarele documente:
– programul de lucru;
– lista de verificare a finalizării angajamentului;
– lista constatărilor efective ;
– lista de verificare a documentelor de lucru;
– observaţii finale şi întâlnirea cu clientul;
– confirmarea planului de audit;
– abordarea auditului;
– programul de aplicare a procedurilor convenţie ;
– raportul constatărilor efective – raportul de audit.
 I. Programul misiunii de audit
• Documentul prin care de realizează un plan de sarcini → cadrul de desfăşurare a
activităţilor de audit, → un ghid pentru auditori.
• Scopul întocmirii programului misiunii de audit (program de lucru) → de a
planifica etapele de audit ce trebuie derulate care să ducă la atingerea obiectivelor
specifice de audit.
• D.p.d.v. al Autorităţilor de Management, precum şi al Autorităţii de Audit, acest
program este important deoarece împiedică echipa de audit să se concentreze
asupra unor aspecte irelevante.
• Programul misiunii de audit include:
– activităţile/operaţiunile ce trebuie auditate;
– intervalul de timp pentru care vor fi auditate;
– timpul necesar estimat, luând în considerare aria de cuprindere a activităţii de audit desfăşurată de
alţii sau în cazul unei alte misiuni de audit.
• Programul misiunii de audit prezintă:
– etapele ce vor fi parcurse de către echipa de audit pentru realizarea misiunii de audit,
– probele de audit ce vor fi solicitate,
– obiectivele aferente, gradul de acoperire,
– care membru va verifica respectiva probă de audit,
– problemele ce au apărut pe parcursul realizării unei etape.
• Principiile ce stau la baza realizării programului de audit al proiectelor
sunt următoarele:
 principiul completitudinii presupune că nici o activitate desfăşurată în cadrul
proiectului, de entitatea auditată sau partenerii acesteia, nu poate fi exclusă de
la exercitarea auditului;
 principiul prudenţial prevede ca orice activitate sau operaţiune trebuie să fie
cuprinsă în planul de audit al proiectului cel puţin în cadrul unei raportări
intermediare sau a celei finale;
 principiul permanenţei observării prevede ca fiecare activitate/operaţiune din
planul de audit să facă obiectul auditării pe tot parcursul realizării ei.
 II. Lista de verificare a finalizării angajamentului

• Document ce conţine informaţii privind

– aspectele urmărite în desfăşurarea misiunii de audit,
– activităţile desfăşurate în acest sens
– rezultatele/concluziile enunţate la finalizarea acestora.

• Aspectele urmărite, în cazul unui proiect cu finanţare nerambursabilă, vor fi:

– dacă au fost revizuite documentele de lucru;
– dacă raportul financiar primit de la beneficiar a fost citit, verificat din punct de
vedere matematic şi comparat cu valorile de la fiecare secţiune;
– dacă a fost emis un raport de audit corespunzător;dacă au fost respectate toate
standardele şi normele relevante;
– dacă a fost finalizată scrisoarea de reprezentare;dacă a fost pregătit un sumar al
orelor de lucru efective.
 III. Lista constatărilor efective
• Reprezintă documentul întocmit de auditor cu scopul de a realiza o sinteză a
tuturor constatărilor făcute în urma misiunii de audit.
• Poate fi întocmit de sine stătător sau, în unele cazuri, aceste constatări sunt
prezentate doar la finalul raportului de audit.

IV. Lista de verificare a documentelor de lucru

• Reprezintă un document căruia trebuie să i se acorde o atenţie deosebită, fiind
conceput ca un chestionar detaliat pe care îl foloseşte auditorul.
• Întrebările cuprinse în această listă, în cazul unui proiect cu finanţare
nerambursabilă:
– 1. S-au înregistrat în documentele de lucru toate aspectele relevante pentru această misiune?
– 2. S-a încheiat misiunea conform planului convenit? Dacă nu, au fost aprobate toate
modificările semnificative?
– 3. S-a revizuit relevanţa planificării făcute, din perspectiva celor mai recente informaţii
financiare disponibile?
– 4. S-au finalizat şi semnat toate secţiunile relevante ale programului de audit?
– 5. Au fost semnate toate documentele de lucru şi au fost datate de persoana care le-a întocmit?
– 6. Au fost toate documentele de lucru corect referenţiate ?
– 7. Documentele de lucru conţin analize şi sinteze care să probeze fiecare element din raportul
financiar al beneficiarului ?
V. Alte documente
•Nota întâlnirii cu entitatea auditată (proces verbal, conține informaţii privitoare la
reprezentanţii entităţii auditate şi membrii echipei de audit, precum şi aspectele
discutate în respectiva întâlnire),
•Scrisoarea de recomandare către conducere
•Declaraţiile conducerii (document realizat de reprezentatul entităţii auditate prin care
acesta îşi asumă responsabilitatea pentru prezentarea fidelă a informaţiilor cuprinse în
documentele înmânate ca probe auditorului).

VI. Confirmarea planului de audit

•document ce atestă faptul că au fost aduse la cunoştinţa membrilor echipei de audit
informaţii legate de:
– planul de audit;
– structura dosarului de audit;
– informaţii de fond despre potenţialul client;
– formularul de investigare a potenţialului client;
– criterii de luat în considerare pentru acceptarea misiunii;
– acceptarea, respectiv reconfirmarea mandatului auditorului;
– sarcinile ce vor fi îndeplinite de client.
 VII. Abordarea auditului

• Document ce face referire la

– legislaţia, reglementările şi standardele ce au relevanţă pentru respectiva
misiune de audit,
– membrii echipei de audit (prezentându-se nominal, punându-se accent pe
experienţa acestora exprimată în număr de misiuni la care au participat,
subliniindu-se faptul că toţi aceşti membri au fost înştiinţaţi şi li s-au trasat
sarcinile),
– bugetul financiar şi de timp al misiunii.
 Standardele Internaţionale de Audit (ISA)

• Standardele Internaţionale de Audit (ISA) sunt standardele profesionale pentru

efectuarea de audit financiar de informaţii financiare. Aceste standarde sunt emise
de către Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC), prin intermediul Consiliului
pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurare (IAASB).

Lista a standardelor privind:

• Responsabilitățile:
– ISA 200 Obiecte generale ale auditorului independent și desfășurarea unui audit în conformitate cu
Standardele Internaționale de Audit
– ISA 210 Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit
– ISA 220 Controlul calităţii pentru un audit al situațiilor financiare
– ISA 230 Documentaţia de audit
– ISA 240 Responsabilitățile auditorului privind frauda în cadrul unui audit al situaţiilor financiare
– ISA 250 Luarea în considerare a legii şi reglemetărilor într-un audit al situaţiilor financiare
– ISA 260 Comunicarea cu persoanele însărcinate cu guvernanţa și către conducere
 Standardele Internaţionale de Audit (ISA)
• Planificarea auditului:
– ISA 300 Planificarea unui audit al situaţiilor financiare
– ISA 315 Identificarea și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin înțelegerea entității și a
mediului său
– ISA 320 Pragul de semnificaţie în planificarea și desfășurarea unui audit
– ISA 330 Răspunsul auditorului la riscurile evaluate

• Controlul intern
– ISA 402 Consideraţii de audit referitoare la entităţile care apelează la Organizaţiilor de Servicii

• Probele de audit
– ISA 500 Probe de audit
– ISA 501 Probe de audit - Considerații specifice pentru elementele specifice
– ISA 505 Confirmări externe
– ISA 510 Misiuni de audit iniţiale - Solduri inițiale
– ISA 520 Procedurile analitice
– ISA 530 Eşantionarea în audit
– ISA 540 Auditarea estimărilor contabile, inclusiv a estimărilor contabile la valoarea justă și a
prezentărilor aferente
– ISA 550 Părţi afiliate
– ISA 560 Evenimente ulterioare
– ISA 570 Principiul continuității activității
– ISA 580 Declaraţii scrise (ale conducerii)
 Standardele Internaţionale de Audit (ISA)

• Utilizarea muncii altor experți:

– ISA 600 Considerente speciale - auditul situațiilor financiare ale grupului (inclusiv activitatea
auditorilor componentelor)
– ISA 610 Utilizarea activității auditorilor interni
– ISA 620 Utilizarea activității unui expert din partea auditorului

• Concluziile de audit și raportul de audit

– ISA 700 Formarea unei opinii și raportarea cu privire la situațiile financiare
– ISA 710 Informații comparative - Cifre corespondente și situații financiare comparative
– ISA 720 Responsabilitățile auditorului cu privire la alte informații din documentele care conțin situații
financiare auditate

• Domeniile de specialitate:
– ISA 800 Considerente speciale - Auditul situațiilor financiare întocmit în conformitate cu cadrele
generale cu scop special
– ISA 810 Misiuni de raportare cu privire la situațiile financiare simplificate
 VIII. Programul de aplicare a procedurilor convenţie
• În cadrul dosarului de audit sunt întocmite o serie de declaraţii prin care se prezintă
modul de aplicare a procedurilor convenţie.
• Dintre procedurile convenţie amintim:
– cea referitoare la contractul de finanţare,
– cea referitoare la ultima variantă de buget şi eventuale depăşiri ale acestuia
– cea referitoare la informaţiile legate de proiecte (titlu, număr de referinţă, aplicant,
partener, obiectiv, valoare totală, valoare eligibilă),
– procedurile de audit prevăzute prin contactul de finanţare şi ghidul de
implementare (proceduri generale, conformitatea cheltuielilor cu bugetul şi
revizia analitică, selectarea cheltuielilor ce vor fi verificate, verificarea cheltuielilor,
verificarea acoperirii cheltuielilor, verificarea încasărilor proiectului),
– situaţia detaliată a cheltuielilor,
– conturile în care s-au efectuat plăţile,
– procedurile de achiziţie.
• Pe parcursul misiunii de audit al proiectului, auditorul trebuie să obţină probe care
să îl ajute pentru a emite opinii cu privire la conformitatea cheltuielilor realizate de
entitatea auditată/client.
• Auditorul trebuie să descopere dacă cheltuielile realizate sunt:
– necesare pentru punerea în aplicare a proiectului,
– dacă costurile directe sunt prevăzute în bugetul contractului de finanţare şi
sunt în conformitate cu principiile managementului financiar riguros,
– dacă au fost efectuate de către beneficiar sau partenerii săi în timpul perioadei
de implementare a proiectului, așa cum a fost stabilit prin contract,
– dacă acestea sunt înregistrate în contabilitatea beneficiarului şi sunt
identificabile, verificabile şi, în acelaşi timp, susţinute de actele originale
corespunzătoare şi documente justificative.
 IX. Raportul de audit
• Un document formal cerut de prevederile contractuale, al cărui scop este de a oferi
singurul mijloc acceptabil de comunicare a întregii activităţi de audit entităţii
auditate
• Raportul de audit → trebuie să urmărească pe lângă partea financiară şi eficienţa
sistemelor utilizate pentru detectarea şi corectarea erorilor şi neregulilor ce pot
apărea pe parcursul implementării proiectelor finanţate prin fonduri structurale.
• În viziunea Comisiei Europene → prin auditul realizat de auditorii externi
contractaţi de către beneficiar, trebuie:
– să se verifice exactitatea conturilor deschise de beneficiar pentru proiect,
– să examineze înregistrările contabile cu referire la proiectul finanţat prin fondurile
structurale.
• Raportul de audit întocmit de auditorii externi poate fi considerat o condiţie pentru
rambursarea cheltuielilor, caz în care auditorii vor verifica exactitatea şi
eligibilitatea cheltuielilor declarate spre rambursare
• Potrivit Comisiei Europene → raportul de audit trebuie să conţină următoarele
elemente:
1. Rezumat care prezintă o imagine de ansamblu a:
– obiectivelor şi domeniului de aplicare al auditului,
– principalele constatări şi concluzii (care stabilesc în mod clar punctele forte principale şi deficienţele
constatate şi a impactului acestora),
– recomandările cheie,
– identificarea principalelor domenii care trebuie abordate de către entităţile auditate;

2. Obiectivele şi domeniul de aplicare al auditului → Ar trebui să fie stabilite domeniul

de aplicare al auditului, precum şi o prezentare pe scurt a procedurilor alese;
3. Activitatea desfăşurată → prezentarea pe scurt a activităţii desfăşurate;
4. Aprecierea → această secţiune ar trebui să înregistreze concluziile auditului, oferind o
analiză clară şi logică cu privire la orice probleme identificate şi consecinţele acestora.
Raportul ar trebui să ofere suficiente detalii despre punctele slabe identificate în
sistemele de gestionare şi control pentru a permite organismelor de audit să verifice
punctele făcute şi să ia măsuri corective.
5. Concluzii şi recomandări cuprind informaţii privind concluziile specifice, pe baza
constatărilor, precum şi o concluzie generală asupra modului de implementare a
proiectului. Această secțiune cuprinde și recomandări specifice de acţiune pentru
ajutarea beneficiarului de a remedia deficienţele constatate în timpul auditului.
6. Anexe – documentație
• Potrivit standardelor internaţionale de audit (ISA 700 Raport al auditorului
asupra rapoartelor financiare) → raportul de audit trebuie să conţină următoarele
elemente:
– un titlu adecvat;
– elemente de identificare a destinatarului;
– un paragraf introductiv sau de prezentare care: să permită identificarea situaţiilor
financiare care fac obiectul auditului, să facă referire la rezumatul politicilor contabile
semnificative şi la alte note explicative şi să specifice data situaţiilor financiare şi
perioada acoperită de acestea;
– un paragraf care să descrie responsabilitatea conducerii entităţii auditate pentru situaţiile
financiare/documentele financiar contabile eferente proiectului;
– un paragraf care să descrie responsabilitatea auditorului şi în care: se fac referiri la
Standardele internaţionale de audit sau la normele naţionale aplicabile şi se descriu
demersurile puse în practică de auditor;
– opinia auditorului;
– alte responsabilităţi de raportare;
– semnătura auditorului;
– data raportului;
– adresa auditorului.
• Raportul de audit se prezintă în numeroase forme, însă trebuie să conţină următoarele
aspecte (Manolescu I., 2005):
– starea actuală a proiectului: activităţile deja derulate sunt în măsură să asigure atingerea
nivelului planificat al obiectivelor?
– starea viitoare: trebuie schimbate termenele existente?
– situaţia activităţilor-cheie: ce progrese s-au înregistrat în activităţile care pot determina
succesul sau eşecul proiectului?
– determinarea riscurilor: care sunt şansele ca proiectul să eşueze sau să înregistreze depăşiri ale
bugetului?
– informaţii utile altor proiecte: ce recomandări desprinse din derularea acestui proiect pot fi
făcute altor proiecte iniţiate de firmă?
– limite ale auditării: ce premise sau limite afectează auditarea? Formatul şi structura raportului
de audit depind de tipul şi natura proiectului auditat şi de necesităţile de utilizare ale acestuia.
• Raportul de audit va avea ca anexe:
– cererea de rambursare aferentă perioadei supuse auditării,
– documentaţia utilizată în vederea întocmirii raportului de audit, în cazul misiunilor de audit
realizate cu privire la proiectele finanţate prin fonduri structurale,
– din documentele financiar contabile ce atestă realizarea cheltuielilor cuprinse în evidenţa
cheltuielilor/raportul financiar, respectiv documentele justificative,
– documentele de plată,
– în cazul entităţilor publice angajamentele bugetare individuale/globale, ordonanţările de plată.
• Aspecte formale ale raportului de audit:
– simplu şi concis
– claritate şi autonomie în exprimare şi construcţie,
– să prezinte corect şi just faptele,
– informaţia ar trebui structurată astfel încât să se faciliteze o comparaţie a rezultatelor
obţinute cu cele previzionale,
– deviaţiile semnificative faţă de prevederi să fie prezentate şi evidenţiate în comentarii şi
note de subsol.
– trebuie evitate eventuale comentarii negative despre persoane sau grupuri care au
legătură cu proiectul.
– trebuie redactat într-un stil profesional, clar, non-emotiv şi să îşi limiteze conţinutul strict
la aspectele relevante ale proiectului.

• Aspecte de conținut ale raportului de audit:

– 1. Introducerea conţine o descriere a proiectului pentru a oferi cadrul necesar înţelegerii
raportului de către cititor. Tot în această secţiune, trebuie delimitate şi prezentate cât mai
clar obiectivele directe ale proiectului. În cazul în care obiectivele sunt complexe, este
recomandată includerea explicaţiilor într-o anexă la raportul de audit.
• Aspecte de conținut ale raportului de audit:
– 2. Stadiul curent al proiectului cuprinde analiza respectării:
• costurilor (bugetul planificat). În această secţiune, se compară costurile actuale cu cele previzionate în
bugetul proiectului, pe perioade de timp bine delimitate, cu analiza detaliată pe grupe şi totaluri;
• calendarului (graficul de implementare a proiectului) - se reprezintă şi se compară în mod clar şi concis
gradul de finalizare a obiectivelor cu cel previzional; se prezintă, acolo unde este posibil, şi estimări în
legătură cu data finalizării obiectivelor;
• evoluţiei previzionale a raportului dintre resursele utilizate şi stadiul proiectului. Această analiză este
utilă în vederea realizării de estimări privind coordonarea timpului rămas cu bugetul rămas;
• calităţii. Acesta este un obiectiv major al proiectului, indiferent de natura proiectului. Calitatea este un
indicator care relevă măsura în care output-urile rezultate sunt în concordanţă cu cele previzionale. Aşa
cum e posibil ca pentru unele proiecte să nu fie specificate standarde calitative pentru output-urile sale,
deci să nu fie mari probleme în respectarea prevederilor, tot aşa se poate întâmpla ca, la finalizarea
proiectului, acestea să fie cu mult peste nivelul prevăzut.
– 3. Stadiul viitor al proiectului conţine concluziile auditorului referitoare la evoluţia proiectului
în viitor, precum şi recomandările acestuia privind planificarea timpului, a bugetului şi modul
de executare a proiectului în perioada de timp rămasă până la finalizarea sa.
• Auditorul nu trebuie să facă afirmaţii sau presupuneri asupra unor probleme tehnice care sunt încă sub
investigaţie la momentul efectuării auditului.
• Rapoartele de audit nu reprezintă documente pe baza cărora se poate reconsidera propunerea de
proiect, auditul proiectului realizându-se după aprobarea proiectului.
• Aspecte de conținut ale raportului de audit:
– 4. Punctele critice, secţiune în care vor fi incluse toate aspectele şi problemele care
necesită o monitorizare atentă din partea managerului, alături de o scurtă descriere a
relaţiilor dintre acestea şi obiectivele proiectului, în vederea luării de decizii referitoare la
viitorul proiectului.
– 5. Analiza riscurilor va include o analiză a riscurilor majore asociate proiectului şi a
posibilului impact al acestora asupra fondului de timp, costurilor şi performanţei.
Auditorul trebuie să specifice în acest raport eventualele decizii alternative care pot
modifica semnificativ în viitor aceste riscuri.
– 6. Premise, limitări şi constrângeri, auditorul este responsabil doar pentru acurateţea şi
predarea la timp a raportului, auditorul trebuie să includă, de regulă la sfârşitul
raportului, o declaraţie privind limitările în acurateţea şi validitatea datelor prezentate în
raport.
• Standardele internaţionale de audit prevăd faptul că raportul de audit trebuie să fie:
– complet, adică să conţină toate informaţiile şi argumentele pentru susţinerea îndeplinirii
obiectivelor auditului;
– obiectiv, ceea ce presupune să fie echilibrat, fără distorsiuni, pentru a nu crea suspiciuni
privind credibilitatea şi independenţa auditorului;
– accesibil, ceea ce presupune utilizarea unui limbaj cât mai clar şi mai simplu pentru a fi uşor
de înţeles de beneficiarii raportului. Trebuie să fie fără echivoc, logic şi să nu ofere
posibilitatea unor interpretări eronate. În cazul utilizării unor termeni tehnici, de specialitate
sau abrevieri, aceştia se descriu distinct într-un glosar de termeni;
– concis, ceea ce presupune redactarea numai a aspectelor care reies din obiectivele auditului,
evitându-se detaliile, formulările şi constatările inutile;
– constructiv, respectiv prezentare clară şi echilibrată a tuturor aspectelor constatate, astfel
încât să se evite repetarea unor probleme evidenţiate de auditor în raportul de audit, ca de
exemplu: erori, neregularităţi şi abateri de la legalitate şi regularitate etc.;
– oportun şi competent, ceea ce presupune respectarea termenului de elaborare, fără
întârzieri, în aşa fel încât să reflecte competenţa şi profesionalismul auditorului, precum şi o
activitate de audit de calitate;
– convingător, ceea ce presupune prezentarea concludentă şi exactă a rezultatelor auditului,
iar concluziile şi recomandările din raport trebuie să fie susţinute cu probe de audit
suficiente şi adecvate.