Nucleul oculomotor extern inervează numai muşchiul drept extern.

Nucleul său de origine este în protuberenţial. Nervul patetic este nervul motor al
oblicului mare. El are nucleul de origine în pedunculul cerebral.
Fiecare nerv are câte un nucleu de origine care alcătuieşte centrul
primar sau periferic, în afara centrilor primari mai există centrii oculomotori
corticali în număr de doi: unul anterior situat în lobul frontal, altul occipital
situat în lobul occipital.
Nervul facial (a VII-a) joacă un rol important prin inervarea
orbicularului pleoapelor, a muşchiului lui Horner şi a glandei lacrimale.
Nucleul facial este în protuberanta, iar centrul său cortical se află în regiunea
rolandică.
Inervaţia vegetativă a ochiului este alcătuită dintr-un sistem de fibre şi
ganglioni care leagă ochiul de centrii vegetativi cerebrali.
La nivelul analizatorului vizual, sistemul vegetativ intervine în controlul
activităţii musculaturii netede a globului ocular şi a orbitei, activităţii
vasomotorii, secreţiei lacrimale.
Segmentul vegetativ al analizatorului vizual, din punct de vedere
morfo-funcţional, se împarte în centrii corticali şi periferici. Centrii corticali ai
activităţii vegetative se situează în sistemul cortical limbic şi în hipotalamus.
Elementele periferice sunt reprezentate de fibrele aferente şi de cele
eferente, şi ganglioni simpatici şi parasimpatici. Fibrele aferente simpatice îşi
au neuronii de origine în ganglionii spinali, iar pentru cele parasimpatice
neuronii se găsesc de-a lungul nervilor periferici.
Fibrele parasimpatice ajung la ochi prin intermediul oculomotorului
comun şi facialului. Fibrele motorii care vin prin oculomotorul comun îşi au
originea în nucleul Edinger-Westphal situat în apropierea nucleului acestui nerv.
Pe calea simpaticului vin la ochi fibre vaso-motorii, fibre secretoare
pentru glandele pleoapei şi ale conjunctivei, fibre lacrimale, fibre dilatatoare ale
pupilei, care inervează muşchii netezi polpebrali şi orbitali.
Pe calea parasimpaticului ocular vin prin oculomotorul comun fibre
iridoconstrictoare şi fibre care acţionează asupra muşchiului ciliar, pentru
secreţia lacrimală curentă.

FUNCŢIA VEDERE ŞI TULBURĂRILE EI

Analizatorul vizual are rolul de a ne pune în relaţie cu mediul extern,
prin transformarea unui excitant specific, lumina, în senzaţie vizuală.
Transformarea energiei luminoase într-un proces nervos se petrece la nivelul
retinei, reprezentând prima treapta în realizarea funcţiei vizuale. La realizarea
acestei funcţii ia parte şi scoarţa cerebrală, graţie căreia senzaţiile care se nasc în
lobul occipital nu rămân fotografii izolate, fără sens, ci sunt integrate în tot
procesul cunoaşterii.
Ochiul reprezintă adaptarea organismului la perceperea energiei
luminoase, începând de la vieţuitoarele cele mai sensibile, până la om.
La organismele mai dezvoltate, organul receptor al energiei luminoase se
complică. Celulele senzitive încep să fie protejate de formaţiuni care le
înconjoară, apare cristalinul, unele celule senzitive se diferenţiază pentru
perceperea formelor