NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A

ANALIZATORULUI VIZUAL

Analizatorul vizual, ca şi ceilalţi analizatori ai organismului, este un sistem

funcţional care, din punct de vedere morfologic şi funcţional, cuprinde trei
segmente:
- un segment periferic sau receptor, care priveşte excitaţiile exterioare
specifice;
- un segment de conducere, căile nervoase care conduc influxul primit de la
segmentul periferic către scoarţa cerebrală;
- un segment central sau cerebral, unde excitaţia este transformată în
senzaţie vizuală.

SEGMENTUL PERIFERIC
Segmentul periferic constă din globul periferic şi anexele sale. Globul
ocular este o formaţiune aproape sferică, situată în partea anterioară a orbitei.
Masa globului ocular variază între 7 şi 7,5 g; volumul este de 6,5 cm 3;
consistenţa fermă este dată de către tunicile globului ocular puse în tensiune de
către conţinutul intraocular. Globul ocular este format din trei straturi suprapuse,
care formează peretele lui, şi din medii transparente care sunt în interiorul globului
ocular.
Cele trei straturi sunt:
- stratul fîbros;
- stratul vascular numit şi uvee;
- stratul nervos, retina.
/v

In interiorul globului ocular sunt cuprinse umoarea apoasă, cristalinul şi

corpul vitros, care alcătuiesc mediile transparente, şi care, împreună cu corneea,
reprezintă sistemul optic al ochiului.

Conţinutul globului ocular

Camera anterioară şi camera posterioară sunt umplute de umoarea apoasă,
un lichid transparent secretat de corpul ciliar.
Corpul vitros este o substanţă gelatinoasă, care ocupă spaţiul cuprins între
faţa posterioară a cristalinului şi peretele globului ocular. Volumul vitrosului
reprezintă şase zecimi din volumul globului ocular. Masa vitreană este o substanţă
anhistă, coloidală, cu rare celule migratoare. Substanţa vitrosului conţine 96,6%
apă.
Vitrosul optic este omogen. Corpul vitros în totalitatea sa are un rol
important în dezvoltarea şi menţinerea formei globului ocular.
CRISTALINUL are forma unei lentile biconvexe, perfect transparentă si
elastică, cu masa de 2-2,5g, cu diametrul de 9-10mm, situată în plan frontal, între
iris şi corpul vitros, într-o scobitura a vitrosului numită "fossa pantellaris".
 Este suspendat de corpul ciliar printr-un sistem de fibre radiare foarte
fine, ce formează zonula lui Zinn, sau ligamentul suspensor. Zonula lui Zinn
este un inel membraniform, cu rol de a menţine cristalinul în poziţia sa normală
şi de a-i transmite impulsurile muşchiului ciliar.
Cristalinul are doua feţe: una anterioară, alta posterioară.
Fata anterioară are raza de curbură de 10 mm., faţa posterioară are raza de
curbura de 6 mm., astfel încât suprafaţa anterioară a cristalinului este mai puţin
bombată decât cea posterioară. Cristalinul conţine apă (65%), proteine (35%)
din care unele solubile (alfa, beta şi gama cristalin) altele insolubile
(albuminoidul), fermenţi, vitamine.
Indicele de referinţă cu vârsta, în medie este de aproximativ 22 D.
Cristalinul este constituit din următoarele straturi:
- capsula cristalinului sau cristaloida, o membrană de înveliş
transparentă,
foarte elastică şi subţire;
- epiteliul cristalinian anterior este format dintr-un rând de celule cubice
dispuse sub capsula anterioară depăşind cu puţin ecuatorul cristalinian.
Fibrele cristaliniene, care iau naştere din celulele epiteliului anterior, au
forma hexagonală. Fibrele tinere sunt îngrămădite spre centrul lentilei.
Fibrele sunt dispuse în straturi concentrice. Terminaţiile anterioare ale
fibrelor formează pe suprafaţa nucleului cristalinian o sutură în formă de "Y"
drept, denumită sutura cristaliniană anterioară, iar terminaţiile posterioare
formează o sutură sub forma unui "Y" inversat. După naştere, cristalinul
continuă să se dezvolte fără să se producă o distensie a capsulei, ci o condensare
a lentilei, care, progresiv, produce o scădere a elasticităţii cristalinului şi,
totodată, o diminuare treptată, cu vârsta, a amplitudinii de acomodaţie.
Acomodaţia este proprietatea ochiului de a vedea clar un obiect, la orice
distantă între infinit şi ochi. Cristalinul nu are nervi şi este avascular. Nutriţia sa
este asigurată de către umoarea apoasă, prin intermediul capsulei, datorită unui
fenomen de difuziune şi osmoză. Orice tulburare a metabolismului cristalinian
duce la degenerescentă şi opacifîerea lor. Conţinutul în calciu al cristalinului
este egal cu cel al umorii apoase. La tineri, calciul se găseşte în cantitate mică.
Tulburările de metabolism ale proteinelor şi ale lichidelor eliberează probabil
sulfaţi, fosfaţi si carbonaţi, care sunt precipitaţii de calciu existent în cristalin,
ducând astfel la cataractarea lui.

SEGMENTUL DE CONDUCERE
În cavitatea craniană, după un scurt traiect, fibrele nervului optic dintr-o
parte se încrucişează parţial cu cele din partea opusă, formând chiasma optică.
Ea se găseşte situată în etajul superior al endocraniului, deasupra hipofizei.
De la chiasma pornesc bandelete optice, care înconjoară pedunculii
cerebrali şi se termină în corpii geniculaţi.
Corpii geniculaţi externi sau laterali sunt situaţi sub pulvinar, în
continuarea bandeletelor optice. Conţin un număr mare de celule, cu care se pun în